NIVELUL CERCETAȘII

(recomandat elevilor din clasele VII-VIII)

Viața la țară
- text adaptat -
de Duiliu Zamfirescu
I
Cum ridici priporul Ciulniței, dai de casele boierului Dinu Murguleț, case bătrânești 1. Moșia boierului Dinu
și sănătoase, cum nu se mai întâlnesc astăzi pe la moșiile boierești. De sus, de pe culme, Murguleț se află:
ele văd roată împrejur până cine știe unde, la dreapta, spre valea Ialomiței, la stânga, pe A) într-o zonă de șes.
desișul pădurii de Aramă, iar în față pe cotiturile ulițelor strâmbe ale satului. B) pe vârful unui deal.
Toată curtea boierească trăiește liniștită și bogată, cu cârduri întregi de gâște și de C) nu departe de peștera
curci; cu bibilici țiuitoare; cu căruțe dejugate; cu argații ce umblă a treabă de colo până Ialomiței.
colo — și seara, când vine cireada de la câmp, cumpăna puțului, scârțâind neunsă între D) între valea Ciulniței și
furci, ține isonul1 berzelor de pe coșare, ale căror ciocuri, răsturnate pe spate, toacă de-ți un fluviu.
iau auzul. Fără a fi risipă și zarvă, curtea boierească pare populată și bogată. E) pe ulița unui sat de la
Într-o zi de vară, pe la vremea odihnei, când soarele arde cel mai tare, conu Dinu fu câmpie.
sculat din somn de sunetul clopotelor unor poștalioni2 ce intrau în curte cu strigăte. Atât 2. Construcția „pe la vremea
el, cât și nevastă-sa Sofița săriră din paturile lor de cit3, și se uitară pe fereastră. odihnei, când soarele arde cel
— Iii!... e greu de noi! Tănase Scatiu cu mă-sa!... exclamă boier Dinu. mai tare“ plasează acțiunea:
— Da’ nu-i mai zice așa, omule, că te-a auzi a fată... Ia-ți mai bine haina și ieși-le înainte. A) dimineața devreme.
Coana Sofița trecu repede într-o odaie de alături să se mai diretice la cap, iar boier B) spre miezul nopții.
Dinu își trase din fugă cizmele (strângând din ochi și blestemând), își luă haina în spinare C) la căderea serii.
și ieși să-și întâmpine musafirii. D) după lăsarea întunericului.
— Salutare, nene Dinule, zise noul venit, scuturând pe bătrân de mână. Iacătă, am E) la amiază.
venit cu mama. 3. Caracterizarea lui Dinu
— Sărut mâna, coană Prohiro; bre, anul ăsta fac grâu mult, zise Murguleț, sărutându-i Murguleț de către coana Pro-
mâna cam din fugă. hira ca fiind „fodul“ sugerea-
— Sărut ochii, mamă; da’ ce se potrivește, ești mândru, coane Dinule! Uite, zău, ză că aceasta îl consideră:
maică, zise ea lui fiu-său, parcă văd pe căminarul Tasache Murgu; uite, leit-poleit cum e A) un bărbat interesant.
conu Dinu: nalt, uscățiv la chip, așa smead4 ca dumnealui și fodul... Lasă, zău, coane Di- B) un om încrezut.
nule, că sunteți fodui... Auzi, de atâția mari de ani vecini cu moșiile și să nu vii dumneata C) un om prea slab.
o dată pe la mine!... D) o persoană cu probleme
— Uite, zău, coană Prohiro, ai dreptate; da’ nu știu cum s-a făcut... de auz.
Vorbind astfel, bătrâna îngălbenea, începea să înghită în sec, se foia fără rost, până E) interesat de vecinii săi.
ce căzu pe o bancă din cerdac. 4. Tănase Scatiu este:
— Aoleo, coane Dinule, zise ea repede, făcându-și vânt cu mâna, îmi vine rău... A) soțul coanei Prohira.
— Puțin „coneac“, strigă fiu-său, ori apă de Vals, repede să ne dea ceva... B) fiul căminarului Tasache.
Murguleț se repezi fuga la cămară și se întoarse numaidecât cu o sticlă de cogneac, C) nepotul boierului Dinu.
pe care o vărsă mai toată în capul coanei Profira, pe când fiu-său o masa pe la tâmple să-și D) fiul coanei Prohira.
vie în fire. E) fratele boierului Dinu.
În vremea asta se arătă și Sofița Murguleț. Ea dete pe bărbați la o parte, sărută mâna 5. Coana Prohira își revine din
bătrânei, o mai strânse de un deget, ce-i făcu, că își veni baba în simțiri. starea de rău:
— Doamne, coană Profirițo, cum stai dumneata afară, soro!... Ia să intrăm înăuntru, A) după ce bea din sticla de
că pe căldura asta te îmbolnăvești chiar din senin, zău. cogneac.
Și, ținând pe babă de subsuori, trecură într-o odaie răcoroasă, mare, în care bătrâna B) după îngrijirile acordate
păru a se înzdreveni ca prin farmec. de soția lui Dinu.
C) când Dinu îi masează
1
ison – sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale.
2
poștalion – trăsură de poștă; diligență. tâmplele.
3
cit – material textil de calitate inferioară, înflorat și apretat, fabricat din bumbac. D) după ce bea apă de Vals.
4
smead – cu fața negricioasă și palidă. E) când i se aduce dulceață.
14
 Sofia Murguleț se îngrijea de babă cu un interes nespus. O puse să-și istorisească 6. Față de coana Prohira, Sofița
patima de la descălicătoare, îi dete cafea cu lămâie, pică oțet pe un cărbune sub nasul ei – dă dovadă de:
iar pe de altă parte porunci să aducă tânărului dulceață, cafea, tutun, cu tot dichisul cuvenit. A) agresivitate, îndemânare,
— Ia spune-ne, coană Profirițo, cum îți vine?... promptitudine.
Aci, începu bătrâna o lungă șiretenie de vorbă: B) gelozie, îndemânare, agresi­
— Uite, maică, îmi vine așa un „nixis“ pe la stomac, și parcă numai ia așa mă vitate.
zgâlțâie de chiept, și să te ții numa goană la cap, și apoi parcă-mi bate două zbanțuri în C) îndemânare, pricepere,
tâmple, de mă prăpădesc, maică!... promp­titudine.
— Și nu iei nimic dumneata pentru asta? D) teamă, gelozie, îndemânare.
— Da’ câte n-am făcut! N-a cheltuit ghetu băiat o grămadă de bani!... Ba consulturi, E) dispreț, promptitudine, pri-
ba doftoru Draci, ba acu cică să iau apă de Vacs... cepere.
— De Vals, mamă, o îndreptă fiu-său. Pe când vorbeau astfel, ușa se deschise de la 7. Dinu Murguleț își exprimă
un dormitor din fund, și de sub perdelele albe de țară se ivi un chip rotund de fată, care, sentimentele față de familia
dând de obrazurile noi ale musafirilor, se făcu stacojiu. Scatiu prin:
— Mămucă dragă... avu ea aerul de a începe. Dar în mijlocul odăii, se opri în loc, A) cuvinte, gesturi și vestimen-
făcu o plecăciune după toate regulile ceremonialului de la pension, și dete năvală să iasă tație.
pe cealaltă ușă. Coana Sofița o opri. B) atitudini, gesturi și vestimen-
— Tinco! Da’ nu saluți lumea? Unde te duci? Fata se opri din nou, nehotărâtă. tație.
Obrazul mamei sale luase expresia obișnuită de nemulțumire și descurajare, când i se C) fapte, cuvinte și vestimentație.
întâmpla câteodată să se supere, iar conu Dinu se rușinase cu desăvârșire de stângăcia ei. D) fapte, cuvinte și gesturi.
— Sărută mâna coanei Profirițe, zise mamă-sa. E) fapte, cuvinte și avere.
Un moment, cât mai trecu până să se hotărască fata, coana Prohira își înfipse privirile
în ochii ei, cu toată răutatea lor bătrânească. Fata auzise vorbindu-se în casă de neamul
îmbogățit al Scatieștilor ca de niște mitocani renumiți, ieșiți dintr-un vechi vătaf5 al tatălui 8. Cuvintele Prohirei Scatiu „de
lui conu Dinu Murguleț, și a-i vedea în casa lor i se părea o adevărată enormitate. Dar, în când are moșia de la Eforie pe
cele din urmă, se duse să sărute mâna coanei Prohira. Bătrâna o sărută pe obraz, uitându-se nimic, lăsând la o parte moșia du-
la ea lung și scuturându-și valurile de carne de pe trup, de pofta râsului. misale părintească, mărita până
— Ptiu, să nu fie de deochi! că frumoasă mai ești! Fata se duse după aceea la fiul acum șapte fete“ evidențiază:
bătrânei și-i întinse mâna cu aceeași reverență; el răspunse tare și sigur de sine: A) curaj de a spune lucrurilor
— Salut! pe nume.
Apoi, fericită că-și isprăvise complimentele, se retrase în dosul scaunului lui tată-său, B) ură față de personajul căruia i
și, după un minut, o șterse. se adresează.
Coana Prohira începu iarăși a râde: C) indiferență față de fiica lui
— Cresc, bată-le norocul, ca din apă... Acuma numai bărbat îi lipsește... Dinu Murguleț.
Conu Dinu Murguleț își ciugulea unghiile de la o mână, neîndrăznind să privească D) admirație pentru averea fami-
în fața bătrânei. În fond îl supăra vorba coanei Prohira, fiindcă înțelegea unde vrea s-o liei gazdă.
aducă. Dar nevastă-sa, cu sensul practic al femeilor, da din cap cu înțelesuri. E) răutate față de familia Mur-
— Răul e, zise ea, că nu facem grâu destul. guleț.
— Ia lasă, coană Sofițo, răspunse bătrâna, conu Dinu să trăiască! De atâția mari de 9. Seria care conține cuvinte for-
ani, de când are moșia de la Eforie pe nimic, lăsând la o parte moșia dumisale părintească, mate prin mijloacele interne de
mărita până acum șapte fete. îmbogățire a vocabularului este:
Pe conu Dinu nimic nu-l supăra mai rău decât să-i fi zis că are moșia de la Eforie A) cap, ochii, fond, complimente,
pe nimic. Își mușcă din unghii mai adânc și tăcu. înțelesuri.
— Așa e, îngână coana Sofița, dar avem greutăți: fata la pension, nepotu-meu în B) numai, mână, tânărul, isprăvi-
străinătate... se, Dumnezeu.
— Vai de mine, maică, da’ tot învață? Ce-a mai ieșit și moda asta cu învățătura până C) farfuriuță, nicăierea, țigaretă,
la adânci bătrânețe!... Uite, eu pe Tănase al meu l-am pus la treabă de mic copil, și slavă lui, părintească.
lui Dumnezeu, băiatul a ieșit bun, treaba treabă, plimbarea plimbare. Acu să-i găsesc D) descurajare, câteodată, îmbo­
nevastă cumsecade și m-am liniștit. Anu ăsta trebuie să-l însor, că mi-e c-oi închide ochii gățit, încrucișate, cumsecade.
fără să apuc să-mi văd nepoții... Ce zici, coane Dinule?... E) farfuriuță, trăsură, mitocani,
5
vătaf – conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbași sau de oșteni ai domniei. asemenea, murdară.
15
 Conu Dinu dete din cap, parcă ar fi zis că așa e, dar că asta nu-i treaba lui. 10. Adjectivul „înfiptă“ sugerea-
După ce-și isprăviră cafeaua, Tănase Scatiu scoase o pană de gâscă din bu- ză faptul că Prohira e:
zunar, mătură o enormă țigaretă cu care fuma, puse pana murdară pe farfuriuță, iar A) înțeleaptă. B) bucuroasă.
țigareta în toc, și se sculară să plece. C) țâfnoasă. D) admirativă.
Coana Prohira dori să vază pe Tinca la plecare, dar fata nu se găsi nicăierea. E) îngândurată.
Cam înfiptă, bătrâna sărută pe conu Dinu pe frunte, zicându-i:
— Așa sunt fetele, marfă scumpă. Ce zici, vecine, ne încuscrim? 11. Caracteristicile unui text epic,
— Drum bun, coană Profiro. Ia să ridice coșul de la trăsură. Vătașe Taftă, pune prezente în fragmentul dat, sunt:
mâna, să nu se dea vizitiul jos. A) conflictul și limbajul arhaic.
În sfârșit, plecară. În urma lor, coana Sofița umbla domol în jurul lui bărbatu-său, B) personajele și limbajul popular.
și, cu sfioasă supunere, căuta să-i ghicească gândurile. Dânsul își răsuci o țigară, fără C) descrierea și limbajul artistic.
a zice nimic, și intră s-o aprindă. Fumul din salon îl luă de cap. D) limbajul arhaic și descrierea.
— Ah! Zi, te rog, să deschidă geamurile. Nevastă-sa stete un moment la E) conflictul și personajele.
îndoială.
— Au să intre toate muștele, omule. Murguleț se îndreptă spre masă să găsească 12. Conu Dinu este extrem de
chibriturile și dete cu ochii de pana de gâscă lăsată de tânărul Scatiu. supărat fiindcă:
— Deschideți ușile, să iasă mirosul de mitocani! Ia poftim de vezi, zise el făcând A) Prohira ar dori-o ca noră pe
explozie, cu brațele încrucișate înaintea penei, cine-mi cere fata. Eu să-mi dau fata la Tincuța.
asemenea mitocani?... Doar dacă mi-o lua Dumnezeu mințile! Bă-dă-rani!... B) Prohira o cere de noră pe Sofița.
Coana Sofița încerca să fie serioasă, deși îi venea să moară de râs. Bărbatu-său C) pisicul intrase în odaie, strecu-
se întoarse din nou către dânsa. rându-se sub scaun.
— Am moșie de la Eforie pe nimica, ha? De ce nu poftește fiu-său să mă urce D) Tănase Scatiu nu dorea să se
la mezat6, să-l învăț eu minte! însoare cu Sofița.
— Nu, zise nevastă-sa, zâmbind, fiindcă speră să-i dăm fata. E) a rămas singur în odaie, părăsit
— Să-mi dau eu fata unui asemenea mitocan!... Ți-am spus: dacă mi-o lua de toți.
Dumnezeu mințile, poate.
Apoi urmă a face pași mari prin casă și a trage adânc din țigară, ca și cum ma-
ximul acesta de fum ar fi putut reduce firea sa la un minimum de supărare. Coana
Sofița trecu pe nesimțite într-o odaie vecină, lăsându-l să-și potolească singur furia.
Conu Dinu, rămas singur, prinse a înnoda firul vremilor de azi cu lungul șir al 13. În text, cuvântul „bunăoară“
celor trecute, și a se întreba, cu disperarea oamenilor bătrâni, cum era cu putință ca poate fi înlocuit cu:
nepotul vătafului Scatiu (pe care vătaf îl văzuse el însuși în spinarea unui țigan și A) uneori.
bătut de un alt țigan cu opritorile de la cai, după porunca lui tată-său, căminarul) să B) niciodată.
ajungă a cere mâna fetei lui? Și imaginile trecute îi reveneau în minte, slăbite, cu câte C) de pildă.
o răsăritură de observație copilărească cum le făcuse: bunăoară că pe atunci ploua mai D) mereu.
des și mai la vreme. Șezu jos și fuma mai departe din țigara stinsă, sărind cu mintea la E) bunăvoie.
nepotu-său Damian, care nu mai venea din străinătate, la soră-sa Diamandula, mama
lui Damian, care trăia numai prin puterea imaginei fiului său, la una și la alta, până 14. Numai replicile conului Dinu
ce un pisic, care se strecurase sub scaun, îi atrase luarea-aminte prin îndemânarea cu sunt cuprinse în varianta:
care se juca cu pana țigaretei lui Tănase Scatiu. A) „să-mi dau eu fata“; „au să intre
toate muștele“; „deschideți ușile“.
II B) „sărut mâna“; „vino-ncoa“;
Era tocmai să se supere din nou, pe pisic și pe Tănase, când bătu cineva la ușă. „coane Dinule“.
— Poftim! zise el cu glasul trăgănat al boierilor bătrâni. Ușa se deschise și o C) „bună ziua“; „să-mi dau eu
femeie tânără intră, închizând-o repede, ca să nu lase muștele înăuntru. fata“; „coane Dinule“.
— Sărut mâna, coane Dinule, zise ea, sărutându-i mâna cu adevărat. D) „ce păcat că nu ești băiat“;
— Bună ziua, fetițo, îi răspunse el, dându-i mâna să i-o sărute. Vino-ncoa să „deschideți ușile“; „sărut mâna“.
te pup pe obraz. E) „bună ziua“; „vino-ncoa să te
Și după ce o sărută, se uită la dânsa de aproape, ca și cum o cerceta să o cumpere. pup“; „deschideți ușile“.
— Ce păcat că nu ești băiat, Sașo. Ea începu a râde, mirată.
6
mezat – vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație.
16
 — De ce, coane Dinule? 15. Care dintre variantele următoare
— Ți-aș da pe Tincuța. prezintă corect succesiunea întâm-
— Și eu aș lua-o numaidecât. Numai că aș fi cam copt pentru dânsa. plărilor?
Bătrânul se uită la ea lung, ținându-i mâna într-ale lui. A) Sașa intră în cameră; Sașa sărută
— Uite, Sașo, poți să te superi, dar eu tot n-o să te las în pace: de ce nu vrei mâna boierului; bătrânul ajunge la
să te măriți, fato? ușă; intră Tincuța.
— Coane Dinule!... B) Sașa intră în cameră; pisicul se
— Bine, bine, nu mai zic nimic, dar să-ți spun drept, nu te pricep. joacă; bătrânul ajunge la ușă; Sașa
— Și cu toate astea e așa de ușor! Ți-am spus de atâtea ori: eu am o familie, fară sărută mâna boierului.
să mă mărit; dacă m-aș mărita, aș avea două, și aș fi, desigur, mamă rea, ori pentru C) pisicul se joacă; Sașa intră în
unii, ori pentru alții. Dar, coane Dinule, mi-ai promis că n-o să mai vorbim despre cameră; Sașa sărută mâna boieru-
asta... Acuma am și îmbătrânit, adăugă, parcă nu i-ar fi displăcut, pe cât zicea, să lui; Sașa explică de ce nu vrea să
vorbească despre „asta“. Eu am venit să-ți spun că te poftește coana Diamandula. se mărite.
Bătrânul se sculă greoi de pe scaun și porni să iasă, cu aceea pe care voia cu D) Conu Dinu rămâne singur; intră
orice preț s-o mărite, când, ajuns la ușă, o opri din nou. vătaful; boierul vorbește cu Sașa;
— A, Sașo, nu știi o comedie?... Ghicește... Nici nu-ți trăsnește prin cap: avem cineva bate la ușă.
un ginere pentru Tincuța. E) Sașa explică de ce nu vrea să se
— Serios? mărite; intră Sașa; conu Dinu o săru-
— Da... un ginere fain: pe amicul meu, domnul Tănase Scatiu. tă pe Sașa pe obraz; Sofița se retrage.
— Ce?! zise cealaltă încremenită locului. 16. Ce veste surprinzătoare îi aduce
— Da, junele Scatiu, alegător la colegiul întâi, mare proprietar, mâine poi- conul Dinu la cunoștință Sașei?
mâine deputat... A) Afirmă că Tănase Scatiu i-a
— Biata Tincuța! devenit bun prieten.
— Da, și coana Sofița ar fi gata să i-o dea. Dar până n-oi închide eu ochii, B) Îi spune că Tănase Scatiu va
Scatiu nu ia pe fata mea, bătându-se cu mâna în piept. ajunge deputat.
Apoi, ducând un deget la gură, în semn de tăcere, intrară la coana Diamandula. C) Îi mărturisește că ar vrea s-o
În fundul unui pat de nuc, cu perne la perete, ședea ghemuită o umbră de vadă măritată cu vătaful.
femeie, iar pe scaune, împrejurul ei, rude și prieteni. Legată la cap cu o bocceluță D) Îi spune că s-a găsit un soț pen-
de mătase neagră, după moda veche, coana Diamandula își trăgea din când în când tru Tincuța.
ochelarii de pe frunte, legați la spate cu ață, ca să privească pentru a o suta oară o E) Îi pomenește de faptul că este
scrisoare a fiului său. Bătrână, bolnavă, surdă, ea trăia, spre minunea tuturor, numai poftit la coana Diamandula.
prin puterea unei dorințe: aceea de a mai vedea, înainte de a muri, pe unicul ei copil. 17. Alege varianta care conține
Tot ce vorbea, tot ce dorea era pentru el, se ducea către el. Cu trupul istovit de puteri, portretul Diamandulei:
părea a-și hrăni viața din dor. Câte o rară scrisoare ce venea de la el era citită, recitită, A) bătrână, bolnavă, surdă, furioa-
învățată pe dinafară de o mie de ori; plicul descusut și pe o parte și pe alta; marca să, neputincioasă.
de pe plic studiată până în firele mustăților regelui Humbert – căci scrisorile veneau B) slabă, bătrână, bine dispusă,
din Italia. Când bătrâna era singură cu câte cineva al casei, întreba cu glasul stins: surdă, neputincioasă.
— Și unde e Neapoli ăsta? Răspunsul nu-l auzea niciodată, dar înțelegea că C) slabă, bătrână, clevetitoare, sur-
trebuie să fie departe, după mișcarea mânei și a ochilor celui ce-i vorbea. dă, sănătoasă.
Când intră conu Dinu, ea părea ațipită, cu capul rezemat pe piept. El se apropie D) slabă, bătrână, bolnavă, surdă,
de dânsa cu sfială și respect, pe când ceilalți se sculară în picioare. oarbă, vioaie.
— Ce dorești, leliță? zise conu Dinu, care-i era frate mai mic. E) slabă, bătrână, bolnavă, surdă,
— Matei nu mai vine... Eu mă duc, Dinule. neputincioasă.
— Doamne, cum vorbești dumneata!...
18. Bocceluța de mătase neagră este:
— Mă duc... Dacă mai întârzie două zile, nu mă mai vede. I-ai telegrafisit?
A) o legătură, eșarfă, batic.
întrebă ea, uitându-se în ochii lui.
B) pânză ale cărei capete se leagă
— I-am telegrafisit.
cruciș.
— I-ai spus să nu întârzieze?
C) pansament, fașă, tifon.
— I-am spus.
D) pernuță cu sare sau cu ierburi
— Și ce crezi, c-o să vie?
aromate.
— Cum, Doamne, să nu vie. Bătrâna începu a plânge, încet, cu suspine înecate.
E) cordon, cingătoare, centură.
17
Lui conu Dinu îi deteră lacrămile. 19. Cea mai aprigă dorință a coanei
— Mă rog la Dumnezeu să mă mai ție cu zile, până l-oi vedea... zise ea Diamandula era:
cu greu și gâfâind, dar să nu întârzieze, Dinule. A) să stea de vorbă cu fratele ei, conu
După aceea ațipi iarăși. Sașa și cu Tincuța îi ridicară pernele la spate, și Dinu.
ea păru că doarme. Atunci, unul câte unul, ieșiră binișor și trecură în odaia B) să-și vadă fiul întors acasă.
de alături, unde subprefectul, Mihai, fratele Sașei – un băiețandru de vreo 20 C) să mai citească scrisorile soțului ei.
de ani – coana Sofița, soră-sa Elena, de la o moșie vecină, cu copiii ei, stau D) să-și întâlnească întreaga familie.
grămădiți deasupra unui atlas, căutând care este drumul cel mai scurt de la E) să primească sfânta împărtășanie.
Neapoli la Ciulnița.
— Zău, nenea Matei ăla, zise Tincuța supărată, parcă nu-mi mai e drag.
Subprefectul, un vechi prieten al casei, se uită la ea râzând:
— Lasă, c-am să te spui când o veni.
— Da’ poți să mă spui, zise fata roșindu-se; pentru ce nu mai vine?
— Ba vine. N-a telegrafiat că pleacă?
— Sunt trei zile de când a telegrafiat; până acum venea și de la Han Tătar.
— Așa faci?
— Așa, răspunse Tincuța răstit; dumneata nu vezi că tușa nu mai poate? 20. Construcția „se făcu stacojie“
Mihai desprinse o oglindă din cui, fără a fi băgat de seamă, și o aduse este sinonimă cu:
înaintea Tincuței. Aceasta se făcu stacojie pe când toți cei de față râdeau. Fata A) se făcu stană de piatră.
se-ncercă să râdă și ea, dar o podidi7 plânsul, și repede, ieși și se ascunse la B) se aprinse la față.
dânsa în odaie. Sașa se uită lung la frate-său, nemulțumită de gluma lui. C) se amuză.
— Mihai, astea sunt glume nesărate. Te rog să nu mai faci asemenea D) se făcu nevăzută.
lucruri. E) se îndepărtă.
— Da’ ce-am făcut, maman dragă? Am glumit, zise el, nenorocit că fusese
pricina unei asemenea scene.
Sașa ieși și se duse după Tincuța. Când se-ntoarse, îi găsi pe toți tăcând, 21. În cameră, toți tăceau pentru că:
parcă cine știe ce se-ntâmplase: atâta înrâurire au lacrămile asupra oamenilor. A) îi întristase gluma Sașei.
Numai subprefectul, holtei bătrân, călit în ale istericalelor femeiești, cum zicea B) îi îngrijora starea Diamandulei.
el, încerca să mai glumească. Sașa luă pe băiat și-l duse, cam vrând-nevrând, C) au fost mișcați de reacția Tincuței.
la Tincuța, să-i ceară iertare. D) așteptau sosirea lui Matei.
— Bine, maman, ce-am făcut, ca să cer iertare? zicea băiatul, mergând E) au aflat de boala Tincuței.
cam cu sila.
El și cu toți frații chemau pe Sașa „maman“.
— Ai supărat pe Tincuța. Eu nu vreau să am copii rău crescuți.
Băiatul se uită lung la soră-sa și se opri în loc. 22. Comportamentul Sașei față de
— Maman, nu mă umili. Vin eu singur să cer iertare. Soră-sa se gândi o clipă Tincuța și Mihai arată o atitudine:
și, parcă mișcată de vorba băiatului, îi îndreptă legătura la gât și porni singură A) glumeață.
înainte. După câteva minute, el intră în urma ei la Tincuța, și, foarte firesc, îi luă B) drastică.
mâna și o rugă să-l ierte. Fata se uita în jos, fără a zice o vorbă. C) răzbunătoare.
— Îl ierți, Tincuțo dragă, nu-i așa? o întrebă Sașa. Tincuța își ridică ochii D) părintească.
spre el, bufnind încet, de râs sau de plâns, nu se știa bine. E) umilitoare.
Astfel se împăcară lucrurile. Către seară veni o telegramă de la Predeal.
În sfârșit, Matei sosea...
23. Expresia, din text, „lacrămile
Mare gălăgie și bucurie pe toți. Mihai și Tincuța și copiii Elenei voiau să
înnodate în barbă“ sugerează că:
meargă a doua zi la gară. Care mai de care sărea mai sus, țipa mai tare, după cum
A) femeia și-a șters lacrimile de pe
îl iertau puterile. Vestea fu împărtășită coanei Diamandula de către frate-său.
bărbie.
Bătrâna, cu lacrămile înnodate în barbă, se puse să descoase telegrama, literă cu
B) bătrâna a mimat că plânge.
literă, parcă ar fi fost cine știe ce document. Se hotărî ca a doua zi toată suflarea
C) femeia era foarte tristă.
să se reverse la gară. Se făcu socoteala trăsurilor și se văzu că nu era loc pentru
D) bătrâna a plâns foarte mult.
toți. Mihai voia să se ducă pe jos; Tincuța călare. Subprefectul le puse trăsura la
E) femeia era pe cale să plângă.
7
a podidi – a porni să curgă brusc și cu putere (pe nas sau pe gură); a țâșni, a izbucni, a năpădi.
18
dispoziție. Sașa pe a sa; dar tot era prea multă lume. Elena se gândi să-și lase copiii 24. Conu Dinu promite să aducă
acasă, dar o protestație universală se ridică din piepturile gălăgioase ale „țâncăriei“, „o brașoveancă“, ceea ce denu-
care nu vrea s-audă de o asemenea poznă. Conu Dinu îi împăcă pe toți, făgăduindu-le mește:
să puie caii la o cloșcărie de brașoveancă, în care intra toată corabia lui Noe. A) o ladă de zestre foarte mare.
Era vorba acum să se știe cine rămâne cu coana Diamandula. Elena, fire veselă, B) o trăsură mare, spațioasă.
se lepădă, râzând pe sub ascuns ca să n-o vadă cumnatu-său; coana Sofița trebuia C) o femeie originară din Brașov.
să meargă; Tincuța ținea să meargă; conu Dinu se cuvenea să meargă. Subprefectul D) o sanie foarte încăpătoare.
propuse Elenei să rămână el, și făcură mare haz amândoi, spre părerea de rău a E) un dans tradițional din Brașov.
celorlalți, care voiau să știe de ce râd, ca să râdă și ei.
— De ce râdeți? întrebă coana Sofița. Subprefectul o luă la o parte cu mare 25. Stabilește ordinea cronologi-
taină și-i zise la ureche în gura mare: „arde Iașul“, ceea ce provocă o mare ilaritate8 că a întâmplărilor relatate.
generală și făcu pe coana Sofița să cărăbănească subprefectului o însemnată cantitate a. Subprefectul se oferă să ajute
de pumni. cu trăsura sa.
Toată lumea adormi în seara aceea fericită. Pentru cei bătrâni revenea un om b. Toți se bucură de vestea pri-
iubit; pentru tineri, nenea Matei, pe care-l așteptau tot așa de vesel și caraghios pre- mită.
cum plecase; pentru copii, un necunoscut, care însă nu mai puțin era nenea Matei, c. Seara, a sosit o telegramă de
vorbă plină de farmec și noutate. la Predeal.
d. Toți vor să meargă cu trăsura
III la gară a doua zi.
Se legăna ciocârlia în răcoarea dimineții, însoțind de-a lungul Ialomiței trăsurile e. Coana Diamandula analizea-
ce mergeau la gară. Copiii, grămădiți câte trei pe capră, se bucurau, tăcuți, de priveliștea ză telegrama.
cailor. Mihai mâna poștalionul de la trăsura lor, curată, lustruită, în care trebuia să se A) c; b; e; d; a. B) c; b; e; a; d.
întoarcă Matei. Pe chipurile tuturor se zugrăvea sănătatea si fericirea. C) c; e; b; d; a. D) a; b; c; d; e.
Întinderea câmpului se desfășura într-o nespusă liniște de vară. De o parte, un E) e; d; c; b; a.
lan de porumb își mișca vârful foilor nervoase, dând văzduhului un reflex de culoare 26. Acțiunea relatată se des-
verde, ce părea că îngrașă aerul; de partea cealaltă, Ialomița curgea domoală între două fășoară:
maluri joase, lăsând să se vadă o margine de Bărăgan, cu pârloagele sale nestrăbătute, A) în partea de est a țării, pe
cu pășunile roase de vite, cu o turmă de oi ce se zărea în fund ca o pată albă, și, mai crestele munților.
presus de toate, cu orizontul său înșelător, a cărui dungă închipuită juca în arșița soa- B) în partea de sud a țării, la
relui ca oglinda unei ape. Din prundul gârlei, cireada se urca pe un vad9 și se îndruma malul mării.
cu greu la pășune. Câte un bou singuratic sta înfipt în marginea apei, cu capul întins C) în partea de sud-est a țării,
înainte, neclintit, întrupând în nemișcarea lui pustietatea locului. pe malul Ialomiței.
Când trăsurile ajunseră la capătul porumbului, trebuiră să se oprească. Jitarul10 D) în partea de nord a țării, pe
sări din colibă, cu căciula în mână, și deschise poarta de nuiele ce tăia drumul. Un câine malul Oltului.
slăbănog se repezi la picioarele cailor, lătrând din toate puterile și gata parcă să-i înghită. E) în partea de nord-vest a țării,
Toți trecură dincolo, iar jitarul închise poarta și rămase singur ca mai-nainte, în la granița cu Ungaria.
mijlocul câmpului. 27. Seria care cuprinde repere
După un sfert de ceas ajungeau la gară. Tot norodul acesta se revărsă în unica temporale este:
săliță de așteptare ce se găsea, râzând și sărind, spre marea mirare a țăranilor cărăuși. A) la pășune; vara; la capătul
Mihai cu surorile lui mai mici și cu Tincuța; Elena cu patru copii împrejur; coana porumbului.
Sofița, conu Dinu și subprefectul; Berlă, jidanul de la han; Tănase Scatiu, care venise B) de-a lungul Ialomiței; liniște
călare. Numai Sașa lipsea: ea rămăsese la Ciulnița, să ție de urât coanei Diamandula. de vară; lan de porumb.
Toată lumea se uita la ceasornic cu neastâmpăr: mai sunt zece minute, mai sunt șapte C) în răcoarea dimineții; margi-
minute. Copiii, neavând voie să iasă pe peron, până la sosirea trenului, țipau în sala ne de Bărăgan; mai-nainte.
de așteptare ca într-o menajerie11. Mai sunt trei minute. Clopotul sună. În fundul zării D) de-a lungul Ialomiței; margi-
se vede locomotiva devenind din ce în ce mai mare, până se arată întreagă. „Dați-vă ne de Bărăgan; lan de porumb.
la o parte, domnilor!“ strigă lampistul gării. E) în răcoarea dimineții; liniște
8
ilaritate – explozie de râs colectivă la auzul sau la vederea unui lucru amuzant, caraghios. de vară; mai-nainte.
9
vad – loc în albia unui râu, unde apa e puțin adâncă, permițând trecerea prin apă de pe un mal pe altul.
10
jitar – persoană angajată să păzească semănăturile.
11
menajerie – loc special amenajat în care se află animale vii, mai ales sălbatice.
19
 Trenul sosește cu repeziciune și se oprește deodată locului, ca un cal dresat. Toate 28. Figura de stil din enunțul
inimile bat cu putere. Copiii, cu mâna dusă la gură, se retrag cu un pas, speriați de subliniat este:
zgomot. Toți întreabă: „Unde-i, unde-i?“ A) personificarea.
La o fereastră a trenului un chip nerăbdător cheamă pe conductor din toate puterile. B) repetiția.
Până să vie acesta, cei de pe peron au recunoscut pe Matei al lor și s-au îngrămădit la C) enumerația.
ușa vagonului. D) comparația.
— Matei! nene! conductor! vin de deschide, domnule! Ioane, ia bagajele... E) metafora.
În încurcătura și-n larma asta, călătorul sare din tren în brațele celor ce-l așteptau,
sărutând și îmbrățișând în dreapta și în stânga; «Nene, Matei, dragă», s-aude din toate 29. Seria care conține termeni
părțile. Mihai se repede în vagon și apucă geamantanele altor domni, care protestează. din câmpul lexical al substan-
Taftă, vătaful, ridică el singur două cufere, pe care le așează cu îngrijire într-o căruță tivului „gară“ este:
cu boi. Matei urmează a-i îmbrățișa, oprindu-se la fiecare și întrebând «dar tu cine ești, A) trăsuri; bodegă; locomotivă;
bre?» în hohotele de râs ale respectivelor mame. În cele din urmă se duce cu brațele călător; birt.
întinse către un biet creștin, având aerul de a voi să-l sărute, spre marea mirare a acestuia B) menajerie; tren; birt; vagon;
și spre desăvârșita topenie12 de râs a celorlalți. chelner; norod.
— Mai sunt, frate? întrebă el, gata să îmbrățișeze toată suflarea. C) tren; călător; bagaje; vagon;
În cele din urmă, conu Dinu, ștergându-și lacrămile de râs, îl luă de braț: locomotivă.
— Hai, băiete, hai să mergem. Pe același drum porniră trăsurile din nou, înșirân- D) săliță; cărăuși; gară; resta-
du-se în goană, unele după altele. De îndată ce Damian rămase singur cu conu Dinu, urant; clopot.
veselia de până aci dispăru. E) lampist; conductor; bodegă;
— Ce face mama? întrebă el cu nerăbdare. potecă; săliță.
— E mai binișor, răspunse bătrânul dând din cap. Acuma, că ai venit, are să se
30. Cât timp a lipsit de acasă
însuflețească din nou.
tânărul?
Tăcură amândoi.
A) zece ani, pentru o afacere
— Bre, zise conu Dinu, credeam că nu mai vii! De șapte ani să nu te mai întorci
avantajoasă.
tu pe acasă!...
B) trei luni, pentru a-și îngriji
— Așa e, nene Dinule, dar voiam să sfârșesc odată... Acum sper să nu mă mai
sănătatea.
mișc. Sunt sătul de străinătate. Vreau să trăiesc cu mama, liniștit.
C) câteva zile, pentru un voiaj
— O să ai puțin de trăit cu dânsa. Damian se uită la unchiu-său. Bătrânului îi
în Italia.
dedeau lacrămile și nu mai zise nimic. El, de asemenea, își simți pieptul umplându-se
D) șapte ani, fiindcă a studiat
de durere și lacrimile urcându-i-se în ochi. Tăcură din nou amândoi.
în străinătate.
— Noi ne ducem, zise tot bătrânul după câteva minute, bătându-l cu mâna pe
E) câteva luni, ca să cunoască
genunchi; e rândul vostru să trăiți. Cu buruienile astea uscate, noi am crescut și ne-am
alte moșii.
făcut datoria; acu veniți voi. Să fiți sănătoși!...
Un avânt puternic de simpatie făcu pe tânăr să apuce mâna lui unchiu-său și să 31. Este adevărat enunțul:
i-o sărute. Bătrânul, mai mișcat decât dânsul, bufnea ușor pe nări, privind spre câmp. A) Tânărul este așteptat la gară
— Uite pământul ăsta: m-a făcut să asud; am muncit toată viața pentru el, de cele de mama sa.
mai multe ori fără să mă răsplătească; m-am supărat și l-am blestemat, – dar nu m-aș B) Din cauza inundațiilor, tră-
duce de pe el pentru nimic în lume. Nădăjduiesc că tot așa o să faci și tu și că n-o să mai surile urmează alt drum.
pleci. Aci suntem născuți și eu și maică-ta și părinții noștri și părinții părinților noștri... C) Damian își dorește să tră-
O tăcere de câteva minute înlesni bătrânului să-și înghită nodul de emoție, ce-l iască fericit alături de mama sa.
îneca, și să urmeze: D) Tânărul este nefericit, de-
— Tu ești singurul băiat din familia noastră. Să rămâi aici, pe pământul ăsta, să oarece duce dorul vieții din
nu te miști și să nu-l dai nimănui să ți-l îngrijească, să nu-l arendezi, că arendașii sunt Bella Italia.
molii – m-ai înțeles? E) Prin glumele sale, Dinu
— Da, nene. readuce zâmbetul pe buzele
— Și ai să fii fericit, pe răspunderea mea. N-o să ai cafenelele voastre de la Paris nepotului său.
și „mazagranurile“ lor, nici portocali ca la „bella Italia“, dar o să fii om întreg, n-o să-ți
cânte nimeni cu flașneta la ureche, nici n-o s-ajungi să calci pe tureatcă... M-ai înțeles?
întrebă din nou zâmbind și ridicând glasul.
12
topenie – prăpăd, dezastru.
20
 — Ei, acuma ia uită-te ce frumusețe de porumb. 32. În pasajul descriptiv predomină:
— Da. A) comparația.
Într-adevăr, ajungeau la poarta jitarului, în marginea de porumb. Soa- B) enumerația.
rele se ridicase pe cer, și zăpușeala începea să învăluie câmpul în adierile C) epitetul.
sale fierbinți. O culoare egală, de un cenușiu trist, vopsea iarba, pământul, D) antiteza.
semănăturile și numai câte o garofiță sălbatică răsărea, jucăușă, din dungile E) metafora.
de nisip pe care le lăsaseră inundațiile Ialomiței. Damian se simți deodată
reîntors cu zece ani în urmă. Întinderea uniformă a câmpiei, cu gârla
33. Jitarul e caracterizat prin:
placidă alături, i se păru de un farmec nespus; nimic din ce văzuse până
A) vorbe și atitudine.
aci nu se putea asemăna cu ele. Jitarul deschise poarta în tăcere, urându-i
B) atitudine și gânduri.
din fugă un „bine-ai venit, cucoane“, și rămase în picioare cu căciula în
C) statut și gânduri.
mână, până ce trecură toate trăsurile. Damian își întoarse capul după el.
D) mimică și statut.
— Mă rog, nu-i Toader Croitoru?
E) întâmplările prin care a trecut.
— Ba-i el, zise conu Dinu mulțumit, ți-l mai aduci aminte?
— Cum să nu mi-l aduc aminte: nu s-a schimbat deloc. Tot jitar e?
— Da’ ce-ai vrea să fie? întrebă unchiu-său zâmbind.
— Așa e... Cariera de jitar e cam ingrată: nu se prea înaintează
repede într-însa. 34. Munca jitarului era răsplătită cu:
Bătrânul râdea. A) bani; brânză; îmbrăcăminte; încălțăminte;
— Fii liniștit, băiete. E mai fericit decât tine. Are tot ce-i trebuie vin; tutun.
și nicio grijă. B) pește; bani; încălțăminte; îmbrăcăminte;
— Se vede că-i trebuie prea puțin lucru ca să fie fericit. medalii; tutun.
— Asta-i filozofia cea mare, răspunse bătrânul, parcă i-ar fi zis C) îmbrăcăminte; pește; brânză; încălțăminte;
„aici voiam să te-aduc“. bani; tutun.
— Ba zău, ia spune, cât îi plătești? D) tutun; încălțăminte; țuică; îmbrăcăminte;
— Are zece galbeni pe an simbrie; două păpuși de tutun pe săp- brânză; bani.
tămână; o pereche de pantaloni; o glugă și o căciulă, și de mâncare. E) aur; tutun; îmbrăcăminte; bijuterii; pește;
— Pește și brânză, zise Damian, aducându-și aminte. încălțăminte.
— Da’ ce vrei să-i dau? baclavale? 35. Din dialogul celor doi despre jitar, reiese
— Ba nu... ideea că:
— La el acasă mănâncă mămăligă goală... când o are. Matei se A) lui Dinu i se reproșează generozitatea
uită la unchiu-său cu părere de rău. arătată jitarului.
— Am uitat să-ți spun: și opinci câte poftește. B) Damian ar schimba oricând viața sa cu
— Da’ de ce luxul ăsta de opinci? întrebă tânărul cu oarecare cea a jitarului.
răutate ironică. C) meseria jitarului îi permite un trai îndes-
— Fiindcă trebuie s-alerge pe jos. Ăsta îi este meșteșugul. Apoi, tulat, luxos.
văzând că nepotu-său nu prea părea încredințat de fericirea regimului D) scopul vieții este strângerea unei averi cât
jitarilor, adaugă: mai mari.
— Fii pe pace, el este adevăratul om fericit, nu tu, nici eu. De altfel E) fericirea constă în viața simplă, bazată pe
te vei încredința prin tine însuți. Nu te grăbi să judeci lucrurile, că altfel strictul necesar.
se văd de departe și altfel sunt. Avem fel de fel de vagabonzi, care vin să 36. În text, socialiștii sunt considerați:
le umple capul cu nerozii, dar până acuma, la mine, nimeni nu-i ascultă. A) vagabonzi care se îmbogățesc din munca
— Socialiști? țăranilor harnici.
— Păi dar cum. Damian începu să râdă. B) niște oameni neisprăviți, care răspândesc
— Ia-nchipuiește-ți!... Dacă-aș prinde pe unul odată, ce mai probă idei greșite.
de bătaie i-aș da! C) niște aventurieri în căutarea unui loc de
Damian râdea din ce în ce mai tare, mulțumit că îl vedea pe bătrân muncă bine plătit.
verde ca mai înainte. D) oameni nomazi, care se adresează cetățe-
— Bătaie?! nilor din marile orașe.
— Bătaie la scară, și să poftească să reclame. Tânărul urma a râde E) vagabonzi care umblă prin țară pentru a
și a da din cap cu neîncredere. găsi adăpost și hrană.
21
 — Pre legea mea: bătaie. Tu râzi, da’ eu îți spun lucrurile cum sunt. Lasă c-o să 37. În fragmentul extras din Viața
vezi. Ai partea ta de pământ de la maică-ta: de ți-o plăcea să te ții de el, o să ai ocazia să la țară, modurile de expunere
le vezi toate astea. predominante sunt:
Pe când vorbeau, un călăreț trecu pe lângă trăsură, ca o săgeată. Era Tănase Sca- A) descrierea și narațiunea.
tiu, care făcea curte Tincuței prin talentul calului său, al cărui „umblet“ era o adevărată B) narațiunea și monologul.
minune. Cu bordul pălăriei răsfrânt pe ochi, cu o batistă fâlfâindu-i la gât, el se ținea pe C) monologul și descrierea.
cal cu mare îndemânare, călărind pe o rână, în mod ștrengăresc. Era cam ridicul, fiindcă D) dialogul și narațiunea.
era înalt din cale-afară și prea copt pentru berbantlâcurile astea. E) monologul și dialogul.
— Bravo, Tănase, zise Damian zâmbind.
— Îți mai aduci aminte de mitocanul ăsta? întrebă conu Dinu.
— Da’ cum să nu-mi aduc aminte: eram buni prieteni. Nu-i prost.
38. În opinia lui Dinu Murguleț,
— Nu-i prost, dar e un țărănoi îmbogățit, șiret cât poftești. Ar vrea să-i dau pe Tincuța.
trăsăturile morale ale lui Tănase
Damian se uita la unchiul său nedumerit. Nu vrea să rănească pe bătrân și de aceea
Scatiu sunt:
se mulțumi a zice:
A) șiretenia; parvenitismul;
— E cam bătrânior pentru Tincuța; e mai mare decât mine.
bătrâ­nețea.
— E bătrân și bădăran, adăugă conu Dinu, uitându-se cu anevoie peste apă. Tu vezi
B) bădărănia; bătrânțea; isteți­
mai bine: zărești ceva, colo în fund?
mea.
— Da, cred că sunt oi.
C) parvenitismul; șiretenia;
— Nu, zise bătrânul mulțumit: uite-te bine, vezi?
loialitatea.
— Da... colo la stânga...
D) sinceritatea; bătrânețea; iste­
— Așa. Ce sunt? oi?
țimea.
— Așa îmi pare.
E) șiretenia; parvenitismul;
— Nu, sunt dropii13.
bădărănia.
Era mulțumit conu Dinu că putea dezvălui comorile moșiei sale. Într-adevăr, în fund,
pe o vâlcică singuratică, stătea o turmă de dropii de parcă ar fi fost o turmă de oi. Dragostea 39. Varianta care conține doar
de singurătate, atât de nețărmurită la mai toți vânătorii, umplea pieptul tânărului de un repere spațiale este:
nespus sentiment de libertate, de recunoaștere de sine, sentiment care în lumea populară A) din înălțimile albastre; copii în
se pierde sau se preface în egoism. El tăcu, rătăcindu-și mintea în dungile străvezii ale scutece; în vadul Ciulniței.
orizontului. Unchiu-său de asemenea. B) în zori; în vadul Ciulniței; pe
Nu se auzea pe tot drumul decât roatele trăsurei tocând și copitele cailor lovind vârful dealului.
pământul. O pace desăvârșită se coborâse din înălțimile albastre ale cerului. Natura, C) pe vârful dealului; în vadul
fecundată de razele soarelui, părea că se odihnește. Frunzele porumbului, vii și tremură- Ciulniței; doi sau trei cai.
toare ca niște lame de oțel, în zori, acum se muiau și începeau să se răsucească. Ialomița D) dinspre gară; în vadul Ciulni-
curgea, încropită și înceată. ței; pe vârful dealului.
Când ajunseră în vadul Ciulniței, pe care nu mai era niciun strop de apă, Damian E) din înălțimile albastre; Ialo­
văzu satul aninat pe vârful dealului, pe sub care se scurgea pârâul și mergea de se vărsa în mița curgea; doi sau trei cai.
Ialomița, când putea, deoarece de cele mai multe ori nu se vărsa nicăieri, fiind sec; văzu
40. Alege răspunsul care nu se
curtea boierească cum o știa, așezată pe deal, fără gard dinspre gârlă, și toate slugile, toți
potrivește construcției din text „îi
argații ieșiți să-l vadă venind; în dreapta și în stânga, curți țărănești, unde mai peste tot
vede Dumnezeu anul ăsta“:
doi sau trei cai, legați de câte o funie groasă, se-nvârteau pe un vraf de grâu, bătând din
A) Dumnezeu îi ajută pe oameni
cap și din coadă; în vadul gârlei, copii în scutece, lăsați în paza altora ce de-abia umblau
să ducă un trai îmbelșugat.
în picioare.
B) oamenii vor putea trăi mai
— Suntem pe vremea treierișului, nu-i așa? întrebă Damian.
bine, din vânzarea orzului obținut.
— Da. Vii cu belșug.
C) Dumnezeu îi va pedepsi pe
— Ai făcut grâu mult?
țăranii care au cultivat orz.
— Tot am făcut, dar nu cât trăgeam nădejde. Țăranii au făcut mult, orz mai cu
D) orzul recoltat va asigura un an
seamă: îi vede Dumnezeu anul ăsta.
mai bun țăranilor agricultori.
La urcușul priporului, toată lumea se coborî din trăsuri și urcă dealul pe jos. [...]
E) oamenii care au cultivat orz vor
13
dropie – pasăre mare de stepă cu penajul spatelui galben-ruginiu, pieptul și vârful aripilor albe, capul obține mulți bani din munca lor.
și gâtul sur, a cărei carne este comestibilă.
SFÂRȘIT TEST
22