Sintact Ordonanta 21 1992
Sintact Ordonanta 21 1992
Sintact Ordonanta 21 1992
Intră în vigoare:
28 august 1992 An
Art. 1
(1)Statul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurând
cadrul necesar accesului neîngrădit la produse şi servicii, informării lor complete despre
caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor fizice împotriva unor practici incorecte, participării acestora la fundamentarea şi luarea
deciziilor ce îi interesează în calitate de consumatori.
(2)Prevederile prezentei ordonanţe se aplică la comercializarea produselor noi, folosite sau recondiţionate
şi a serviciilor destinate consumatorilor, cu excepţia produselor care se comercializează ca antichităţi
şi a produselor necesar fi reparate sau recondiţionate pentru a fi utilizate, cu condiţia ca operatorul
economic să informeze cumpărătorul despre aceasta.
Art. 2
În sensul prezentei ordonanţe, se înţelege prin:
1. calitate - ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu, care îi conferă
aptitudinea de a satisface, conform destinaţiei acestuia, necesităţile explicite sau implicite;
2. consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care
acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale
ori liberale;
3. operator economic - persoană fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activităţii sale
profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părţi din acestea sau
prestează servicii;
4. producător:
a)operatorul economic care fabrică un produs finit sau o componentă a unui produs;
b)operatorul economic care fabrică materie primă;
c)operatorul economic care îşi aplică denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;
d)operatorul economic care recondiţionează produsul;
e)operatorul economic sau distribuitorul care prin activitatea sa modifică caracteristicile produsului;
f)reprezentantul înregistrat în România al unui operator economic care nu are sediul în România sau,
în cazul inexistenţei acestuia, importatorul produsului;
g)operatorul economic care importă produse în vederea realizării ulterioare a unei operaţiuni de
vânzare, închiriere, leasing sau orice altă formă de distribuţie specifică derulării afacerii;
h)distribuitorul produsului importat, în cazul în care nu se cunoaşte importatorul, chiar dacă
producătorul este menţionat;
i)distribuitorul produsului, în cazul în care importatorul nu poate fi identificat, dacă nu informează
persoana prejudiciată în termen de 30 de zile de la cererea acesteia asupra identităţii importatorului;
5. distribuitor - operatorul economic din lanţul de distribuţie;
6. vânzător - distribuitorul care oferă produsul consumatorului;
7. prestator - operatorul economic care furnizează servicii;
8. [textul din Art. 2, punctul 8. din capitolul I a fost abrogat la 13-iun-2014 de Art. 29, alin. (3) din
capitolul VII din Ordonanta urgenta 34/2014]
9. produs sigur - produsul care, folosit în condiţii normale sau previzibile, nu prezintă riscuri
sau care prezintă riscuri minime, ţinând seama de întrebuinţarea acestuia; riscul se
consideră acceptabil şi compatibil cu un grad înalt de protecţie pentru siguranţa şi
sănătatea consumatorilor, în funcţie de următoarele aspecte:
a)caracteristicile produsului, ale ambalării şi ale instrucţiunilor de montaj şi întreţinere;
b)efectul asupra altor produse, împreună cu care acesta poate fi folosit;
c)modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucţiunile de folosire şi orice alte indicaţii şi
informaţii furnizate de producător;
d)categoria de consumatori expusă riscului prin folosirea produsului;
10. produs periculos - produsul care nu poate fi definit ca produs sigur;
11. produs cu defecte - produsul la care modul de prezentare, utilizarea previzibilă şi data
achiziţionării nu oferă siguranţă consumatorului, producând pagube acestuia;
12. pagubă - prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs
cu defecte, precum şi cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate de prestator. Prejudiciul
poate fi material, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi pierderea vieţii. În
cazul utilizării unui produs cu defecte, se consideră pagubă deteriorarea sau distrugerea oricărui
bun, altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul respectiv să fie în mod normal destinat
folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit de persoana prejudiciată pentru uz sau
consum personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică de 200 lei;
13. produs de folosinţă îndelungată - produsul relativ complex, constituit din piese şi subansambluri,
proiectat şi construit pentru a putea fi utilizat pe durată medie de utilizare şi asupra căruia se pot
efectua reparaţii sau activităţi de întreţinere;
14. serviciu - activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor
necesităţi ale consumatorilor;
15. declaraţie de conformitate - declaraţia făcută de către un producător, prin care acesta informează,
pe propria răspundere, despre faptul că un produs respectă cerinţele prevăzute de legislaţia
aplicabilă în domeniu;
16. clauză abuzivă - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care prin
ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului şi
contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile
părţilor;
17. termen de garanţie - limita de timp, care curge de la data dobândirii produsului sau serviciului,
până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii
produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile
consumatorului;
18. termen de valabilitate/data de minimă durabilitate pentru produsele nealimentare - limita de timp/
data stabilită de producător până la care un produs îşi păstrează caracteristicile specifice iniţiale,
dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
18 1 .
data-limită de consum pentru produsele alimentare - limita de timp/data stabilită de producător
până la care produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate
şi sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol imediat pentru sănătatea
consumatorilor îşi păstrează caracteristicile specifice, dacă au fost respectate condiţiile de
transport, manipulare, depozitare şi păstrare;
19. data durabilităţii minimale - data stabilită de producător până la care un produs alimentar îşi
păstrează caracteristicile specifice în condiţii de depozitare corespunzătoare; produsele pentru
care se stabileşte data durabilităţii minimale nu trebuie să fie periculoase nici după această dată;
20. durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit în documente tehnice normative sau
declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele de folosinţă
îndelungată trebuie să îşi menţină caracteristicile funcţionale, dacă au fost respectate condiţiile
de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;
21. viciu ascuns - deficienţa calitativă a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost
cunoscută şi nici nu putea fi cunoscută de către consumator prin mijloacele obişnuite de
verificare;
22. [textul din Art. 2, punctul 22. din capitolul I a fost abrogat la 07-sep-2015 de Art. I, punctul 2.
din Ordonanta 37/2015]
23. punere pe piaţă - acţiunea de a face disponibil pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un
produs sau un serviciu în vederea distribuirii sau utilizării.
24. costul total al creditului pentru consumator - toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele,
taxele şi orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu
contractul de credit şi care sunt cunoscute de către creditor, cu excepţia taxelor notariale;
costurile pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit, în special primele de
asigurare, sunt incluse, de asemenea, în cazul în care obţinerea creditului sau obţinerea acestuia
potrivit clauzelor şi condiţiilor prezentate este condiţionată de încheierea unui contract de
servicii;
25. valoarea totală plătibilă de consumator - suma dintre valoarea totală a creditului şi costul total al
creditului pentru consumator;
26. valoarea totală a creditului - plafonul sau sumele totale puse la dispoziţie în baza unui contract de
credit;
27. imobil - construcţia şi/sau terenul pe care se află sau urmează să se ridice o construcţie, care fac
obiectul unui contract de vânzare-cumpărare;
28. intermediere imobiliară - activitate de mijlocire a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare sau de
închiriere a imobilelor;
29. servicii imobiliare - una sau mai multe dintre următoarele activităţi:
- promovarea în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;
- consultanţă în vederea vânzării, cumpărării sau închirierii de imobile;
- intermedierea imobiliară;
- administrarea imobilelor;
30. agenţie imobiliară - operator economic, furnizor de servicii imobiliare, care acţionează în numele
şi în interesul unor terţi.
Art. 3
Principalele drepturi ale consumatorilor sunt:
a)de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea
să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;
b)de a fi informaţi complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor,
astfel încât decizia pe care o adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum
şi de a fi educaţi în calitatea lor de consumatori;
c)de a avea acces la pieţe care le asigură o gamă variată de produse şi servicii de calitate;
d)de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor,
folosind în acest scop mijloace prevăzute de lege;
e)de a se organiza în asociaţii de consumatori, în scopul apărării intereselor lor.
Art. 4
(1)Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot
pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
(2)Se interzic producerea, importul şi comercializarea produselor falsificate sau contrafăcute.
(3)Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii, după caz, care nu îndeplinesc
condiţiile stabilite prin lege sau de bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Prin
documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii,
documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
(4)În perioadele de stare de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi stare de război, stare
de asediu şi stare de urgenţă, stare de alertă sau alte situaţii de criză stabilite explicit prin acte
normative, pentru produsele, categoriile de produse sau serviciile stabilite ca fiind în situaţie de
risc speculativ prin hotărâre a Guvernului, sunt interzise faptele unor întreprinderi faţă de
consumatorul persoană fizică care constau în:
a)practicarea unor preţuri nejustificat de mari;
b)limitarea în mod nejustificat a producţiei sau a vânzărilor;
c)acumularea de mărfuri de pe piaţa externă sau internă în scopul creării unui deficit pe piaţa
românească şi revânzării lor ulterioare la un preţ crescut în mod nejustificat.
(5)Prevederile alin. (4) nu se aplică atunci când faptele identificate sunt săvârşite în asemenea condiţii
încât să reprezinte practici anticoncurenţiale prevăzute de Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau art. 101 sau 102 din Tratatul privind Funcţionarea
Uniunii Europene.
Art. 5
(1)Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate
pentru produsele nealimentare sau al datei-limită de consum pentru produsele alimentare/datei
durabilităţii minimale stabilite de producător.
(2)Se interzice modificarea termenului de valabilitate/datei de minimă durabilitate sau a datei-limită de
consum/datei durabilităţii minimale înscrise pe produs, pe etichetă, pe ambalaj sau, după caz, în
documentele însoţitoare.
Art. 6
(1) Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementări specifice sau le
îmbunătăţeşte pe cele existente, când se impune protecţia vieţii, sănătăţii sau securităţii
consumatorilor, în următoarele cazuri:
a)fabricarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea,
pregătirea pentru vânzare şi vânzarea produselor;
b)furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor.
(2)Normele şi reglementările se referă la grupe de produse şi servicii care, anual, sunt nominalizate şi
actualizate de către Guvern, dacă acest lucru se impune.
Art. 7
Operatorii economici sunt obligaţi:
a)producătorii:
[textul din Art. 7, litera A. din capitolul II a fost abrogat la 31-dec-2007 de Art. XI, punctul 3. din titlul II
din Legea 363/2007]
- să pună pe piaţă numai produse sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/
sau certificate;
- să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau declarate;
- să oprească livrările, respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la consumatori produsele la care
organele abilitate ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise,
declarate sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori interesul economic al consumatorilor,
dacă această măsură constituie singurul mijloc prin care se pot elimina neconformităţile respective;
- să asigure, atât pe durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din programul de fabricaţie, pentru perioada
cel puţin egală cu durata medie de utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor produse, direct sau prin
terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-ul necesar produselor de folosinţă îndelungată;
- să folosească în activitatea de producţie şi depozitare spaţii corespunzătoare.
b)distribuitorii:
- să se asigure că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau
declarate;
- să nu comercializeze produse despre care deţin informaţii sau consideră că pot fi periculoase;
- să anunţe, imediat, autorităţile publice competente, precum şi producătorul despre existenţa pe piaţă a
oricărui produs de care au cunoştinţă că este periculos;
- să retragă de la comercializare produsele la care organele abilitate de lege au constatat că nu îndeplinesc
caracteristicile prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot elimina
neconformităţile respective;
- să asigure condiţiile tehnice stabilite de producător pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi
desfacerii produselor;
c)prestatorii de servicii:
- să folosească, în cadrul serviciilor prestate, numai produse şi proceduri sigure şi, după caz, dacă actele
normative în vigoare prevăd, acestea să fie testate şi/sau certificate, şi să anunţe imediat existenţa pe piaţă a
oricărui produs despre care au cunoştinţă că este periculos;
- să presteze numai servicii care nu afectează viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele
economice ale acestora;
- să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;
- să asigure, la prestarea serviciilor nealimentare, condiţii igienice, condiţiile stabilite de producător,
de actele normative în vigoare, precum şi cele specifice desfăşurării activităţii;
[textul din Art. 7, litera C. din capitolul II a fost abrogat la 31-dec-2007 de Art. XI, punctul 5. din titlul II
din Legea 363/2007]
Art. 8
Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dăunează intereselor
economice ale consumatorilor.
Art. 9
Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe piaţă numai produse sau servicii care corespund
caracteristicilor prescrise sau declarate şi să se comporte în mod corect în relaţiile cu consumatorii.
Art. 9 1
(1)În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect, încă din faza
precontractuală, asupra tuturor condiţiilor contractuale.
(2)La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a oferi gratuit
consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care să
menţioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator şi un exemplar al proiectului
contractului de credit.
Art. 9 2
(1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau
orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde următoarele
informaţii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:
a)rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri
incluse în costul total al creditului pentru consumator;
b)valoarea totală a creditului;
c)dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice;
d)durata contractului de credit;
e)valoarea totală plătibilă de consumator.
(2)În orice formă de publicitate, informaţiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil şi uşor de citit, în
acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime.
(3)În cazurile în care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat să încheie un contract de
asigurare, se va menţiona acest lucru în publicitate.
Art. 9 3
În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să
respecte următoarele reguli:
a)contractele vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10,
pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puţin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original
fiecărei părţi. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a
fontului utilizat;
b)dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente
acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu
dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de
afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris;
c)în situaţiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului
se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate şi nu trebuie să
constituie un obstacol disproporţionat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat
creditul;
d)în contractul de credit/depozit se vor menţiona şi costurile de administrare, de retragere numerar şi/sau de
depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii
financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menţionate mai sus nu le sunt
aplicabile prevederile lit. e);
e)fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:
1.
se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri
menţionate în contract;
2.
se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte
costuri care nu au fost menţionate în contract;
f)în contract se va menţiona tipul de dobândă, variabilă şi/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru
o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;
g)în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
1.
variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată
la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative
care impun acest lucru;
2.
dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia
ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului
economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3.
formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu
precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul
majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;
h)sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice
unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator;
i)orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi
transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea acesteia în vigoare. Consumatorul are la
dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de
neacceptare a noilor condiţii. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat
anterior nu este considerată acceptare tacită;
j)pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condiţiilor contractuale, furnizorul de
servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcţie de opţiunea scrisă a acestuia, exprimată
în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, şi va pune la dispoziţia
acestuia un nou grafic de rambursare;
k)furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de
maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate
prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens;
l)contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie atenţionat despre
raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, în
cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente, dacă există această obligaţie de raportare;
m)la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunţare unilaterală din partea
consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un document care să ateste
faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi. Totodată, se vor închide şi conturile aferente serviciului
financiar de bază furnizat, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata
unor costuri suplimentare. Contul nu va fi închis în situaţia în care acesta este poprit sau indisponibilizat,
conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de furnizorul de
servicii financiare însuşi sau faţă de terţi.
Art. 9 4
În cazul serviciilor de intermediere imobiliară, consumatorul va fi informat în scris, corect, complet şi
precis, încă din faza precontractuală, cu privire la:
a)preţurile practicate în piaţă pentru tipul de imobil ce urmează a face obiectul intermedierii imobiliare,
conform informaţiilor existente în baza de date a agenţiei imobiliare;
b)deficienţe şi alte inconveniente cunoscute de agenţia imobiliară sau pe care în mod rezonabil putea să le
cunoască, incluzând surse de zgomot, umezeală, poluare, miros, pericol de inundaţii sau surpări,
organizarea în apropiere a unor manifestări populare periodice, istoricul terenului sau al clădirii, posibile
dezavantaje ale vecinătăţilor;
c)nivelul comisionului practicat de agenţia imobiliară;
d)situaţia juridică a imobilului;
e)nivelul estimativ al costurilor ce urmează să fie suportate de consumator, pentru obţinerea documentelor
şi întocmirea actelor necesare încheierii contractului.
Art. 9 5
Contractul de intermediere imobiliară va cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a)datele de identificare a părţilor;
b)obiectul contractului/natura serviciului prestat;
c)preţul solicitat de proprietar/pe care este dispus să îl plătească cumpărătorul;
d)termenul de valabilitate al contractului;
e)condiţiile în care contractul poate fi denunţat unilateral;
f)condiţiile în care contractul poate fi reziliat;
g)nivelul maxim al comisionului datorat de consumator agenţiei imobiliare pentru contractul ce urmează să
se încheie;
h)clauza de exclusivitate, în cazul în care aceasta a fost acceptată de părţi;
i)precizarea situaţiilor în care consumatorul datorează comision agenţiei imobiliare;
j)drepturile şi obligaţiile părţilor;
k)situaţiile de forţă majoră;
l)data încheierii contractului.
Art. 9 6
Contractele de intermediere imobiliară în care consumatorul are calitatea de potenţial cumpărător vor
conţine, în plus faţă de cele prevăzute la art. 94 , următoarele elemente:
1. caracteristicile generale ale imobilului, care pot influenţa decizia de cumpărare, incluzând nivelul
de finisare, dimensiuni, vechime şi poziţionarea faţă de punctele cardinale;
2. tarifele pentru serviciile prestate.
Art. 9 7
O tranzacţie imobiliară se consideră încheiată în momentul în care vânzătorul şi cumpărătorul au
semnat actul de vânzare-cumpărare.
Art. 9 8
Contractul de intermediere imobiliară sau alte eventuale contracte accesorii încheiate între consumator
şi agenţia imobiliară nu pot conţine clauze penale care să oblige consumatorul care nu îşi îndeplineşte
angajamentele contractuale la plata unei sume mai mari decât onorariul pe care l-ar fi plătit în cazul
încheierii tranzacţiei.
Art. 9 9
Agenţia imobiliară nu poate solicita din partea consumatorului plata comisionului în oricare dintre
următoarele situaţii:
a)când între consumator şi agenţia imobiliară nu este încheiat un contract de intermediere;
b)când contractul de vânzare-cumpărare/închiriere nu s-a încheiat;
c)când contractul nu are stipulată clauza de exclusivitate, iar tranzacţia s-a realizat fără participarea agenţiei
imobiliare.
Art. 9 10
Nu se permite plata în avans a comisionului, parţială sau totală, decât cu acordul scris al
consumatorului şi cu precizarea situaţiilor în care agenţia imobiliară este obligată să înapoieze
consumatorului sumele primite în avans.
Art. 9 11
În baza contractului de intermediere imobiliară dintre agenţia imobiliară şi cumpărător, agenţia trebuie
să asigure vizionarea imobilelor ce corespund preferinţelor consumatorului, înainte de încheierea
contractului de vânzare-cumpărare.
Art. 10
Drepturile consumatorilor, la încheierea contractelor, sunt:
a)libertatea de a lua decizii la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze
abuzive sau care pot favoriza folosirea unor practici comerciale incorecte în vânzare, de natură a influenţa
opţiunea acestora;
b)de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a preţurilor şi
tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie;
c)de a fi exoneraţi de plata produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate, precum şi de achitarea
preţurilor, tarifelor, taxelor, comisioanelor, dobânzilor şi penalităţilor care nu au fost stipulate iniţial în
contracte sau în alte documente aferente contractelor;
d)de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor
contractuale;
e)de a li se asigura service-ul necesar şi piese de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului,
stabilită în documentele tehnice normative sau declarată de către producător ori convenită de părţi;
f)de a plăti, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil;
majorarea preţului, tarifului, taxelor, comisioanelor, dobânzilor, penalităţilor şi a altor eventuale costuri
stabilite iniţial este posibilă numai cu acordul scris al consumatorului;
g)de a sesiza asociaţiile de consumatori şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi
intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi de a face propuneri referitoare la îmbunătăţirea
calităţii produselor şi serviciilor;
h)de a fi notificaţi în scris cu privire la orice modificare ca urmare a prevederilor contractuale referitoare la
valoarea dobânzilor, comisioanelor, penalităţilor sau oricăror altor costuri, cu cel puţin 30 de zile înainte de
aplicarea noilor valori;
i)de a fi notificaţi cu 30 de zile înainte de data la care contractul se prelungeşte în mod automat pentru o
perioadă de timp determinată sau nedeterminată, în vederea formulării în scris de către consumator a unei
opţiuni de prelungire a valabilităţii acestuia.
Art. 11
(1)Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi control adecvate,
verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale.
(2)Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie lizibile şi la vederea cumpărătorului.
Art. 12
(1)Consumatorii au dreptul de a pretinde vânzătorilor sau prestatorilor de servicii remedierea ori
înlocuirea gratuită a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite
ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate. După
expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor/serviciilor
care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse
apărute pe durata medie de utilizare a acestora.
(2)Vânzătorul sau prestatorul de servicii suportă toate cheltuielile legate de aceste deficienţe, situaţie care
nu îl exonerează de răspundere pe producător în relaţia cu acesta.
Art. 13
(1)Remedierea deficienţelor apărute la produse sau servicii ori înlocuirea produselor care nu corespund
în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate şi care nu sunt imputabile consumatorului se face
în termen de maximum 15 zile din momentul când operatorul economic a luat la cunoştinţă de
deficienţele respective.
(2)În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alin. (1) curge de la data finalizării expertizei
tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.
Art. 14
În cazul produselor şi serviciilor alimentare, al produselor nealimentare pentru care producătorul
stabileşte termen de valabilitate/data de minimă durabilitate, care pot afecta viaţa sau sănătatea
consumatorilor ori care prezintă abateri de la caracteristicile prescrise sau declarate, vânzătorul/
prestatorul de servicii este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască de îndată, să le refacă
sau să restituie contravaloarea acestora.
Art. 15
(1)Refacerea serviciului sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, restituirea contravalorii
serviciului prestat se face imediat după constatarea neîncadrării acestuia în condiţiile prescrise sau
declarate de prestatorul de servicii, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului.
(2)Restituirea contravalorii serviciului se face la valoarea stabilită în contract.
(3)Operatorul economic are aceleaşi obligaţii pentru serviciul refăcut ca şi pentru serviciul prestat iniţial.
(4)Persoanele împuternicite conform art. 54 să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile prevăzute
de prezenta ordonanţă vor stabili odată cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă acest lucru nu
este posibil, înlocuirea ori restituirea contravalorii serviciilor, după caz.
Art. 16
(1)Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor
legale, în cazul remedierii ori al înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare.
(2)Soluţionarea solicitării plăţii unor prejudicii morale sau daune conexe remedierii ori â înlocuirii
produselor sau serviciilor necorespunzătoare cerute de consumatori sau de operatorii economici este
de competenţa instanţei judecătoreşti competente ori a organismului de mediere competent.
Art. 17
În cadrul termenului de garanţie, prestatorii de servicii asigură toate operaţiunile necesare remedierii
deficienţelor constatate la serviciile prestate sau înlocuirii produselor utilizate în cadrul serviciilor
respective, inclusiv transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi
ambalarea acestora.
Art. 19
Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin
elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, uşor de
înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate în locuri obscure, să nu fie
întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea
tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în
funcţie de natura acestuia.
Art. 20
(1)Producătorul trebuie să informeze despre denumirea produsului, denumirea şi/sau marca
producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate sau data-
limită de consum/data durabilităţii minimale, durata medie de utilizare, principalele caracteristici
tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre eventualele riscuri previzibile, modul de
utilizare, manipulare, transport, depozitare, conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.
(2)Producătorii şi importatorii din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi
precizeze adresa poştală a sediului social în elementele de identificare. Producătorii, ambalatorii sau
distribuitorii din state membre ale Uniunii Europene au obligaţia să îşi precizeze adresa poştală a
sediului social unde pot fi contactaţi.
(3)Produsele de folosinţă îndelungată trebuie să fie însoţite de certificatul de garanţie şi, dacă
reglementările în vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum şi de cartea tehnică ori de
instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de producător.
(4)Vânzătorii şi prestatorii de servicii trebuie să informeze consumatorii despre preţul final al produsului
sau despre tariful serviciului prestat, pe care îl suportă consumatorul, care să cuprindă toate costurile,
inclusiv taxa pe valoarea adăugată şi toate costurile suplimentare, şi să le ofere acestora toate
informaţiile şi documentele tehnice, după caz, care trebuie să însoţească produsul sau serviciul.
(5)Toate informaţiile privitoare la produsele şi serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare,
inclusiv cele referitoare la informaţiile privind securitatea produsului şi instrucţiunile de utilizare,
precum şi contractele, inclusiv cele preformulate, trebuie să fie scrise în limba română, indiferent de
ţara de origine a acestora, fără a exclude prezentarea acestora şi în alte limbi.
(6)Fac excepţie de la prevederile alin. (5) biletele de avion sau alte bilete de transport internaţional,
documentele elaborate în baza unor acorduri internaţionale pe care România le-a acceptat şi le-a
semnat, precum şi voucherele turistice internaţionale.
(7)Operatorii economici de transport internaţional care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României
sunt obligaţi să ofere în scris consumatorilor, în completare la biletul de transport, indiferent de forma
de prezentare a acestuia, informaţii în limba română referitoare la: itinerar, program, durată, distanţă,
locul alocat în mijlocul de transport, condiţiile generale de transport, precum şi orice alte informaţii
utile pentru consumatori, referitoare la serviciul respectiv.
Art. 21
Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, timpul de
realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi, după caz, declaraţia de conformitate.
Art. 22
Operatorii economici sunt obligaţi să demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia
cumpărării, modul de utilizare şi funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute; la lansarea pe piaţă a
produselor, aceştia sunt obligaţi să efectueze demonstraţii de utilizare.
Art. 23
Obligaţia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 şi 22 nu poate fi înlăturată prin invocarea
secretului comercial sau profesional.
Art. 24
Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor şi indicaţiilor care nu sunt conforme cu
parametrii ce caracterizează produsele şi serviciile şi care nu pot fi probate.
Art. 25
Preţurile şi tarifele trebuie indicate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit.
Art. 26
(1)Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri şi în spaţii autorizate, conform
reglementărilor legale în vigoare.
(2)Sunt obligatorii afişarea, în mod vizibil, a denumirii unităţii, a codului unic de înregistrare la registrul
comerţului, din care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societăţii pentru care este
autorizată să funcţioneze, precum şi afişarea şi respectarea orarului de funcţionare.
(3)Orarele de funcţionare vor fi stabilite, după caz, în conformitate cu hotărârile administraţiei publice
locale.
Art. 27
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei
consumatorilor.
Art. 28
(1)Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor, precum şi relaţiile dintre aceasta şi alte organisme competente în domeniu se
stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.
(2)Guvernul va stabili reglementări în domeniul protecţiei consumatorilor pentru organele de specialitate
ale administraţiei publice centrale şi, respectiv, pentru unele servicii publice ale ministerelor şi altor
autorităţi ale administraţiei publice centrale, organizate în judeţe şi în municipiul Bucureşti.
(3)Guvernul va stabili, prin hotărâri, reglementări-cadru în domeniul protecţiei consumatorilor.
(4)Taxele care se percep de către serviciile sau organele administraţiei publice, cu rol în domeniul
protecţiei consumatorilor, se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în
laboratoare proprii, subordonate sau agreate, conform actelor normative în vigoare.
Art. 29
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, în baza consultării cu alte organisme interesate ale
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi cu cele neguvernamentale, elaborează reglementari
referitoare la modalităţile concrete de colaborare şi de sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare
Guvernului.
Art. 30
În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile de consumatori sunt considerate organizaţii
neguvernamentale, ca persoane juridice, conform legii, şi care, fără a urmări realizarea de profit pentru
membrii lor, au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale
consumatorilor, în general.
Art. 31
Asociaţiile de consumatori pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în consiliile consultative cu
rol în domeniul protecţiei consumatorilor, în care organele administraţiei publice sunt reprezentate,
dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.
Art. 32
Asociaţiile de consumatori care apără drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor, în general, sunt,
de drept, parteneri sociali în consiliile consultative prevăzute în prezenta ordonanţă, dacă:
a)la nivel naţional, au cel puţin 3.000 de membri şi filiale în cel puţin 10 judeţe;
b)la nivel judeţean şi local, dacă au desfăşurat o activitate în domeniul protecţiei consumatorilor pe o
perioadă de cel puţin 3 ani.
Art. 33
Asociaţiile de consumatori care sunt constituite în scopul apărării intereselor numai ale membrilor lor
pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul
protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sunt reprezentate, numai dacă au
cel puţin 800 de membri.
Art. 34
După constituire, asociaţiile de consumatori vor solicita luarea lor în evidenţă de către organul
administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz.
Art. 35
Personalul de conducere şi salariaţii organelor de specialitate ale administraţiei publice, precum şi ale
serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine
funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor de consumatori.
Art. 36
Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice
prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi
a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:
a)cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea şi cantitatea produselor şi serviciilor;
b)formarea unei atitudini corecte a operatorilor economici angajaţi în producerea şi comercializarea
produselor şi prestarea serviciilor, faţă de calitatea acestora;
c)prevenirea practicilor comerciale incorecte şi a publicităţii de natură a afecta drepturile şi interesele
legitime ale consumatorilor.
Art. 37
Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii:
a)de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii
obiectivelor lor;
b)de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;
c)de a informa autorităţile competente cu privire la prezenţa pe piaţă a unor produse neconforme sau care
pun în pericol viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor, cu privire la clauze abuzive în contracte şi
practicile incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii;
d)de a solicita operatorilor economici realizarea de produse şi servicii în condiţii speciale, în vederea
satisfacerii nevoilor consumatorilor cu handicap sau de vârsta a treia;
e)de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative, standardelor sau specificaţiilor care definesc
caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;
f)[textul din Art. 37, litera F. din capitolul VI a fost abrogat la 31-dec-2007 de Art. XI, punctul 17. din titlul
II din Legea 363/2007]
g)de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate ale produselor şi serviciilor,
precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;
h)de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor;
i)de a solicita serviciilor sau organelor administraţiei publice, prevăzute la art. 35, efectuarea de analize şi
încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publica rezultatele;
j)[textul din Art. 37, litera J. din capitolul VI a fost abrogat la 31-dec-2007 de Art. XI, punctul 17. din titlul
II din Legea 363/2007]
Art. 38
Centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor pot fi organizate la nivel de birouri în
structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori şi desfăşoară activităţi gratuite în folosul
acestora, constând în informaţii, recomandări şi consultanţă privind problemele legate de
achiziţionarea unui produs sau serviciu.
Art. 39
(1) Sumele primite de la bugetul de stat, prin intermediul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor, se utilizează pentru înfiinţarea şi funcţionarea centrelor de consultanţă şi
informare a consumatorilor, respectiv pentru:
a)salarizarea sau, după caz, remunerarea personalului utilizat în centrele de consultanţă şi informare a
consumatorilor, care se va face în funcţie de timpul efectiv lucrat, până la nivelul maxim al funcţiei
echivalente utilizate în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor;
b)cheltuieli materiale efectuate pentru întreţinerea sediului şi a dotărilor aferente;
c)cheltuieli curente şi cele ocazionate de tipărirea materialelor informative.
(2)Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu
modificările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exerciţiului financiar se
restituie la bugetul de stat.
Art. 391
(1)Începând cu anul 2008, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor cofinanţează Centrul
European al Consumatorilor.
(2)Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor va prevedea anual, în bugetul său, sume
destinate cofinanţării Centrului European al Consumatorilor.
(3)Controlul asupra activităţii desfăşurate de Centrul European al Consumatorilor, pentru sumele
acordate de la bugetul de stat, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor.
Art. 40
(1)Sumele primite de la bugetele locale prin hotărâri ale consiliilor locale sau, după caz, ale consiliilor
judeţene vor fi utilizate în condiţiile stabilite prin convenţiile încheiate de acestea cu asociaţiile
respective, conform legii.
(2)Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează în condiţiile Legii nr. 500/2002, cu modificările ulterioare,
iar sumele rămase neutilizate se restituie bugetelor locale respective.
Art. 41
Controlul asupra activităţilor desfăşurate în centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor din
cadrul asociaţiilor de consumatori, precum şi a Centrului European al Consumatorilor, care au primit
sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se exercită de către Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor.
Art. 42
Reprezentanţii asociaţiilor de consumatori nu au drept de control al operatorilor economici.
Art. 43
Centrele de consultanţă şi informare a consumatorilor şi Centrul European al Consumatorilor pot
beneficia asistenţă de specialitate din partea personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor, împuternicit în acest scop.
Art. 44
La nivel central şi local - judeţ, oraş, comună - se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia
consumatorilor. Acesta are caracter consultativ şi asigura, la nivelurile respective, cadrul informaţional şi
organizatoric necesar:
a)stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a consumatorilor;
b)corelării acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor
neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor.
Art. 45
Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor este format din:
a)reprezentanţi ai tuturor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei publice centrale, care au competenţe cu caracter general sau special în
domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la nivelul respectiv;
b)prefect sau primar, după caz, sau reprezentanţi ai acestora;
c)reprezentanţi ai asociaţiilor de consumatori;
Art. 46
Guvernul stabileşte, în mod concret, componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale
Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor, pe fiecare nivel în parte.
Art. 47
Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile de consumatori, înfiinţate în condiţiile prevăzute la
art. 32 şi 33, împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale
consumatorilor sunt scutite de taxe de timbru.
Art. 48
Ministerul Public poate interveni în acţiunile civile introduse, în care sunt implicate interesele
consumatorilor.
CAPITOLUL IX:Sancţiuni
Art. 49
Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau
penală, după caz.
Art. 50
(1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale,
să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
a)încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi (2), art. 7 lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) prima şi a 2-a
liniuţă, cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei;
b)încălcarea dispoziţiilor art. 7 lit. a) a 4-a liniuţă, lit. b) a 3-a şi a 4-a liniuţă, cu amendă
contravenţională de la 2.500 lei la 25.000 lei;
c)încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3), art. 5, art. 7 lit. b) prima, a 2-a şi a 5-a liniuţă, lit. c) a 3-a şi a 4-
a liniuţă, art. 9, art. 10 lit. a)-f), h) şi i), art. 11 şi 14, cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la
20.000 lei;
d)încălcarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1), art. 17-25 şi art. 26 alin. (1) şi (2), cu amendă contravenţională
de la 1.000 lei la 10.000 lei;
e)încălcarea dispoziţiilor art. 9 1 , art. 9 2 şi art. 9 3 , cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la 50.000
lei;
f)încălcarea dispoziţiilor art. 9 4 -9 11 , cu amendă contravenţională de la 3.000 lei la 30.000 lei.
g)încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4), cu amendă contravenţională de la 50.000 lei la 500.000 lei.
(2)Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice.
(3) Individualizarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. g) se face ţinând seama de gravitatea şi
durata faptei, cu respectarea principiului eficacităţii, proporţionalităţii şi al efectului disuasiv al
sancţiunii aplicate. Prin instrucţiuni adoptate de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor se stabileşte mecanismul de individualizare şi aplicare, precum şi celelalte
elemente în funcţie de care se face individualizarea sancţiunilor, precum:
a)veniturile totale anuale ale întreprinderii realizate pe teritoriul României, veniturile realizate la nivelul
unui punct de lucru sau alte tipuri de venituri;
b)circumstanţele atenuante şi agravante;
c)capacitatea întreprinderii de a plăti amenda;
d)majorarea specifică pe care o poate stabili Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în
realizarea efectului disuasiv.
Art. 51
(1)Împiedicarea, sub orice formă, a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia
consumatorilor de a exercita atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor care
pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora
constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei.
(2)Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit aii. 50, constituie
contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a uneia sau
mai multor persoane, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 20.000 lei la 100.000 lei.
(3)Nerespectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor care, potrivit aii. 50, constituie
contravenţie, dacă fapta a avut ca urmare afectarea gravă şi în mod repetat a intereselor economice ale
unuia sau mai multor consumatori, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 lei la
25.000 lei.
(4)În cazul aplicării sancţiunii amenzii pentru săvârşirea faptei prevăzute la alin. (2) se va dispune şi
închiderea definitivă a unităţii, putând fi dispusă aceeaşi măsură pentru săvârşirea faptei prevăzute la
alin. (3).
(5)Contravenienţii sunt obligaţi să suporte, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi cheltuielile efectuate
de terţi, persoane fizice sau juridice, în vederea vindecării persoanelor vătămate în calitatea lor de
consumatori.
(6)Săvârşirea repetată a uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 50 se sancţionează cu amendă
contravenţională de la 1.000 lei la 10.000 lei.
(7)Neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse în termenele şi condiţiile prevăzute în procesele-verbale
de constatare a contravenţiei se sancţionează cu amendă contravenţională de la 2.000 lei la 20.000 lei.
Art. 52
Valoarea amenzilor prevăzute la art. 50 şi 51 se va actualiza prin hotărâre a Guvernului.
Art. 53
[textul din Art. 53 din capitolul IX a fost abrogat la 24-aug-2018 de Art. 25, alin. (1) din capitolul VI
din Legea 203/2018]
Art. 54
(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 50 şi 51 se fac de către
reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2)În cazul sancţiunilor cu închisoare contravenţională, măsura se aplică de instanţa competentă, la
sesizarea organului din care face parte agentul constatator.
(3)Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite
prevăzute la alin. (1), aflate în exerciţiul funcţiunii, sau să le însoţească, după caz.
(4)Organele de control prevăzute la alin. (1) pot preleva produse în vederea testării acestora în
laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de
către organul administraţiei publice, dacă în urma testării nu se constată neconformităţi faţă de
cerinţele de securitate şi/sau de calitate prescrise ori declarate. În caz contrar, cheltuielile respective se
suportă de către operatorul economic.
Art. 55
Pentru limitarea prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate dispune următoarele măsuri:
1. oprirea definitivă a comercializării şi retragerea din circuitul consumului uman a
produselor care:
a)sunt periculoase, falsificate sau contrafăcute;
b)au termenul de valabilitate/data de minimă durabilitate expirat/expirată sau data-limită de consum/
data durabilităţii minimale depăşită;
Art. 56
(1) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune una
dintre următoarele sancţiuni complementare:
a)închiderea temporară a unităţii pe o durată de cel mult 6 luni;
b)închiderea temporară a unităţii pe o durată de la 6 luni la 12 luni;
c)închiderea definitivă a unităţii;
d)suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a
unei activităţi.
(2) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. a) poate fi aplicată în cazurile în care se
constată:
a)lipsa condiţiilor igienico-sanitare pentru produsele şi serviciile nealimentare;
b)folosirea unor spaţii şi condiţii necorespunzătoare pentru producţie, depozitare, comercializare sau
prestare de servicii;
c)nerespectarea condiţiilor impuse de producători privind manipularea, transportul, depozitarea şi
comercializarea, dacă acestea sunt de natură să modifice, în mod periculos, caracteristicile iniţiale ale
produsului respectiv;
d)lipsa specificaţiilor tehnice, a instrucţiunilor şi a procedurilor de lucru la producătorii şi prestatorii de
servicii;
e)lipsa certificatelor sau a avizelor necesare eliberate de laboratoarele de încercări sau de omologări
specifice;
f)lipsa certificatelor de conformitate.
g)comercializarea alimentelor care nu respectă condiţiile prescrise sau declarate, produse nepericuloase,
dar care afectează interesele economice ale consumatorilor;
h)comercializarea alimentelor la care s-a modificat data-limită de consum/termenul de valabilitate/data
durabilităţii minimale.
(3) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi aplicată în cazurile în care se
constată:
a)săvârşirea repetată a unor abateri sancţionate de organele de control în decurs de 6 luni de la
constatarea precedentă;
b)refuzul operatorului economic de a permite, în prima fază, controlul organelor de specialitate şi la
care, în urma unui control ulterior, se constată deficienţe grave;
c)[textul din Art. 56, alin. (3), litera C. din capitolul IX a fost abrogat la 27-dec-2008 de Art. II, punctul
30. din Ordonanta urgenta 174/2008]
d)nerespectarea sau neacordarea certificatelor de garanţie pentru lucrările de prestări de servicii;
e)utilizarea în activitatea de service a unor piese sau componente neomologate.
(4) Sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi aplicată în cazurile în care se
constată:
a)importul cu bună ştiinţă al produselor care nu respectă condiţiile calitative prescrise sau declarate ori
care sunt periculoase;
b)prestarea de servicii care pun în pericol viaţa, sănătatea sau siguranţa consumatorilor;
c)punerea în vânzare a produselor despre care operatorii economici controlaţi au cunoştinţă că sunt
falsificate sau contrafăcute ori care au parametrii de securitate neconformi;
d)recondiţionarea şi/sau comercializarea de alimente pentru care agenţii constatatori au dispus oprirea
definitivă de la comercializare şi retragerea din consumul uman;
e)în cazul în care operatorul economic nu a sistat livrările sau nu a retras de la comercializare ori de la
beneficiar produsele pentru care organele abilitate prin lege au constatat că sunt periculoase sau că nu
îndeplinesc caracteristicile calitative prescrise ori declarate;
f)împiedicarea sub orice formă de către operatorul economic sau de către angajaţii acestuia a organelor
administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor şi supravegherea calităţii produselor şi
serviciilor să îşi exercite atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor ce pot
afecta viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor sau instigarea oricărei alte persoane împotriva
acestor organe;
g)comercializarea de produse interzise prin reglementările legale în vigoare;
h)continuarea desfăşurării activităţii după dispunerea măsurii de închidere temporară, fără obţinerea
acordului prevăzut la alin. (7);
i)nerespectarea măsurilor dispuse în temeiul art. 55.
(5)În consecinţă, sancţiunea complementară prevăzută la alin. (1) lit. d) va avea acelaşi regim, odată cu
sancţiunea aplicată menţionată la alin. (1) lit. a), b) sau c), după caz.
(6)Sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. d) se aplică de către autorităţile publice competente care vor fi
înştiinţate în acest sens.
(7)Aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) se suspendă numai cu acordul scris al
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau al oficiilor judeţene pentru protecţia
consumatorilor, după remedierea deficienţelor care au condus la aplicarea sancţiunii complementare.
Art. 57
Sancţiunile propuse pentru a fi aplicate potrivit art. 55 şi art. 56 alin. (1) lit. a)-c) se dispun, direct sau prin
delegare, de către conducătorii autorităţilor publice prevăzute la art. 54, prin ordin sau decizie.
Art. 58
Sancţiunile contravenţionale complementare dispuse în condiţiile art. 55 şi 56 se vor materializa prin
aplicarea de sigilii sau alte semne distinctive cu valoare de sigiliu.
Art. 581
(1) În cazul săvârşirii contravenţiei prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. g), pentru limitarea
prejudicierii consumatorilor, agentul constatator poate propune următoarele măsuri:
a)revenirea la preţul de vânzare de pe site-ul comerciantului practicat anterior acţiunii speculative într-
un termen de maximum 24 de ore sau oprirea de la comercializare;
b)revenirea la preţul de vânzare la punctul de lucru controlat, practicat anterior acţiunii speculative, în
termen de 24 de ore de la comunicarea documentului de control sau oprirea de la comercializare.
(2)Contravenţiei prevăzute la art. 50 alin. (1) lit. g) îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cu
excepţia art. 28 alin. (1) şi art. 29.
(3)Prin derogare de la prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, pentru contravenţia prevăzută la
art. 50 alin. (1) lit. g), termenul de prescripţie a constatării şi aplicării sancţiunii contravenţionale este
de 3 ani de la data săvârşirii faptei.
(4)Prevederile art. 51 alin. (7) şi art. 56 se aplică în mod corespunzător, după caz.
Art. 59
Prevederilor art. 51, 55 şi 56 nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (3) teza întâi din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Art. 60
(1)În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă
a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, instituţia din care face parte agentul constatator
va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii
amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii,
ţinându-se seama de partea din amendă care a fost achitată.
(2)La primul termen de judecată, instanţa poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen
de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.
(3)În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (2), instanţa
procedează la transformarea amenzii în închisoare contravenţională.
(4)Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii
definitive a hotărârii.
Art. 61
(1)Produsele periculoase, falsificate sau contrafăcute se confiscă de organele abilitate de lege, la
sesizarea agentului constatator, şi se distrug sau se valorifică, după caz, conform prevederilor legale.
(2)Veniturile încasate ilicit de către operatorii economici, ca urmare a încălcării prevederilor art. 4, art. 7
lit. a) a 2-a, a 3-a şi a 4-a liniuţă, art. 7 lit. b) prima şi a 2-a liniuţă şi ale art. 7 lit. c) prima şi a 2-a
liniuţă, se preiau la bugetul de stat de organele abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice.
Art. 62
Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ale Codului
penal şi ale Codului de procedură penală.
Art. 63
Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă nu înlătură răspunderea disciplinară a făptuitorilor.
Art. 64
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Codului civil.
Art. 65
Prevederile prezentei ordonanţe nu se aplică:
a)pagubelor generate de produsele puse în circulaţie anterior datei intrării în vigoare a acesteia;
b)pagubelor rezultate din accidentele nucleare.
Art. 66
Guvernul va lua măsurile necesare pentru organizarea executării prevederilor prezentei ordonanţe, precum
şi pentru elaborarea de norme metodologice privind:
a)condiţiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse şi
servicii;
b)modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezintă
deficienţe;
c)măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor, precum şi condiţiile în care acestea pot fi
luate de către organele administraţiei publice prevăzute la art. 54;
d)conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor care atestă nivelul calitativ al produselor şi
serviciilor;
e)informarea şi educarea în domeniul protecţiei consumatorilor;
f)condiţiile în care asociaţiile de consumatori, constituite potrivit art. 33, pot deveni parteneri sociali cu
drept de reprezentare;
Art. 67
Începând cu anul 2001, numărul centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor pentru care se
acordă sume de la bugetul de stat va fi stabilit prin hotărâre a Guvernului, după aprobarea legii bugetului de
stat pe anul respectiv, cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinaţie.
Art. 68
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor aprobă sau modifică criteriile de evaluare şi
selectare a asociaţiilor de consumatori care înfiinţează sau în cadrul cărora funcţionează centre de
consultanţă şi informare a consumatorilor, precum şi modelul de convenţie prevăzut la art. 40 alin. (1).
Art. 69
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Legea nr. 4/1989 privind asigurarea şi controlul calităţii
produselor şi serviciilor, Hotărârea Guvernului nr. 335/1990 privind linele măsuri din domeniul asigurării
şi controlului calităţii produselor, lucrărilor de construcţii şi serviciilor, precum şi din cel al metrologiei,
Hotărârea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calităţii produselor şi serviciilor în scopul
prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta viaţa şi sănătatea oamenilor, animalelor ori calitatea
mediului înconjurător, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
-****-
NOTĂ:
1.Reproducem mai jos prevederile art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor
şi prevederile art. II din Legea nr. 37/2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 58/2000
pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, care nu sunt încorporate în prezenta formă republicată:
- Art. II alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000:
"Dispoziţiile actelor normative emise în aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor se modifică şi se aplică în mod corespunzător."
"La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa Guvernului nr. 87/2000 privind răspunderea
producătorilor pentru pagubele generate de produsele defectuoase şi Ordonanţa Guvernului nr. 88/2000
privind finanţarea centrelor de consultanţă şi informare a consumatorilor se abrogă."
__________
*) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 476/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.018 din 21 decembrie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75
din 23 martie 1994 şi a mai fost modificată şi completată prin:
- Legea nr. 178/1998 pentru modificarea art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 13 octombrie 1998.
- Ordonanţa Guvernului nr. 58/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/
1992 privind protecţia consumatorilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 2 februarie 2002.
- Hotărârea Guvernului nr. 752/2001 privind majorarea valorii amenzilor contravenţionale prevăzute la
art. 46 şi 46 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 471 din 17 august 2001.
- Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 84/2002 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/
1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din
26 iunie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I nr. 34 din 22 ianuarie 2003.
- Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 18 noiembrie 2003.
- Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu
defecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 22 iunie 2004.
- Legea nr. 363/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul protecţiei
consumatorilor în vederea respectării angajamentelor asumate de România pentru aderarea la Uniunea
Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005.