Subiect OLLR Locala A VI A
Subiect OLLR Locala A VI A
Subiect OLLR Locala A VI A
▪ Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul efectiv de lucru este de trei ore.
▪ Punctajul total este de 100 de puncte.
Se dau textele:
A. „Bunica se duce în fiecare zi să vadă de trandafiri. Nepotul o aude în fundul grădinii, supărată ca pe
cineva, bodogănind, mormăind, răstindu-se:
– N-are inimă rea! explică bunicul nepotului. Da-i iute de gură! Așa-i Elencu.
Sapă bunica, scoate, face, drege, stropește cu stropitoarea, ca și cum s-ar fi lepădat de cei din casă, rămânând
5 bunica numai cu trandafirii.
Nici pe nepot nu-l îngăduie.
– Ce cați, mă rog, aici?
– Am venit să văd trandafirii, bunică. [...]
În fiecare seară, bunica aduce alte dureri de șale în fotoliu. Se înfășoară cu șalul și stă îmbufnată sau geme.
10 Dar deodată un zâmbet îi trece pe față: gândul trandafirilor.
Acești trandafiri nu mai sunt o floare a pământului din grădină, ci o faptă a bunicii, a mâinilor ei, cum ar fi
cozonacii și dulcețurile.
– Elencule, o cheamă bunicul, văzând-o adâncită în gânduri.
Bunica tresare.
15 – Am auzit! spune bunica. Ascult.
– Nu te iuți! o roagă bunicul. Vroiam să-ți spun o vorbă numai...
– Spune.
– Mata ești cu trandafirii cum sunt eu cu motanul...
Umbra unui zâmbet trece și piere pe fața bunicei.
20 – Bine, coane Alecule, slavă Domnului că ți-ai găsit și mata trandafirul. Și tu ce râzi, potaie?
– Numai eu n-am.
– Ce să n-ai?
– Trandafir, bunică!
– Da învățătura ce-i?
25 – Că bine zici, bunică. O uitasem, vorbește nepotul spășit ca o fată de la maici.
Toată casa așteaptă trandafirii bunicei.
Bunica nu mai are astâmpăr. Mereu e acolo, la trandafiri. Și mereu e îmbufnată: ba că-i vânt, ba că-i soare,
ba că plouă, ba că nu de ajuns. Bunica e în război cu văzutele și nevăzutele, pentru trandafirii ei.
Până când, într-o bună zi, trandafirii au înflorit.
30 Bunica vine din grădină ca de la Înviere. Dă din cap, fără să spuie alt nimic. Strălucește.
– Au înflorit trandafirii! explică bunicul nepotului. Bravo matale, Elencu. Să-ți trăiască![...]
Iată-i! Roși, galbeni, albi, abia deschiși-au răsărit în grădină ca un vals într-un salon de altădată, dând
dimpotrivă bucurie ochiului, nării, amintirii.
Pagina 1 din 5
Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a
– Trandafirii! îi regăsește bunicul, dând din cap.
35 – Trandafirii mei, și-i ia bunica.
– Vara! șoptește nepotul.”
Adaptare după În casa bunicilor de Ionel Teodoreanu
B. ,,Bătrânul deschise ușa și intrară amândoi într-o odaie destul de încăpătoare, ce se întindea pe toată
lungimea cabanei. În mijlocul încăperii nu se aflau decât o masă și un scaun,(...) iar în fundul camerei se
vedea o altă ușă. Bunicul trase de ea, dezvăluind astfel un dulap, ascuns în perete, în care își ținea
îmbrăcămintea și merindele.[...]
5 Heidi (...), rotindu-și privirea prin odaie, întrebă:
– Eu unde o să dorm, bunicule?
– Unde vrei, răspunse bătrânul.
Fetiței îi plăcu răspunsul. Cercetă cu atenție întreaga încăpere și deodată ochii ei descoperiră lângă patul
bunicului o scăriță. Se sui pe ea și pătrunse în pod, unde în dreptul unei grămezi de fân proaspăt, cu miros
10 îmbietor, se ridica o lucarnă rotundă, prin care se vedea întreaga vale.
– Aici vreau să dorm, bunicule! strigă Heidi, fericită. Vino și tu să vezi ce frumos e aici!
– Știu, răspunse bătrânul, cu voce domoală.
– Vreau să-mi fac patul; nu-mi aduci un cearceaf?
– Păi, să-ți aduc, ce să fac...spuse bătrânul, (...) dar ce-ai zice dacă mai întâi am mânca ceva?
15 întreabă bunicul. Prinsă cu pregătitul patului, Heidi uitase de toate, dar vorbele bătrânului avură darul să-i
aducă aminte că e lihnită de foame.[...]
După ce isprăviră de mâncat, bătrânul se duse să rânduiască prin staul, iar Heidi îl urmări cu atenție să
vadă cum mătură și așterne fânul proaspăt pentru caprele lui. [...] Deodată se auzi de undeva un fluierat
ascuțit și fetița încetă să mai țopăie; o turmă de capre îngrămădite una lângă alta venea gonind la vale pe
20 pajiștea povârnită. Heidi scoase un chiot de bucurie.[...] La un moment dat, două capre frumoase, una albă
și alta tărcată, se desprinseră din șirul celorlalte și, apropiindu-se de bunic, începură să-i lingă mâinile;
ele știau că, în fiecare seară, bătrânul le așteaptă cu obișnuitul drob de sare. [...] Heidi, în culmea fericirii,
sărea neastâmpărată de la o capră la alta și nu știa pe care s-o mângâie mai întâi.[...] Când caprele încetară
să-i mai lingă mâinile, bunicul îi spuse nepoatei:
25 – Du-te în casă și adă o cană și o bucată de pâine.
Fetița îl ascultă și într-o clipă fu înapoi. Bunicul începu să mulgă capra albă și, după ce umplu cana cu lapte
și tăie o felie de pâine, îi spuse nepoatei să bea și să mănânce, apoi să meargă la culcare. Îi ură noapte
bună.....[...]
– Noapte bună, bunicule, noapte bună! Și, alergând în urma bunicului, care tocmai dispărea cu caprele
30 în spatele cabanei, mai strigă o dată:
– Bunicule, bunicule, ai uitat să-mi spui cum le cheamă!...
– Pe cea albă o cheamă Fulg-de-nea, iar pe cea tărcată, Pestrița.
– Noapte bună, Fulg-de-nea, noapte bună, Pestrița, le spuse Heidi celor două capre, în momentul în
care acestea intrau în staul.[...] Vântul sufla cu putere; de aceea, termină iute cu mâncatul și, urcându-se în
35 pod, se culcă în patul ei de fân. În câteva minute adormi atât de bine, de parcă ar fi dormit în patul unei
prințese.
Pagina 2 din 5
Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a
La scurt timp după aceea se culcă și bunicul..[...] În timpul nopții, vântul se înteți și mai mult și rafalele lui
zgâlțâiau cabana de trosneau toate grinzile. [...]
În toiul nopții, bunicul se trezi îngrijorat, spunându-și în sinea lui: „Copilei trebuie să-i fie frică singură,
40 acolo sus”. Urcă scara și se apropie de patul ei... O rază de lumină se strecură deodată prin lucarnă, luminând
culcușul fetiței, care dormea liniștită sub pătura grea. Cu brațul sub cap, visa, de bună seamă, ceva vesel și
frumos, căci pe fața ei proaspătă și odihnită se citea un aer de mulțumire. Bunicul o privi îndelung, până
când luna se făcu iar nevăzută în spatele unui nor și totul se mistui din nou în întuneric. Încet, încet, ca să
nu facă zgomot, bătrânul se duse înapoi, în patul lui.”
Johanna Spyri, Heidi, fetița munților
C. Din punct de vedere al originii, cuvântul bunătate se așază definitiv pe fruntea bunicilor scriși și
nescriși. Limba română nu reține decât arareori autoritatea și bătrânețea, în legătură cu bunicii. În română,
Bunul și Buna, cu diminutivele Bunicul și Bunica, au o calitate esențială: bunătatea, cu înțelegerea și
îngăduința ocrotitoare alături. Bunicii din cărți, dar și din viață, sunt legați de un loc, locul natal, cel spre
5 care te îndrepți cu amintirea sau aievea. Un loc care nu se schimbă și care împrumută ,,desenul” casei de
vis. E mic, cald, ocrotitor, mângâiat de o adiere, de o boare, miroase a flori și a cer albastru. E vechi și
veșnic. Câteodată, locul și bunicii sunt totuna, ca la Ionel Teodoreanu: ,,Și ulița și bunicul erau bunicii unui
râs de copil”. (…) Bunicii par să aibă resurse inepuizabile de răbdare, deși timpul îi numără și pe ei, (…),
iar amintirea bunicilor este un ritual în singurătate. Bunicii țin de poveste, de pofta de a spune și de a asculta
10 povești amăgitoare. Leac bun când lucrurile par că nu se mai așază.
Adaptare după ,,Bunicii din cărți” de Irina Petraș, în Dilema veche
Pagina 3 din 5
Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a
3. Fac parte din același câmp lexical, toate cuvintele din seria:
a. bunătate, lumină, merinde;
b. ocrotitoare, îmbufnată, flori;
c. bunicul, bunica, mama. 2 puncte
5. Notează câte un sinonim potrivit pentru cuvintele: merindele ( textul B, rândul 4), ocrotitor
(textul C, rândul 6). 2 puncte
Pagina 4 din 5
Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a
În elaborarea textului tău vei avea în vedere:
- respectarea succesiunii logice a evenimentelor;
- prezentarea a minimum două repere spațio-temporale;
- includerea în textul redactat a unei secvențe descriptive;
- integrarea în textul redactat a unor aprecieri conform cărora bunicii reprezintă: bunătatea,
delicatețea, blândețea și experiența de viață trăită cu un anumit rost;
- utilizarea a minimum patru figuri de stil diferite.
Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum 200 de
cuvinte și dezvoltă subiectul propus.
Pagina 5 din 5
Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a