TEZA DE DOCTORAT Evaluarea formatiunilor oligocene din zona Provita- Runcu- MisleaBustenari, pe baza datelor geologice, geofizice si de foraj.

Conducator stiintific, Profesor Dr. Ing. Aurelian Negut

Doctorand, Ing. Man Silviu

(Rezumat) Carpatii romanesti reprezinta un segment din centura cutata Alpino-Hymalaiana, fiind legati direct de evolutia ariei mobile tethysiene. Evolutia cinematica tertiara a Carpatilor de pe teritoriul Romaniei este legata de pozitia sa in apropierea contactului dintre placa europeana si cea africana. O serie de microplaci (blocuri) sunt direct implicate in aceasta evolutie: ALCAPA - sau domeniul Nord Panonic marginit la sud de Linia Medio-Ungara, TD Tisza - Dacia sau domeniul sud Panonic, corespunzator in mare bazinului Transilvaniei, AP - blocul Adria sau Apulia sau domeniul dinarido-balcanic, PM - microplaca corespunzatoare platformei Moesice, EEP - microplaca corespunzatoare Platformei est europene. Este aproape unanima parerea conform careia evolutia tertiara a Carpatilor Orientali si a zonei de curbura a acestora a fost controlata de raportul de coliziune dintre microplacile Tisza Dacia continentala, pe de o parte, si cele situate extracarpatic, blocul Moesic si cel est-european, pe de alta parte. Subductia catre vest a acestora a condus la inchiderea treptata a unui bazin ingust cu crusta oceanica sau continentala subtiata. Divizarea geotectonica a Carpatilor, bazata pe criteriul varstei diferite a tectogenezelor principale, a condus la evidentierea urmatoarelor elemente pe teritoriul Romaniei: Dacidele interne, Dacidele interne, Pienidele, Dacidele mediane, Dacidele externe si Moldavidele. Moldavidele grupeaza unitatile cu tectogeneza majora de varsta miocena, situate in partea externa a Carpatilor Orientali. De la interior spre exterior acestea sunt: panza flisului curbicortical, panza de Macla, panza de Audia, panza de Tarcau, panza cutelor marginale si panza subcarpatica. Depozitele din zona Runcu- Mislea- Provita apartin unitatii de Tarcau si sunt situate in apropierea contactului acesteia cu Unitatela Subcarpatica, cu depozite groase mio-pliocene si diapirism la nivelul sarii burdigaliene. Panza de Tarcau este cea mai intinsa dintre unitatile moldavidice. La nivelul Oligocenului, se manifesta o variatie faciala importanta. Faciesul intern cuprinde in baza marne bituminoase, disodile si menilite, seria gresiei de Fusaru cu intercalatii de sisturi argiloase. In partea superiora a acesteia se intalnesc stratele de Vinetisu, tipic flisoide. In sectorul sudic, muntean, al faciesului intern, nivelul gresiei de Fusaru este inlocuit de stratele de Pucioasa, un nivel marnos-argilos cu siderite si intercalatii de sisturi disodilice si stratele de Izvoarele. Faciesul extern este caracterizat de dezvoltarea gresiei silicioase de Kliwa, incadrata la partea inferioara si superioara de sisturi disodilioce si menilite. In sectorul muntean, in partea mediana a complexului gresiei de Kliwa, se intercaleaza stratele de Podu Morii cu aspect de flis marnos-grezos, asemanator faciesului de Izvoarele.

Deosebirea litofaciala in sens transversa,l este dublata de provenienta diferita a materialului sedimentar. Astfel, pentru zona interna se admite sursa carpatica, in timp ce pentru zona externa prezenta elementelor de sisturi verzi in arenitele flisului de Hangu sustine provenienta platformica a sedimentelor. Sariajul Panzei de Tarcau este considerat de varsta sarmatiana (faza moldavica). Studiile paleocinematice efectuate in zona de curbura, la sud de Valea Buzaului, releva caracterul transpresiv al tectogenezelor moldavice si respectiv valahica. Aceasta din urma pare sa se fi desfasurat continuu din Meotian si pana in Pleistocen. Este in prezent, unanim acceptata ideea conform careia Oligocenul din zona externa a arcului Carpatic a fost sedimentat in conditii de mare relativ adanca intr-un bazin izolat si ingust. O serie de cercetari efectuate pe depozite oligocene apartinand panzei de Tarcau releva apartenenta acestor formatiuni unor sisteme turbiditice. Oligocenul este o formatiune bine reprezentata in aflorimente in cadrul celor doua ridicari structurale ale unitatii de Tarcau dar si in forajele adanci efectuate in aria corespunzatoare unitatii subcarpatice. Considerate a fi cuprinse intre stratele de Plopu eocene si stratele de Cornu acvitanian-burdigaliene, aceste depozite sunt atribuite intervalului Rupelian-Chattian. ( figura1)).

Figura 1. Principalele litofaciesuri ale Oligocenului din Carpatii Orientali (dupa M. Melinte, 2005)

Sunt intalnite in cadrul unitatii de Tarcau trei tipuri faciale distincte:

Faciesul de Pucioasa-Fusaru. Acest facies o este intalnit in cadrul pintenului de Homoraciu Depozitele, pot fi urmarite de la vest la est, de la Homoraciu-Prajani apoi prin Cosminele pana la Brebu. Au fost separate de jos in sus urmatoarele orizonturi litologice: i Menilitele inferioare si sisturile disodilice inferioare. Acest orizont cuprinde menilite, sisturi disodilice si marne brune, bituminoase. . i Gresia de Fusaru si stratele de Pucioasa. Acest orizont cu o grosime de la 500 pana la 1000 m este mai bine dezvoltat in partea de nord-vest a sectorului. Este alcatuit din gresii micacee, calcaroase (gresia de Fusaru) in bancuri groase (1-3 m) ce formeaza mai multe pachete de grosimi diferite (zeci de metri) si din marne si argile censii. i Stratele de Vinetisu. Acest orizont, cu o grosime de 150-200 m cuprinde depozite de tip flis sistos-grezos cu gresii micacee, calcaroase cu hieroglife si adesea cu pronuntat caracter curbicortical in alternanta ritmica cu marne cenusii si verzui micafere i Menilitele si disodilele superioare incheie seria rupelian-chattiana din faciesul de Pucioasa. Orizontul, cu o grosime de 50-80 m cuprinde menilite, sisturi disodilice si, uneori, bentonite cu grosimi de 10 cm2 m. Faciesul de Slon pare sa ocupe un areal restrans in partea nord-estica a perimetrului studiat, pe flancul nord-vestic al sinclinalului Slanic. Faciesul este caracterizat de o breccie cu blocuri de dimensiuni variabile ce ajung la cateva sute de metri, alcatuite din depozite cretacice si eocene. Faciesul de Kliwa. Acest facies este caracteristic pintenului de Valeni in cadrul caruia este deschis in afloriment, pe arii largi, in sectorul Valenii de Munte-VarbilauBustenari-Telega. In cadrul acestui litofacies au fost separate urmatoarele orizonturi litologie: i Menilitele si sisturile inferioare au grosimi si caractere comparabile cu cele din faciesul de Pucioasa. i Orizontul inferior al gresiei de Kliwa (120-150 m) este constituit din gresii silicioase oligomictice albe-galbui cu intercalatii de marne cenusii micacee, disodile si menilite. i Stratele de Podu Morii par sa atinga o grosime stratigrafica de circa 700 m. Aspectul litologic (flis marnos-grezos) este foarte asemanator cu cel al stratelor de Vinetisu. Sunt formate din argile micacee, calcaroase, cu hieroglife si caracter curbicortical. i Orizontul gresiei de Kliwa superioara se aseamana litologic cu cel inferior, cu deosebirea ca gradul de consolidare al formatiunilor este mai redus, ajungand la adevarate nisipuri (nisipurile de Bustenari). Grosimea maxima este de circa 400 m. i Orizontul disodilelor si menilitelor superioare este foarte asemanator cu cel din faciesul de Pucioasa. Din cauza eroziunii, deschiderea acestuia in afloriment este rara. La Provita dar si la Campina este foarte interesanta prezenta unei secvente groase flisoide ce cuprinde marne cenusii verzui sau negricioase, in alternanta cu gresii calcaroase subtiri. Faciesul este foarte asemanator celui de Podu Morii, fiind probabila o revenire a acelorasi conditii de sedimentare, la sfarsitul Paleogenului. Coninutul fosil al carotelor mecanice prelevate din acest formatiune pe structura Provia i Cmpina demonstreaz vrsta Oligocen superior (Chattian), cel puin pentru partea inferioar a orizontului. Dupa probele prelevate din partea superioar a Tranziiei, se poate considera c vrsta acesteia este Miocen inferior. Din punctul de vedere al sistemului petrolier, studiile realizate in aceasta zona demonstreaza ca principalele roci sursa sunt disodilele oligocene.

Figura 2. Sectiune geolgica transversala NNV- SSE, care traverseaza structura Bustenari (Telega)Runcu- Baicoi. (dupa E. Albu, cu modificari).

Structura Runcu Mislea Bustenari (figura2) este delimitata de doua incalecari majore: falia Bustenari la nord si falia Runcu la sud, aceasta din urma continuandu-se la Provita. Carotajele geofizice de sonda dezvoltate in ultimul timp aduc informatii pretioase pentru structurile geologice de acest tip, unde sectiunile seismice sunt aproape inutilizabile. Cavernograma (caliperul) cu patru brate permite o interpretare mult superioara a formei gaurii de sonda. Forma eliptica de breakout este considerata ca fiind datorata stressului actual in situ. Importanta determinarii breakouturilor este legata de posibilitatea determinarii directiei stressului principal in zona zacamantului in care se sapa sonda. Studiile de acest tip efectuate la Colibasi si Boldesti arata aceeasi directie NNV- SSE a stressului principal actual. Carotajele imaginii electrice Borehole Image Logs (BHI) Acest tip de carotaj reprezinta un mare pas inainte din punct de vedere tehnologic. Principiul de functionare este asemanator cu cel al diplogului. Rezultatul este insa o imagine realizata pe intreaga circumferinta a gaurii de sonda ca un fel de carota desfasurata. Imaginea este una indirecta, realizata de catre computer. Carotajul FMI (Fullbore Formation MicroImager) este unul dintre cele mai utilizate. Dispozitivul are 4 patine, fiecare cu cate 24 electrozi. Criteriul principal de identificare a fracturilor pe carotajele tip BHI este culoarea inchisa sau deschisa care distoneaza cu fondul general litologic. Se pot observa 4 tipuri de fracturi dupa culoare: - Mai deschise decat fondul litologic (rezistive, in general inchise); - Mai inchise la culoare decat fondul litologic (conductive, in general deschise sau mineralizate cu minerale conductive); - Combinate, partial cu culoare inchisa si partial cu culoare deschisa, care sunt interpretate ca falii deschise partial mineralizate; - Fracturi fara contrast dar a caror prezenta se observa dupa deplasarea stratificatiei de o parte si cealalta.

Exemplele de FMI realizzate la Runcu si Colibasi demonstreaza caracterul complex structural (compresional) si sedimentar (turbiditic). Pornind de la interpretarea carotajului electric standard (primul carotaj litologic, in fond, datorita in special curbei PS), Serra a definit in 1979 termenul de electrofacies. Acesta este definit ca un set de raspunsuri ale carotajelor ce caracterizeaza o formatiune si o distinge de altele. Fiecare mediu depozitional poate fi caracterizat de un aranjament al electrofaciesului numit electrosecventa. De remarcat ca numele de electrofacies are un caracter general si practic a fost depasit istoric de folosirea tot mai frecventa a carotajului gamma natural si spectral pentru determinarea litologiei. Modelarea sistemelor turbiditice cu ajutorul carotajelor s-a dezvoltat mult in ultimii ani. Se placa de la corpurile specifice acestora, ca rezultat al transportului in suspensie si curgerilor in masa (figura 3).

Figura 3. Reprezentare generala a principalelor corpuri sedimentare in care este evidentiata pozitia turbiditelor in zona povarnisului continental (slope) si la baza acestuia.

Modelarea geologica a zacamintelor de hidrocarburi asociate sistemelor turbiditice cu ajutorul diagrafiilor geofizice de sonda. Studiu de caz. Zacamantul oligocen de la Runcu, asociat ridicarii structurale cu acelasi nume, a cunoscut o intensa exploatare in ultimii ani. Pe masura conturarii asa-zisului solz II, cu un colector foarte bine dezvoltat in faciesul gresiei de Kliwa, exploatarea s-a concentrat pe zona mediana, cea mai ridicata structural, denumita in diversele modele geologice blocul V (figurile 4 si 5).

Figura4.Harta structurala la cap Oligocen Complex III, sectorul central al structurii Runcu.

Solz II Solz II

Figura 5. Sectiuni geologice transversala, respectiv longitudinala. Cu rosu sunt reprezentate sondele orizontale OR1 si OR2.. Traiectul sectiunilor este figurat cu linii punctate pe harta (dupa S. Man, 2002).

In ceea ce priveste corelarea, s-a ajuns la un model de impartire in 4 complexe grezosnisipoase groase (50-150m) denumite de sus in jos CI, CII, CIII si CIV .

Sonda orizontala de la Runcu este pozitionata astfel incat strabate practic blocul V, de la est la vest, aproximativ la nivelul complexului III. Se constat o variaie de presiune i de mobilitate a fluidelor foarte mare intr-un interval de lungime redus (de la 1 la 378 mD) ceea ce indica o posibil compartimentare (schimbare de facies, implicit bariera de permeabilitate, falie). Initial a atras atentia schimbarea brusca de presiune a zacamantului de la 125 - 126 de bari la 201 - 208 bari, dupa masuratoarea XPT (figura6). Aceasta schimbare a fost pusa pe seama unei falii trasversale.

Figura 6.Traiectul in plan al sondei orizontale OR3 cu punctele de presiune masurate cu dispozitivul XPT. Se observa trecerea brusca de la presiuni de 160- 174 bari la 125- 126 de bari apoi la 201- 208 bari.

Pe acest zacamant, s-au sapat 5 sonde orizontale. Primele doua sonde sapate, OR1 si OR2, au intrat in productie cu debit mare dar au avut un declin accentuat. Cea de a treia, OR2bis, a avut un declin mai mic, dar ratia gaze - titei a crescut relativ rapid. In fine, ultimele doua, OR3 si OR7, au intrat in productie cu debite mai mici decat cele asteptate. Avand in vedere faptul ca si comportarea sondelor verticale a fost forte diferita), s-a incercat imaginarea unui sistem de falii care ar separa diverse unitati hidrodinamice in acest sector. Studiul de fata are ca scop interpretarea acestor date printr-o noua abordare si anume pornind de la complexitatea faciala a complexului gresiei de Kliwa , ca parte a unui sistem turbiditic. Modelarea a redefinit corelarea si cadrul structural, concentrandu-se apoi pe modelarea faciesului la nivelul principalelor complexe productive, cele inferioare III si IV. In continuare, este prezentata modelarea faciesului care reprezinta un element de noutate, la nivelul unui zacamant aflat deja in exploatare. Scopul acesteia este intelegerea arhitecturii sedimentare a rezervorului cu ajutorul diagrafiilor geofizice de sonda si definirea zonelor cele mai interesante pentru continuarea exploatarii. Modelul de facies a plecat de la urmatoarele premize: -Sedimentarea depozitelor ce alcatuiesc colectorul, gresiile de Kliwa a fost de tip turbiditic. -Directia principala a paleocurentilor a fost aproximativ nord- sud. -Sursele turbiditelor au fost punctiforme, pe canale de distributie si nu liniare de tip rampa.

a)

b)

Figura 7. Zonele de facies luate in considerare in model. a) Reprezentarea modelului turbiditic (dupa E. Galloway ,1998), b) Zona luata in considerare pentru modelarea de facies.

Utilizand modelul lui Galloway (figura 7.), rezulta ca zona zacamantului este practic una transversala pe un sistem turbiditic format din mai multe canale si lobi suprapusi. Interesant este faptul ca este mai putin important sensul paleocurentilor, in schimb este esentiala cunoasterea directiei acestora. Prima etapa a modelarii a reprezentat-o corelarea in interiorul orizontului gresiei de Kliwa ( - Aceasta a avut in vedere faptul ca este posibil ca limita superioara (Podu Morii/ Kliwa) sa fie exclusiv de natura tectonica. - Un alt element important este alegerea markerilor argilosi (cu valori mari de radioactivitate pe carotajul gama natural), pornind de la presupunerea ca acestia reprezinta momente de highstand bazinal si au continuitate pe suprafete mari. - Corelarea a avut de asemenea, in vedere posibilitatea existentei de canale sau lobi turbiditici cu extindere suficient de mica pentru a nu fi interceptate chiar de sonde relativ apropiate. De aceea, au fost separate prin markeri ,complexe cu grosimi de 50- 60m. -S-a urmarit ca fiecare reper sa aiba aceeasi tendinta (finning up sau coarsening up) la nivelul secventelor pe care le separa. In etapa urmatoare, au fost definite in interiorul fiecarui complex trei tipuri de facies, dupa aspectul curbei de gama sau PS - in sondele in care nu s-a inregistrat carotaj radioactiv: -Canale interpretate ca avand grosimi de 2-10m, -Corpuri turbiditice (lobi turbiditici) - cu grosimi de 10- 50m, -Panze nisipoase distale - considerate cu o grosime mai redusa 10- 20m si extindere mare.

Au fost utilizate ,,electrofaciesul caracteristic fiecarui tip de corp turbiditic, posibil de interceptat in aceasta ,,fereastra a sistemului turbiditic, (figura 8).

Figura 8. Tip de ,,electrofacies general luat in considerare pentru corelarea corpurilor turbiditice. (dupa W. E. Galloway, 1998).

Figura 9. Paralelizare de diagrafii geofizice de sonda cu tipurile de facies ,, pictate, conform interpretarii. Culorile reprezinta: Albastru- canale, Maro deschis- corpuri turbiditice (lobi), Maro inchis- panze nisipoase (sand sheets). Zonele nepictate reprezinta facies nedefinit (background). Reprezentare PETREL.

Tot ce a ramas neinterpretat constituie fondul litologic al modelului (background). In background nu apar numai argile ci si nisipuri necorelabile (figura 9). In modelare, fiecare carotaj a fost ,,pictat pe diferite intervale cu culoarea corespunzatoare faciesului). Pornind de la premisa ca reperele stabilite sunt markeri de timp s-a stabilit ordinea in care sau depus acestia. Astfel, le-au fost alocate de jos in sus numere de ordine de la 1 la 24. Din corelarea sondelor, s-a estimat arealul de raspandire a lobilor, in ipoteza ca cel mai probabil acestia au forme elipsoidale. Pentru modelarea corpurilor turbiditice, a fost luata in considerare o forma elipsoidala cu un profil caracteristic, in care baza lobului este plana si grosimea creste brusc spre zona centrala; axa mare este orientata paralel cu directia paleocurentilor. In cazul de fata, aceasta a fost considerata aproximativ NNE- SSV . Pentru modelarea canalelor cu evolutie indelungata, s-a tinut cont de raportul grosime- latime al acestui tip de depozite determinate statistic. Dupa corelarea statistica realizata pentru diferite zone din lume, la o grosime de 5m corespunde o latime de 100- 300m, iar la o grosime a canalului de 50m (canal cu durata mare), o latime de 5- 10 km. Din aceste considerente, chiar si in cazul in care pe carotaj se evidentiaza canale suprapuse, ele au fost tratate individual, iar latimea stivei de canale va fi practic aproximativ de acelasi ordin de marime cu cea a canalelor individuale. Altfel ar putea fi mult supraestimata latimea canalului si in modelare s-ar atribui o conectivitate nejustificata pe suprafete mari. Modelarea 3D a fost realizata cu ajutorul softwareului PETREL 2008 . Modelarea corpurilor turbiditice (lobi) a fost realizata semi-deterministic, prin metoda object modelling, care presupune definirea unor corpuri net delimitate spatial de fondul (backgroundul) pe care sunt definite (figura 10). Dificultatea principala a acestui tip de modelare consta in definirea parametrilor geometrici ai corpurilor modelate. Acestia sunt: forma, dimensiunile si orientarea. Astfel, asa cum s-a mentionat, fiecaruia dintre cei 24 de lobi i s-a alocat o forma elipsoidala si s-au estimat dimensiunile (grosimea, latimea si raportul dintre axele elipsoidului) si orientarea).Pentru un control mai bun al distributiei corpurilor sedimentare s-au realizat harti de probabilitate pe baza frecventei procentuale a acestora, care au fost folosite ca trend pentru popularea modelului de facies. In fiecare sonda s-a calculat procentual ponderea lobului, apoi s-a facut o interpolare pentru a defini lobul. Evident ca sondele care nu au interceptat lobul au valoarea 0 .

Figura 10. Modelarea tridimensionala a celor 24 de lobi. Fiecare lob este reprezentat cu alta culoare. Sageata din dreapta jos indica nordul. Reprezentare PETREL.

Pentru a respecta ordinea cronologica a corpurilor sedimentare, stabilita inca din timpul corelarii, s-a folosit regula de modelare conform careia lobii sa nu se substituie. (In mod normal, daca lobii nu ar fi fost separati si identificati cronologic, atunci ar fi fost mai potrivita o constructie care sa permita eroziunea corpurilor mai vechi). In plus, pentru a constrange modelarea corpurilor intre sonde astfel incat sa se evite aparitia unui corp mai nou sub altul mai vechi, s-a impus generarea numai a lobilor interceptati de In final, tot ce nu este lob se considera ca background si lobii sunt reprezentati tridimensional (figura 11). Modelarea canalelor, considerate prin definitie mai subtiri si cu conectivitate laterala mai redusa, a fost realizata statistic pe baza variogramelor. Pentru distributia verticala a canalelor stabilirea rangeului vertical, s-a facut o analiza a datelor din carotajele cu interpretarea faciesului, utilizand variograma experimentala. Pentru distributia orizontala a canalelor s-au generat variograme orizontale . Faciesul de canal a folosit ca background, de asemenea, tot ce nu reprezinta canal In acelasi mod, au fost modelate panzele nisipoase distale.

Figura 11. Distributia spatiala a celor 24 de corpuri (lobi turbiditici), ignorand elementele structurale. Reprezentare PETREL (simbox view).

In diverse forme pot fi vizualizate astfel tridimensional corpurile faciale ale sistemului turbiditic modelat (figura 12).

Figura 12. Distributia celor 24 de lobi si a canalelor (bleu inchis), in planul orizontal al limitei apa- titei. Reprezentare PETREL.

Ultima etapa de modelare a faciesurilor a constat in combinarea corpurilor de facies obtinute pentru fiecare dintre acestea. In prima etapa, s-au combinat panzele nisipoase cu canalele, dandu-se prioritate celor dintai. Astfel pentru panzele nisipoase au reprezentat background. In etapa urmatoare s-a dat prioritate lobilor, excluzand celelalte corpuri acolo unde s-au suprapus pentru ca au fost considerate background pentru lobi . Caracterizarea petrofizica a corpurilor identificate s-a realizat prin corelarea permeabilitate absoluta- porozitate efectiva, dupa carotele prelevate, pentru fiecare tip de corp turbiditic (figura 13.)
1000
Lobe Channel Background

permeability, mD

100

10

1 0 5 10 15 20
porosity, %

25

30

35

Figura. 13.Corelatie intre tipurile de facies si proprietatile colectoare (porozitate, permeabilitate).

Corelarea acestor tipuri de facies este acceptabila desi numarul de esantioane nu este semnificativ. Astfel, canalele par sa fie caracterizate de o anumita omogenitate valorile de porozitate- permeabilitate fiind bine grupate. In schimb, la lobi se observa o anumita imprastiere a datelor cu o foarte buna corelare porozitate- permeabilitate. Analiza datelor de productie pe tipuri de facies. Avand stabilite pe fiecare carotaj de sonda ce inseamna fiecare interval in termen de facies (lob, canal, panza nispoasa sau background), au fost analizate performantele in exploatare pe tipuri de facies. Dificultatea principala in aceasta analiza a fost legata de modul de exploatare a sondelor. Astfel zacamantul fiind pseudomasiv preponderent arenitic si neavand intercalatii acvifere, perforarea si producerea nisipurilor a fost adesea facuta pe intervale groase si prin aditionare succesiva in sus. Chiar si primele perforaturi au fost in mai multe situatii realizate pe intervale mari, acoperind mai multe tipuri faciale. Au fost stabilite intervalul perforat si grosimea efectiva de roca colector perforata, cu cut- off de volum de argila. Raportul grosime efectiv pe cea total perforata este de 75- 90%. A fost apoi verificata reprezentativitatea faciala a acestui interval. Acolo unde un tip de facies a fost net preponderent acesta a fost considerat reprezentativ. In final, au fost urmarite productia totala realizata din fiecare interval si timpul efectiv in care sonda a produs din acesta. A rezultat astfel un debit mediu realizat. Este de mentionat ca au fost evitate sondele situate in zonele extreme ale blocului V unde este oarecum incerta delimitarea acestuia prin falii transversale. Analiza grafica in coordonate debit mediu- cumulativ extras este prezentata in figura 14. Debitul mediu este considerat ca un indicator de calitate a rezervorului, iar cumulativul extras (in fond legat de timp) ca un indicator de conectivitate a rezervorului. Desi numarul de puncte nu este foarte mare, se poate observa o distributie pe tipuri de facies a acestor indicatori. Este evidenta calitatea si conectivitatea (dimensiunea) mai mare a lobilor si in mai mica masura a canalelor. Este putin surprinzatoare in schimb conectivitatea redusa a panzelor nisipoase, avand in vedere caracterul relativ continuu al acesrtor corpuri sedimentare.

Figura 14..Interpretarea statistica a performantelor in exploatare vs tipuri de corpuri turbiditice.

O alta asteptare a acestui model este explicarea comportarii total diferite a sondelor orizontale. Dupa cum se poate remarca, sondale OR1, OR2, OR3 si OR7 au o comportare foarte asemanatoare, intrand in productie cu debite mari dar avand un declin foarte rapid si abrupt. Sonda OR2bis desi este relativ scurta (pe jumatate fata de OR3 de exemplu) a avut o comportare net superioara fiind, fara indoiala drena orizontala cea mai reusita. Si in prezent aceasta are cea mai mare productie de titei zilnica. Reprezentarea grafica in paralel a comportarii sondelor orizontale cu debitele medii zilnice realizate de acestea (figura 15), arata atat productivitati initiale diferite, deci proprietati petrofizice diferite dar si valori de declin diferite in sonda OR2bis fata de celelalte. Pentru evitarea oricarei confuzii, trebuie amintit ca sonda OR2 bis este sapata la o distanta apreciabila fata de sonda OR2 si nu este o dublura a acesteia.

Figura 15.Comportarea sondelor orizontale in timp. Dupa cum se observa sonda OR2 are o comportare diferita, avand un declin mult mai atenuat.

Explicatia acestei comportari este sugerata de repartitia faciesurilor obtinuta din modelare. A fost considerata mai fidela o reprezentare a sectunii traversate de sonde in adancime verticala (TVD) decat adancime masurata (MD), avand in vedere ca aceasta este inselatoare. Cu alte cuvinte, este foarte posibil ca sonda sa fie sapata in lungul unui strat subtire sau a unei secvente subtiri ditr-un canal sau lob si, din acest motiv sa aiba o productivitate scazuta. Dupa cum se vede in figura 16, sonda orizontala OR2 bis a strabatut doi lobi si o zona groasa de canale fiind cea mai reusita din acest punct de vedere.

Figura 16. Reprezentarea pe adancime verticala a distributiei faciesurilor traversate de sondele orizontale.

Un element complementar deosebit pentru intelegerea comportarii in exploatare a acestui zacamant care a fost luat in considerare, a fost interesanta interpretare geologica a carotajului FMI efectuat in sonda orizontala OR3 . Interpretarea acesteia este in general dificila, deoarece probabil, in multe situatii sonda traverseaza stratele pe directie, in lungul stratificatiei. Cu toate acestea, sunt relevate o serie de particularitati interesante in roca rezervor (gresia de Kliwa). Astfel se pot observa: -Directia stratelor este in general ENE- VSV. -Inclinarile sunt relativ dificil de definit dar sunt in general de 60- 70, -Structuri sedimentare specifice depozitelor turbiditice: stratificatie incrucisata, slumpuri, galeti moi. - Unul din cele mai interesante aspecte este prezenta unui mare numar de fracturi si posibil de falii. Astfel, la adancimea de 2883m pe traiect a fost interceptata o falie care are o umplutura de material breccios de 20- 30 cm grosime (figura 17). Directia majoritara a fracturilor este aproximativ perpendiculara pe directia stratelor a incalecarii Runcu si a sarii diapire. Fracturile sunt atat conductive cat si rezistive deci atat deschise cat si inchise. Dupa distributia spatiala fracturile par mai degraba legate de campul de stress decat de faliile majore.
Depth m Gr Calliper Dips STATIC DYNAMIC
10 20 30 40 50 60 70 80

Figura 17. Umplutura de falie (gauge) cu grosimea de 25- 30cm si fracturi conductive.

Una dintre cele mai sigure observatii rezultate din interpretarea carotajului FMI in sonda OR3 este caracterul fracturat al colectorului in aceasta zona. In carotele prelevate de-a lungul timpului, intr-o singura carota (sonda 4243) au fost descrise fisuri in gresia de Kliwa. Frecventa ridicata a acestora in sonda orizontala ar parea in aceste conditii sa fie mai degraba legata de pozitia acesteia aproape de peretele sarii. Aceasta concluzie a carotajulu FMI este cu atat mai interesanta cu cat sonda orizontala OR3 este cea mai lunga si controleaza practic aproape intreaga zona din vecinatatea peretelui de sare. Este foarte posibil deci ca in partea sudica a zacamantului roca sa aiba o porozitate duala, cu o pondere importanta a celei secundare. Productivitatea buna a sondelor situate in aceasta zona, chiar si a celor care nu au traversat corpuri turbiditice semnificative ar putea fi astfel explicate. CONCLUZII. Structura Provita Runcu Bustenari este situata in zona de contact dintre Unitatea de Tarcau si cea Subcarpatica, in partea de nord a asa numitei ,,zone a cutelor diapire. Desi nu mai este prezent fenomenul de sariaj, atat de comun in zona moldoveneasca a Carpatilor Orientali, tectonica acestei zone este deosebit de complicata, din cauza miscarilor tectonice foarte spectaculoase asociate fazei valahice pliocen superior- pleistocena. Inca de la inceputul secolului XIX, au fost evidentiate doua ridicari oligocene, una nordica Bustenari ce afloreaza in Pintenul de Valeni si una relativ mai adanca la sud, Runcu. Oligocenul dezvoltat in aceasta zona in facies de Kliwa este cea mai interesanta formatiune din cadrul acestui sector structural, atat din punct de vedere geologic cat si economic, datorita acumularilor de hidrocarburi asociate. Din acest motiv, zona este relativ bine investigata prin sonde. Datorita unei campanii de profile seismice efectuata in anii 1979- 1980, au fost identificate noi cute (denumite ,,solzi) in adancime, in cadrul ridicarii Runcu si a fost descoperita structura Provita cu acumulari de titei la 3000m adancime, in continuare spre vest fata de Runcu. Cele doua ridicari structurale oligocene sunt incalecate peste Miocenul de la sud prin intermediul unei importante falii, reactivata valahic, falia Runcu, cu un rol major in formarea acestor capcane. In anul 2004, a inceput o noua campanie de achizitie seismica pentru detalierea zacamintelor asociate faliei Runcu. Astfel, s-a efectuat seismica 3D la Colibasi (la vest de Provita), s-au reprocesat profilele 2D de la Provita si s-au efectuat alte 8 profile 2D la Runcu Bustenari. Din cauza reliefului accidentat, a complexitatii structurale, a prezentei sarii si probabil a lipsei unor reflectori buni in Oligocen, interpretarea la nivelul acestei formatiuni a ramas relativ saraca. La scara mai larga, profilele confirma stilul general transpresiv datorat in aceasta zona in mare masura deformarilor valahice care au avut o amplitudine deosebita. Dar cel mai important aspect este evidentierea faliei Runcu si catre est spre Provita, zona de legatura dintre cele doua sectoare structurale in care nu au fost identificate pana in prezent, acumulari de hidrocarburi. Prin urmare, exista conditii de capcana pentru noi zacaminte. In ceea ce priveste alimentarea acestor capcane (combinate tectonice si stratigrafice) cu hidrocarburi, studiile efectuate in zona demonstreaza ca principalele roci sursa se gasesc de asemenea in Oligocen. In ceea ce priveste sectorul Bustenari, chiar daca la nord de acesta Oligocenul se afla intr-o stare avansata de depletare, la sud de acest element tectonic major, exista inca perspective de a identifica noi resurse in Burdigalian. In lucrare, s-a pus un accent deosebit si pe relatia structurala dintre sectorul Provita- RuncuBustenari si structurile vecine, Colibasi, la vest si respectiv Cosminele- Valcanesti, la est.

Este evident ca stilul structural si faliile de incalecare majore se regasesc in intreaga regiune. Arhitectura interna a structurii Colibasi este mai putin cunoscuta si de aceea, pe viitor paralelizarea cu sectorul Provita- Runcu poate aduce o intelegere superiora. In ceea ce priveste zona Cosminele-Valcanesti, in lucrare este evidentiata presenta unui fenomen tectonic unic probabil in aceasta parte a avanfosei si anume o incalecare foarte recenta, valahica cu aspect de panza, cu o acoperire de cca 2 km. Acest element subliniaza continuitatea miscarilor tectonice valahice pe intervalul Meotian-Pleistocen si importanta deosebita a acestora pentru definirea capcanelor de hidrocarburi. In aceste conditii, lucrarea de fata demonstreaza ca pe langa datele seismice si interpretarea datelor obtinute direct prin sonde, diagrafiile geofizice raman un instrument pretios de detaliere a modelului geologic al acestui sector structural si de identificare a noi zone productive. Au fost exemplificate trei tipuri de carotaje moderne care utilizate pe scara mai larga pot fi deosebit de utile: Cavernometria pe doua directii poate imbunatati intelegerea campului de stress in situ, iar pandajmetria poate ajuta la detalierea unor aspecte structurale. Carotajul de imagine tip Bore Hole Image reprezinta unul dintre cele mai pretioase instrumente de interpretare la o scara apropiata de cea a carotelor, structurile tectonice si sedimentare. Sunt prezentate exemple si rezultate obtinute in zona care confirma existenta unui camp de stress actual compresiv cu componenta principala NE- SV si existenta unui mare numar de fracturi minore dar si fisuri asociate zonei faliei Runcu. De asemenea, carotajele FMI releva existenta unor structuri sedimentare caracteristice depozitelor de tip turbiditic. Avand insa in vedere numarul inca relativ redus de carotaje moderne disponibile, in lucrare este exemplificat modul in care pot fi utilizate diagrafiile clasice in modelare pornind de la notiunea de electrofacies in sens larg. In lucrare, sunt prezentate diferitele modele conceptuale de sisteme turbiditice,electrofaciesul caracteristic diferitelor componente ale sistemului si posibilitatile de predictie a extinderii acestora cu ajutorul carotajelor. Foarte general, sedimentarea turbiditica este pe de o parte prin definitie haotica, iar pe de alta parte scara depozitionala variaza larg. Cu toate acestea, exista cel putin doua elemente predictibile: o anumita constanta a sursei punctuale in timp si posibilitatea zonarii incepand cu sursa de alimentare a canalului, o zona de transfer si una de acumulare, in paralel cu o anumita crestere a componentei pelitice. In studiul de caz prezentat, se incearca modelarea tridimensionala a unui zacamant cantonat in formatiunile oligocene turbiditice de la Runcu. Zacamantul de titei cu cap de gaze denumit solz II este asociat gresiei de Kliwa cu aspect general masiv. Zona centrala a acestui zacamant are inca un potential de productie insemnat, motiv pentru care s-au sapat si 5 sonde orizontale. Diferentele de presiune indica o anumita compartimentare care nu poate fi explicata numai tectonic. Modelarea de facies a utilizat modelul conceptual definit de Galloway (1998) care gaseste o corespondenta intre tipul de electrofacies si pozitia sondei intr-un sistem turbiditic. Modelarea a avut doua etape distincte. Prima a constat in corelarea stratelor cu gasirea unor markeri cu continuitate si definirea apoi pe carotaje a fiecarui tip de facies turbiditic. Pentru aceasta etapa au fost utilizate numai sondele verticale. Cea de a doua etapa , realizata cu ajutorul softwareului de modelare PETREL a constat in conectarea tridimensionala a corpurilor turbiditice interceptate de sonde. Rezultatul modelarii permite concluzii interesante. - Exista o corelare evidenta intre performantele in exploatare a sondelor si tipurile de corpuri turbiditice interceptate de acestea. - Modelul explica comportarea foarte diferita a sondelor orizontale.

Se poate considera, contrar conceptiei de pana acum, ca factorul determinant in productivitatea sondelor nu este sistemul de falii imaginat mai mult dupa probe de productie ci modelul de facies. Se pare ca in partea sudica a blocului, in apropiere de peretele sarii diapire, roca rezervor este fracturata intens asa cum demonstreaza carotajul FMI realizat in sonda orizontala OR3. Acesta este un element suprapus celui de facies si explica comportarea buna a sondelor din apropierea sarii. Pe baza acestui rezultat se propune ca dezvoltarea exploatarii sa fie facuta cu sonde directionale sapate dinspre peretele de sare spre nord, in zonele cu frecventa maxima a lobilor si canalelor turbiditice. La scara mai larga, se recomanda definirea legaturii pe directie dintre zacamintele Runcu si Provita, prin lucrari seismice, o zona cu important potential petrolifer. Pe de alta parte, se recomanda modelarea de acest tip cu ajutorul diagrafiilor geofizice si pentru alte zacaminte din Romania cantonate in gresia de Kliwa.