Evoluția relației dintre muzeu și imaginea acestuia prin intermediul elementelor de design

Momentul în care omenirea a devenit conștientă de propriul ei trecut a generat nevoia de conservare și
expunere a obiectelor cu o încărcătură puternică emoțională care au marcat un punct în istoria și dezvoltarea omenirii.
Designul unui muzeu de artă reprezintă o provocare de a găsi un echilibru dinamic între numeroasele exponate dar și o
oportunitate pentru arhitecți de a genera un spațiu contemplativ care le permite numeroase inovații și adaptări ale
programului.

Preocuparea pentru vestigiile trecutului, prin care omenirea a învățat să respecte treptat propriile creații artistice și
mărturiile istorice, a luat naștere în civilizațiile străvechi, între care Grecia ocupă primul loc. Dacă în faza incipientă a
programului, muzeul era asemenea unui templu dedicat zeilor în care operele de artă erau ofrande aduse acestora, cu
trecerea timpului crește tot mai mult tendința de specializare și ordonare a colecțiilor, care se dezvoltă în paralel cu
interesul științific și didactic al muzeelor. Romanii și-au dezvoltat gustul pentru artă în contact cu lumea grecească iar
arhitectura muzeelor a devenit o temă care s-a bucurat de o atenție deosebită în societatea romană.

Astfel , încep o analiză a evoluței imaginii programului cu un exemplu deosebit de reprezentativ din Roma construit în
sec. al XII-lea și modificat după propunerea lui Michelangelo Buonarroti în 1536 (fig 1)- (fig 3). Muzeul Capitollini
asemenea marilor creații arhitecturale ale perioadei reprezintă o oglindă a societății și a valorilor acesteia. O societate a
progresului și a opulenței în care arta se află la loc de cinste și primește o atenție sporită. Operele rămân însă ascunse,
ferite de privirele oamenilor de rând și neinițiaților până în anul 1734. Muzeele Capitolline nu au fost decât galeriile
personale ale proprietarilor în care arta era conservată cu grijă, muzeul jucând rolul unui seif pentru valoroasele piese.
Această atitudine se regăsește fără îndoilă și la nivelul expresiei arhitecturale a ansamblului. Astfel, designul muzeului
este foarte similar cu cel al unui Palazzo și este decorat cu sculpturi pretențioase care sugerează valoarea obiectului dar
și afinitatea pentru artă a proprietarilor. Finisajele și materialele sunt și ele de cea mai bună calitate iar interioarele sunt
decorate cu materiale prețioase precum marmura colorată sau bronzul. Michelangelo a reproiectat fațada, adăugând
benzi gigantice de pilaștri corintici pe piedestale înalte, care se continuă cu stâlpi în porticul de la parter. Ca și în cazul
Palazzo Senatorio, clădirea a fost încoronată cu o balustradă și statui. Arhitectura muzeului ne comunică despre valoriile
unei elite aflate în funcții de conducere care își permitea să se bucure de artă într-un spațiu pe măsura operelor expuse.

(fig 1)

(fig 2) (fig 3)
Muzeul începe astfel să se bucure de numeroase inovații și adaptări cristalizându-se ca program și devenind tot mai
similar cu ceea ce înțelegem în prezent printr-un astfel de spațiu expozițional. Odată cu creșterea interesului pentru
știință, muzeul începe să capete un rol didactic. Ca urmare a acestei tendințe, marile universități europene își vor
organiza propriile muzee. Primul muzeu ca instituție de stat fiind British Museum. În cazul acestui exemplu observâm o o
expresie arhitecturală nespecifică arhitecturii londoneze, muzeul fiind realizat în stilul neoclasic. Acestă atitudine este
susținută de dorința arhitectului Sir Robert Smirke care a proiectat muzeul în 1823, de a genera un muzeu pornind de la
obiectele expuse în cadrul acestuia. Prin urmare, arhitectul a considerat potrivit acest stil istoric pentru a concepe
adăpostul unor valoroase vestigii istorice. Clădirea a fost finalizată în 1852, folosind cea mai recentă tehnologie: podele
de beton, un cadru din fontă umplut cu cărămidă din Londra și piatră Portland pe fațada clădirii.Modelat după stilul
templului Athenei Polias, muzeul cuprinde 44 de coloane ionice, decorațiuni și sculpturi specifice templelor grecești.
Deși realizarea unui muzeu în stil grecesc folosindu-se materiale și tehnologii mult mai avansate poate părea contrar a
ceea ce ar trebui să facă arhitectul, proiectul a fost apreciat de criticii vremii și a primit numeroase premii.

(fig 4) (fig 5)

(fig 6) (fig 7)

În cazul British Museum putem observa o expresie arhitecturală atipică perioadei și locului unde acesta este realizat.
Această abordare a elogierii trecutului dispare treptat, negarea trecutului devenind una dintre principiile
Modernismului. Respingerea stilurilor istorice dă naștere la o nouă formă a programului care inovează complet muzeul și
îl transformă înt-un program al experimentului ce încurajează arhitecții să creeze un obiect de artă pentru adăpostirea
obiectelor de artă. Noua viziune a arhitecților transformă complet instituția muzeului și dă naștere la niște experimente
arhitecturale remarcabile pe care avansul tehnologiei le-a făcut posibile.

Arhitectura modernistă este un stil care a apărut la începutul secolului al XX-lea ca răspuns la schimbările la scară largă
atât în tehnologie, cât și în societate Arhitectura modernistă își propune o utilizare rațională a materialelor , eliminarea
ornamentului și decorațiunilor , precum și deschiderea spre inovații structurale. Unul dintre principiile generale ale
modernismului a fost că „ form follows function ”, ceea ce înseamnă că designul ar trebui să derive direct din scop. Un
altul a fost că forma clădirii ar trebui să fie simplă și clară, eliminând detaliile inutile .Un prim astfel de experiment este
făcut de Le Corbusier și reprezintă una dintre cele mai timpurii antecedente ale unei arhitecturi orientată spre viitor în
cazul muzeelor. The Museum-of-unlimited-growth(1939) aduce un concept nou, inovație, viziune și dă startul unei noi
perioade istorice- Modernismul. Le Corbusier, era conștient că vremurile pe care le trăia încep să ceară arhitecturi care
pot fi extinse, flexibile, transformabile și să se poată adapta la numeroasele scenarii de utilizare. Materialele nu mai sunt
prețioase dar sunt puse impecabil în operă, noile tehnologii încurajează folosirea betonului, a metalului și a sticlei.
Astfel, apare o expresie arhitecturală complet diferită față de muzeele istorice și se naște un nou curent.
Sculpturalitatea, lipsa decorațiunilor, compozițiile dinamice rezultă spații spectaculoase care generează mediul potrivit
unui contact cu arta. Stâlpi supli, elemente structurale la vedere, finisaje executate cu multă rigurozitate și detalii
avansate sunt doar câteva dintre principiile designului pe care Modernismul le promovează.

(fig 8) (fig 9)

(fig 10) (fig 11)

Un proiect controversat care a stârnit multe polemici legate de ceea ce ar trebui să fie arhitectura este Centrul Georges
Pompidou din Paris realizat în anul 1977 de către Richard Rogers și Renzo Piano. Sinceritatea totală în arhitectură a
reprezentat o schimbare de paradigmă care nu a fost acceptată cu ușurință. Conceptul lor, descris într-unul dintre
desenele lor de competiție ca un colaj, a reprezentat muzeul însuși ca mișcare. Celălalt concept din designul lor, și poate
cel mai evident, a fost expunerea întregii infrastructuri a clădirii. Scheletul însuși învăluie clădirea din exterior, arătând
toate diferitele sisteme mecanice și structurale nu numai pentru ca acestea să poată fi înțelese, ci și pentru a maximiza
spațiul interior fără întreruperi. Diferitele sisteme de pe exteriorul clădirii sunt vopsite în culori diferite pentru a le
distinge diferitele roluri. Structura și cele mai mari componente de ventilație au fost vopsite în alb, scările și structurile
liftului au fost vopsite cu gri argintiu, ventilația a fost vopsită în albastru, conductele sanitare și de control al incendiilor
vopsite în verde, elementele electrice sunt galbene și portocalii, iar camerele și puțurile motorului liftului, sau
elementele care permit mișcarea în întreaga clădire, sunt vopsite în roșu. Unul dintre elementele de „mișcare” pentru
care centrul este cel mai cunoscut este scara rulantă (vopsită în roșu în partea de jos) de pe fațada de vest, un tub care
urcă în zig-zag până în vârful clădirii, oferind vizitatorilor o priveliște uimitoare asupra orașului Paris.

(fig 12) (fig 13)

Astfel, s-au impus noi spații funcționale, pe lângă spațiile principale ale muzeului, care diferă în funcție de tipologia
muzeului, ele trebuie să includă noi spații precum: săli de conservare și restaurare: laboratoare și ateliere. spații
educaționale și culturale: bibliotecă, săli de curs, showroom-uri și sală de conferințe ,spații de divertisment: restaurante,
cantine și magazine pentru cadouri și suveniruri. Ca urmare, aceste noi spații precum restaurante, magazine și cafenele
au devenit principala sursă de finanțare pentru muzee nu doar pentru distracția vizitatorilor, iar veniturile din astfel de
activități au fost folosite pentru lărgirea colecțiilor muzeului prin cumpărarea de noi obiecte originale, sau pentru
construirea de noi muzee.

Pe parcursul secolului XXI, au apărut foarte multe muzee și spații expoziționale iar datorită dezvoltării designului digital
expresia arhitecturală a muzeului a fost dezvoltată rapid. Această schimbare a oferit arhitecților noi soluții pentru pentru
proiectarea unor noi forme care să înglobeze nevoile funcționale ale muzeelor. Domeniul proiectării arhitecturii a
devenit mai avansat, pe măsură ce au trecut la utilizarea acestei tehnologii în fazele de proiectare. Această nouă
tehnologie a inclus noi modalități de prezentare a exponatelor, tehnici de iluminare, monitorizare, control și vizite
virtuale prin muzee.O nouă generație de arhitecți a adoptat această nouă tendință de proiectare arhitecturală prin
instrumente digitale, care a influențat semnificativ designul muzeului în timpul secolului XXI, printre care și Frank Gehry
(care a proiectat Muzeul Guggenheim Bilbao în 1977(fig 12), care a fost modelat cu CATIA, sistemul de modelare
computerizată pentru să dezvolte și să coordoneze sistemele de construcție prin maparea suprafețelor curbe ale
acesteia).

(fig12) (fig 13)

Computerul i-a permis lui Gehry să genereze o complexitate formală și spațială care ar fi fost de neconceput doar cu
câțiva ani în urmă. Noțiunea că unicitatea este acum la fel de economică și ușor de realizat ca și repetiția, provoacă
ipotezele simplificatoare ale Modernismului și sugerează potențialul unei noi paradigme post-industriale bazate pe
capacitățile creative îmbunătățite ale electronicii, mai degrabă decât ale mecanicii. În esență, software-ul digitalizează
punctele de pe marginile, suprafețele și intersecțiile modelelor construite manual de Gehry pentru a construi modele pe
ecran care pot fi apoi manipulate în felul desenelor animate. Peretii si plafoanele cladirii sunt portanti, continand o
structura interioara din tije metalice care formeaza grile cu triunghiuri. CATIA a calculat numărul de bare necesare în
fiecare locație, precum și pozițiile și orientările barelor. Pe lângă această structură, pereții și tavanele au mai multe
straturi izolatoare și un strat exterior din titan. Fiecare piesă este exclusivă pentru locația sa, determinată de software.
Atriumul mare, plin de lumină, servește drept centru de organizare al muzeului, distribuind 11.000 de metri pătrați de
spațiu expozițional în nouăsprezece galerii. Zece dintre aceste galerii urmează un plan ortogonal clasic care poate fi
identificat din exterior printr-un finisaj din calcar. Restul de nouă galerii sunt identificate din exterior prin vârtej de
forme organice îmbrăcate în titan. Cea mai mare galerie are 30 de metri lățime și 130 de metri lungime și găzduiește o
instalație permanentă numită „Materia timpului” de Richard Serra.

(fig 14)

(fig 15)
Arhitectura contemporană a continuat acest demers iar experimentele devin din ce în ce mai diverse. În momentul de
față nu se poate vorbi de un stil predominant deoarece arhitectura a preluat numeroase direcții. Un exemplu de
actualitate din anul 2021 este Muzeul Munch din Oslo proiectat de Estudio Herreros.

Muzeu Munch nu doar protejează și expune o moștenire fundamentală în istoria și natura culturii norvegiene dar de
asemenea, constituie o oportunitate unică de a dezvolta un concept de muzeu contemporan, care îndeplinește și un rol
urban devenind un element coeziv al comunității. Muzeul conectează spațiul public acoperit al foaierului, care
găzduiește utilizări recreaționale, comerciale, culturale și de restaurant, cu terasele/observatorul/clubul de pe acoperiș,
care este paralel cu opera lui Edvard Munch. Spațiul generat de dezvoltarea unui muzeu pe vertical este unul cel puțin
spectaculos. De asemenea, în acest parcurs pe verticală, vizitatorii descoperă alte tipuri de facilități, și anume
restaurantul și cafeneaua, birouri administrative, biblioteca de cercetare și departamentul de educație, care denotă o
complexitate programatică care depășește ideea convențională a muzeului ca un set de spații expoziționale de vizitat și
o serie de dependențe invizibile publicului care servesc instituția. Clădirea este dedicată economisirii energiei din respect
pentru mediul natural, printr-un concept holistic în care structura, sistemele de ventilație și construcția colaborează
între ele în conformitate cu conceptul de casă pasivă. O amprentă minimă de carbon, durabilitatea, reciclabilitatea și
întreținerea constituie directivele unui proces de construcție transformat într-un eveniment care este el însuși centrat
pe experimentare și inovare. Fațadele, finisate în aluminiu perforat cu diferite grade de transparență care dau naștere
unei percepții enigmatice, evanescente a clădirii, care reacționează la stimulii ușori generați de clima din Oslo, creând
astfel imagini foarte diferite în funcție de momentul zilei; uriașele cofraje culisante care funcționează timp de 24 de ore;
utilizarea betonului și oțelului reciclat cu emisivitate scăzută; aceste și alte progrese dotează clădirea cu natura sa de
pionierat pe o serie de fronturi diferite.

(fig 16) (fig 17)

(fig 18) (fig 19)

 Un alt exemplu, de data aceasta din România, este Muzeul de Artă recentă din București. România duce o lipsă
cruntă de muzee iar apariția acestui muzeu reprezintă un pas important atât pentru arhitectura românească cât și
pentru amatorii de artă. Este un muzeu privat, de dimensiuni modeste, însă cu ambiții puternice, inclusiv arhitecturale.
Muzeul e mult mai deschis și accesibil decât majoritatea celor de tip vechi din România și conține și o bibliotecă, precum
și alte spații pentru cultură și oraș. Muzeul, este format dintr-un un monolit negru din cărămidă așezat deasupra unui
spațiu complet vitrat. Holul generos și deschis către stradă și către vecini reprezintă una dintre marile calități ale
proiectului. El funcționează ca un spațiu unitar, împreună cu terenul rămas liber, transformându-l pe acesta dintr-o serie
de fâșii inutile într-un spațiu cu caracter public. Soclul ce mai conține și cafeneaua și magazinul e cu adevărat un loc
pentru oraș. Din parter poți coborî către subsolul care conține funcțiunile tehnice și garderoba publică, dar și sala
pentru expoziții temporare. Sau poți urca, folosind fie liftul transparent, fie un sistem de scări ce asigură circuitul
principal de vizitare. Muzeul este un ansamblu de locuri foarte diferite și cu personalitate, permițând o altfel de
apropriere de opera de artă, un dialog între exponate și între acestea și spațiu.

(fig 20) (fig 21) (fig 22)

În concluzie, muzeul de artă reprezintă un program care a suferit numeroase transformări și care se adaptează nivelului
de înțelegere și deschidere pe care diverse societăți îl au în relație cu arta. Nevoia pentru artă crește tot mai mult odată
cu dezvoltarea și educarea unei comunități devenind o instituție deosebit de importantă. Din punct de vedere al imaginii
și al elementelor de design, muzeul a devenit cu adevărat un spațiu al exprimării libere, al unor viziuni care ies din
tiparele academice odată cu apariția curentului Modernist. În trecut, muzeul aparținea unei elite și avea un aspect
pretențios încărcat de decorațiuni care dorea să inducă putere și opulență. În prezent, muzeul aparține oamenilor și este
o oglindă a societății care aduce omul de rând în contact cu viziuni, revelații, idei și ajută la dezvoltarea unei înțelegeri
profunde asupra actului artistic. În prezent, după cum se poate observa în cazul Muzeului Munch, căutările arhitecților
au ajuns la un soi de maturitate în care procesul de proiectare depășește afinitatea pentru gesture formale. Propunerile
țin cont de sustenabilitate, amprentă de carbon, reciclare, activare urbană, eficiență a costurilor și înglobează
numeroase funcțiuni devenind programe complexe. Evoluția programului, a materialelor utilizate, a tehnologiilor
structurale, a software-urilor a ajutat la realizarea unor viziuni inovatoare care au transformat radical ceea ce reprezintă
un muzeu în conșiința colectivă și au permis arhitecțiilor să experimenteze în cadrul acestui program extreme de flexibil.
Bibliografie + Weebografie

Gheorghe Vais, Programe de arhitectură, clădiri pentru muzee pag 190-206

THE HISTORICAL EVOLUTION OF MUSEUMS ARCHITECTURE Y. M. MANSSOUR, H. M. EL-DALY, N. K. MORSI

https://www.nikken.co.jp/en/expertise/architectural_design/a_history_of_art_museums.html

https://en.wikipedia.org/wiki/File:CampidoglioEng.jpg

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2095263515000205

https://theculturetrip.com/europe/italy/articles/a-step-by-step-guide-to-the-capitoline-museums-of-rome/

https://www.britannica.com/topic/Capitoline-Museums

https://www.researchgate.net/publication/277818315_The_extension_of_Romes_Capitoline_Museums_and_the_de
sign_of_a_new_Hall_on_the_site_of_the_ancient_'Giardino_Romano'

https://www.designingbuildings.co.uk/wiki/British_Museum

https://www.fosterandpartners.com/projects/great-court-at-the-british-museum/

https://www.britishmuseum.org/about-us/british-museum-story

https://evolutionaryurbanism.com/2017/02/28/museum-of-unlimited-growth/

https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.3130/jaabe.14.521

https://www.designingbuildings.co.uk/wiki/Modernist_architecture

https://www.architectural-review.com/buildings/guggenheim-museum-in-bilbao-spain-by-frank-o-gehry-associates

https://www.archdaily.com/64028/ad-classics-centre-georges-pompidou-renzo-piano-richard-
rogers/5037e1ba28ba0d599b0001d2-ad-classics-centre-georges-pompidou-renzo-piano-richard-rogers-photo

https://www.dezeen.com/2019/11/05/centre-pompidou-piano-rogers-high-tech-architecture/

https://www.archdaily.com/422470/ad-classics-the-guggenheim-museum-bilbao-frank-gehry

https://www.archdaily.com/971237/new-munch-museum-estudio-
herreros?ad_source=search&ad_medium=projects_tab

https://e-zeppelin.ro/casa-neagra-din-primaverii-muzeul-de-arta-recenta-bucuresti/
Surse imagini

( fig 1) –https://en.wikipedia.org/wiki/File:CampidoglioEng.jpg

( fig 2) – https://en.wikipedia.org/wiki/File:CampidoglioEng.jpg

( fig 3)- https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2095263515000205

(fig 4)- https://www.britishmuseum.org/about-us/british-museum-story

( fig 5)- https://www.britishmuseum.org/about-us/british-museum-story

(fig 6)- https://www.britishmuseum.org/about-us/british-museum-story

(fig 7)- https://www.britishmuseum.org/about-us/british-museum-story

(fig 8)- https://www.fosterandpartners.com/projects/great-court-at-the-british-museum/

(fig 9)- https://www.fosterandpartners.com/projects/great-court-at-the-british-museum/

(fig 10)- https://www.fosterandpartners.com/projects/great-court-at-the-british-museum/

(fig 11)- https://www.dezeen.com/2019/11/05/centre-pompidou-piano-rogers-high-tech-architecture/

(fig 12)- https://www.archdaily.com/422470/ad-classics-the-guggenheim-museum-bilbao-frank-gehry

(fig 13)- https://www.archdaily.com/422470/ad-classics-the-guggenheim-museum-bilbao-frank-gehry

(fig 14)- https://www.archdaily.com/422470/ad-classics-the-guggenheim-museum-bilbao-frank-gehry

(fig 15)- https://www.archdaily.com/422470/ad-classics-the-guggenheim-museum-bilbao-frank-gehry

(fig16)-https://www.archdaily.com/971237/new-munch-museum-estudio-
herreros?ad_source=search&ad_medium=projects_tab

(fig17)-https://www.archdaily.com/971237/new-munch-museum-estudio-
herreros?ad_source=search&ad_medium=projects_tab

(fig18)-https://www.archdaily.com/971237/new-munch-museum-estudio-
herreros?ad_source=search&ad_medium=projects_tab

(fig19)-https://www.archdaily.com/971237/new-munch-museum-estudio-
herreros?ad_source=search&ad_medium=projects_tab

(fig 20)- https://e-zeppelin.ro/casa-neagra-din-primaverii-muzeul-de-arta-recenta-bucuresti/

(fig 21)- https://e-zeppelin.ro/casa-neagra-din-primaverii-muzeul-de-arta-recenta-bucuresti/

(fig 22)- https://e-zeppelin.ro/casa-neagra-din-primaverii-muzeul-de-arta-recenta-bucuresti/