034 Cercetari Istorice Muzeul Istorie Moldovei Iasi 2015 - 038

Cercetări Istorice (serie nouă), XXXIV, IAŞI, 2015, p.
37-107
OCURENŢA SILEXULUI ÎN
NORD-ESTUL ROMÂNIEI ÎN CONTEXTUL
LOCUIRILOR PREISTORICE DIN ZONĂ*
Mădălin-Cornel VĂLEANU1
Cuvinte cheie: Prut, Moldova, preistorie, silex, zăcământ

Keywords: Pruth, Moldova, prehistory, flint, deposit
1. Aspecte introductive
Dacă reconstituirea cadrului natural existent pentru un anumit
moment sau epocă istorică reprezintă o activitate ştiinţifică dificilă, uneori
imposibil de realizat fără ajutorul tehnologiilor moderne, evidenţierea
relaţiilor şi interacţiunilor reciproce dintre mediul natural şi comunităţile
umane preistorice prezintă o dublă dificultate: una legată de identificarea
elementelor care să reliefeze aceste aspecte ale cadrului natural şi cealaltă, de
baza materială care stă la dispoziţia cercetătorului în demersul său cu
ajutorul căreia să prelucreze datele în vederea obţinerii informaţiilor reale.
În ce măsură a fost marcată evoluţia societăţii umane, într-o epocă
istorică sau alta de variaţia factorilor cadrului natural, cum s-a adaptat
aceasta la schimbările survenite, care au fost modificările comportamentale
de adaptare la noi condiţii de mediu, cum au modificat comunităţile umane
ambientul natural în favoarea lor, a împrumutat omul din natură ideile care
au stat la baza manifestărilor sale spirituale, reprezintă doar câteva din
întrebările care au suscitat cercetătorii în decursul timpului.
*
Comunicare prezentată în cadrul Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale: Probleme
actuale ale arheologiei, etnologiei şi studiului artelor, ediţia a VII-a Chişinău, Republica Moldova,
26-28 mai 2015, un rezumat al acesteia fiind publicat în volumul manifestării, ISBN 978-9975-
3085-8-4, p. 47. Varianta în limba engleză a articolului va fi publicată în Annales d'Universite
„Valahia” Târgovişte. Section d'Archeologie et d'Histoire, XVII/1, 2015, p. 7-50.
1
Complexul Muzeal Naţional „Moldova” Iaşi - Muzeul de Istorie a Moldovei, IAȘI.
www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
Mădălin-Cornel VĂLEANU
38
Constituţia geologică a zonei reprezintă un factor de impact major

pentru înţelegerea interacţiunii dintre om şi mediu, deoarece reprezintă
fundamentul peste care s-a pliat evoluţia geografică a regiunii, dar care a
generat dispersia resurselor naturale şi accesibilitatea acestora.
Desigur, abordarea acestei problematici reprezintă prin ea însăşi
subiectul a numeroase cercetări şi ipoteze aflate încă în faza de lucru, care şi
acum, la aproape 150 de ani de la debutul lor în zona analizată de noi, nu
sunt nici exhaustive, nici pe deplin edificate sau certe. Însă, în continuare
vom aborda această problematică prin prisma ariei noastre de cercetare, şi
anume sub raportul locuirilor preistorice ale zonei. Pentru comunităţile
umane preistorice erau importante acele resurse care se găseau la suprafaţa
solului sau în imediata apropiere a acesteia, însă distribuţia geografică şi
ocurenţa acestora s-a făcut după reguli geologice stricte.
La fel de interesantă este evoluţia accepţiunii termenului de
zăcământ, deoarece în comparaţie cu sensului actual dat de geologi (rezerve
mari, eficienţă economică etc.), zăcămintele omului preistoric reprezintă de
cele multe ori accidente locale sau concentrări secundare, care uneori nici
nu au fost sesizate sau descrise prin studiile geologice. Nu în ultimul rând,
la fel de importantă este şi suprapunerea realităţii mai sus menţionate, cu
cea legată de necesităţi/nevoi de resurse naturale diferite ale omului
modern în comparaţie cu cele ale omului preistoric.
2. Geologia regiunii
Pentru înţelegerea contextului geologic general al regiunii, în raport
cu tema noastră de interes şi anume modul de exploatarea a resurselor zonei
de către comunităţile preistorice, în cele de mai jos ne vom rezuma la a
prezenta elementele cele mai importante2.
Astfel, din punct de vedere al unităţilor geologice, zona studiată este
poziţionată în partea de nord-est a Platformei Moldoveneşti (Fig. 2), una
dintre cele mai vechi platforme continentale, reprezentând parţial
extremitatea sud-vestică a Platformei Europei Orientale de pe teritoriul
României.
Platforma Moldovenească cuprinde în structura ei două componente
diferite ca origine şi evoluţie: fundamentul şi cuvertura sedimentară,
2
Datele prezentate în continuare sunt o sinteză a principalelor informaţii din
literatura geologică de specialitate.
OCURENŢA SILEXULUI ÎN ZONA DE NORD-EST A ROMÂNIEI
39
eroziunea deschizând la suprafaţa terestră doar o parte a formaţiunilor

cuverturii sedimentare. Cele mai vechi depozite geologice ce aflorează la
suprafaţa solului sunt cele cenomaniene şi badeniene şi se află în zona de
nord-est a regiunii, în malul Prutului, în restul Platformei Moldoveneşti fiind
deschise doar formaţiuni geologice aparţinând Sarmaţianului (Fig. 3-4).
Fundamentul Platformei Moldoveneşti. Reprezintă o etapă
mobilă de geosinclinal, care a suportat intense procese geodinamice
(orogeneze, metamorfism, magmatism) finalizată într-un sistem
orogenetic, după care s-au manifestat mai multe etape de exondare care au
peneplenizat orogenul. Prin litologie şi vârstă, fundamentul Platformei
Moldoveneşti este similar cu cel din sectorul Bug-Podolian.
Fundamentul a fost interceptat numai prin foraje adânci, fiind
constituit din roci metamorfice şi magmatice, de tipul paragnaiselor şi
gnaiselor cuarţo-feldspatice, bazalt sau granit roz cu muscovit şi biotit, unii
cercetători atribuind acestuia şi unele formaţiuni litologice sedimentare
constituite din gresii şi argile.
Datele de vârstă absolută indică valori cuprinse între 1280-1448
milioane ani (pe biotit) sau între 1005-1593 milioane ani (microclin) şi
acestea reprezintă vârsta ultimelor mişcări geodinamice petrecute la nivelul
Proterozoicului mediu acum aproximativ 1600 milioane ani, care au afectat
fundamentul şi nu vârsta primară a acestuia, ce este mult mai mare, de
2300-3000 milioane ani.
Cuvertura sedimentară a Platformei Moldoveneşti. Este alcătuită
în exclusivitate din depozite sedimentare cu grosimi ce variază între 2500 şi
6000 m, acesta fiind rezultatul a trei megacicluri de sedimentare, întrerupte
de trei etape de exondare, dar nu este exclusă existenţa şi a unor alte scurte
întreruperi generale sau numai locale.
Formaţiunile paleozoice, atribuite megaciclului de sedimentare Vendian
superior-Devonian au fost interceptate numai prin numeroase foraje, fiind
depuse în faciesuri asemănătoare cu cele deschise de Nistru la Soroca
(Republica Moldova). Paleozoicul se prezintă aproape uniform pe toată
suprafaţa Platformei Moldoveneşti, cu mici variaţii de grosimi, litologie şi
conţinut faunistic. În parcursul său au fost înregistrate numeroase perioade de
sedimentare, dar întrerupte de cele de exondare. Din punct de vedere
stratigrafic depozitele sale sunt atribuite Vendianului superior, Cambrianului
40
inferior, Ordovicianului superior, Silurianului mediu şi superior, precum şi

Devonianului inferior.
După aceasta perioadă de sedimentare, urmează o perioadă de
erodare/exondare a acestor formaţiuni, care a fost şi cea mai îndelungată
dintre toate perioadele de acest fel (de circa 240 milioane de ani), care
debutează la nivelul Devonianului şi continuă în cea mai mare parte din
Mezozoic. Aceasta a îndepărtat depozitele sedimentare paleozoice,
realizând o peneplenizare a zonei, care, în arealele cu calcare, a generat şi un
paleorelief carstic.
Un alt megaciclu de sedimentare este cel care a debutat spre sfârşitul
Mezozoicului, cu Cretacicul, şi care a continuat, cu numeroase întreruperi
şi discordanţe, produse de exondări, până la nivelul Eocenului mediu,
durând cca. 80 milioane de ani. Probabil au existat etape când sub ape se
aflau doar anumite zone, unde a fost generat un paleorelief modelat, pe
când în zonele aflate deasupra apelor a existat o reţea hidrografică orientată
preponderent NE-SV, în jumătatea nordică, şi E-V, în jumătatea sudică.
Existenţa acestor paleoreliefuri a fost evidenţiată prin interpretarea datelor
obţinute din foraje şi investigaţii seismice.
Cele mai vechi formaţiuni cretacice sunt cele sedimentate începând
cu Valanginianul, continuând cu cele Baremian-Apţianul şi Albianul
superior şi se întâlnesc numai în foraje. Abia formaţiunile Cenomanianului
inferior şi mediu sunt deschise de eroziune la suprafaţa solului,
întâlnindu-se în zona nord-estică a Platformei Moldoveneşti, îndeosebi în
malurile Prutului. Aşezate transgresiv peste depozitele apţiene în nord şi în
continuitate de sedimentare în zona sudică a Platformei Moldoveneşti,
evoluţia acestor depozite a fost marcată şi de prezenţa unei transgresiuni
marine pe întreaga platformă, produsă la nivelul Cenomanianului inferior
şi care a durat până la nivelul Cenomanianului mediu.
Depozitele cenomaniene sunt constituite dintr-un nivel inferior, cu
microconglomerate, gresii cu fosfaţi, nisipuri şi gresii glauconitice, cu
grosimea de până la 80 m, care însă nu a fost deschis de eroziune, şi unul
superior, deschis de eroziune, constituit din calcare cretoase cu concreţiuni
silicioase, cu grosimea de până la 10 m.
41
Acest nivel superior al Cenomanianului, cu concreţiuni

silicioase, este primul nivel geologic de interes pentru cercetarea
arheologică, după cum vom vedea.
Un alt etaj al Cretacicului, Senonianul, a fost interceptat prin foraje şi
este întâlnit numai în partea vestică a Platformei Moldoveneşti.
Depozitele atribuite Neozoicului debutează cu o serie de formaţiuni
litologice întâlnite numai în foraje, ce însumează uneori grosimi de până la
100 m, şi a căror vârstă nu este pe deplin elucidată, fiind atribuite
Paleocenului (?) şi Eocenului.
Cu Badenianul debutează ultimul ciclu de sedimentare, denumit
ciclul Badenian superior-Meoţian, care a avut durata cea mai redusă, de
7 milioane ani. Acesta debutează cu o serie de formaţiuni sedimentare
depuse transgresiv peste cele anterioare. După unii autori, la nivelul
Badenianului mediu, iar după alţi autori, mai târziu, la nivelul Badenianului
superior, s-a produs o transgresiune marină care a cuprins întreaga zonă
actuală a Moldovei şi care a condus la depunerea unui volum mare de
sedimente cu grosimi mai mari în partea de vest, de maximum 450 m,
separat în trei unităţi litologice distincte care reflectă evoluţia sedimentării.
Prima dintre acestea, cunoscută sub numele de formaţiunea
infraanhidritică (detritică), reprezintă orizontul inferior care marchează
transgresiunea Badenianului, cu grosimi de până la 130 m, alcătuită din
gresii şi nisipuri, cu intercalaţii de marne şi calcare. Este de remarcat faptul
că depozitele constituite din gresii conţin silexuri remaniate din depozitele
cenomaniene, care în anumite zone trec gradat în aglomerări de silexuri,
care au fost deschise de eroziune în malul Prutului.
Spre vest, între comuna Rădăuţi-Prut şi satul Crăiniceni, apar dar
numai în foraje depozite formate din gresii grosiere cu silexuri, care în
continuare spre Suhărău încep să se separe, la partea inferioară în depozite
de gresii cu silexuri, iar la partea superioară în conglomerate cu silexuri (aşa
cum se observă între Teiasa şi Bajura) şi nisipuri albe de Alba-Miorcani. În
zona zăcământului de la Hudeşti, forajele au pus în evidenţă depozite de
nisip alb ce conţin în bază aglomerări de silex, dar care nu au fost deschise
de eroziune. Aglomerările de silex care se găsesc între Teiasa şi Bajura sunt
prinse într-un calcar fosilifer care apare ca un conglomerat cu treceri la
42
microconglomerate şi mai departe la nisipuri albe, dar la fel, nici acestea nu

aflorează la suprafaţa terestră.
O a doua unitate litologică a Badenianului, formaţiunea anhidritică
(evaporitică) este alcătuită din anhidrite şi gipsuri, cu unele intercalaţii de
argile, marne, calcare şi chiar tufuri de natură vulcanogen-sedimentară, şi are
grosimi de 30-60 m, ceea ce denotă faptul că au existat şi zone care au fost
exondate. După unii autori, în această formaţiune, întâlnită numai în foraje, pe
linia actuală cuprinsă între localităţile Păltiniş – Hudeşti – Ibăneşti, pot fi
întâlnite calcare cenuşii-gălbui, uneori grezoase, cu rare fragmente de silexuri
(provenite din orizontul inferior) sau o serie de aglomerări silicioase şi silexuri,
provenite tot din orizontul inferior, care au fost depuse peste depozitele
lagunare.
Cea de-a treia unitate litologică, formaţiunea supraanhidritică
(argilo-marno-calcaroasă), încheie succesiunea Badenianului şi este
alcătuită din argile şi marne cenuşii, calcare grezoase, cu grosimi totale de
maximum 250 m. În zona nord-estică a Platformei Moldoveneşti, datorită
adâncimii reduse a mării, s-au depus o serie de calcare grezoase cu
lithothamnium, cu grosimi de 10-20 m, aşa cum se observă în aflorimentele
geologice dintre comunele Crasnaleuca şi Rădăuţi-Prut, iar de aici spre
Suhărău, acestea sunt înlocuite de marne calcaroase cu lithothamnium.
Formaţiunile geologice aparţinând Sarmaţianului sunt cel mai des
întâlnite, deoarece aflorează pe întreg arealul Platformei Moldoveneşti,
chiar dacă o parte dintre acestea se găsesc mai la adâncime, în marginea
orogenului sau chiar prinse sub acesta.
Litologic, în timpul Sarmaţianului s-au acumulat mai ales argile,
siltite, marne, nisipuri şi secundar gresii, calcare oolitice, greso-calcare,
tufuri etc., cu grosimi ce variază între 800 m în est şi 2600 m în vest,
distribuite geocronologic tuturor celor patru subetaje ale Sarmaţianului şi
anume: Buglovianului, Volhinianului, Basarabianului şi Chersonianului.
Deşi aceste depozite au fost investigate amănunţit, de-a lungul a mai mult
de un secol, făcând obiectul a numeroase studii, comunicări şi lucrări de
specialitate, încă mai există interpretări asupra unor anumite aspecte, care
diferă de la un cercetător la altul.
Asupra descrierii constituţiei geologice a formaţiunilor sarmaţiene,
ne vom rezuma în a aminti faptul că la nivelul Buglovianului, pe o fâşie
43
îngustă, paralelă cu Prutul, între Mitoc şi Ştefăneşti, şi de aici, în continuare

spre sud, până în apropierea Iaşului (aşa cum a fost evidenţiat de foraje),
s-au format bioherme construite de viermi tubicoli, ce reprezintă
extremitatea sudică a unei zonei întinse, care începe în regiunea Brody din
Podolia, şi care se prezintă sub forma unui cordon. Biohermele având forma
unor lentile de până la 2 km lungime, 50-100 m lăţime şi 40-60 m înălţime
sugerează existenţa unui prag înălţat datând încă de la nivelul Badenianului, cu
ape puţin adânci. Aceste bioherme au fost puse în evidenţă şi la est de Prut.
Cu Meoţioanul, ultimul etaj al Miocenului, se încheie sedimentarea
pe Platforma Moldovenească, ulterior lui, apele retrăgându-se spre sud, pe
Platforma Bârladului, unde sedimentarea a continuat şi în Pliocen.
Depozitele cuaternare încheie succesiunea geologică fiind
reprezentate, în principal, prin depozite de terasă, care însoţesc reţeaua
hidrografică, şi de depozite loessoide.
3. Cadrul geografic al zonei
Platforma Moldovenească ca unitate structurală reprezintă suportul
geologic al Podişului Moldovei. Modelarea reliefului în zona Podişului
Moldovei a început cu exondările mio-pliocene care au dat naştere atât
râurilor carpatice, cât şi Siretului şi Prutului, care ulterior s-au prelungit
spre sud, urmărind retragerea liniei de ţărm.
Datorită mişcărilor de ridicare a scoarţei din Pliocen şi Cuaternar,
activitatea apelor curgătoare s-a intensificat şi, corelată cu alte procese
geodinamice (procese de versant, procese de eroziune-sedimentare etc.), a
condus la distrugerea vechilor câmpii de acumulare marină şi înlocuirea
acestora cu un relief derivat, predominant sculptural, cu aspect deluros. Acesta
este marcat de particularităţile substratului geologic şi de structura geologică
monoclinală dominantă, care a favorizat apariţia asimetriei formelor de relief.
Câmpia Moldovei reprezintă partea de nord-est a Podişului
Moldovei, fiind marcată de un relief cu altitudine absolută medie ce se
situează în jurul valorii de 150-200 m, cu circa 200 m mai jos decât a
unităţilor geografice vecine de la vest şi sud.
Cu o suprafaţă de circa 8000 km2, ea se învecinează la vest cu Podişul
Sucevei. La nord şi est, limita este dată de râul Prut, care marchează frontiera de
stat dintre România, pe de o parte, şi Ucraina şi Republica Moldova, pe cealaltă
parte. Aceasta însă reprezintă o limită politică şi nu una geografică, deoarece
44
Câmpiei colinare a Jijiei, subunitate a Câmpiei Moldovei, îi corespunde de

partea cealaltă a frontierei o unitate similară, şi anume Stepa Bălţilor. Spre sud,
limita Câmpiei Moldovei cu Podişul Bârladului este dată de o ramă înaltă de
relief, cunoscută în literatura geografică şi sub numele de Coasta Moldavă.
La suprafaţă, în cuprinsul Câmpiei Moldovei au fost deschise de
eroziune o serie de depozite geologice, ale căror caracteristici au fost prezentate
anterior. Altitudinea absolută maximă a reliefului din Câmpia Moldovei atinge
valoarea de 270 m, doar pe Dealul Bodron de la vest de Mitoc şi izolat
depăşeşte 250 m. Cea mai joasă altitudine absolută este înregistrată în albia
majoră a Prutului din zona de la est de Iaşi, cu valoarea de 32 m.
Relieful constituit din dealuri şi coline, este predominat de forme cu
asimetrie evidentă, prezentând spre nord şi nord-vest versanţi mai abrupţi, iar
spre sud şi sud-est pante moderate cu versanţi cu înclinare redusă. În această
unitate, formele structurale de relief sunt puţine şi slab reprezentate, putând fi
întâlnite doar câteva cueste pe partea dreaptă a râului Jijia dintre Corlăţeni şi
Mândreşti, pe partea dreaptă a Başeului, între Săveni şi Vlăsineşti, continuat
spre sud de cele dintre Hăneşti şi Mihălăşeni, pe flancul sudic al râului Sitna,
între Dracşani şi Hlipiceni, Coasta Miletinului şi cea a Jijioarei (Gârla Morii),
continuată spre est de aliniamentul Larga Jijia – Popricani – Victoria din
sectorul Jijiei inferioare, Coasta Bahluiului şi a Bahluieţului. La acestea mai pot
fi adăugate şi câteva zone în care sunt prezente cueste secundare, a căror
înfăţişare contrastează cu versanţii opuşi.
La partea superioară a culmilor, podurilor sau interfluviilor s-au depus
strate de roci loessoide cuaternare, fiind suprapuse în principal de soluri
cernoziomice afectate de procese slabe şi moderate de eroziune.
Pluviodenudarea şi ablaţia constituie pricipalii factori de degradare a
terenurilor în regiunile în care culmile şi versanţii au înclinări mai mari de 6-70.
Relieful de acumulare este reprezentat prin depozite de terasă, poduri
orizontale sau slab înclinate şi albiile majore. Terasele bine reprezentate şi
studiate în această unitate geografică prezintă unele particularităţi.
Ierarhizarea şi dezvoltarea reţelei hidrografice argumentată prin prezenţa şi
numărul teraselor, scot în evidenţă rolul principal jucat de râul Prut la
formarea acesteia.
Astfel, în sectorul dintre Trifeşti şi Probota, râul Prut prezintă 7 terase
înalte cu altitudini absolute care ajung la 150 m, pe când Jijia şi Sitna pe
45
sectoare inferioare au 5 şi respectiv 4 terase, cu altitudini maxime de 140 m.

O excepţie face râul Bahlui care are 8 terase bine păstrate, a căror lungimi pot
ajunge la 6-7 km, care argumentează faptul că au existat şi zone mai înalte
care însă au fost distruse de eroziune.
Terasele sunt constituite din depozite de prundişuri carpatice în
bază, cum este cazul teraselor Prutului, de nisipuri şi roci loessoide, cu
grosimi cuprinse între 3 şi 20 m. Asupra vârstei teraselor specialiştii
consideră că terasele cu altitudini de peste 140 m pot fi Pliocene, cele cu
altitudini cuprinse între 100-140 m s-au format în Pleistocenul inferior,
cele situate la 50-70 m sunt formate în Pleistocenul mediu, iar în timpul
Pleistocenului superior au fost depuse terasele de 30-40 m.
Principalul râu care drenează zona este Prutul, a cărui luncă poate
varia între 3-7 km lărgime, dar care are şi sectoare înguste, cum sunt cele
între Rădăuţi Prut şi Stefăneşti, comparat în literatura geografică cu un mic
defileu, dacă ţinem cont de sectorul din amonte şi de cel din aval.
4. Un literature review asupra ocurenţei silexului în zona de
nord-est a Moldovei
Prima lucrare ştiinţifică în care este descrisă într-o manieră amplă,
atât structura geologică şi prezenţa silexului pe Valea Prutului, cât şi
existenţa aici a unor aşezări preistorice, este cea publicată în Anuarul
Biuroului Geologicu, an III - 1885, nr. 1, tipărită în 1888, semnată de
Gr. Ştefănescu şi intitulată Relaţiune sumară asupra lucrărilor Biuroului
Geologicu în campania anului 1885.
Astfel, referindu-se la situaţia depozitelor cuaternare din judeţul
Dorohoi, la p. 20 a lucrării, se face menţiunea că în malul Prutului, la
Metocu, amu găsitu, la mai bine de două metre de la suprafaţă, mai multe
silexuri lucrate, indicele unei staţiuni preistorice. În continuare, descriind
rocile miocene, la p. 34, autorul precizează că la Hudeştii mici sau Miorcani
se vede sub aceste calcare pisolitice în malul Prutului la localitatea Văraticu şi
la Izvoare, între Hudeşti şi Miorcani3, unu depozitu de conglomeratu formatu
din numeroase fragmente şi nodule, din care unele destul de mari, de silex
3
Pentru localizarea acestor aflorimente - a se vedea infra, nota de la pct. 7.1.
Rădăuţi - Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip.
46
piromaticu, în generalu vânătu, cimentate cu argilă margosu vînătu

(Fig. 5/1), stratigrafia nefiind însă completă în profilele cercetate.
În lucrarea publicată în anul 1897, în nr. 1-2 al Arhivei Societăţii
Ştiinţifice şi Literare din Iaşi, intitulată Crida superioară şi calcarul cu
lithothamnium pe malul Prutului (jud. Dorohoi), I. Simionescu descrie
aflorimentul geologic situat în amonte de satul Mitoc, în punctul numit
Cotul Mic, unde, pe o deschidere de câţiva metri de pe malul drept al
Prutului, observă o succesiune geologică formată din marne cridoase de
culoare albă gălbuie şi nestratificată prin a căror distrugere cremenele
rotunzite aşezate pe rânduri paralele devin libere şi sunt luate de apă4,
contribuind la formarea depozitelor aluviale din regiune. La partea
superioară, peste aceste marne, se află calcarul cu lithothamnium.
Aceleaşi tipuri de formaţiuni geologice, autorul afirmă că sunt
întâlnite şi pe malul stâng al Prutului, pe o suprafaţă mai mare, de la satul
Teţcani şi până mai în jos de Badraz. Autorul identifică în marnă, prin
analiză microscopică, foraminifere şi fragmente de scoici sfărâmate,
afirmând că această rocă este în continuarea formaţiunilor ce ocupă o
întindere mare în Galiţia estică, cât şi în Rusia, concluzionând prin
atribuirea vârstei cretacice acestor depozite.
În studiul publicat în 19025, intitulat Constituţiunea geologică a
ţărmului Prutului din nordul Moldovei, în baza unor cercetări de teren mai
detaliate, pentru care mulţumeşte pentru sprijinul acordat dr. C. I. Istrati,
Ministrul Instrucţiunilor, I. Simionescu detaliază o serie de aspecte
privitoare la geologia regiunii, chiar din debutul articolului, la p. 5-6, unde
menţionează că între Rădăuţi şi Mitoc, că margele cu cremene uşor de
desfăcut sunt acoperite cu bănci grase de calcar lithothamnic; ca margele sunt
de multe ori acoperite de un conglomerat de cremene a cărui elemente sunt
puţin cimentate aşa că se desprind sub acţiunea îngheţului sau dezgheţului,
4
Observaţie similară cu cea relatată nouă de localnicii din zonă - a se vedea infra
pct. 7.7. Mitoc - Cotul Mic, pct.2.
5
Academia Română, Publicaţiunile Fondului Vasile Adamachi, no. VII, şedinţa de
la 21 decembrie 1901, p. 27-53 (în extras).
47
cum este cazul întâlnit în jos de Miorcani şi în dreptul Cotului Zamca6

(Fig. 5/3).
Autorul mai descrie o serie de aflorimente terţiare de pe Valea
Prutului, începând cu cele din zona Mamorniţa, Herţa, Darabani şi până la
Rădăuţi-Prut, fără a menţiona prezenţa unor elemente de silex.
Continuând descrierea cu zona de la sud de Rădăuţi (p. 11 şi urm.),
acolo unde Prutul cârneşce brusc spre satul Sirăuţi din Basarabia, şi unde
apar cele mai vechi nivele geologice ale regiunii, cele cretacice, reprezentate
de marne cridoase albe cenuşii, în pături subţiri şi bogate în bolovani de
cremene aşezaţi în rânduri regulate, peste care se află depozitele tortoniene.
Autorul face menţiunea că succesiunea stratigrafică este încheiată de
calcarele cu lithothamnium, în care, nu rareori, se observă bucăţi rotunjite de
cremene, aşa cum este situaţia în Pădurea Stânca şi că aceste strate reapar
dincolo de pârâul Văratic (Pichet 45 bis).
Mai în aval, între Pârâul Văratic (Pichetul 45) şi Cotul Zamca,
autorul descrie că între margele cridoase şi calcarele cu lithothamnium se
intercalează un însemnat strat de conglomerate, formate numai şi numai din
cremene, puţin rostogolită, cu ciment calcaros, nivele deschise şi de pârâul
Miorcani, în apropierea confluenţei sale cu Prutul. Aceeaşi succesiune este
întâlnită şi spre sud, până în punctul numit Stadola lui Văsescu,
menţionând din nou prezenţa unor bucăţi de cremene rotunjită în baza
calcarului cu lithothamnium7.
I. Simionescu mai descrie şi alte aflorimente în apropiere de
Crasnaleuca (p. 12 şi urm.), precum cel situat la mijlocul Cotului Zamca
sau cel de la Pichetul 51 bis8, redând şi un profil stratigrafic (Fig. 5/2), unde
apare aceeaşi succesiune stratigrafică, deasupra marnelor fiind
conglomerate cu cremene, succesiune întâlnită şi la Ghirenii lui Curt sau
mai în aval, la Mitoc, şi până la Pârâul lui Istrati. Acesta reprezintă cel mai
6
Localizarea aflorimentului este la sud de Rădăuţi-Prut: a se vedea infra nota de la
pct. 7.1. Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip.
7
Privitor la localizarea acestor aflorimente - a se vedea nota anterioară.
8
Privitor la localizarea acestor aflorimente - a se vedea nota 6. Despre aflorimentul
de la Pichetul 51 bis - vezi infra precizările lui E. Nicorici şi Bica Ionesi în studiul din 1978
sau cele din nota de la pct. 7.2. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941.
48
sudic punct în care sunt observate, atât marnele cretacice, cât şi calcarele cu
lithothamnium.
Spre finalul articolului, în partea concluzivă asupra stratigrafiei zonei,
privitor la silexul din marnele albe cretacice, I. Simionescu precizează că
acestea au dimensiuni diferite, cât pumnul de regulă, rareori cât capul, şi
forme diferite, cu suprafeţe neregulate, având culoarea vânătă-neagră, cu
suprafaţa alterată, mai totdeauna de culoare albă, făcând referire şi la
nivelele preistorice sesizate de Gr. Ştefănescu, pe care şi el le-a sesizat la
Mitoc (p. 15). Interesant este faptul că autorul nu poate indica cărui etaj al
Cretacicului superior aparţin aceste strate de marne cu cremene,
menţionând că în Galiţia aceste calcare se întâlnesc în toate cele trei etaje
ale Cretacicului superior, pe când în nordul Basarabiei marnele cridoase ce
conţin cremene multă sunt aşezate peste alte marne.
Asupra conglomeratului cu cremene, care apare între Rădăuţi şi
Mitoc (p. 18 şi urm), cu grosimi de până la 5 m, constituit din bucăţi
rotunjite, autorul afirmă că materialul arată începutul transgresiunii marine
terţiare şi că a fost luat sigur din marnele cretacice, arătând că între acest
nivel şi calcarul pe care îl suportă există o legătură strânsă, aşa cum o
dovedesc bucăţile rotunjite de cremene incluse la partea inferioară a
stratului calcaros, precizând că vârsta conglomeratului este Tortonian
inferior.
De asemenea, acesta mai face trimitere şi la profilul dintre Ivăncăuţi
şi Cuzlău publicat de Gr. Ştefănescu, menţionând că deşi stratele cu ghips
sunt deasupra nivelului de conglomerate cu silex, cele două nivele geologice
sunt sincrone.
Ca o concluzie generală, I. Simionescu arată că zona de nord-est a
Moldovei are afinităţi geologice mari cu situaţia prezentă în Basarabia, Podolia
şi Galiţia de răsărit (p. 24 şi urm.), reprezentând prelungirea sudică a
terenurilor ruseşti, figurând şi un model de evoluţie geologică a regiunii, în care
precizează că după formare depozitele cretacice au fost erodate de ape
curgătoare, ceea ce a generat o suprafaţă neregulată, aspect sesizat în multe locuri
din Galiţia. Transgresiunea terţiară a condus la acoperirea zonei de către apele
marine, ceea ce generat iniţial erodarea depozitelor cretacice, îngrămădind
cremenele rămase într-un conglomerat care ar indica linia ţărmului.
49
Cercetările geologice în regiune capătă o intensitate mult mai mare

după anul 1920. O lucrare interesantă asupra depozitelor cretacice din
nordul Basarabiei este publicată în anul 1923 de J. Văscăuţanu9, care descrie
situaţia întâlnită în mai multe aflorimente geologice. În primul dintre
acestea, situat în satul Naslavcea (Fig. 5/5), autorul sesizează prezenţa unui
strat gros, de 4-5 m de cremene neagră cimentată cu o marnă cridoasă,
cremene ce prezintă solzoasă cu contur neregulat, colţuros sau alveolar, care se
desprinde uşor din masa cridoasă. Comparând aceste roci cu cele ce se
întâlnesc în malul Prutului autorul afirmă că vârsta formaţiunilor constituie
baza mediteraneanului, material luat din straturile cretacice.
Un al doilea afloriment este situat în marginea răsăriteană a Sorocăi, în
apropierea confluenţei unei văi cu Nistru (Fig. 5/4). Aici, Văscăuţanu descrie
sub un nivel cu nisip, un strat de 3-4 m de cremănuş, identic cu cel de la
Naslavcea, iar sub acesta se află o pătură subţire de marnă grezoasă şi un strat de
10-12 m de marnă cridoasă, care sub impactul factorilor erozionali dau un
aspect de coloane şi turnuri.
Autorul menţionează că această marnă cridoasă prezintă două
orizonturi. Orizontul superior întâlnit în partea de sus a marnei este
constituit din concreţiuni de cremene înşirate pe o linie aproape dreaptă, în
care, la analiză microscopică, sunt observate, atât structura mineralogică,
cât şi prezenta unor fosile, fapt care în opinia autorului ar evidenţia un
fenomen de metamorfozare a marnei în cremene. Fosile prezente în acest
orizont, în opinia autorului, ar indica Cenomanianul mediu.
Autorul face menţiunea că aceste formaţiuni observate la Soroca,
apar şi în aval, până în punctul În Cot, după care dispar, deşi unii cercetători
afirmă că ele pot fi întâlnite până în zona oraşului Rezina, unde apar la
jumătate de metru deasupra nivelului Nistrului. De asemenea, autorul
menţionează faptul că, în Basarabia, strate cretacice se întâlnesc atât pe
malul Prutului, între satul Lipcani şi Bădragii Noi, pe o distanţă de cam
30 km (făcând trimitere la studiul lui I. Simionescu din 1897), dar şi în
punctele Bălţi, Ezăreni şi Mireni, judeţul Chişinău, unde făcându-se sondaje
s-a trecut prin pături groase de cremene şi cridă.
9
Memoriile Secţiunii Ştiinţifice, Academia Română, seria III, tomul I, 1923,
mem.13, Cultura Naţională, Bucureşti, p. 287-299.
50
La finalul studiului, autorul prezintă o hartă generală a zonei est-

carpatice (Fig. 5/6), cu răspândirea depozitelor geologice, afirmând că în
Podolia, nivelul de marnă albă cu cremene ar fi fost atribuit Turonianului şi
Senonianului, cf. lui E. Dunikovski în 1884, dar această opinie a fost
revizuită ulterior de G. Ratkevici în 1891, care atribuie vârsta
Cenomaniană nivelelor de marne, nisip şi cremene care se întâlnesc la sud de
linia care desparte afluenţii Nistrului de ai Bugului. Văscăuţanu
menţionează şi un profil geologic asemănător cu cel de la Soroca întâlnit pe
Valea Uşiţei.
Interesantă este şi lucrarea intitulată Geologische Beobachtunngen
uber das Miozan zwischen dem Siret und dem Nistru in der Bukowina und
in nordlichen Bessarabia10 publicată în anul 1929 de Gh. Macovei şi
I. Atanasiu care observă că în nordul Podişului Moldovenesc, Tortonianul
este reprezentat de două faciesuri distincte. Faciesul podolic este
caracterizat de roci sedimentare marine de adâncimi mici cu gipsuri,
calcare, gresii, aglomerări silicioase, pe când faciesul precarpatic este marcat
de dominarea rocilor argilo-marnoase, puţin nisipoase.
O altă lucrare importantă pentru cunoaşterea şi descrierea silexurilor
din regiune este studiul intitulat Etude micrographique des roches siliceuses
du Cretace du la Valle du Nistru, publicat în 1934 de M. Filipescu11. Acesta
realizează analize microscopice asupra unor eşantioane provenite din
depozitele cretacice de la Naslavcea şi Răspotinţi (jud. Hotin), deosebind
cinci forme de prezentare a silicei:
- Spongolite silicifiate (aff. gaize cherteuse - Cayeux), întâlnite la
Răspotinţi, sunt în fapt accidente silicioase de tip chert în care 50% din
masa este constituită din spiculi de spongieri;
- Opal globular în masa cretei, în care silicea sub formă de opal atinge
un procent de 53% din masa rocii;
- Concreţiuni (concentrări) de opal globular în cretă;
- Silice purverulentă cu noduli de silex, întâlnite în cretă de culoare
albă, casantă, în care se întâlnesc noduli de silex de culoare gri. Analiza
10
Anuarul Institutului Geologic Român, vol. XIV, Bucureşti, 1929.
11
Buletinul Laboratorului de Mineralogie al Universităţii din Bucureşti, vol I, 1934,
I-er partie: travaux originaux.
51
microscopică a relevat prezenta unor foraminifere şi spiculi de spongieri în

silicea sub formă de calcedonie, care constituie silexul.
- Silexul. Pentru analiză autorul a avut la dispoziţie un singur
eşantion de acest tip, de culoare galben-brun, fără a face precizarea de unde
provine acesta, în constituţia căreia a observat foraminifere şi spiculi de
spongieri, prinse în calcedonia ce constituie masa fundamentală a silexului.
Autorul încearcă explicarea modalităţilor de formare a rocilor
silicioase analizate, pe baza proceselor de diageneză de pe fundul mării, unde
sedimentele se aflau în stare de noroi, îmbibate de apa mării.
În studiul publicat în 1929 de către N. N. Moroşan intitulat Noi
contribuţii preistorice asupra Basarabiei de Nord12, autorul face doar o
singură referinţă la prezenţa în zonă a unor aflorimente geologice în care
apare silexul, între Cuconeştii vechi şi Corpaci, menţionând că uneltele
realizate din silex, de culoare neagră sau albăstruie, corespunde ca structură
cu concreţiunile de silex care se găsesc din abundenţă în regiune, acesta fiind
în opinia autorului că uneltele erau confecţionate pe loc, nefiind aduse din
alte zone. Deşi în 1938, N. N. Moroşan publică un amplu volum asupra
paleoliticului din nord-estul României, acesta nu abordează şi problema
aflorimentelor geologice în care apare silexul în această zonă.
Studiul tipărit în 1960 de către N. C. Albu, C. Gheorghiu şi
I. Popescu, intitulat Depozitele sedimentare de la Rădăuţi-Prut13, prezintă
noi informaţii asupra problematicii apariţiei silexului în regiune, descriind
o serie de profile geologice din această zonă.
Unul dintre aceste profile, este şi cel mai complet, fiind situat între
Rădăuţi-Prut şi Miorcani, în cariera de exploatare a nisipurilor. Aici autorii
menţionează că depozitele cretacice reprezentate prin calcare cretoase, alb-
lăptoase, prezintă numeroase accidente silicioase cu spărtură aşchioasă,
distribuite uniform în masa rocii, de culoare cenuşie-albicioasă, cu treceri
laterale la o coloraţie gălbuie-maronie.
12
Memoriile Secţiunii Ştiinţifice, Academia Română, seria III, tomul VI, 1929,
mem.1, Cultura Naţională, Bucureşti, p.1-17.
13
Comunicări de Geologie-Geografie (1957-1959), Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1960,
p. 9-23.
52
Peste acestea se află un nivel de nisipuri cu noduli de silex,

tortoniene, care prezintă variaţii faciale accentuate, de la un punct la altul,
atât de natură litologică, de grosime sau a raportului dintre nisip şi nodulii
de silex. Nodulii de silex descrişi de autori, prezintă variaţii atât sub
raportul dimensiunilor, cuprinse între 2 şi 18/12 cm, cât şi a formelor. Cele
mai frecvente forme sunt cele ovoidale, elipsoidate, rar sferoidale, uneori şi
sub formă de baghetă, puternic şlefuite datorită rulării, alteori acoperite de
cruste albicioase. Apar însă şi forme neregulate, cu aspecte structurale
complicate, generate de structura mineralogică diferită a silicei.
Culoarea nodulilor de silex variază de la un cenuşiu-negru, cenuşiu-
intens la un cenuşiu-deschis, aproape lăptos, unele eşantioane
remarcându-se printr-un colorit variat ce prezintă o alternanţă de diferite
culori, cum este şi un exemplu ilustrat analizat şi microscopic (Fig. 6/1-sus).
Acesta prezenta inele de silex de culoare albă cu aspect lăptos, şi altele de
culoare cenuşie-închisă, în masa acestuia fiind determinate spiculi de
spongieri şi mai rar fragmente de radiolari şi forme nedeterminate de
foraminifere, globigerine (Fig. 6/1-jos).
Autorii precizează că analiza nisipului din acest nivel a scos în evidenţă
că este constituit în întregime din granule de silex dominant rotunjite (ca
urmare a acţiunilor mecanice pe care le-au suferit), rar angulare, menţionând şi
că alte profile geologice au fost realizate pentru forajele realizate în zonă, în care
se specifică prezenţa unui complex marnos, calcaros-cretos, cu noduli de silex,
în forajul de la Rediu sau o relativă omogenitate litologică a orizontului cu
conglomerate de silex şi nisipuri silicioase între Rădăuţi-Prut şi Miorcani.
La finalul studiului autorii analizează condiţiile care au condus la
formarea depozitele geologice din regiune, cu un accent asupra modului de
acumulare a conglomeratelor din silexuri şi a nisipurilor silicioase.
Pe baza unor date obţinute din foraje, Gh. Bâgu publică în 1965
studiul intitulat Variaţii litofaciale ale formaţiunilor tortoniene din nordul
Moldovei, în comparaţie cu cele din vestul U. R. S. S. şi a R. P. Polonă14, care
prezintă detaliat structura celor trei orizonturi (inferior, mediu şi superior),
atât sub raport petrografic, cât şi faunistic. În ilustraţia studiului, autorul
14
Comunicări de Geologie, vol. III, Bucureşti, 1965, p. 219-227.
53
prezintă trei figuri cu zonele de ocurenţă a acestor orizonturi, menţionând

prezenţa unor zone în care, tot prin forajele, s-a depistat silex (Fig. 6/2).
Autorul precizează că în orizontul inferior acestea sunt fie sub formă
de nisipuri cu silexuri sau conglomerate cu silexuri, între Miorcani şi
Rădăuţi-Prut, fie sub formă de gresii grosiere cu silexuri, între Rădăuţi-Prut
şi Crăieniceni, fie sub forma unor fragmente de silex rulat, care la partea
superioară trec în conglomerate cu silexuri prinse într-o masă fosiliferă,
între Teioasa şi Bajura. În sectorul Păltiniş, acumulările de silex din acest
orizont formează un promontoriu, ipoteză care ulterior a primit confirmări
prin descoperirea în acest orizont a unui fragment de mandibulă de
Anchiterium aurelianense în foraj, la sud de Rădăuţi-Prut.
În orizontul median, autorul menţionează calcare cenuşii-gălbui, pe
alocuri grezoase, cu fragmente de silexuri rulate, fără a indica locul ocurenţei.
În sectorul Hudeşti-Ibăneşti, acumulări de silexuri masive sau fragmente
rotunjite înlocuiesc gipsurile şi calcarele, cazul tipic fiind întâlnit în forajele
din zona Rediu-Crăieni şi Suhărău, iar situaţia determinată la Teioasa,
Hudeşti şi Comăneşti sugerează existenţa unui promontoriu semicircular la
nivelul acestui orizont, cu deschidere spre nord. Tot în acest orizont, şi tot
prin foraje, la Păltiniş au fost evidenţiate acumulări de formaţiuni cu silexuri
provenite din degradarea orizontului inferior şi depuse peste un nivel de
gipsuri. Prezenţa silexului în orizontul superior nu mai este semnalată de
către autor.
Analiza corespondenţelor geologice ale zonei din nordul Moldovei
cu cea din vestul U. R. S. S. -ului sau R. P. Polonă este relativ sumară,
autorul menţionând că situaţia întâlnită la zona Bajura-Hudeşti este
similară cu cea din zona Rapuşneţ şi Ocna pe Nistru sau cu cea din regiunea
Baranov-Sandomiretz pe Vistula, iar cea de la Mitoc, Crasnaleuca-
Miorcani-Crăiceni, cu ceea ce la Percăuţi, tot pe malul Nistrului, la 20 km
sud aval de Ocna.
În lucrarea publicată în 1978 intitulată Studiul pectinidelor badeniene
din nord-estul Platformei Moldoveneşti15, Eugen Nicorici şi Bica Ionesi
menţionează o informaţie interesantă şi anume că aflorimentul menţionat
15
Studii şi cercetări de Geologie, Geofizică, Geografie - Geologie, 23, 1978, 1,
p. 119-132.
54
de I. Simionescu în lucrarea din 1902, Pichetul 51 bis, situat la nord-vest de

localitatea Crasnaleuca, şi care a prezentat secţiunea cea mai completă,
redată ulterior şi de alţi cercetători fără alte adăugiri (cum este cazul lui
G. Macovei şi I. Atanasiu în 1929) era la acea dată acoperit de vegetaţie, dar
că eroziunea a deschis alte puncte, cum este cazul întâlnit în Cotul
Grimeşti, la sud de Crasnaleuca, în dreptul fostului Pichetul 53, situaţie
ilustrată în lucrare (Fig. 6/6).
O lucrare mult mai amplă decât cele menţionate până acum, şi care
include o serie de informaţii de interes pentru studiul de faţă, o reprezintă
volumul publicat în 1984 intitulat Geologia Moldovei. Stratigrafie şi
consideraţii economice a lui Gh. Bâgu şi Alecu Mocanu, o primă lucrare de
sinteză asupra regiunii. În fapt autorii reiau datele cunoscute în literatura
de specialitate rezultate prin cercetările efectuate în această zonă,
sintetizând într-o manieră reuşită informaţiile, fără a actualiza terminologia
geocronologică, utilizând în continuare denumirea de Tortonian.
Astfel, se fac precizări suplimentare asupra modului care a
determinat formarea depozitelor cretacice cu concreţiuni de silex sau a
zonelor concentrice silicioase sesizate în secţiunea unui galet de silex de
formă alungită (de baghetă), prezentat în articolul publicat în 1960 de
Albu, Gheorghiu şi Popescu, generat de variaţia chimismului apei în care
s-a format (p. 21), consacrând chiar şi un subcapitol special depozitelor de
nisip şi flint prin prisma valorificării lor economice (p. 67-73). De
asemenea, materialele ilustrative aduc un plus calitativ evident lucrării, dar
şi înţelegerii generale a problematicii legate de ocurenţa depozitelor cu silex
în regiune (Fig. 7/1-4), alături de încercarea de corelare a formaţiunilor
geologice din Moldova cu formaţiuni similare din alte regiuni.
O altă lucrare de sinteză care trebuie amintită este cea realizată de
Liviu Ionesi şi publicată în 1984, Geologia unităţilor de platformă şi a
orogenului nord-dobrogean, care pe baza literaturii de specialitate aduce
clarificări asupra răspândirii formaţiunilor geologice din regiune, fără a face
însă detalieri cu privire nivelele în care apare silexul, publicând însă câteva
profile ale aflorimetelor (Fig. 6/3-4).
Nu în ultimul rând, dorim a indica două interesante lucrări de
licenţă, prima a d-rei Claudia Cirimpei, din anul 1985, intitulată Studiul
depozitelor calcaroase badeniene din regiunea Miorcani şi posibilităţile de
55
valorificare şi cea de-a doua a d-rei Aurelia Ionela Stănculete din anul 2005,
intitulată Studiul geologic al depozitelor badeniene din nord-estul Platformei
Moldoveneşti (zona Rădăuţi-Prut-Crasnaleuca), lucrări care descriu mai
detaliat geologia zonei, punând accent pe aflorimentele deschise de
eroziune pe Valea Prutului şi pe analiza geologică a acestora (Fig. 6/5).
5. Ocurenţa silexului pe interfluviului Prut-Nistru (Republica
Moldova şi Ucraina)
Asupra structurii geologice a teritoriului Basarabiei şi a celui din
vestul Ucrainei, teritorii situate între Prut şi Nistru, în raport cu tema
noastră, anterior s-au făcut câteva precizări, legate de studii publicate în
perioada interbelică. Din păcate, bariera statală care a divizat arealul de mai
bine de două secole (dar să recunoaştem cu sinceritate, la care a contribuit şi
bariera lingvistică şi politică) a condus în mod evident la dezvoltări paralele
şi care nu au cunoscut puncte de convergenţă sistematice.
Chiar dacă rămasă nepublicată încă, teza de doctorat susţinută în
anul 2001 la Universitatea din Iaşi de Valerian Ciobotaru, intitulată Studiu
geologic şi geochimic al formaţiunilor geologice din zona nord-estică a
Republicii Moldova, rămâne un prim pas în această direcţie. Dincolo de o
prezentare detaliată a formaţiunilor geologice dintre Prut şi Nistru,
lucrarea oferă atât o descriere a principalelor cercetări geologice din regiune
din perioada sovietică, cât şi o amplă bibliografie, o parte importantă
constituită din materiale rămase nepublicate din fondul Asociaţiei
Geologice a Moldovei.
În ceea ce priveşte stratele geologice cu silexuri din zona
interfluviului Prut-Nistru, se menţionează că la nivelul Cretacicului, în
partea superioară a Formaţiunii de Zăluceni, în calcarele silicioase albe,
cenuşii-deschise, în nivelul superior apar noduli de cremene, uneori dispuşi
într-un şir continuu, creând impresia unui strat integru, uneori şi intercalaţii
de cremene în strate lenticulare (p. 50). Forma acestor noduli este variată,
cu dimensiuni cuprinse între câţiva cm şi 20-30 cm, de culoare cenuşie şi
cenuşiu-închis, fiind observate şi eşantioane cu pete sau texturi zonale,
formate din varietăţi colorate deschis sau închis.
Un alt nivel geologic în care apare silexul este cel al formaţiunii
argilelor badeniene, dispuse transgresiv peste Cretacic, şi suprapuse în
56
aceeaşi manieră de nivelul superior, deşi faţă de acesta uneori limita este
greu de precizat. Acestea apar în deschideri naturale, cum este cea din malul
Nistrului din satul Vertiujeni, sau cea din apropiere de satul Sănătăuca,
nodulii de cremene având culoarea cenuşie sau cenuşiu-închis şi dimensiuni
reduse 1-3 cm în diametru, nivelele având grosimi variate, între 0,9-3,2 m.
În cadrul formaţiunii de Climăuţ, atribuită părţii inferioare a
Sarmaţianului (Volânian inferior), în aflorimentul din marginea de nord-
vest a localităţii cu acelaşi nume, apar la bază nisipuri de silexuri cu grosimi
de 6,2 m (nivelul 9) şi mai sus în profil, gresii calcaroase cu silex, cu grosimi
de 3,1 m (nivelul 23) (Fig. 8/1-3).
6. Cercetarea zonei
În zona studiată, începând cu anii 1997-1998, am întreprins o serie
de cercetări de teren cu scopul identificării de deschideri geologice în care
aflorează depozite cu silexuri, a localizării şi cartografierii unor situri
arheologice cunoscute în zonă şi de identificare a altora noi, valorificând
între timp şi o serie de rezultate parţiale16. Ulterior, cercetările de teren au
fost intensificate, căpătând chiar un caracter sistematic, aşa cum au fost cele
din efectuate în perioada 3-16 iulie 201317 sau cele din anii 2014-2015.
De interes pentru studiu de faţă a fost şi stagiul pe care l-am realizat în
perioada 4-17 noiembrie 2014 în Belgia la Institutul Regal de Ştiinţe ale Naturii
din Bruxelles18, care ne-a permis o analiză comparativă cu situaţia geologică
întâlnită în zona Spiennes, unde există încă din neolitic exploatări ale silexului
sub forma unor mine (Fig. 39).
16
M. C. Văleanu, Omul şi mediul natural în neo-eneoliticul din Moldova,
Ed. Helios, Iaşi, 2003, p. 196 şi urm.
17
La unele din aceste cercetări de teren efectuate în 2013 a participat şi V. Chirica,
dar şi alţi membrii ai colectivului care a efectuat săpăturile arheologice în acel an în
staţiunea Mitoc - Malu Galben. Datorită unor opinii ştiinţifice divergente pe această temă,
ulterior colaborarea ştiinţifică a fost întreruptă, fiecare înţelegând a publica independent
propriile observaţii. Iar acest mod în opinia noastră este cel mai corect, fiindcă doar aşa vor
putea fi analizate comparativ cele publicate. A se vedea V. Chirica, C. V. Chirica, G. Bodi,
La Vallée du Prut Moyen entre Miorcani et Ripiceni. Stratigraphie geologique et habitats
paléolithiques, BAI XXV, 2014.
18
Mulţumim pe această cale conducerii Complexului Muzeal Naţional Moldova
Iaşi şi a Institutului Regal de Ştiinţe ale Naturii din Bruxelles pentru suportul acordat,
precum şi colegilor dr. Ivan Jadin, dr. Paul Haesaerts şi dr. Senica Ţurcanu.
57
La fel de importantă a fost şi cercetarea de teren întreprinsă în luna

iulie 2015 pe Valea Nistrului şi în zona localităţii Naslavcea (raion Ocniţa,
Republica Moldova), împreună cu dr. Valerian Ciubotaru de la Institutului
de Geologie şi Seismologie a Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova
(Fig. 40-41).
Pentru pregătirea cercetărilor de teren, dar şi pentru elaborarea
prezentului studiu, informaţii utile privitoare la geologia părţii de nord-est
a Moldovei, dar şi a interfluviului Prut-Nistru, au fost obţinute şi din
analiza unor surse cartografice, cea mai veche dintre acestea fiind Harta
geologică a României, întocmită de N. A. Constantinescu şi tipărită la
Braşov în 1929 (Fig. 3).
Foarte utile s-au dovedit a fi hărţile geologice sovietice, precum foaia
de hartă L-35, 36, scara 1:1.000.000, ediţia 1988, care prezintă situaţia
geologică dintre Prut şi Nistru până la paralela de 480N, foaia de hartă
M-34, 35, scara 1:1.000.000, ediţia 1978, cu partea de vest a Ucrainei, care
prezintă situaţia geologică până la meridianul de 270E, precum şi foaia
M-36, scara 1:1.000.000, care ilustrează teritoriul dintre Prut şi Nistru, la
nord de paralela 480N şi la est de meridianul de 270E, respectiv zona de
nord a Republicii Moldova şi sectorul de la nord de graniţa acesteia cu
Ucraina.
De asemenea, a fost utilizată şi Hartă geologică a R. P. R. la scara
1:1.000.000, ediţia 1964 (Fig. 4), dar şi altele ulterioare, precum şi cea la
scara 1:200.000, foia M-35-XXIII/M-35-XXXIV Darabani, ediţia 1966,
întocmită sub coordonarea Emiliei Saulea.
Pentru cartarea punctelor din teren a fost folosită ediţia 1984 a
Hărţilor topografice a României, la scara 1:25.000, un instrument de lucru
foarte util, chiar şi la peste 30 ani de la editare, cât şi ortofotoplanurile
zonei sau fotografii aeriene şi satelitare, disponibile astăzi on-line.
7. Puncte cartografiate
Cercetarea a fost focalizată pe sectorul românesc al Văii Prutului,
respectiv pe partea dreaptă a Prutului, între localităţile Rădăuţi-Prut (la
nord) şi Mitoc (la sud) (Fig. 1), fiind cercetate următoarele puncte:
7.1. Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip (Fig. 9)
Punctul 1 (48,23750N, 26,82390E). Cercetarea de teren a început
din zona de est a localităţii Rădăuţi-Prut, din perimetrul fostei platforme de
58
încărcare a exploatării miniere Miorcani (Fig. 9, 11). La cca. 50-100 m est

de aceasta, datorită unor lucrări antropice, aluviunile Prutului sunt
deschise, fiind sesizaţi galeţi, în general de dimensiuni reduse, atât din roci
carpatice, cât şi din silex, de diferite forme, dimensiuni şi culori (Fig. 10).
Punctul 2 (48,22630N, 26,82820E). Spre sud, spre localitatea
Miorcani, versantul dinspre Valea Prutului este aproape în totalitate
înierbat, nemaiputându-se observa nici măcar perimetrul fostei cariere de
nisip, afectat de ample alunecări de teren. A putut fi identificată cu uşurinţă
intrarea într-o fostă galerie de coastă (48,22630N, 26,82820E), astăzi aflată
în conservare, cu accesul blocat (Fig. 9, 11).
Punctul 3 (48,22570N, 26,83570E). La cca. 600 m est de aceasta, se
află o altă galerie şi câteva foste clădiri ale exploatării miniere, aflate într-o
stare gravă de degradare (Fig. 9, 11-12). În faţa acestora, până în malul
Prutului se observă noduli de silex, de forme şi dimensiuni variate, rămaşi în
urma extragerii nisipului din subteran, nisip atribuit formaţiunii
infraanhidritice badeniene (Fig. 12-13). Galeţii de silex, prezintă în general
forme rotunjite, culoarea acestora variind de la cenuşiu-negru închis la
cenuşiu-deschis (Fig. 45), dar şi de alte varietăţi coloristice, uneori cu
variate colorări zonale sau concentrice etc.(Fig. 12, comparativ a se vedea
Fig. 6/1).
Notă: În aval de această zonă şi până la nord de satul Cotu Miculinţi,
versantul drept al Văii Prutului era înierbat sau pe alocuri împădurit,
marcat de alunecări ample de teren, fapt ce nu a permis realizarea unor
observaţii geologice. În acest perimetru se află şi aflorimentul descoperit de
Gr. Ştefănescu în 1885, prezentat anterior, sau cele descrise de I. Simonescu
în lucrarea din anul 190219.
7.2. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941 (Fig. 14)
La vest de această localitate, în amonte şi aval de borna de frontieră
nr. 941 (48,18210N, 26,92220E), care se află la peste 60 m deasupra
nivelului Prutului, pe o lungime de cca. 1000 m (Fig. 14), sunt deschise de
către eroziune depozitele geologice. Succesiunea stratigrafică începe cu
marnele cretoase cu silexuri cretacice peste care sunt conglomeratele cu silexuri
19
A se vedea supra, notele 3, 6-8.
59
badeniane, la partea superioară aflându-se calcarele cu lithothamnium,

deschiderile naturale atingând 30-40 m înălţime (Fig. 15).
Silexurile din marna calcaroasă au culoarea cenuşiu-negru, cenuşiu-
închis, aspect neregulat, prezintă în general un cortex albicios, uneori şi gălbui,
la zona de contact cu roca, având dimensiuni variate (Fig. 16-17). Din punct de
vedere stratigrafic nu avem un singur nivel de silexuri, ci o masă de cretă
amorfă, aproape nediferenţiată stratigrafic, în care apar accidentele silicioase
sub forma silexului (Fig. 16-17).
Din punct de vedere al culorii, acest tip de silex este asemănător, identic
în fapt, cu tipul preponderent de silex descris anterior, extras din nisipurile din
formaţiunea infraanhidritică badeniană din fosta exploatare de la Miorcani,
menţionat anterior la 7.1. Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip -
Punctul 3 (Fig. 12).
Silexurile din conglomeratul badenian, deschise la 7-10 m deasupra
nivelului apei, nu au putut fi cercetate in situ (Fig. 18). În fapt, nici nu
ne-am propus acest lucru, fiindcă la partea inferioară a deschiderii, datorită
eroziunii, erau alunecate numeroase blocuri desprinse din acest nivel. Galeţii
de silex, relativ de dimensiuni mari, prinşi într-un ciment calcaros, au
dimensiuni variabile şi prezintă evidente urme de rulare. Macroscopic, silexul
prezintă variaţii mari de culoare de la alb-cenuşiu la gălbui-brun, deseori în
spărtură fiind translucid, lipsind însă cu desăvârşire varietăţi de culoare
cenuşiu-negru sau cenuşiu-deschis, de tipul celor din nivelul inferior,
cenomanian, descrise anterior (Fig. 18).
Notă: În aval de această zonă şi până la pct. 7.5. Crasnaluca - Stanişte
versantul drept al Văii Prutului era înierbat sau pe alocuri împădurit, fapt ce nu
a permis realizarea unor observaţii geologice. În acest perimetru se află
aflorimentul descris de I. Simonescu în lucrarea din anul 1902 sub numele de
Pichetul 51 bis.
7.3. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 942 (Fig. 14)
Din dreptul bornei de frontieră nr. 942 (48,19780N, 26,91410E), dar pe
malul stâng al Prutului (pe teritoriul Republicii Moldova), pe o lungime de
aproape 400 m se observă un afloriment geologic (Fig. 19), asemănător cu cel
descris anterior - Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941.
Pe malul drept al Prutului pot fi observate aluviunile recente ale râului,
în care sunt prezenţi foarte numeroşi galeţi de silex, de dimensiuni şi forme
60
diferite, cu varietăţi coloristice diverse, de la alb-cenuşiu, la gălbui-brun,

cenuşiu-deschis, cenuşiu-negru etc. (Fig. 20).
De asemenea, spre est de acest perimetru, până în dreptul satului Cotu
Miculinţi sunt bine individualizate două nivele de terase (Fig. 20).
7.4. Cotu Miculinţi - Balastieră (Fig. 14)
Tot la vest de această localitate, dar la cca. 400 m de capătul nordic al
satului (48,19250N, 26,92880E), se află o exploatare locală de pietriş şi nisip,
poziţionată la cca. 25 m deasupra nivelului Prutului.
Între galeţii de rocă, majoritatea de origine carpatică şi de mici
dimensiuni, au fost sesizaţi şi galeţi din silex (Fig. 21).
7.5. Crasnaluca - Stanişte (Fig. 22)
La circa 1,5 km sud de satul Crasnaleuca şi la cca.1 km nord-vest de
borna de frontieră 949, pe malul stâng al pârâului care se varsă în Prut, la circa
100 m vest de punctul confluenţă (48,13690N, 26,95200E), se află secţiunile
arheologice realizate în perioada 1994 de V. Chirica şi P. Haesarts (Fig. 21).
Facem menţiunea că secţiunile anterioare realizate de M. Brudiu în anii 1974 şi
1977 nu au putut fi identificate în tren.
Notă. Între acest punct (7.5.) de la sud satul Crasnaleuca şi până la
punctul care va fi menţionat în continuarea (7.6.), aflat la nord de satul Mitoc,
în dreptul bornei de frontieră nr. 952, nivelul mare al apei din timpul efectuării
cercetărilor de teren, cât şi faptul că malul drept al Prutului era împădurit şi
înierbat, nu a permis identificarea unor aflorimente geologice.
7.6. Mitoc - Borna de frontieră nr. 952 (Fig. 23)
La nord de satul Mitoc, de la cca. 300 m amonte de borna de frontieră
nr. 952 şi până la cca. 900 m aval de acesta, malul drept al Prutului este deosebit
de abrupt, ceea ce a generat secţionarea şi aflorarea nivelelor geologice (Fig. 23-
24). Succesiunea stratigrafică este următoare:
- La partea superioară depozite loessoide cu numeroase nivele de
aluviuni, cu grosimi diferite, ce variază de la 5-10 cm la peste 50 cm;
- Sub aceste depozite de loess a fost deschis nivelul calcarului cu
lithothamnium şi al conglomeratului cu silex badenian, acestea din urmă fiind
în mare parte acoperit de aluviunile recente aduse de Prut şi depuse pe mal.
- La baza profilului stratigrafic se află nivelul cretacic al
calcarelor/marnelor cretoase cu silexuri, acoperit aproape în întregime de
61
grohotişul de la baza versantului şi de aluviunilor recente, dar care este

observabil doar în zona de sud.
În acest perimetru, au fost cercetate mai multe puncte, de la nord spre
sud, după cum urmează:
Punctul 1 (48,12480N, 27,02230E) (Fig. 23-24). În acest loc se observă
în depozitele loessoide numeroase nivele de aluviuni, a căror grosime variază de
la 5-10 cm la peste 50 cm. În acest punct, între cca. 4,5 m şi 7,5 m de la partea
superioară a versantului, sunt observabile în profil cele mai multe nivele cu
aluviuni (uneori şi 7-8 astfel de nivele) (Fig. 25). La circa 10 m de capătul
nordic al deschiderii, la cca.1,10 m deasupra primului nivel de aluviuni au fost
observate în profil urme negre de cărbuni, care aparent păreau a forma un nivel
distinct în loess. La taluzarea profilului, deşi au apărut în profil mai multe
bucăţi de cărbune, nu a mai putut fi observată dispunerea lor în cadrul unui
nivel stratigrafic distinct (Fig. 25). La baza versantului, la câţiva metri mai în
aval de acest loc se afla un bolovan mare de conglomerat cu silex, rupt din
stratul badenian, şi aluviuni recente, cu numeroşi galeţi din silex, de culori şi
forme variate (Fig. 25).
Punctul 2 (48,12320N, 27,02610E) (Fig. 23-24). În acest loc, s-a realizat
o taluzare a profilului, pentru a fi observate mai bine structura loessului şi a
nivelelor de aluviuni (Fig. 26). Astfel, în loess au fost sesizate strate mai închise
la culoare, reprezentând în fapt nivele de paleosoluri (Fig. 26). În nivelul de
aluviuni au fost observaţi galeţi rotunjiţi, de dimensiuni mici, din roci
carpatice, dar şi galeţi, mai mult sau mai puţini rulaţi, din silex de culori variate
(Fig. 26). Câţiva zeci de metri în aval de acest punct, la baza versantului, în
aluviunile recente ce acoperă malul, a fost identificat un dinte de mamut
(Fig. 26).
Punctul 3 (48,12460N, 27,03100E) (Fig. 23-24). În acest punct este o
deschidere naturală mai mare, unde la partea superioară poate fi observat
nivelul calcarului cu lithothamnium sub care apar conglomerate cu silex,
badeniene, iar la partea inferioară calcarele/marna calcaroasă. Privitor la nivelul
cretacic, datorită formei versantului, atât apele Prutului, cât şi cele din
precipitaţii, au înlăturat matricea calcaroasă, eliberând nodulii de silex, ce au
diverse dimensiuni, de la câţiva centimetri la câţiva zeci de centimetri
(Fig. 27). În acest punct, silexul prezintă o amplă variaţie coloristică, de la un
cenuşiu-negru şi cenuşiu-închis, aşa cum a fost descris anterior la pct. 7.2. Cotu
62
Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941, la varietăţii mult mai deschise la culoare,
alb-lăptoase, translucide, asemănătoare cu cele din conglomeratele badeniene
descrise tot la pct. 7.2. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941. Pe unii
galeţi se observă alternări ale culorii între cenuşiu-negru şi cenuşiu-închis şi
culori deschise, alb-lăptoase, translucide (Fig. 46-47).
Privitor la dimensiunile silexului, acesta are în general dimensiuni de
până în 10-15 cm, însă în acest punct au fost identificaţi şi bolovani/trovanţi
de mari dimensiuni, de peste 50 cm lungime.
7.7. Mitoc - Cotul Mic (Fig. 23)
Punctul 1 (48,12650N, 27,03960E). În acest loc, dar pe partea stângă a
Prutului, pe teritoriul Republicii Moldova, se observă o deschidere naturală cu
o lungime de cca. 200 m (Fig. 28). La partea inferioară este nivelul marnelor
cretoase, dar el este acoperit cu aluviuni, peste care apare un nivel de
conglomerate, ce prezintă şi aparenţa unor stratificaţii, având la partea
superioară o roca dură - calcarul cu lithothamnium, care formează un veritabil
prag. Spre nord de acest punct, se observă cum eroziunea deschide în suprafaţă
depozitele descrise (Fig. 28 sus).
Punctul 2 (48,12970N, 27,03820E). În aceeaşi zonă, dar pe partea
dreaptă a Prutului, pe teritoriul românesc, în amonte şi în aval, se dezvoltă o
întinsă plajă fluviatilă (Fig. 28 sus), pe care sunt depuse aluviuni cu structură
petrografică variată, parţial înierbată, observându-se însă, pe alocuri, galeţi de
silex, de diverse forme, dimensiuni şi varietăţi coloristice
În zona Cotului Mic, I. Simionescu menţiona în 1897 că marne cridoase
de culoare albă gălbuie şi nestratificată prin a căror distrugere cremenele
rotunzite aşezate pe rânduri paralele devin libere şi sunt luate de apă, fapt care
ne-a fost relatat şi de localnicii din zonă, care ne-au precizat că atunci când
nivelul Prutului este scăzut, în albia sa pot fi identificate filoane de silex, a căror
traiect pare a traversa râul spre est.
Deşi s-a revenit de mai multe ori în această zonă şi în diverse momente
ale anului, pentru a putea fi confirmate situaţiile descrise mai sus, aluviunile
aduse de râu şi nivelul apei nu ne-au permis aceste observaţii. Fenomenul
sesizat este însă unul cât se poate de real, deoarece aşa cum menţionam, în
această zonă eroziunea deschide în suprafaţă depozitele cretacice (Fig. 28 sus),
erodând marna cretoasă şi dislocând silexul de dimensiuni mai mici, lăsând în
loc silexul de dimensiuni mai mari, aşa cum am constatat şi noi în teren, câteva
63
sute de metri în amonte, din locul 7.6. Mitoc - Borna de frontieră nr. 952 -
Punctul 3, unde erau numeroşi bolovani de silex de peste 50 cm lungime.
7.8. Mitoc - La Biserică - Vatra satului (Fig. 24)
În perimetrul satului Mitoc, la nord de biserica satului, pe malul drept al
Prutului care se prezintă sub forma unui abrupt cu o lungime totală de peste
1,1 km, s-au putut face o serie de observaţii, după cum urmează:
Punctul 1 (Fig. 24). Începând din nord, din punctul cu coordonatele
(48,10970N, 27,003290E) şi până în punctul cu coordonatele (48,10970N,
27,03720E) din aval, pe o lungime de peste 700 m, sunt deschise de eroziune
nivelele de conglomerate cu silexuri, badeniene, care au la partea superioară
calcarul cu lithothamnium, ce se observă însă mai greu, datorită grohotişului de
pantă (Fig. 29), situaţia fiind asemănătoare cu cea descrisă anterior la 7.7.
Mitoc - Cotul Mic, Punctul 1. La baza profilului stratigrafic ar trebui să fie
observabil şi nivelul cretacic, sub cel badenian, dar nu au putut fi făcute
observaţii în teren, din cauza grohotişului de la baza versantului.
Silexurile prinse în conglomeratul badenian sunt cimentate cu un liant
calcaros, au forme variate (rotunjite uşor, uneori angulare) şi dimensiuni
diverse. Culoarea acestora variază de la albicios, alb-cenuşiu, cenuşiu-închis,
negru-albăstrui şi brun-gălbui (excludem aici varietăţile coloristice generate de
oxidaţii secundare) etc., cu un aspect general translucid (Fig. 29). Cortexul
silexului este în general subţire, datorită proceselor de erodare de la depunere.
În liantul calcaros al conglomeratului nu au fost determinate fosile, dar au fost
sesizaţi galeţi rotunjiţi, din roci dure, grezoase.
Punctul 2 (Fig. 24, 30). În aval de punctul anterior, de care este
delimitat de o mică râpă, pe o lungime de cca. 300 m (între punctele cu
coordonatele 48,10920N, 27,03740E şi 48,10670N, 27,03920E) în malul drept
al Prutului se observă deschideri cu nivele de loess, cu înălţimi de peste 4-5 m
(Fig. 30). În aceste deschideri, au fost identificate mici bucăţi de silex, disparate,
cât şi nivele de paleosoluri, fapt ce ne determină să afirmăm că acest perimetru
poate prezenta potenţial pentru viitoare cercetări de identificare a unor locuiri
paleolitice.
7.9. Mitoc - La Balastieră (Fig. 24)
La nord de satul Mitoc, la cca. 300-400 m se află un loc de extragere a
unui balastru de slabă calitate (48,12000N, 27,02880E), pentru nevoile
64
localităţii (Fig. 31). În profil, s-au observat galeţi din roci dure, carpatice, de
mici dimensiuni. Rar, apar şi galeţi din silex.
7.10. Mitoc - Pârâul Ghireni (Fig. 32)
Pe partea stângă a pârâului Ghireni (48,09600N, 27,01930E), la cca. 300-
400 m SSV de situl arheologic Mitoc-Malu Galben, se află un mic afloriment
geologic, de 10-20 m lungime, în care sunt observabile conglomeratele cu silex
badeniene.
Silexurile prinse în conglomerat sunt cimentate cu un liant calcaros, au
forme variate (rotunjite uşor, uneori angulare) şi dimensiuni diverse (Fig. 33).
Culoarea acestora variază de la albicios, alb-cenuşiu, cenuşiu-închis, brun-
gălbui etc., cu un aspect general translucid (Fig. 48). Datorită proceselor de
erodare de la depunere, galeţii de silex mai păstrează uneori masa calcaroasă
iniţială, în general, ea fiind subţire (Fig. 33, 48).
7.11. Mitoc - Borna de frontieră nr. 954 (Fig. 34)
Aflorimentul se află la cca. 1 km sud de situl arheologic Mitoc - Malu
Galben, relativ sub borna de frontieră nr. 954, unde eroziunea a deschis la baza
versantului stratele geologice, pornind din punctul cu coordonatele
(48,08900N, 27,02480E) şi până în punctul cu coordonatele (48,08500N,
27,03480E), pe o lungime totală de 600-700m (Fig. 35).
În bază se observă conglomeratul cu silex badenian, cu galeţi de silex de
variate dimensiuni, forme şi culori, identic cu cel menţionat anterior la 7.2.
Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr.941; 7.6. Mitoc - Borna de frontieră nr.
952, 7.8. Mitoc - La Biserică - Vatra satului (pct.1); 7.10. Mitoc - Pârâul
Ghireni. În acest conglomerat sunt prinşi şi numeroşi galeţi din roci mai dure,
grezoase (Fig. 36).
La partea superioară a conglomeratului se află un nivel calcaros în care s-
au identificat fosile de pectinide (Chlamys sp.) prinse în masa calcaroasă,
precum şi formaţiuni de lithothamnium, caracteristice. Acest nivel, datorită
durităţii mai mari, prin eroziune, capătă în deschiderile naturale de pe ambele
maluri ale Prutului forma unui prag (Fig. 35), prag ce constituie un reper
pentru toată zona dintre Rădăuţi-Prut şi Mitoc.
7.12. Mitoc - Confluenţa Pârâului lui Istrati cu Prutului (Fig. 34)
În amonte de confluenţa Pârâului lui Istrati cu Prutul, pe malul drept al
Prutului (48,08450N, 27,03270E), pe o lungime de cca. 100 m, se observă
65
depozite loessoide, cu deschideri pe verticală de peste 5 m (Fig. 37). Acelaşi tip

de depozite se observă şi în aval de confluenţa menţionată mai sus (Fig. 37).
7.13. Mitoc - Balastiera de pe Valea Pârâului lui Istrati (Fig. 34)
La circa 500 m vest de confluenţa Pârâului lui Istrati cu Prutul, în cotul
pârâului pe partea sa dreaptă se observă un fost punct local de exploatare a
balastrului, astăzi devenit groapă de gunoi pentru localnici, parţial înierbat
(Fig. 38). Din această cauză depozitele aluvionare care au făcut obiectul
exploatării nici nu mai sunt vizibile.
Notă: Pe partea dreaptă a Pârâului lui Istrati se identifică în teren, dar şi
pe ortofotoplanele şi fotografiile aeriene ale zonei, vechile secţiuni arheologice
realizate de V. Chirica la Valea lui Istrati, situate la cca. 150 m de malul drept al
Prutului (Fig. 34, 38) (coordonata centrului excavaţiei: 48,08400N, 27,03070E
= 651408E, 733645N Stereo-70). La cca. 200 m vest de acest punct, pe aceeaşi
parte a văii, se observă un alt afloriment, în profilul căruia apar sporadic
fragmente de silex (Fig. 38).
*****
Consideraţii asupra ocurenţei silexului pe Valea Prutului
În decursul istoriei, aşa cum menţionam şi anterior, noţiunea de
zăcământ a suferit transformări majore. Astfel, anumite acumulări locale, ce
reprezentau pentru comunităţile preistorice surse vitale de materie primă,
pentru geologia modernă, unde se discută de rezerve mari şi eficienţă
economică, acestea nu prezintă o importanţă deosebită, motiv pentru care, în
cele mai fericite cazuri, aceste acumulări locale au fost, fie doar semnalate, fie
doar analizate sumar.
În acest context, am alocat anterior un spaţiu mai amplu problemei
ocurenţei silexului în literatura geologică de specialitate în zona de nord-est a
Moldovei şi pe interfluviul Nistru-Prut, pentru a reliefa, aşa cum vom arăta
mai jos, faptul că deşi a fost acordată atenţia cuvenită pentru descrierea
geologiei regiunii, a stabilirii stratigrafiei şi a etapelor de evoluţie a acesteia,
informaţiile geologice de specialitate vehiculate nu au putut constitui o
bază completă pentru definirea acelor aspecte de importanţă pentru
cercetarea arheologică, în mod special în ceea ce priveşte silexul, materie
primă deosebit de importantă pentru perioada preistorică.
Pentru zona de nord-est a Moldovei, în ceea ce priveşte silexul,
informaţiile din literatura geologică pot fi grupate astfel:
66
• Informaţii şi observaţii asupra ocurenţei silexului:

1. Stratele în care acumulările de silex s-au format iniţial sunt cele de
vârstă cretacică/cenomaniană;
2. In urma transgresiunii marine badeniene, acumulările iniţiale de silex
cretacice au fost erodate şi redepuse în noi strate, iar în cadrul acestei unităţi
cronostratigrafice, silexul apare în trei formaţiuni distincte:
- nisip din silex şi nisip cu noduli de silex;
- în conglomerate cu silex;
- la baza calcarelor cu lithothamnium sau în această
formaţiune calcaroasă (mai rar);
3. Aluviunile pleistocen-cuaternare din baza teraselor conţin galeţi de
silex ca urmare a erodării depozitelor cretacice şi badeniene.
4. Aluviunile recente de pe plajele fluviatile sau de la partea inferioară,
inundabilă, a versanţilor văii conţin galeţi de silex ca urmare a erodării
depozitelor cretacice, badeniene şi pleistocen-cuaternare, situate în amonte, în
bazinul hidrografic al Prutului.
• Informaţii asupra caracteristicilor silexului (microscopice şi
macroscopice). În literatura geologică sunt foarte puţine informaţii asupra
acestui aspect. Câteva informaţii sumare asupra compoziţiei mineralogice a
silexului şi determinarea unor fosile. Nu sunt prezentate date şi informaţii cu
privire la culoarea şi varietăţile coloristice de silex.
• Informaţii asupra genezei depozitelor cu silexuri unde s-au făcut precizări
asupra condiţiilor şi aspectelor generale legate de formarea zăcămintelor
iniţiale, cretacice, şi asupra reconstituirii condiţiilor de sedimentare pentru
explicarea variaţiilor litofaciale ale formaţiunilor badeniene.
În urma cercetărilor de teren efectuate pe Valea Prutului, între Rădăuţi-
Prut şi Mitoc, atenţia ne-a fost atrasă de existenţa unei mari variaţii
morfologice a silexului, atât în cele cretacice, dar mai ales în depozitele
badeniene, aspect care în literatura geologică consultată nu a fost menţionat
sau precizat niciodată. Diferenţele morfologice sunt evidente şi uşor sesizabile
macroscopic. Astfel:
- în nisipurile badeniene cu noduli de silex ce apar în sectorul dintre
Rădăuţi-Prut şi Miorcani avem de a face cu un silex relativ uniform ca
structură morfologică şi culoare, în general cenuşiu-negru şi până la cenuşiu-
deschis, dar şi cu unele variaţii, asemănător cu cel din depozitele cretacice
67
deschise de eroziune în malurile Prutului, în sectorul dintre Rădăuţi-Prut şi

Mitoc, precum cel identificat de noi în teren şi descris la 7.2. Cotu Miculinţi -
Borna de frontieră nr. 941 şi la 7.6. Mitoc - Borna de frontieră nr. 952,
Punctul 3.
- în conglomeratele cu silexuri, silexul are un alt aspect morfologic, fiind
caracterizat de o mare varietate sub aspectul culorii (variaţii de la alb la gri), cu
varietăţi translucide, alteori opace, aşa cum a fost identificat de noi şi descris la
7.2. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941; 7.6. Mitoc - Borna de frontieră
nr. 952, 7.8. Mitoc - La Biserică - Vatra satului (pct. 1); 7.10. Mitoc - Pârâul
Ghireni, 7.11. Mitoc - Borna de frontieră nr. 954.
Explicarea existenţei acestor aspecte morfologice diferite ale silexului, aşa
cum reiese şi din prezentarea anterioară a studiilor geologice publicate, este
legată de condiţiile existente în mediul iniţial de formare şi de variaţiile
acestuia, şi anume: chimismul, pH-ul, temperatura, presiunea etc.
Paradoxal însă, ipoteza geologică că silexul din niveluri badeniane, în
special din nisipuri şi din conglomerate, provine din erodarea depozitelor
cretacice este una susţinută de o argumentaţie logică şi raţională, legată de
modul de prezentare a silexului, uneori de dimensiuni mari şi uşor rotunjit,
fapt ce denotă că locul de origine al acestora era nu apropiat, ci foarte aproape
de locul lor de depunere.
Dar acest argument de ordin logic şi raţional nu poate susţine şi explica
stratigrafia iniţială şi mai ales indica vârsta depozitelor/nivelelor din care
provine silexul, deci vârsta geologică a acestuia. Din contră, el ridică această
problemă, a stratigrafiei iniţiale a depozitelor din care provine silexul remaniat
în nivelele badeniene, fiindcă aşa cum reiese din prezentarea anterioară, în
literatura geologică nu există studii care să analizeze, să dateze şi să indice, cel
puţin cu argumente paleontologice, vârsta depozitelor geologice din care
provine acel silex ce a fost remaniat în nivelele badeniene şi această ultimă
concluzie este cea care ne interesează în fapt.
Fiindcă modul de prezentare a silexului din conglomeratul badenian,
uneori de dimensiuni mari şi uşor rotunjit (a se vedea cele descrise anterior la
7.2. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941, 7.6. Mitoc - Borna de frontieră
nr. 952, 7.8. Mitoc - La Biserică - Vatra satului, 7.10. Mitoc - Pârâul Ghireni,
7.11. Mitoc - Borna de frontieră nr. 954), în contrast cu forma şi dimensiunile
68
mult mai reduse ale nodulilor de silex din nisipurile badeniene (cum au fost
puse în evidenţă la 7.1 Rădăuţi-Prut şi Miorcani), ce denotă o intensă rulare şi
chiar a nisipului generat practic de dezagregarea silexului iniţial, sugerează o
altă realitate geologică.
Nu cumva în depozitele geologice iniţiale au existat mai multe nivele cu
silex, poate şi de vârste geologice diferite, cu proprietăţi diferite (culoare,
transluciditate, opacitate etc.), generate de variaţii ale mediului de depunere? Şi
aceste depozite să fie total diferite de ceea ce este cunoscut astăzi în nivelul
Cenomanian, precum cel descris la 7.2. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră
nr. 941?
Dar în acelaşi timp, nu poate fi exclusă existenţa unui nivel de silex, cel
pe care îl întâlnim astăzi în aflorimente, atribuit Cenomanianului, care însă
prezintă variaţii morfologice mari pe zone relativ mici de formare, generate de
condiţiile existente în mediul iniţial de formare, foarte variate sub aspectul
factorilor cu impact genetic asupra silexului. Iar argumente în favoarea acestei
ipoteze ar fi cele descrise la 7.6. Mitoc - Borna de frontieră nr. 952 - Punctul 3,
dar şi situaţia întâlnită în zona localităţii Naslavcea (Fig. 40-41)20.
Dar indiferent care din scenarii a fost cel real sau poate că în realitate
situaţia a fost mult mai complexă, prin combinarea scenariilor anterior
enunţate, luând în calcul dimensiunea zonei studiate21, reiese clar necesitatea
unei cercetări detaliate asupra clarificării situaţiei menţionate sub raport
geologic.
Pe lângă această situaţie geologică iniţială, evenimentele produse la
nivelul Badenianului, prin erodarea depozitelor cretacice şi redepunerea lor, a
produs practic o dispersie şi un mixaj al varietăţilor morfologice de silex, pe
areale mai mici sau mai mari. Iar eroziunea pleistocen-cuaternară şi cea recentă
nu au făcut decât să accentueze mixajul varietăţilor morfologice de silex din
regiune.
Şi făcând referire directă doar la zona cercetată de noi, Valea Prutului,
trebuie precizat şi subliniat faptul că galeţii de silex care se întâlnesc în
20
Cercetările realizate împreună cu dr. Valerian Ciubotaru în vara anului 2015,
vor face obiectului unui alt studiu, privitor la silexul dintre Prut şi Nistru.
21
Sectorul Văii Prutului între localităţile Rădăuţi-Prut şi Mitoc are cca. 30 km
lungime, iar distanţa dintre Valea Prutului şi Valea Nistrului este de cca. 30 km la Rădăuţi-
Prut (spre nord) şi de cca. 70 km la Mitoc (spre est).
69
aluviunile recente ale Prutului, nu provin doar din depozitele erodate de pe

Valea Prutului, acolo unde sunt deschise aflorimentele geologice cercetate de
noi, ci sunt aduşi din tot bazinul său hidrografic, care se extinde mult în
amonte, spre nord, dar şi spre est, pe teritoriul Ucrainei.
Iar efectul direct al acestor factori naturali este acela că în aluviunile
holocene şi recente ale Prutului din acest areal există o multitudine de
varietăţi morfologice de silex, diferite sub aspectul proprietăţilor fizico-
mecanice şi al culorii.
În fapt, aceste aspecte deosebit de importante pentru cercetarea
arheologică nu sunt menţionate în literatura geologică privitoare la
silexul din arealul nostru de interes - zona de nord-est a României, respectiv
Valea Prutului.
Contextul geologic al zonei, prezentat şi detaliat anterior, alături de
situaţia geologică de detaliu din zona ucraineană a bazinului hidrografic a
Prutului, rămasă în continuare practic neaccesibilă cercetătorilor români, nu
vine decât să evidenţieze faptul că ipotezele şi teoriile vehiculate în literatura
arheologică de specialitate asupra ocurenţei silexului de pe Valea Prutului
rămân în cea mai mare parte fără un suport ştiinţific real.
Adăugăm la aceasta faptul că pentru a-şi produce uneltele necesare,
comunităţile umane preistorice au selecţionat din materia primă avută la
dispoziţie doar acele materiale care au prezentat anumite caracteristici şi
proprietăţi fizico-mecanice ce permiteau prin prelucrare obţinerea unor unelte
adecvate utilizării.
Acestea sunt în fapt motivele pentru care nici nu ne-am propus în cadrul
acestui studiu prezentarea problematicii ocurenţei silexului de pe Valea
Prutului în literatura arheologică, chiar şi în cadrul unui mai scurt sau lung
literature review, deşi există o serie de studii bine argumentate ştiinţific, care
abordează problema surselor de silex într-o manieră corectă22.
Asupra existenţei unor variaţii morfologice a silexului de pe Valea
Prutului s-au prezentat de către noi anumite date într-o lucrare anterioară, dar
22
A se vedea unul dintre cele mai recente: M. Cârciumaru, E. C. Niţu,
M. Frânculeasa, Consideraţii preliminare asupra celor mai importante surse de materie
primă litică întrebuinţată in preistorie pentru realizarea utilajelor, în Arheologia Moldovei,
XXX, 2007, p. 7-40.
70
fără detalia cauzele care au generat acest lucru23. Acum însă, cercetarea pe care
am efectuat-o a condus la descrierea şi clarificarea contextului geologic în care
se găseşte silexul în nivelele deschise de eroziune pe partea dreaptă a Văii
Prutului, între Rădăuţi-Prut şi Mitoc.
Un alt aspect deosebit de important prezentat pe larg, dar care trebuie
subliniat, este acela că pe Valea Prutului avem de a face cu ocurenţe de silex
atât în depozitele geologice primare, în care el s-a format ca rocă - cum este
nivelul cenomanian (cretacic), cât şi în depozite geologice secundare, în care
el a fost redepus ulterior formării sale, aşa cum este cazul nivelelor badeniene,
pleistocen-cuaternare şi recente. În aceste din urmă formaţiuni geologice,
silexul prezintă mari variaţii atât sub raportul culorii, dar şi sub raportul
anumitor caracteristici, aspecte uşor de remarcat prin observaţie vizuală.
Dar aceste observaţii primare trebuie completate cu analize detaliate
care să definească şi să cuantifice caracteristicile şi proprietăţile fizico-mecanice
ale varietăţilor de silex care apar în această zonă.
*****
De aceea la final, considerăm util a face câteva precizări de sinteză
privitoare la ocurenţa silexului pe Valea Prutului, după cum urmează:
1. Stratele cretacice (cenomaniene) reprezintă depozitele geologice
primare în care silexul s-a format ca rocă şi în literatura geologică structura şi
stratigrafia acestor depozite nu este pe deplin clarificată. Aşa cum a fost sesizat
în teren şi descris la 7.2. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941, în masa de
cretă amorfă, aproape nediferenţiată stratigrafic, apar accidentele silicioase sub
forma silexului, care au în general o culoare închisă, care însă variază de la
cenuşiu-negru la un cenuşiu-deschis asemănătoare eşantioanelor ilustrate în
Fig. 49. Tot în acest nivel, la 7.6. Mitoc - Borna de frontieră nr. 952- Punctul 3,
silexul prezintă o amplă variaţie coloristică, de la un cenuşiu-negru şi cenuşiu-
închis, la varietăţii mult mai deschise la culoare, alb-lăptoase, translucide,
alteori opace, iar pe unii galeţi se observă alternări ale culorii între cenuşiu-
negru şi cenuşiu-închis şi culori deschise, alb-lăptoase etc. (Fig. 46-47).
2. In urma transgresiunii marine, acumulările primare cretacice de silex
au fost remaniate, adică erodate şi redepuse în stratele badeniene, iar aici silexul
apare în trei formaţiuni distincte:
23
M. C. Văleanu, op. cit., p. 199 şi urm.
71
2.1. Sub formă de nisip din silex şi nisip cu noduli de silex, sesizat în
teren şi descris la 7.1. Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip -
Punctul 3, unde apare preponderent un silex asemănător cu cel descris în
stratele cretacice la punctul 7.2. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941.
Forma nodulilor de silex denotă o intensă rulare, fenomen care a transformat
majoritatea masei de accident silicios practic în nisip, păstrându-se zona dură,
bogată în silice. In spărtură, nodulii de silex dominant au o culoare ce variază
între cenuşiu-negru şi cenuşiu-deschis, dar şi de alte varietăţi coloristice, uneori
cu variate colorări zonale sau concentrice etc. (Fig. 45).
2.2. Sub formă de conglomerate, sesizate în teren şi descrise la 7.2. Cotu
Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941; 7.6. Mitoc - Borna de frontieră nr. 952,
7.8. Mitoc - La Biserică - Vatra satului (pct. 1); 7.10. Mitoc - Pârâul Ghireni,
7.11. Mitoc - Borna de frontieră nr. 954, fiind caracterizate de o mare varietate
sub aspectul culorii (variaţii de la gri la alb), dar şi varietăţi translucide şi alteori
opace (Fig. 48).
2.3. În literatura geologică se menţionează prezenţa de silexuri la baza
calcarelor cu lithothamnium sau în această formaţiune calcaroasă, însă în rare
cazuri, situaţie care nu a fost întâlnită la cercetarea de teren a zonei.
3. Aluviunile pleistocen-cuaternare din baza teraselor conţin galeţi de silex ca
urmare a erodării depozitelor cretacice şi badeniene.
4. Aluviunile recente de pe plajele fluviatile sau de la partea inferioară,
inundabilă, a versanţilor văii, conţin galeţi de silex ca urmare a erodării
depozitelor cretacice, badeniene şi pleistocen-cuaternare, dar aduse din tot
bazinul hidrografic din amonte. În aceste depozite, se întâlnesc forme variate
de silex, atât sub aspectul culorii, dar şi a caracteristicilor fizice etc.
*****
Suntem conştienţi de faptul că omul preistoric a avut mult mai multă
răbdare decât noi în a cerceta în special aluviunile pentru procurarea materiei
prime de calitate pentru producerea de unelte, identificând aici şi alte varietăţi
morfologice de silex, care pentru arheologi au părut a fi străine, aduse din alte
zone sau areale geografice.
Acest prim pas trebuie obligatoriu continuat prin repertorierea
celorlalte ocurenţe ale depozitelor geologice cu silex din regiune, în mod special
72
de pe teritoriul Republicii Moldova24, dar şi de pe teritoriul Ucrainei, prin

identificarea, analiza şi descrierea detaliată a contextului geologic şi stratigrafic
şi a varietăţilor morfologice de silex care apar pentru a putea avea argumente şi
susţineri fundamentate ştiinţific corect privitoare la modul de exploatare şi
utilizare a acestei importante resurse de către comunităţile umane preistorice
ce au ocupat acest areal geografic.
THE OCCURRENCE OF FLINT IN THE NORTH-EAST PART OF

ROMANIA, IN THE CONTEXT OF PREHISTORIC HABITATIONS
(Abstract)
In the north-eastern part of Romania, along the Prut river valley, are known
geological deposits with containing flint. Although there are many scientific books and
studies about the geology of the region in which are presented aspects relating to flint and
its occurrence in the area, they do not provide the information required for a correct
interpretation in relation with the use of these important natural resources by the
prehistoric communities. Based on researches, the present study highlights a large
morphological variety of flint occurring on the Prut Valley, in terms of its color and
physical properties. It is also pointed that flint presence in the area is both in relation with
the primary geological deposit, where it was formed from Cretaceous time, and with the
layers in which it was later reshuffled in respectively Badenian levels, in Quaternary-
Pleistocene terraces and recent alluvial deposits.
List of Illustrations:
Fig. 1. Physical map of Romania, with researched area.
Fig. 2. Map of Romania, with geological units.
Fig. 3. Extract from Geological Map of Romania at 1: 2,250,000, printed by Institutul
Cartografic ”Unirea” Braşov (undated).
Fig. 4. Extract from Geological Map of Romania at 1: 1,000,000, printed by Institutul
de Geografie, 1978.
Fig. 5. Geological profiles from region: 1. Gr. Ştefănescu, 1888, Fig. 3; 2. I. Simionescu,
1902, Fig. 6; 3. I. Simionescu, 1902, Fig. 1; 4. J. Văscăuţanu, 1923, Fig. 2; 5. J.
Văscăuţanu, 1923, Fig. 1; 6. J. Văscăuţanu, 1923, Fig. 3.
24
A se vedea supra, nota 20.
73
Fig. 6. Geological profiles from region and sections from flint pieces published by: 1.
N. C. Albu, C. Gheorghiu, I. Popescu, 1960, Fig. 3-4; 2. Gh. Bâgu, 1965, Fig. 1-
3; 3. L. Ionesi, 1984, Fig. 7; 4. L. Ionesi, 1984, Fig. 8; 5.Claudia Cirimpei, 1985
(Mirocani area); 6. E. Nicorici, Bica Ionesi, 1978, Fig. 1.
Fig. 7. Geological profiles and sections from region after Gh. Bâgu, 1984: 1. The lower
Tortonian horizon in the Moldavian Platform (Fig. 9); 2. The block-diagram
with deposit of white sand from Hudeşti (Fig. 17); 3. The cross section in
Cretaceous deposits from Radauti-Prut and Hudeşti (Fig. 2); 4. Cross section
in Tortonian deposits (schematically) in northern Moldova. (Fig. 3).
Fig. 8. Profiles and geological sections from the Prut - Dniester area, after V.
Ciubotaru, 2011: 1. Scheme of the Neogene geological formations from the
central area of Nistru basin (Fig. 9); 2. Geological situation (Climauti
geological formation) at the northwest edge of the village Climauti (Fig. 11); 3.
Cross-section in Caterinovca geological formation at the northwest edge of the
village Caterinovca (Fig. 13).
Fig. 9. Extract from terrain map (scale of 1: 25,000) and satellite images for Radauti-
Prut and Miorcani area – Quarry and sand mine (7.1.).
Fig. 10. Rădăuţi-Prut and Miorcani – Quarry and sand mine - Point 1 (7.1.).
Geological profile and details.
Fig. 11. Rădăuţi-Prut and Miorcani – Quarry and sand mine (7.1.) - Point 2 - up and
middle. Point 3 - down.
Fig. 12. Rădăuţi-Prut and Miorcani – Quarry and sand mine - Point 3 (7.1.). Details.
Fig. 13. Rădăuţi-Prut and Miorcani – Quarry and sand mine - Point 3 (7.1.). Details.
Fig. 14. Extract from terrain map (scale of 1: 25,000) and satellite images for Cotu
Miculinţi – Border marker stone no.941 (7.2.), Border marker stone no.942
(7.3.) and Gravel Pit (7.4.)
Fig. 15. Cotu Miculinţi – Border marker stone no. 941 (7.2.). Images with geological
outcrop.
Fig. 16. Cotu Miculinţi - Border marker stone no.941 (7.2.). Details with Cretaceous
layer.
Fig. 17. Cotu Miculinţi - Border marker stone no.941 (7.2.). Details with Cretaceous
layer.
Fig. 18. Cotu Miculinţi - Border marker stone no.941 (7.2.). Images of the Badenian
conglomerates.
Fig. 19. Cotu Miculinţi - Border marker stone no.942 (7.3.) Details with Cretaceous
layer.
74
Fig. 20. Cotu Miculinţi - Border marker stone no.942 (7.3.). Two levels of terraces (up)
and flint cobbles in beach alluvial area of the river.
Fig. 21. Cotu Miculinţi – Gravel Pit (7.4.). Geological profile and details with flint
cobbles.
Fig. 22. Extract from terrain map (scale of 1: 25,000) and satellite images for
Crasnaleuca - Stanişte (7.5.), image with archaeological section.
Fig. 23. Extract from terrain map (scale of 1: 25,000) and satellite images for Mitoc
area: Mitoc - Border marker stone 952 (points 1-3) (7.6.), Cotul Mic (points 1-2)
(7.7.), Gravel Pit (7.9) and At the Church – Within the Village Boundary
(points 1-2)(7.8.)
Fig. 24. Mitoc - Border marker stone 952 (7.6.). Point 1 - up (view to north direction).
Point 2 - middle (view to south direction); Point 3 - down (view to south
direction).
Fig. 25. Mitoc - Border marker stone 952 - Point 1 (7.6.). Top and middle: Details of
alluvial levels - river deposits in terrace. Down: traces of coal in profile (bottom
left), a boulder from Badenian conglomerate and cobble flint details.
Fig. 26. Mitoc - Border marker stone 952 - Point 2 (7.6.). Details with paleosols and
sediments levels. Detail with mammoth tooth in situ.
Fig. 27. Mitoc - Border marker stone 952 - Point 3 (7.6.). Details with Cretaceous layer.
Fig. 28. Mitoc - Cotul Mic - Point 1 (7.7.). Details with Cretaceous and Badenian
layers.
Fig. 29. Mitoc – At the Church – Within the Village Boundary - Point 1 (7.8.). Details
with Badenian conglomerate.
Fig. 30. Mitoc – At the Church – Within the Village Boundary - Point 2 (7.8.).
Outcrops of loess.
Fig. 31. Mitoc – At the Gravel pit (7.9.). Details.
Fig. 32. Extract from terrain map (scale of 1: 25,000) and satellite images for Mitoc –
Ghireni Brook(7.10.). Note: In image we can notice traces of military trenches
during the World War II.
Fig. 33. Mitoc –Ghireni Brook (7.10.). Details with Badenian conglomerate.
Fig. 34. Extract from terrain map (scale of 1: 25,000) and satellite images for Mitoc –
Border marker stone 954 (7.11.), Confluence of Pârâul lui Istrati with the Prut
(7.12.), The Gravel Pit on Valea Pârâului lui Istrati (7.13.), and archaeological
site Pârâul lui Istrati.
Fig. 35. Mitoc –Border marker stone 954 (7.11.) Details with Badenian conglomerate.
Fig. 36. Mitoc –Border marker stone 954 (7.11.) Details with Badenian conglomerate.
75
Fig. 37. Mitoc – Confluence of Pârâul lui Istrati with the Prut (7.12.)
Fig. 38. Mitoc – Valea Pârâului lui Istrati. Up - archaeological layer in Valea lui Istrati.
Middle - outcrops with small fragments of flint. Down – The Gravel pit on
Valea Pârâului lui Istrati (7.13.).
Fig. 39. Spiennes, Belgium - A Neolithic mine with a geological level with silex.
Fig. 40. Naslavcea area with flint occurences. Up: the geological level with cretaceous
limestone.
Fig. 41. Naslavcea area with flint occurences.
Fig. 42. Flint from neolithic mine of Spiennes-Belgia.
Fig. 43. Flint from Naslavcea area – Râpa lui Carpov
Fig. 44. Flint from Naslavcea area – La 3 Vaduri.
Fig. 45. Flint from Rădăuţi-Prut and Miorcani – Quarry and sand mine - Point 3
(7.1.).
Fig. 46. Flint from Mitoc – Border marker stone 952 - Point 3 (7.6.).
Fig. 47. Flint from Mitoc – Border marker stone 952 - Point 3 (7.6.).
Fig. 48. Flint from Mitoc - Ghireni Brook(7.10.).
Fig. 49. Flint varieties of black colour from alluvial deposits from Prut Valley.
Fig. 50. Flint varieties identified in the researched area. Up: Flint of dark colour,
ranging from black greyish to light greyish, identified in situ in outcrops with
Cretaceous levels open by the erosion in the Prut Valley at Cotu Miculinţi-
Border Marker Stone 941(7.2) and in the sand layer with flint nodules at
Rădăuţi-Prut and Mirocani – Quarry and sand mine - Point 3 (7.1.); Down:
Flint of white colour, which ranging from white to light grey, translucent,
identified in situ in Badenian conglomerate open by the erosion in the Prut
Valley at Cotu Miculinţi – Border Marker Stone no.941 (7.2.), Mitoc – Border
Marker Stone no. 952 (7.6.), Mitoc – At the Church – Within the Village
Boundary - Point 1 (7.8.); Mitoc - Ghireni Brook (7.10.) and Mitoc – Border
Marker Stone no. 954 (7.11).
76
Fig. 1. Harta fizică a zonei de nord-est a României, cu indicarea zonei cercetate
Fig. 2. Harta zonei de nord-est a României, cu unităţi geologice structurale
77
Fig. 3. Extras din Harta geologică a României la scara 1:2.250.000,

realizată de Institutul cartografic „Unirea” Braşov (nedatată)
Fig. 4. Extras din Harta geologică a României la scara 1:1.000.000,

realizată de Institutul de Geografie (1978)
78
Fig. 5. Profile geologice din zona cercetată publicate în literatura de specialitate:

1. Gr. Ştefănescu, 1888, Fig. 3; 2. I. Simionescu, 1902, Fig. 6; 3. I. Simionescu,
1902, Fig. 1; 4. J. Văscăuţanu, 1923, Fig. 2; 5. J. Văscăuţanu, 1923, Fig. 1;
6. J. Văscăuţanu, 1923, Fig. 3
79
Fig. 6. Profile geologice din zona cercetată şi secţiuni prin silexuri publicate în
literatura de specialitate: 1. N. C. Albu, C. Gheorghiu, I. Popescu, 1960, Fig. 3-4;
2. Gh. Bâgu, 1965, Fig. 1-3; 3. L. Ionesi, 1984, Fig. 7; 4. L. Ionesi, 1984, Fig. 8;
5. Cl. Cirimpei, 1985 (profil în zona Mirocani);
6. E. Nicorici, B. Ionesi, 1978, Fig. 1
80
Fig. 7. Profile geologice şi secţiuni din zona cercetată după Gh. Bâgu, 1984:
1. Orizontul inferior al Tortonianului din Platforma Moldovenească (Fig. 9);
2. Bloc-diagrama cu zăcământul de nisip alb de la Hudeşti (Fig. 17);
3. Secţiune prin depozitele cretacice din zona Rădăuţi-Prut şi Hudeşti (Fig. 2);
4. Profil schematic prin depozitele tortoniene din nordul Moldovei (Fig. 3)
81
Fig. 8. Profile şi secţiuni geologice din zona Prut-Nistru, după V. Ciubotaru,

2011: 1. Profilul geologico-facial al formaţiunilor neogene din zona centrală a
bazinului Nistrului (Fig. 9); 2. Formaţiunea de Climăuţ, la marginea de nord-vest
a satului Climăuţ (Fig. 11); 3. Secţiune prin formaţiunea Caterinovca în marginea
de nord-vest a satului Caterinovca (Fig. 13)
82
Fig. 9. Extras din harta topografică scara 1:25.000 şi imagini satelitare pentru zona
Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip (7.1.)
Fig. 10. Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip (7.1.). Punctul 1.

Profil geologic şi detalii
83
Fig. 11. Rădăuţi-Prut şi Miorcani -

Cariera şi mina de nisip (7.1.).
Punctul 2 - sus şi la mijloc. Punctul 3
– jos.
Fig. 12. Rădăuţi-Prut şi Miorcani

- Cariera şi mina de nisip (7.1.).
Punctul 3. Detalii.
84
Fig. 13. Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip (7.1.).

Punctul 3. Detalii
Fig. 14. Extras din harta topografică scara 1:25.000 şi imagini satelitare pentru
zona Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941 (7.2.),
Borna de frontieră nr. 942 (7.3.) şi Balastieră (7.4.)
85
Fig. 15. Cotu Miculinţi - Borna de

frontieră nr. 941 (7.2.). Imagini cu
aflorimentul geologic

frontieră nr. 941 (7.2.). Detalii cu
nivelul cretacic
86
Fig. 17. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941 (7.2.).

Detalii cu nivelul cretacic
87

conglomeratul badenian

nivelul cretacic
88

frontieră nr. 942 (7.3.). Cele două
nivele de terase (sus) şi galeţi de
silex din zona plajei aluvionare
Fig. 21. Cotu Miculinţi - Balastieră (7.4.).

Profil şi detalii cu galeţi de silex
89
Fig. 22. Extras din harta topografică
scara 1:25.000 şi imagine satelitară
pentru zona Crasnaleuca - Stanişte
(7.5.), cu imaginea secţiunii
arheologice
Fig. 23. Extras din harta

topografică scara 1:25.000
şi imagini satelitare pentru
zona Mitoc - Borna de
frontieră nr. 952 (Punctele
1-3) (7.6.), Cotul Mic
(punctele 1-2) (7.7.),
Balastieră (7.9) şi La
Biserică - Vatra satului
(Punctele 1-2) (7.8.)
90
Fig. 24. Zona Mitoc

- Borna de frontieră
952 (7.6.). Punctul 1
- sus (vedere spre
nord). Punctul 2 -
mijloc (vedere spre
sud); Punctul 3 - jos
(vedere spre sud)
Fig. 25. Mitoc - Borna de frontieră

952 - Punctul 1 (7.6.). Detalii cu
nivelele de aluviuni (sus şi la mijloc),
urme de cărbuni în profil (stânga-
jos), bolovan din conglomerat
badenian şi detalii cu galeţi de silex
(jos)
91

nr. 952 - Punctul 2 (7.6.). Detalii cu
nivelele de paleosoluri şi aluviuni,
precum şi cu dintele de mamut in situ

nr. 952 - Punctul 3 (7.6.). Detalii cu
nivelul cretacic
92
Fig. 28. Mitoc - Cotul Mic -

Punctul 1 (7.7.). Detalii cu
nivelul cretacic şi badenian
Fig. 29. Mitoc - La Biserică-Vatra

satului - Punctul 1 (7.8.). Detalii cu
93
Fig. 30. Mitoc - La Biserică-

Vatra satului - Punctul 2 (7.8.).
Aflorimente loessoide
Fig. 31. Mitoc - La Balastieră (7.9.).

Detalii
94
Fig. 32. Extras din harta

topografică scara 1:25.000 şi
imagine satelitară pentru zona
Mitoc -Pârâul Ghireni (7.10.).
Notă: În imagine se observă şi
tranşee militare din timpul celui
de-al doilea război mondial
Fig. 33. Mitoc - Pârâul

Ghireni (7.10.). Detalii cu
aflorimentul badenian
95
Fig. 34. Extras din harta topografică scara

1:25.000 şi imagine satelitară pentru zona
Mitoc - Borna de frontier nr. 954 (7.11.),
Confluenţa Pârâului lui Istrati cu Prutul
(7.12.) şi Balastiera de pe Valea Pârâului lui
Istrati (7.13.), precum şi zona sitului
arheologic Pârâul lui Istrati

nr. 954 (7.11.). Detalii cu
conglomeratul badenian.
96

954 (7.11.). Detalii cu
Fig. 37. Zona Mitoc - Confluenţa

Pârâul lui Istrati cu Prutul (7.12.)
97
Fig. 38. Zona Mitoc - Valea

Pârâului lui Istrati. Sus -
secţiunea arheologică din
punctul Valea lui Istrati.
Mijloc - un profil în care apar
sporadic fragmente de silex. Jos
- Balastiera de pe Valea
Pârâului lui Istrati (7.13.)
Fig. 39. O exploatare neolitică de

silex de la Spiennes-Belgia, cu un
nivel geologic de silex
98
Fig. 40. Zona Naslavcea - Râpa

lui Carpov cu ocurenţe de silex.
Sus: Nivelul calcaros cretacic
Fig. 41. Zona Naslavcea – La 3

Vaduri. Ocurenţe de silex
99
Fig. 42. Varietăţi de silex din minele de la Spiennes-Belgia
100
Fig. 43. Varietăţi de silex din zona Naslavcea – Râpa lui Carpov
101
Fig. 44. Varietăţi de silex din zona Naslavcea – La 3 Vaduri
102
Fig. 45. Varietăţi de silex Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip. Punctul
3 (7.1.).
103
Fig. 46. Varietăţi de silex Mitoc - Borna de frontieră 952 - Punctul 3 (7.6.)
104
Fig. 47. Varietăţi de silex Mitoc - Borna de frontieră 952 - Punctul 3 (7.6.)
105
Fig. 48. Varietăţi de silex Mitoc - Pârâul Ghireni (7.10.)
106
Fig. 49. Silex de culoare neagră din aluviunile recente ale râului Prut
107
Fig. 50. Varietăţi de silex identificate în zona cercetată. Sus: Silex de culoare
închisă, ce variază de la cenuşiu-negru la cenuşiu-deschis, ce a fost identificat in
situ în nivelele cretacice deschise de eroziune pe Valea Prutului în zona Cotu
Miculinţi-Borna de frontieră nr. 941 (7.2), şi în nivelul nisipului cu noduli de silex
din zona Rădăuţi-Prut şi Mirocani - Cariera şi Mina de nisip - Punctul 3 (7.1.).
Jos: Silex de culoare deschisă, ce variază de la alb la gri, translucid, ce a fost
identificat in situ în conglomeratul badenian deschis de eroziune la Cotu Miculinţi
- Borna de frontieră nr. 941 (7.2.), Mitoc - Borna de frontieră nr. 952 (7.6.), Mitoc -
La Biserică - Vatra satului - Punctul 1 (7.8.); Mitoc - Pârâul Ghireni (7.10.) şi
Mitoc - Borna de frontieră nr. 954 (7.11)

034 Cercetari Istorice Muzeul Istorie Moldovei Iasi 2015 - 038

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

034 Cercetari Istorice Muzeul Istorie Moldovei Iasi 2015 - 038

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

034 Cercetari Istorice Muzeul Istorie Moldovei Iasi 2015 - 038

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cercetări Istorice (serie nouă), XXXIV, IAŞI, 2015, p.

Cuvinte cheie: Prut, Moldova, preistorie, silex, zăcământ

Constituţia geologică a zonei reprezintă un factor de impact major

eroziunea deschizând la suprafaţa terestră doar o parte a formaţiunilor

inferior, Ordovicianului superior, Silurianului mediu şi superior, precum şi

Acest nivel superior al Cenomanianului, cu concreţiuni

microconglomerate şi mai departe la nisipuri albe, dar la fel, nici acestea nu

îngustă, paralelă cu Prutul, între Mitoc şi Ştefăneşti, şi de aici, în continuare

Câmpiei colinare a Jijiei, subunitate a Câmpiei Moldovei, îi corespunde de

sectoare inferioare au 5 şi respectiv 4 terase, cu altitudini maxime de 140 m.

piromaticu, în generalu vânătu, cimentate cu argilă margosu vînătu

cum este cazul întâlnit în jos de Miorcani şi în dreptul Cotului Zamca6

Cercetările geologice în regiune capătă o intensitate mult mai mare

La finalul studiului, autorul prezintă o hartă generală a zonei est-

microscopică a relevat prezenta unor foraminifere şi spiculi de spongieri în

Peste acestea se află un nivel de nisipuri cu noduli de silex,

prezintă trei figuri cu zonele de ocurenţă a acestor orizonturi, menţionând

de I. Simionescu în lucrarea din 1902, Pichetul 51 bis, situat la nord-vest de

La fel de importantă a fost şi cercetarea de teren întreprinsă în luna

încărcare a exploatării miniere Miorcani (Fig. 9, 11). La cca. 50-100 m est

badeniane, la partea superioară aflându-se calcarele cu lithothamnium,

diferite, cu varietăţi coloristice diverse, de la alb-cenuşiu, la gălbui-brun,

grohotişul de la baza versantului şi de aluviunilor recente, dar care este

depozite loessoide, cu deschideri pe verticală de peste 5 m (Fig. 37). Acelaşi tip

• Informaţii şi observaţii asupra ocurenţei silexului:

deschise de eroziune în malurile Prutului, în sectorul dintre Rădăuţi-Prut şi

aluviunile recente ale Prutului, nu provin doar din depozitele erodate de pe

de pe teritoriul Republicii Moldova24, dar şi de pe teritoriul Ucrainei, prin

THE OCCURRENCE OF FLINT IN THE NORTH-EAST PART OF

Fig. 1. Harta fizică a zonei de nord-est a României, cu indicarea zonei cercetate

Fig. 2. Harta zonei de nord-est a României, cu unităţi geologice structurale

Fig. 3. Extras din Harta geologică a României la scara 1:2.250.000,

Fig. 4. Extras din Harta geologică a României la scara 1:1.000.000,

Fig. 5. Profile geologice din zona cercetată publicate în literatura de specialitate:

Fig. 8. Profile şi secţiuni geologice din zona Prut-Nistru, după V. Ciubotaru,

Fig. 10. Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip (7.1.). Punctul 1.

Fig. 11. Rădăuţi-Prut şi Miorcani -

Fig. 12. Rădăuţi-Prut şi Miorcani

Fig. 13. Rădăuţi-Prut şi Miorcani - Cariera şi mina de nisip (7.1.).

Fig. 15. Cotu Miculinţi - Borna de

Fig. 16. Cotu Miculinţi - Borna de

Fig. 17. Cotu Miculinţi - Borna de frontieră nr. 941 (7.2.).

Fig. 18. Cotu Miculinţi - Borna de

Fig. 19. Cotu Miculinţi - Borna de

Fig. 20. Cotu Miculinţi - Borna de

Fig. 21. Cotu Miculinţi - Balastieră (7.4.).

Fig. 23. Extras din harta

Fig. 24. Zona Mitoc

Fig. 25. Mitoc - Borna de frontieră

Fig. 26. Mitoc - Borna de frontieră

Fig. 27. Mitoc - Borna de frontieră

Fig. 28. Mitoc - Cotul Mic -

Fig. 29. Mitoc - La Biserică-Vatra

Fig. 30. Mitoc - La Biserică-

Fig. 31. Mitoc - La Balastieră (7.9.).

Fig. 32. Extras din harta

Fig. 33. Mitoc - Pârâul

Fig. 34. Extras din harta topografică scara

Fig. 35. Mitoc - Borna de frontieră