Reducerea Deseurilor de Ambalaje
Reducerea Deseurilor de Ambalaje
Reducerea Deseurilor de Ambalaje
2
Capitolul I: Argument
3
Deşeurile menajere sunt reziduurile solide colectate de la locuinţele populaţiei,
constituite in general din hartie, plastic, material textil, ceramica, sticla, ambalaje, baterii,
anvelope, uleiuri şi, nu in ultimul rand, resturi alimentare. Depozitarea deşeurilor menajere
este recunoscuta ca generatoare de impact şi risc pentru mediu şi sanatatea publica.
Mentionam, in acest sens, modificari de peisaj şi disconfort vizual, poluarea aerului cu
mirosuri neplacute, poluarea apelor de suprafaţa, modificari ale fertilitaţii solului. Aşa cum s-
a menţionat mai sus, majoritatea acestor deşeuri nu sunt biodegradabile, din cauza faptului ca
prin varietatea substanţelor organice şi anorganice conţinute, procesul degradarii aerobe şi
anaerobe de catre microorganisme este dificil de realizat. Sa urmarim, de exemplu, felul in
care deşeurile pot disparea, in mod natural, din natura prin degradare completa:
- recipientele din metal (cutii de conserve, canistre de combustibil) se degradeaza in
aproximativ 150-300 de ani;
- recipientele din aluminiu (doze de bere sau sucuri) dispar in 300-400 de ani;
- plasticul (sticlele de suc, ambalaje) nu se degradeaza, eventual se rupe in bucaţi mici
care sunt ingerate de animale;
- obiectele din sticla nu se dezintegreaza niciodata, ele sufera doar un proces de
faramiţare, deci nu sunt integrate niciodata in circuitul materiei in natura.
Reciclarea deşeurilor. Avantaje ecologice şi economice
Reciclarea consta in recuperarea şi prelucrarea unor materiale deja folosite pentru a
face posibila refolosirea lor. Ţinand seama de caracterul limitat al resurselor naturale,
reciclarea deşeurilor prezinta avantaje ecologice(inlatura poluarea mediului) şi
economice(economisirea de materii prime şi energie). Dezvoltarea economica a unei ţari nu
se poate separa de grija pentru un mediu sanatos. Deşeurile care se valorifica in cea mai mare
masura sau integral sunt: metalele feroase, neferoase şi preţioase, deşeurile chimice(deşeurile
din cauciuc), deşeurile din hartie, textile, sticla. De exemplu, prin reintroducerea in procesul
de fabricare a cioburilor de sticla se pot obţine:20% reduceri ale consumului de energie, 10%
reduceri de combustibil, 50% reduceri de costuri la materiile prime din care se fabrica
sticla(nisip de cuart, piatra de var, carbonat de sodiu si alte materiale auxiliare). Pentru
recuperarea deşeurilor in vederea reciclarii este necesara participarea intregii populatii. In
scurta vreme, printr-un proces de educaţie ecologica, se vor recupera in Romania anual: 200
000 t de hartie; 100 000 t metal; 40 000 t sticla; 100 t de masa plastica; 20 000 t textile şi se
vor produce 1-1,5 000 000 t compost.
4
Capitolul II: Deşeurile – generalități
Deşeurile sunt substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice,
care nu mai pot fi folosite ca atare, pe care deţinătorul le înlătură, are intenţia sau obligaţia de
a le înlătura, dintre care unele sunt refolosibile. De regulă, deşeurile reprezintă ultima etapă
din ciclul de viaţă al unui produs. Ciclul de viaţă al produsului reprezintă perioada cuprinsă
între data de fabricaţie a produsului şi data la care acesta devine deşeu.
Una dintre cele mai acute probleme legate de protecţia mediului este reprezentată de
generarea deşeurilor în cantităţi mari şi gestiunea necorespunzătoare a acestora. Dezvoltarea
economică din ultimii ani, creşterea producţiei şi a consumului, dar şi existenţa tehnologiilor
şi a instalaţiilor deja învechite din industrie, care consumă energie şi materiale în exces, au
condus, anual, la generarea de cantităţi mari de deşeuri. Gestionarea necorespunzătoare a
deşeurilor conduce la numeroase cazuri de contaminare a solului şi a apelor subterane şi de
suprafaţă, ameninţând totodată şi sănătatea populaţiei.
Conform legislaţiei în vigoare şi a experienţei europene în domeniu, deşeurile pot fi
reutilizate de către agentul economic generator, pot fi tratate şi reciclate sau transferate către
o staţie de tratare (pentru reducerea gradului lor de periculozitate) sau către un incinerator
(pentru reducerea volumului). Deşeurile nerecuperabile sunt, de obicei, depozitate, dar numai
ca ultimă opţiune de eliminare. Fiecare etapă din gestiunea deşeurilor poate prezenta un
potenţial risc pentru mediu, deoarece diferitele metode de gestionare implică eliberarea
poluanţilor în mediu. Agricultura, mineritul, industria şi activităţile gospodăreşti sunt surse
importante de generare a deşeurilor, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi din punct de
vedere al impactului asupra mediului.
Conform politicilor actuale de dezvoltare durabilă se impune necesitatea stabilirii
unor indicatori de mediu, care să reflecte tendinţele stării mediului şi să monitorizeze
progresele făcute în domeniul respectiv.
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor realizează rapoarte anuale privind
gestiunea deşeurilor în România. Această activitate are la bază atât Legea Mediului, cât şi a
reglementărilor specifice din domeniul deşeurilor:
- Ordonanţa de Urgenţă 78/2000 privind regimul deşeurilor,
5
- Legea 426/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă 78/2000 privind regimul
deşeurilor,
- Hotărârea de Guvern 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi aprobarea
Liste cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.
Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor organizează, împreună cu agenţiile
judeţene de protecţie a mediului, anchete anuale pe bază de chestionare, la care răspund atât
generatorii de deşeuri industriale, cât şi gestionarii de deşeuri urbane şi industriale.
Anual se elaborează rapoarte privind gestionarea deşeurilor la nivel judeţean, regional
sau naţional, atât pentru necesităţile interne de raportare, cât şi în vederea elaborării
raportărilor pentru EUROSTAT, responsabilul european cu statistica deşeurilor.
6
B. Deşeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare şi cabinete medicale.
7
Capitolul III: Gestionarea deșeurilor
Opţiunea
Prevenire cu prioritatea
cea mai mare
Pregătire
reutilizare
Reciclare
Alte operaţiuni
Opţiunea
de valorificare
cu prioritatea
cea mai mica
Eliminare
8
Ierarhia deşeurilor aşa cum este prezentată în cadrul Directivei Cadru 2008/98/CE
privind deşeurile, se aplică în calitate de ordine a priorităţilor, în cadrul legislaţiei şi a
politicilor în materie de prevenire a gestionării deşeurilor în următoarea ordine descrescătoare
a priorităţilor:
Container de 1,1 m3
zincat
Colectarea propriu-zisă a deşeurilor din aceste containere se face de către servicii
specializate. Aceste servicii dispun de utilaje speciale pentru colectări. Colectarea deşeurilor
din pubele şi recipiente de până la 1100 l se face cu autogunoiere, care sunt echipate cu
sisteme de basculare a pubelelor şi containerelor şi cu instalaţie de compactare. Deşeurile
colectate în cupe de 4 m3 sunt transportate cu tot cu containerul de către autospeciale
prevăzute cu instalaţie de ridicat, iar containerele de tip Abroll sunt tractate, ele deplasându-
se pe rolele proprii.
Colectarea în amestec
Colectarea în amestec este cea mai simplă metodă de colectare. Totodată, acest mod
de colectare limitează posibilităţile ulterioare de reciclare şi tratare a deşeurilor. Colectarea în
amestec a deşeurilor nu implică nici un efort din partea generatorului de deşeuri, în ceea ce
priveste selectarea pe tipuri de deşeuri.
Pentru sortarea materialelor reciclabile din deşeuri colectate în amestec este nevoie de
o instalaţie de sortare mecanică. În această instalaţie vor fi sortate, în diferite etape,
elementele componente ale deşeurilor, cu utilaje corespunzatoare sau manual.
Avantaje:
- este foarte simplă;
10
- nu necesită efort din partea celui care le generează;
Dezavantaje:
- frecvenţă mare a ridicării deşeurilor din motive de igienă;
- separarea deşeurilor necesită o sortare mecanică sau manuală;
- calitatea deşeurilor sortate este inferioară, ca urmare a umezelii şi contaminării cu
diferite alte deşeuri, ceea ce le face mai greu de procesat şi limitează posibilităţile ulterioare
de prelucrare a deşeurilor.
Colectarea selectivă
În cazul colectării selective a materialelor reciclabile şi a deşeurilor în amestec,
intervalele de colectare trebuie să corespundă sistemului de colectare utilizat. Perioadele
dintre colectările succesive ale deşeurilor în amestec pot fi scurtate având în vedere condiţiile
de igienă, pe baza reducerii cantităţilor de deşeuri prin preluarea în paralel a materialelor
reciclabile. În cazul materialelor reciclabile uscate, precum sticla şi hârtia, frecvenţa colectării
este determinată doar de dimensiunile pubelelor. Pubelele cu deşeurile biodegradabile
colectate separat vor fi golite, pe considerente de igienă, cel putin o dată pe săptămână.
Prin preluarea materialelor reciclabile se înţelege
colectarea elementelor componente din deşeuri din care
materialele pot fi recuperate. Obiectivul preluării acestor
materiale din deşeuri şi reintroducerea lor în procesele de
producţie ca materie primă secundară îl reprezintă
economisirea materiilor prime primare şi reducerea
cantităţilor de deşeuri eliminate. În acelaşi timp se pot
economisi cantităţi mari de energie.
Pentru a avea succes în astfel de campanii de colectare a deşeurilor, pentru început
acestea trebuie să fie fără taxe din partea populaţiei generatoare de deşeuri.
Procesul de colectare a deşeurilor cuprinde şi traseul acestora de la umplerea pubelei
la umplerea vehiculului de colectare şi la umplerea autovehiculelor de transport. În acest
context, un sistem de colectare se va baza pe combinaţia mijloacelor tehnice de lucru şi forţă
de muncă umană, în special:
procedura de colectare;
tipurile de pubele folosite;
autovehiculele folosite;
personalul.
11
Într-o zonă cu diferite tipuri de construcţii şi o serie de întreprinderi mai mari şi
instituţii,
colectarea nu poate fi facută cu ajutorul unui singur sistem corespunzător condiţiilor
din spaţiu,
vor trebui utilizate şi diferite tipuri de sisteme de colectare.
Proceduri de colectare
Există trei feluri de proceduri de colectare:
• procedura de colectare prin golirea pubelei;
• procedura de colectare prin schimbarea pubelei;
• procedura de colectare în saci de unică folosinţă.
La acestea se adaugă colectarea fără un sistem anume, care se utilizează în transportul
deşeurilor voluminoase. Pentru fiecare proces de colectare în parte există sisteme de
recipiente şi utilaje speciale, cu sisteme de încarcare corespunzătoare.
Prevenirea producţiei de deşeuri este o prioritate de vârf în ierarhia gestionării lor, dar
rezultatele în acest sens nu au fost tocmai satisfăcătoare până acum. Există o mare
discrepanţă între obiectivul politic al prevenirii, exprimat în diferite directive ale UE şi
realitatea creşterii permanente a generării de deşeuri. Cantităţile de deşeuri cresc şi, potrivit
prognozelor, vor continua să crească iar odată cu ele va creşte şi impactul asupra mediului.
De regulă, creşterea activităţii economice înseamnă o sporire a generării de deşeuri, şi cum
creşterea economică este principalul scop al politicilor peste tot în Europa, adeseori sunt greu
de găsit instrumentele acceptabile din punct de vedere politic care să limiteze efectiv
producţia de deşeuri. Cu toate acestea, experienţa demonstrează că succesul activităţii de
prevenire presupune o diversitate de instrumente.
Obiectivele prevenirii deşeurilor sunt:
reducerea emisiilor;
reducerea conţinutului de substanţe periculoase în fluxurile de materiale
creşterea eficienţei utilizării resurselor.
Prin urmare, prevenirea trebuie aplicată prioritar fluxurilor de deşeuri cu volum mare,
deşeurilor periculoase şi deşeurilor care conţin substanţe periculoase.
12
Ciclul de viaţă al produselor este adesea lung şi complicat, de la obţinerea resurselor
naturale, la design, fabricare, asamblare, distribuţie, vânzare, utilizare şi eliminare ca deşeuri.
De asemenea, sunt impli-caţi diferiţi actori din proiectare, industrie, marketing, retail,
consumatori. IPP încearcă stimularea fiecărei etape din cadrul vieţii produsului pentru
îmbunătăţirea performanţei de mediu.
Deoarece există atât de multe produse şi actori implicaţi, nu există o singură măsură
care să acopere totul. Astfel, este folosit un număr mare de instrumente (voluntare sau
obligatorii) pentru atingerea obiec-tivelor. Acestea includ instrumente economice,
interzicerea anumitor substanţe, angajamente voluntare, etichetare ecologică şi principii de
proiectare a produselor.
La nivel de întreprindere, se pot lua măsuri în sfera extracţiei şi prelucrării de materii
prime, precum şi în cea a proiectării şi fabricării adecvate ale produselor. Programele de
introducere a unor tehnologii mai curate s-au dovedit utile pentru reducerea producţiei de
deşeuri în industrie.
Reducerea cantităţii de deşeuri casnice este însă o sarcină mult mai complicată,
deoarece presupune diminuarea consumului, în general, precum şi schimbarea tiparelor de
consum, care, la rândul său, impune efectuarea unor schimbări ale obiceiurilor şi stilului de
viaţă al oamenilor.
În prezent, la nivel naţional au fost iniţiate programe ce se înscriu în direcţia prevenirii
sau reducerii generării deşeurilor.
13
atins pentru reciclare şi recuperare şi se limita cantitatea de deşeuri care se putea trimite la
depozitele de deşeuri. În prezent, aceste măsuri încep să dea rezultate.
Reciclarea este metoda ce vizează doua aspecte importante: eficienţa folosirii
resurselor şi impactul asupra mediului. Deşeurile nu mai reprezintă, în societatea de astăzi,
acel rău inevitabil, ci o sursa importantă de resurse secundare, tocmai de aceea se
promovează din ce în ce mai mult reciclarea şi avantajele în ceea ce priveşte utilizarea
durabilă a resurselor, de asemenea, deşeurile reprezintă o sursă regenerabilă de energie.
Reciclarea materială presupune înlocuirea resurselor primare cu folosirea materialelor din
deşeuri, dar reciclarea propriu-zisă presupune o serie de activităţi anterioare: colectarea,
transportul deşeurilor, prelucrarea intermediara care implică sortare, mărunţire sau
compactare etc.
14
Capitolul IV: Studiu de caz - Impactul asupra mediului
Extracţia de materii prime şi nivelul redus de prelucrare sunt asociate cu mari presiuni
asupra mediului de la contaminarea aerului, solului şi apei până la distrugerea peisajului şi
constituie o ameninţare la adresa biodiversităţii.
În prezent, politicile de mediu se bazează din ce în ce mai mult pe abordarea la nivelul
ciclului integral de viaţă, care urmăreşte şi ia în calcul impacturile negative ale utilizării
materialelor şi energiei de-a lungul întregii vieţi a produselor (de unde şi denumirea de
abordare „de la naştere la groapă”).
Strategia tematică a UE privind utilizarea durabilă a resurselor naturale este o bună
ilustrare a modului în care, luând în considerare tot ciclul de viaţă al unui produs, se evită
mutarea impacturilor de la o etapă la alta a vieţii produsului şi dintr-un loc în altul sau dintr-
un mediu în altul. Impactul asupra mediului este luat în considerare de-a lungul întregului
ciclu de viată al produselor şi serviciilor, pentru a evita sau a minimiza deplasarea sarcinii de
mediu între diferitele faze ale ciclului de viaţă şi de la o faza la alta.
Ciclul de viaţă al produselor, de la extracţia resurselor la producţie şi consum, până la
eliminarea deşeurilor este reprezentat în figura de mai jos (Fig.2.).
15
Deşeurile generează numeroase impacturi asupra mediului, inclusiv poluarea aerului,
a apelor de suprafaţă şi a apei freatice.
Depozitele de deşeuri se numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de
impact şi risc pentru mediu şi sănătatea publică. Principalele forme de impact şi risc
determinate de depozitele de deşeuri orăşeneşti şi industriale, în ordinea în care sunt
percepute de populaţie, sunt:
modificări de peisaj şi disconfort vizual;
poluarea aerului;
poluarea apelor de suprafaţă;
modificări ale fertilităţii solurilor şi ale compoziţiei biocenozelor pe terenurile
învecinate.
Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deşeuri
este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare
durabilă”, se întinde pe durata a cel puţin două generaţii, dacă se însumează perioadele de
amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), închidere şi postmonitorizare (30 ani după
închidere).
Un aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile şi utile sunt depozitate
împreună cu cele nereciclabile; fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi
biologic, recuperarea fiind dificilă.
Până în anii ’70, gestionarea deşeurilor era bazată pe depozitare. Cu timpul au început
să fie propuse, analizate şi adoptate diferite strategii care aveau în vedere obţinerea
beneficiilor economice. Ceva mai târziu, problema impactului deşeurilor asupra mediului
devine pregnantă, atenţia factorilor politici şi a multor studii de specialitate îndreptându-se
spre evaluarea impactului de mediu a diferitelor strategii de gestionare a deşeurilor şi analiza
costurilor economice ale acestora în raport cu beneficiile de mediu.
Analiza ciclului de viaţă (LCA), ca metodă de evaluare, a câştigat importanţă în ceea
ce priveşte şi opţiunile de gestionare a deşeurilor, mai ales în compararea mai multor
parametri din diferitele opţiuni de tratament şi fluxul de produse, şi a devenit principalul
instrument de suport decizional al factorilor politici la toate nivelurile, fiind aşadar un
instrument de evaluare de mediu puternic şi permite aprecierea beneficiilor de mediu ale
fiecărei metode de tratare a deşeurilor şi identificarea punctelor slabe ale acestora, care
trebuiesc îmbunătăţite. LCA cuprinde patru etape majore: scopul şi definirea domeniului de
aplicare, inventarierea ciclului de viaţă şi impactul preconizat, analiza şi interpretarea
rezultatelor.
16
Producţia şi utilizarea resurselor variază semnificativ de la o ţară la alta. Conform
statisticilor Agenţiei Europene de Mediu, se consideră următoarele sectoare economice, în
ceea ce priveşte impactul asupra mediului: furnizarea energiei electrice, apa, gaze, serviciile
de transport şi agricultură, însă şi mineritul, construcţiile precum şi diferitele activităţi
industriale au un impact semnificativ asupra mediului.
17
Capitolul V: Concluzii
18
- normarea emisiilor gazoase, lichide sau solide a deseurilor sistemului socio-
economic in functie de capacitatea de suport a componentelor capitalului natural;
- norme etice si morale privind accesul si utilizarea resurselor si serviciilor produse de
catre componentele capitalului natural, in vederea atingerii standardului de viata dorit.
Pentru planificarea, proiectarea si operarea activitatilor de colectare, procesare si
eliminare a deseurilor sunt necesare o cantitate mare de date si informatii. Datorita diversitatii
acestora, este dificil de proiectat un sistem unic de management integrat al deseurilor, sistem
care sa fie capabil sa satisfaca toate nevoile de gestionare a deseurilor. Plecand de la acest
principiu, lucrarea prezinta o serie de criterii ce pot fi folosite in evaluarea multicriteriala a
unor alternative de gestionare propuse intr-un sistem integrat.
Pentru a atinge obiectivele ambiţioase privind reciclarea si reducerea cantitaţilor de
deseuri destinate depozitarii, conform legislaţiei comunitare si avand in vedere experienţa
statelor membre ale Uniunii, se pot concluziona urmatoarele:
nu exista niciun sistem universal valabil, deci planificarea trebuie facuta cu grija si
cu atenţie la detaliile si caracteristicile fiecarei zone. Acest lucru, presupune la randul lui o
analiza a situaţiei iniţiale: cantitaţi de deseuri generate, compoziţia deseurilor, distribuţia si
atitudinea populaţiei, infrastructura existenta.
primarie a unei localitaţi mici nu-si poate permite instalaţiile de tratare, colectare
selectiva si sistemele de transport necesare, deci primariile trebuie sa coopereze pentru a
utiliza in comun o serie de instalaţii si dotari, infiinţand asociaţii in care costurile sunt
imparţite.
implicarea activa a populaţiei si separarea corecta in gospodarie a fracţiilor de
deseuri reciclabile reprezinta elemente esenţiale pentru obţinerea cantitaţii si calitaţii
materialelor reciclate. Deci, campanii permanente de constientizare si informare a populaţiei
sunt un ingredient important in atingerea acestor ţinte.
modalitate foarte eficienta de a implica populaţia si celelalte surse de generare a
deseurilor menajere este stabilirea de modalitaţi de aplicare a principiului „poluatorul
plateste”: cu cat poluezi mai mult (in acest caz prin generarea de deseuri), cu atat vei plati
mai mult. In acest sens sistemul de taxare ar trebui sa aplice acest principiu si populaţia si
ceilalţi generatori de deseuri ar trebui informaţi in permanenţa si cu claritate cu privire la
acest lucru.
19
20