Carpații Meridionali

Asist. Univ. dr. Alexandra – Lucia ZAHARIA

Limite
- desfășurare V – E pe aprox. 250 km și N – S între 50 – 70 km
- E - între Valea Prahovei -Valea Bârsa Groşeţului şi Valea Şinca
- V - culoarul tectonic Timiş-Cerna
- N și S - serie de denivelări
- S-ul grupelor Bucegi şi Făgăraş – denivelări puţin evidente; un şir de depresiuni de
contact între Carpaţi şi Subcarpaţi marchează mai bine limita
- grupele Parâng şi Retezat-Godeanu se termină cu abrupturi mai nuanţate faţă de
depresiunile subcarpatice şi faţă de Podişul Mehedinţi
- N - bine pusă în evidenţă faţă de depresiunile de la poalele lor: Zărneşti, Făgăraş,
Sibiu
Caracteristici generale
- masivitate pronunţată
- roci cristaline si magmatite vechi asociate periferic cu mase de calcar si conglomerate
mezozoice si petice de sedimentar neozoic (depresiuni)
- fragmentaţi de văile transversale ale Jiului, Oltului, precum şi de culoarul tectonic Bran-
Rucăr
- 4 – 5 generații de văi
- densitatea fragmentării cu valori ridicate (3 – 4 km / kmp)
- pante mari
- culoare de vale cu caracter de defilee
- compuși din 4 compartimente bine individualizate => noduri orografice
- platforme de eroziune tipice => aspect de trepte
Platforme de eroziune
1. Suprafaţa Borăscu - pajişti alpine şi subalpine; 2000-2400 m - Iezer, Cândrel,
Şureanu, Godeanu, Ţarcu => poduri netede şi culmi rotunjite; in Făgăraş,
Parâng şi Retezat - relief mai înalt modelat de gheţarii cuaternari
2. Suprafaţa Râu-Şes - 1800-1200 m; etapa care a urmat fazei Savice de la
începutul Miocenului => denivelarea accentuate dintre Carpaţi şi marele bazin
transilvan; culmi prelungi
3. Suprafaţa Gornoviţa - nivele periferice masei interioare, pătrunzând fie pe
culoarele de vale (Olt-Jiu) unde se desface în câteva alte nivele, fie în pasurile
carpatice înalte de 1000 de metri (Bran, Predeal) şi chiar în depresiunile Brezoi
şi Petroşani.
Relief glaciar
- gheţari pleistoceni de tip alpin şi pirenian au modelat înălţimile de peste 2000 m =>
labirint de cueste, văi şi circuri glaciare; trepte şi praguri în spatele cărora s-au format
numeroase lacuri
- gheţari de 6-8 km lungime, ce coboara până la 1350-1400 m
- poziţia morenelor - două faze de maxim glaciar cu mai multe faze de retragere:
căldări sculptate în resturile suprafeţei Borăscu, circuri şi văi asociate cu creste şi
vârfuri, stâncării şi grohotişuri mobile şi semifixate => procese crio-nivale
- 155 (88% din totalul national) lacuri glaciare - Retezat, Făgăraş, Parâng, Godeanu,
Ţarcu, la înălţimi de 1700-2300 m, iar cele mai mari la peste 2000 m
- cel mai adânc - Zănoaga (29 m)
- cel mai întins - Bucura (10 ha)
- multe lacuri - stadii avansate de colmatare
- în cele mai extinse, cu ape limpezi => păstrăvării
Elemente climatice
- clima depinde de etajarea altitudinală
- sectorul S-V - Munţii Cernei, Mehedinţi, Ţarcu, Godeanu - uşoare nuanţe vestice
- temperaturi medii anuale: -2°C pe vârfurile cele mai înalte
+2-3°C - 1500 m
- precipitații medii anuale: 1200-1400 mm, uneori 1600 mm
- climă alpină şi subalpină
Elemente de hidrografie
- rețea hidrografică foarte densă => alimentare cu apă în tot timpul anului
- alimentare din ploi şi topirea zăpezilor
- scurgerea medie: valorile mari primăvara -> V: aprilie-mai
-> E: mai-iunie
Elemente de biogeografie
A. Flora – condiționată de elementele climatice și de etajarea altitudinală
1. Etajul alpin - > peste 2100 m în N și > 2300 m în S; pajişti alpine de platou, specii
endemice (romaniţa de munte, ghinţura, floarea de colț etc.)
2. Etajul subalpin - 1500-1600 m în N şi 1700-1800 m în S; tufişuri, pajişti de graminee
3. Etajul pădurilor de molid - 1200 m în N şi 1500 m în S; S M-lor Godeanu - fag
4. Subetajul pădurilor de fag în amestec cu răşinoase – tranziție spre etajul forestier
5. Subetajul pădurilor de fag - 600-1000 m în N şi 800-1200 m în S

B. Fauna – urmează etajele vegetale, acvifaună bogată

1. Zona alpină - capra neagră, cârtiţă, urs, vultur pleşuv
2. Zona pădurilor - mamifere mari: urs, cerb carpatin, mistreţ, jder, dihor
Soluri
1. cambisoluri – păduri de fag; subtipuri: brune acide, brune feriiluviale, brune
humico-silicatice
2. spodosoluri – platforme de eroziune; subtipuri: podzoluri feriiluviale în etajul alpin
şi subalpine; păduri de molid
3. rendzine – roci calcaroase şi conglomerate; păduri de fag
Elemente de geografie umană
- vestigii arheologice - paleolitic şi epoca bronzului -> Ţara Haţegului (Peştera
Cioclovina), Valea Prahovei (Sinaia, Predeal)
- cetăţi dacice şi romane – Mții. Orăştiei şi Sibiului, culoarul Rucăr-Bran, Valea
Mehadiei
- două capitale istorice: - Sarmizegetusa de la Grădiştea Muncelului
- Sarmizegetusa Romană - depresiunea Haţeg (Ulpia Traiana)
- altitudinea maximă: - 1450 m în localitatea Păltiniş din Munţii Cândrel
- locuinţe temporare: odăi şi conace
- stâne – 1700 m
- cabane – 2135 m – Cabana Podragu (Făgăraş) şi 2035 m – Cabana Bâlea Lac
(Făgăraş)
Economie
1. Agricultură - zootehnie
- culturi agricole -> Ţara Haţegului, insular în depresiunile Loviştei şi Petroşani
2. Industrie - minereuri, cărbuni, roci de construcţie -> depresiuni
- potenţial hidroenergetic -> văile râurilor
3. Turism - turism alpin - vara şi iarna -> Bucegi, Piatra Craiului, Făgăraş, Godeanu, Parâng
- turism cultural -> Culoarul Rucăr-Bran, Depresiunea Haţeg, Depresiunea Loviştei
- turism balnear și de recreere -> Băile Herculane, Sinaia, Predeal, Păltiniş
Subdiviziuni
I. Bucegi – Piatra Craiului
II. Făgăraș – Iezer
III. Parâng – Cândrel
IV. Retezat – Godeanu
I. Bucegi – Piatra Craiului
- se afla în E-ul Meridionalilor la contactul cu Carpații de Curbură (Orientali)
- E - Valea Prahova
- V - Văile Dâmbovița și Bârsana
- N - Depresiunea Brașov
- S – Subcarpații de Curbură
- 3 masive cu altitudini de peste 2000 m:
Bucegi
Leaota
Piatra Craiului
- încadrează un culoar depresionar la 1000 – 1300 m
- caracteristici morfologice și structurale distincte
 Munții Bucegi
- masa groasă dominant formată din conglomerate
- se află peste roci cristaline în care sunt blocuri și aliniamente de benzi de calcar
- sedimentarul mezozoic – sinclinal suspendat de flancurile expuse către Prahova și
către Culoarul Branului – formă de fronturi cuestice de amploare
- spre Valea Ialomiței, situată în axul sinclinalului – largi platouri structurale și
suprafețe de nivelare extinse
- 2 vârfuri > 2500 m cu circuri glaciare și văi – Ialomiței, Mălăești, Țigănești, Cerbului,
Gaura etc.
- pe conglomerate – forme de relief rezidual -> sfinxuri, coloane, babe
- în culoarele de vale -> chei (Ialomița, Peșterii, Tătaru, Zănoagei, Orzei), peșteri
(Ialomiței), versanți abrupți
 Munții Leaota
- roci cristaline
- roci sedimentare – periferie -> calcare
- Vf. Leaota – 2133m -> circuri glaciare
- chei – calcare -> Ghimbav
- nivelulul culmilor -> suprafețe de nivelare
 Munții Piatra Craiului
- N-V grupei
- sinclinal calcaros suspendat cu flancul vestic ridicat neotectonic -> stratele sunt în
poziție aprox. verticală => creastă zimțată cu înălțimi ce cresc de la N spre S (1600 –
1800 m) spre C – Vf. Omu’ 2238 m
- flancurile crestei modelați intens periglaciar => forme de relief rezidual – vârfuri
ascuțite, creste
- carst evoluat => chei pe Dâmbovicioara și Dâmbovița, peșteri, lapiezuri
- flancul estic al sinclinalului – formă de culmi și măguri joase în E Dâmbovicioarei
(1000 -1300 m)
 Culoarul depresionar Bran – Rucăr - Dragoslavele
- unitate joasă
- peste formațiunile cristaline fragmentate în blocuri aflate la altitudini variate – roci
sedimentare -> calcare și conglomerate mezozoice, gresii neogene => mase izolate
- depresiuni tectonice de tip graben – Rucăr, Podu Dâmboviței
- platouri
- culmi
- suprafețe de nivelare
- chei – Dâmbovicioarei, Dâmbovița, Orății, Cheii
- vârfuri calcaroase – “gâlme”
- forme exocarstice – Fundata, Fundățica
II. Făgăraș - Iezer
- N – Depresiunea Făgăraș
- S – Subcarpații Argeșului și Vâlcii
- E – Văile Dâmbovița și Bârsa
- V – Valea Oltului
- roci cristaline
- fâșii de calcare jurasice
- umplutură sedimentară cretacic – eocenă -> conglomerate, gresii (C și S)
- multe linii de falie – E – V -> rol în conturarea reliefului – 3 aliniamente:
 Făgăraș
 Iezer – Ghițu – Frunți – Cozia
 Depresiunile Loviștei și Brezoi – Titești
 Munții Făgăraș
- se află în N pe toată lungimea grupei – aprox. 80 km
- creastă corespunzătoare marilor înălțimi alpine și subalpine
- 6 vârfuri peste 2500 m
- creste și culmi secundare cu suprafețe de eroziune spre N (mai scurte) și S
- obârșiile tuturor râurilor aflate la peste 1900 m se află în circuri glaciare
- văi glaciare cu praguri și morene glaciare
- mase de grohotișuri pleistocene și actuale – versanți
 Munții Iezer – Ghițu – Frunți – Cozia
1. Iezer – la E de Râul Doamnei – roci cristaline, masivitate, 2462 m vf. Iezerul Mare,
circuri glaciare, suprafețe de nivelare
2. Ghițu - de-o parte și de alta a Argeșului
3. Frunți - defilee în roci cristaline
4. Cozia – V – abrupturi de falie în N și S, gnaise, 1668 m Vf. Cozia, Defileul Oltului
 Depresiunile Loviștei și Brezoi – Titești
- se afla în C
- depresiuni tectonice
- sedimentar cretacic
- eocen – Loviștei, Brezoi – Titești
- relief colinar – 650 – 1200 m
- se continuă și la V de Olt
III. Parâng - Cândrel
- cea mai mare grupă
- N – Depresiunea Transilvaniei
- S – Subcarpații Getici
- E – Olt
- V – Jiu și Strei
- spre N și S – versanți cu pantă mare cu diferențe de nivel de peste 600 m
- roci cristaline, platouri de calcare jurasice (S și NV), petice de sedimentar cretacic și
neogen (C – depresiuni tectonice)
- subunitățile sunt separate de culoare de văi adânci
 Munții Parâng
- SV grupei între valea Jiului (defileu aprox. 25 km), Valea Oltețului, Lotru și Jieț
- există un sector central cu înălțimi de peste 2000 m – Parângul Mare 2519m
- la obârșia văilor sunt complexe glaciare și relief periglaciar rezidual și de acumulare
- culmi cu suprafețe de nivelare
- relief carstic – barele de calcar
 Munții Șureanu
- cea mai întinsă unitate a grupei
- se desfășoară între Văile Strei, Jiu de E, Lotru și Sebeș
- SE – cele mai importante înălțimi – Vârful lui Pătru 2130 m, Șureanu 2059 m
- se desprind culmi scurte spre S și E și lungi cu platouri calcaroase (Bazinul Streiului)
și suprafețe de nivelare spre V și N
- Valea Sebeșului – bazinete depresionare și îngustări
 Munții Căpățânii
- unitate compactă între Olteț și Olt
- roci cristaline – gnaise (E) și o bară de calcare jurasice (S) – Munții Buila Vânturarița
- chei: Olteț, Bistrița și Costești
- suprafețe de nivelare extinse
- circuri glaciare mici
 Munții Latoriței
- se află între Valea Lotrului și Valea Latoriței
- culme majoră unitară
- înălțimi de peste 2000 m - Cărbunele 2112 m (V) și Fratoșteanu 2053 m (E)
- relief glaciar la obârșia celor două văi principale
 Munții Lotrului
- se desfășoară între Văile Oltului, Lotrului, Sebeș - Frumoasa și Sadu
- dintr-un ax principal cu alt. de peste 1800 m (Șteflești 2224 m – circuri glaciare) se
desprind culmi mai lungi (S și E) cu suprafețe de nivelare etajate
- pe stratele din gresii și conglomerate (S – E) – Brezoi – Călimănești => relief de
turnuri
- pe văile principale mărginașe sunt defilee – cataractele Lotrului, pe Olt între Boița și
Câineni
- bazinete depresionare – Voineasa, Vidra, Frumoasa
 Munții Cândrel
- NE
- sector cu înălțimi ce depășesc 1800 m – Cândrel 2244 m - circuri glaciare
- din masiv se desface un mănunchi de culmi orientate spre V, N și E în lungul cărora
se dispun etajat mai multe suprafețe de nivelare
IV. Retezat - Godeanu
- cuprinde mai multe unități montane și depresionare din V Carpaților Meridionali
- situați între văile Jiu – Strei (E), Cerna – Timiș (V) și Hațeg – Bistra (N)
- roci cristaline
- S – multe aliniamente de bare de calcar jurasic
- depresiuni – formațiuni sedimentare miopliocene
- linii de falie care încadrează depresiunile Petroșani, Hațeg, culoarele Cernei și
Caransebeș – Mehadia – abrupturi tectonice de mai multe sute de metri
 Munții Godeanu
- poziție relativ centrală
- petic din Pânza Getică
- culmea principală are largi platouri din pediplena carpatică – se dezvoltă SV – NE
- vârfuri de peste 2000 m – Gugu 2291 m, Godeanu 2229 m
- circuri glaciare
- din ea spre culoarele văilor Cerna, Pârâul Rece și Râu Șes – culmi secundare cu
poduri din suprafața medie carpatică
 Munții Retezat
- NE
- între Râul Mare, Jiul de Vest și Strei
- domină depresiunea Hațeg prin versanți prăpăstioși cu diferență de nivel de peste
500 m
- în relief se impun forme glaciare – circuri, văi, praguri, morene – dezvoltate în
complexe la obârșiile văilor Lăpușnicului Mare, Pietrile, Zănoaga, Râul Bărbat, Zlata
- creste ascuțite cu multe vârfuri la peste 2000 m – Peleaga 2509 m, Bucura 2508 m,
Vârful Mare 2463 m, Retezat 2482 m
- o mare parte din masiv este încadrată în Parcul Național Retezat
 Munții Țarcu
- NV
- între Văile Timiș, Bistra, Râul Mare și Pârâul Rece
- formațiuni cristaline aparținând Autohtonului prezintă un ax orografic principal cu
înălțimi de peste 2000 m și circuri glaciare – Țarcu 2190 m, Pietrii 2192 m
- spre S și E – abrupturi tectonice
- N – se continuă culmi prelungi cu platouri extinse aparținând suprafeței medii
carpatice
 Munții Cernei și Mehedinți
- 1200 – 1800 m – Munții Cernei
- 1000 – 1466 m (Vârful lui Stan) – Munții Mehedinți
- separate de grabenul Cernei
- roci cristaline și mase de calcare – relief carstic
 Munții Vulcan
- țin de la Defilelul Oltului la cel al Motrului
- creasta principală – 1946 m Vf. Oslea și 1868 m – Straja
- se termină prin versanți abrupți de falie deasupra Depresiunii Petroșani
- pe latura S – bare de calcar în care râurile și-au tăiat chei – Motru, Bistricioara,
Bistrița, Runcului, Șușiței
 Depresiunile Petroșani și Hațeg
- origine tectonică
- au funcționat bazine de sedimentare în miopliocen
- Petroșani – relief de terase, glacisuri și piemonturi laterale
- Hațeg – diferențe pe câteva sectoare – V – conuri piemontane; E – terase, chei
epigenetice – zona montană
- între Munții Șureanu și Munții Poiana Ruscă – Depresiunea de tip tectonic Călan –
luncă, terase, glacisuri