Rezumat Teza Miere

UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” DIN
SUCEAVA FACULTATEA DE INGINERIE

ALIMENTARĂ
Domeniul Ingineria Produselor Alimentare
TEZĂ DE DOCTORAT
Coordonator științific,
Prof.univ.dr.ing. Mircea-Adrian
OROIAN
Doctorand,
Ing. Daniela-Oana
PAULIUC
Sucea
va
UNIVERSITATEA ”ȘTEFAN CEL MARE” DIN
SUCEAVA FACULTATEA DE INGINERIE
ALIMENTARĂ
CERCETĂRI ȘI CONTRIBUȚII PRIVIND

AUTENTIFICAREA MIERII DE ALBINE
UTILIZÂND TEHNICI
INSTRUMENTALE
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Coordonator științific,
Prof.univ.dr.ing. Mircea-Adrian OROIAN
Doctorand,
Ing. Daniela-Oana
PAULIUC
Sucea
va
Cercetări și contribuții privind autentificarea mierii de albine
utilizând tehnici instrumentale
Mulțumiri
Finalizarea studiilor de doctorat şi a acestei teze a fost

posibilă datorită îndrumării şi ajutorului primit din partea domnului
prof. univ. dr. ing. Mircea Oroian, care mi-a fost alături în calitate de
coordonator ştiinţific pe tot parcursul acestei perioade de studii. Îi
mulţumesc domnului profesor pentru contribuţia însemnată pe care
o are la formarea mea ca cercetător, pentru cunoştinţele valoroase pe
care mi le-a transmis şi pentru sprijinul permanent pe care mi l-a
oferit.
Doresc să adresez cuvinte de mulţumire membrilor comisiei
de îndrumare, doamnei prof. univ. dr. ing. Sonia Amariei, domnului
prof. univ. dr. ing. Gheorghe Gutt şi doamnei prof. univ. dr. ing.
Silvia Mironeasa pentru sugestiile şi sfaturile acordate, care au fost
constructive şi utile în finalizarea cercetării doctorale. Mulţumiri
îndrept, de asemenea, către întregul colectiv al Facultăţii de
Inginerie Alimentară şi colegii de doctorat.
Daniela-Oana Pauliuc
Rezumatul tezei de
CUPRINS
Listă de abrevieri.....................................................................................................10
Scopul și obiectivele tezei de doctorat....................................................................11
Capitolul I. Stadiul actual al cercetărilor în domeniul autentificării mierii de

albine.........................................................................................................................12
1.1. Definiția mierii de albine....................................................................................12

1.2. Clasificarea mierii..............................................................................................12
1.3. Caracteristicile organoleptice ale mierii.............................................................13
1.3.1. Culoarea....................................................................................................13
1.3.2. Aspectul mierii..........................................................................................14
1.3.3. Gustul mierii.............................................................................................15
1.3.4. Aroma mierii.............................................................................................15
1.3.5. Consistența................................................................................................16
1.4. Aspecte economice.............................................................................................17
1.5. Originea botanică și geografică a mierii.............................................................18
1.5.1. Analiza polinică.......................................................................................20
1.5.2. METODE FIZICE ȘI CHIMICE..............................................................23
1.5.2.1. Conductivitatea electrică..............................................................23
1.5.2.2. Culoarea mierii.............................................................................23
1.5.2.3. Umiditatea....................................................................................25
1.5.2.4. pH-ul.............................................................................................26
1.5.2.5. Aciditatea liberă............................................................................26
1.5.2.6. Acizii organici..............................................................................27
1.5.2.7. Glucidele.......................................................................................28
1.5.2.8. Determinarea substanțelor minerale totale și a elementelor.........30
1.5.2.9. Aminoacizii..................................................................................32
1.5.2.10. Proteinele....................................................................................33
1.5.2.11. Vitaminele..................................................................................34
1.5.2.12. Polifenolii...................................................................................34
1.5.2.13. Compușii volatili........................................................................38
1.5.2.14. Markerii ADN.............................................................................40
1.6. Metode alternative pentru autentificarea mierii de albine..................................41
1.6.1. Tehnici spectroscopice..............................................................................41
1.6.1.1. Spectroscopia de fluorescență în fază frontală.............................41
1.6.1.2. Spectroscopia în infraroșu apropiat..............................................42
1.6.1.3. Spectroscopia în infraroșu mediu.................................................43
1.6.1.4. Spectroscopia Raman...................................................................46
1.6.2. Reologia....................................................................................................47
4
Rezumatul tezei de
1.6.3. Metode potențiometrice............................................................................49

1.7. Concluzii............................................................................................................50
Capitolul II. Studiu experimental privind analiza melisopalinologică și

determinarea parametrilor fizico-chimici.............................................................51
2.1. Introducere..........................................................................................................51
2.2. Probe de miere de albine....................................................................................52
2.3. Metode de analiză...............................................................................................52
2.3.1. Analiza melisopalinologică.......................................................................52
2.3.2. Parametrii fizico-chimici...........................................................................52
2.3.2.1. Conținutul de umiditate................................................................52
2.3.2.2. Măsurarea pH-ului.......................................................................53
2.3.2.3. Aciditatea liberă...........................................................................53
2.3.2.4. Conținutul de hidroximetilfurfural (HMF)..................................53
2.3.2.6. Conductivitatea electrică.............................................................55
2.3.2.7. Determinarea conținutului total de polifenoli..............................55
2.3.2.8. Determinarea conţinutului de flavonoide.....................................56
2.3.2.9. DPPH (1,1-difenil-2-picrilhidrazil).............................................56
2.3.2.10. Determinarea conţinutului de zaharuri.......................................56
2.3.2.11. Determinarea conţinutului de polifenoli.....................................57
2.3.2.12. Determinarea conţinutului de acizi organici...............................58
2.4. Analize statistice.................................................................................................58
2.5. Rezultate şi discuţii............................................................................................58
2.5.1. Analiza polenului......................................................................................58
2.5.2. Conținutul de umiditate.............................................................................59
2.5.3. pH..............................................................................................................60
2.5.4. Aciditatea liberă........................................................................................61
2.5.5. Conținutul de hidroximetilfurfural (HMF)..............................................63
2.5.6. Culoarea....................................................................................................63
2.5.7. Conductivitatea electrică..........................................................................64
2.5.8. Conținut total de polifenoli.......................................................................65
2.5.9. Conținutul de flavonoide...........................................................................66
2.5.10. DPPH......................................................................................................66
2.5.11. Conţinutul de zaharuri.............................................................................67
2.5.12. Conţinutul de polifenoli..........................................................................71
2.5.13. Conținutul de acizi organici....................................................................75
2.6. Analiza componentelor principale (PCA)..........................................................78
2.7. Concluzii............................................................................................................80
Capitolul III. Studiu experimental privind autentificarea mierii după originea

botanică utilizând metode potențiometrice...........................................................81
3.1. Introducere..........................................................................................................81
3.2. Materiale şi metode............................................................................................82
5
Rezumatul tezei de
3.2.1. Materiale..........................................................................................................82
3.2.2. Metode......................................................................................................82
3.2.2.1 Analiza melisopalinologică...........................................................82
3.2.2.2. Măsurarea electrochimică.............................................................82
3.3. Analiza statistică.................................................................................................84
3.4. Rezultate şi discuţii............................................................................................84
3.4.2. Limba electronică voltametrică.................................................................85
3.4.3. Analiza statistică.......................................................................................85
3.4.3.1. Analiza componentelor principale (PCA)....................................88
3.4.3.2 Rezultatele clasificării celor cinci tipuri de miere analizate cu
LDA...........................................................................................................90
3.5. Concluzii............................................................................................................92
Capitolul IV. Studiu experimental privind autentificarea mierii utilizând

spectroscopia în infraroșu cu transformată fourier (FT-IR) ATR.....................93
4.1. Introducere..........................................................................................................93
4.2. Materiale și metode............................................................................................94
4.2.1. Probe.........................................................................................................94
4.2.3. Analize fizico-chimice..............................................................................95
4.2.3.1. Prelucrare preliminară a probei....................................................95
4.2.3.3. Măsurarea pH-ului........................................................................95
4.2.3.4 Aciditatea liberă.............................................................................95
4.2.3.5. Conținutul de 5-hidroximetilfurfural (HMF)................................95
4.2.3.6. Culoarea........................................................................................96
4.2.3.7. Conductivitatea electrică..............................................................96
4.2.3.8. Determinarea compoziției zaharurilor..........................................96
4.2.3.9. Determinarea compoziției acizilor organici.................................96
4.2.4. Analiza FT-IR...........................................................................................97
4.2.5. Analize statistice.......................................................................................97
4.3. Rezultate și discuții............................................................................................98
4.3.2. Proprietăți fizico-chimice..........................................................................98
4.3.2.2. pH-ul.............................................................................................99
4.3.2.3. Aciditatea liberă............................................................................99
4.3.2.4. Culoarea........................................................................................99
4.3.2.5. Conductivitatea electrică............................................................101
4.3.2.6. Conținutul de HMF.....................................................................101
4.3.2.7. Conținut de zaharuri...................................................................101
4.3.3. Spectre FT-IR ale mierii românești.........................................................103
6
Rezumatul tezei de
4.4. Analiza chemometrică......................................................................................109

4.5. Corelația de regresie parțială a celor mai mici pătrate a spectrelor FT-IR cu
parametrii fizico-chimici.........................................................................................112
4.5.1. Selectarea domeniului spectral................................................................112
4.5.2. Evaluarea performanței modelelor..........................................................114
4.6. Concluzii..........................................................................................................120
Capitolul V.............................................................................................................121
Diseminarea rezultatelor......................................................................................123
Bibliografie.............................................................................................................125
7
Rezumatul tezei de
SCOPUL ȘI OBIECTIVELE TEZEI DE

DOCTORAT
Scopul tezei de doctorat constă în studierea unor sortimente

de miere de albine (zmeură, mentă, rapiță, cimbrișor, floarea
soarelui, salcâm și tei) de pe teritoriul României prin metode
convenționale și inovative, distructive și nedistructive în vederea
autentificării originii botanice.
Cercetările efectuate în vederea atingerii scopului propus au

vizat următoarele obiective:
 Realizarea unui studiu al literaturii de specialitate cu privire la
stadiul actual al cercetărilor în vederea autentificării mierii de
albine după originea botanică.
 Stabilirea autenticității probelor de miere utilizând metodele
analitice clasice.
 Studierea proprietăților fizico-chimice (analiza
melisopalinologică, umiditatea, pH-ul, aciditatea liberă,
conductivitatea electrică, culoarea, conținutul de HMF,
conținutul total de polifenoli, conținutul de flavonoide,
DPPH) și identificarea compuşilor predominanți din miere
(spectrul glucidic, polifenoli și acizi organici).
 Utilizarea metodelor electrochimice de tipul “limbă
electronică” în vederea analizării și clasificării probelor de
miere în funcție de originea botanică.
 Utilizarea spectroscopiei în infraroșu cu transformată Fourier
(FT-IR-ATR) pentru autentificarea originii botanice.
Cuvinte cheie: miere, autentificare, origine botanică, parametri

fizico-chimici, limba electronică, FT-IR ATR
Teza de doctorat intitulată ”CERCETĂRI ȘI CONTRIBUȚII

PRIVIND AUTENTIFICAREA MIERII DE ALBINE UTILIZÂND
TEHNICI INSTRUMENTALE” cuprinde un număr de 5 capitole, în
care sunt incluse și concluziile generale, listă de abrevieri, referinţe
8
Rezumatul tezei de
bibliografice şi o listă de lucrări publicate sau susţinute la

manifestări ştiinţifice din ţară şi din străinătate.
Capitolul 1, Stadiul actual al cercetărilor în domeniul

autentificării mierii de albine, prezintă nivelul actual de cunoaştere
în ceea ce priveşte rolul mierii de albine pe piața, aspectele
economice legate de producerea ei precum și importanța
autentificării în funcție de originea botanică.
Creșterea comerțului mondial cu miere și utilizările sale în
medicină determină un interes ridicat pentru autenticitatea mierii.
Autenticitatea mierii prezintă două aspecte majore: originea și modul
de producție al acesteia. Originea mierii include originea geografică
și originea botanică, în timp ce producția este legată de recoltarea
mierii din stupi și prelucrarea ei (Siddiqui et al., 2017). Obiectivul
acestui capitol este de a face un studiu critic privind metode utilizate
pentru autentificarea mierii de albine în funcție de originea sa
botanică.
Prima parte a stadiului actual al cercetărilor a cuprins
informații privind caracteristicile organoleptice, clasificarea mierii
precum și metodele tradiționale de autentificare.
Analiza polenului este tehnica clasică de determinare a originii
botanice a mierii de albine, care constă în identificarea granulelor de
polen prin analiză microscopică, pentru a putea determina plantele
vizitate de albine în timpul producției de miere iar o probă de miere,
pentru a putea fi clasificată ca monofloră, trebuie să conţină minim
45% din forma de polen corespunzătoare (Comisia Internațională
pentru botanica albinelor (ICBB), 1970; Louveaux et al., 1978).
Rezultatele obținute prin această tehnică trebuie însă
completate cu determinarea parametrilor fizico-chimici. Mierea are o
compoziție chimică complexă și determinarea acizilor organici, a
zaharurilor, a substanțelor minerale totale (cenușa), a aminoacizilor,
proteinelor, vitaminelor, polifenolilor, markerilor ADN, compușilor
volatili, precum și a parametrilor fizico-chimici (conductivitatea
electrică, culoarea mierii, umiditatea, pH-ul, aciditatea liberă) oferă o
caracterizare esențială a acesteia și contribuie la autentificarea ei.
În ultima parte a acestui capitol, prezentarea metodelor
alternative pentru autentificarea mierii de albine precum tehnicile
spectroscopice (spectroscopia de fluorescență în fază frontală,
spectroscopia în infraroșu apropiat, spectroscopia în infraroșu mediu,
9
Rezumatul tezei de
spectroscopia Raman), reologia și limba electronică oferă o

perspectivă completă asupra tuturor metodelor prezentate în această
lucrare.
Capitolul 2, Studiu experimental privind analiza

melisopalinologică și determinarea parametrilor fizico-chimici,
prezintă în prima parte metodele de analiză care au fost utilizate
pentru a identifica originea botanică a 45 de probe de miere. Probele
de miere de zmeură, rapiță, mentă, cimbrișor și floarea-soarelui au
fost achiziționate de la producători din diferite regiuni din România
și provin din producția din anul 2017 și 2018.
După identificarea profilului melisopalinologic, probele au
fost analizate din punct de vedere fizico-chimic (umiditate, pH,
aciditate liberă, culoare, conductivitate electrică, conținut de HMF,
polifenoli totali, flavonoide, DPPH) și ulterior a fost determinat și
conținutul de zaharuri, polifenoli și acizi organici. Pentru
determinarea parametrilor fizico-chimici s-au folosit pe lângă alte
aparate de lucru, un colorimetru portabil CR-400 (Konica Minolta,
Japonia) și fotometru color Pfund HI 96785 (Hanna Instruments,
SUA), un spectrofotometru UV-VIS-NIR SCHIMADZU UV-3600
(Schimadzu Corporation, Japonia) și un cromatograful HPLC
(Schimadzu, Kyoto, Japonia).
Prin cercetările realizate s-a urmărit stabilirea originii
botanice a probelor de miere și examinarea utilității determinării
parametrilor fizico-chimici în clasificarea mierii în funcție de
originea botanică. Rezultatele analizei melisopalinologice au arătat
că toate cele cinci tipuri de probe de miere au un procent de granule
de polen peste minimul de 45%, care era necesar pentru a clasifica
probele ca miere monofloră. Pe baza analizei polenului, probele de
miere au fost clasificate în funcție de originea botanică în: zmeură (6
probe), rapiță (10 probe), floarea-soarelui (9 probe), cimbrişor (4
probe), mentă (10 probe) și miere polifloră (6 probe). Dintre probele
de miere monofloră, procentul cel mai mare de granule de polen a
fost identificat în cazul probelor de miere de rapiță și de floarea
soarelui.
1
Rezumatul tezei de
Tabelul 2.1. Tipuri de polen identificate în probele de miere

Tip de Probe Tipul principal Alte tipuri de polen
miere de polen
(min.-max.%)
Zmeură 6 Rubus idaeus Prunus, Brassica
(49-82,2%) napus, Trifolium
Rapiţă 10 Brassica spp. Helianthus annuus

(50,12-71%)
Floarea 9 Helianthus spp. Tilia, Brassica napus

soarelui (48,93-92%)
Mentă 10 Mentha spp. Prunus
(46,5-65,02%)
Cimbrişor 4 Thymus spp. (22- Tilia, Helianthus
45%) annuus
Polifloră 6 - Helianthus annuus,
Brassica napus, Tilia,
În ceea ce privește parametrii fizico-chimici, rezultatele au

indicat că probele de miere au fost proaspete și valorile obținute s-au
încadrat în mare parte în limitele impuse de legislație.
Conținutul de umiditate al eșantioanelor analizate a variat de
la o valoare medie de 17,36% în probele de cimbrişor la o valoare
medie maximă de 19,60% în probele de miere polifloră. Originea
botanică a mierii nu a influențat variația conținutului de umiditate
(p>0,05), în timp ce anul producției de miere a avut o influență
(p<0,05) asupra acestui parametru. Nici unul dintre eșantioanele
analizate nu a depășit conținutul de umiditate de 20%, stabilit prin
legislație. Valorile medii ale pH-ului pentru eșantioanele analizate în
acest studiu au variat de la 3,91 în cazul mierii de cimbrişor și
maximum 4,22 în cazul mierii de rapiță. Diferențele în cazul acestui
parametru au fost determinate de originea botanică a mierii (p <0,05)
şi nu de anul producţiei mierii (p>0,05). 50 de miliechivalenți de
acid la 1000 de grame este limita maximă permisă de legislație
pentru aciditatea liberă (Council Directive, 2001) iar în studiul
nostru, cea mai mare aciditate a fost identificată la mierea de floarea-
soarelui (31,63 meq./kg) și cea mai mică (16,01 meq./kg) la mierea
1
Rezumatul tezei de
de rapiță. Conținutul de HMF al probelor de miere analizate în acest

studiu a variat între un minim de 8,26 mg/kg (mierea de floarea
soarelui) și maximum 50,8 mg/kg (mierea de cimbrişor). Unele
dintre probele de mentă (2 probe) și mierea de cimbrişor (1 probă)
care au fost analizate au avut valori ale HMF-ului mai mari decât
limita maximă de 40 mg/kg permisă de standardele europene
(Directiva Consiliului, 2002). În cazul probelor de miere analizate în
acest studiu, este posibil să fi existat o supraîncălzire. Culoarea
probelor de miere analizate a variat între alb (mierea de rapiță),
chihlimbar extra light (mierea de floarea soarelui, cimbrişor și
polifloră) și chihlimbar light (mierea de mentă și zmeură).
Probele de miere analizate au o conductivitate electrică mai
mică de 500 µS/cm, deci pot fi clasificate ca fiind miere florală pură.
Mierea de mentă are cea mai mare conductivitate electrică (474,05
µS/cm) urmată de mierea de zmeură (446,16 µS/cm). Mierea
polifloră și cea de floarea soarelui au o valoare apropiată a
conductivității electrice (354,09 µS/cm și 362,27 µS/cm), iar mierea
de rapiță și cimbrişor au fost caracterizate prin cele mai mici valori
ale conductivității electrice (162,5 µS/cm la mierea de rapiță și
244,28 µS/cm în mierea de cimbrişor). Originea botanică a avut o
influență semnificativă (p<0,001) asupra variației acestui parametru.
De obicei, mierea de culoare deschisă are o conductivitate electrică
mai scăzută față de cea de culoare închisă, ceea ce indică faptul că
acest tip de miere are un conținut mineral mai mic.
Efectele antioxidante ale mierii au fost atribuite prezenței
acizilor fenolici, flavonoidelor, acidului ascorbic, carotenoizilor,
catalazei, peroxidazelor, precum și produselor de reacție Maillard din
compoziția mierii. Conținutul fenolic total (TPC) pentru probele de
zmeură, mentă, cimbrişor, rapiță, floarea soarelui și mierea polifloră.
TPC a variat între 18,91 mg GAE/100 g (mierea de cimbrişor) și
23,71 mg GAE/100 g (mierea de mentă) şi nici o diferență
semnificativă nu a fost determinată în funcţie de originea botanică
sau de an. Flavonoidele au o greutate moleculară scăzută și sunt
componente vitale pentru aroma mierii și proprietățile sale
antioxidante. Ca și în cazul polifenolilor, în acest studiu, probele de
miere de cimbrişor au avut cel mai mic conținut de flavonoide (17,45
mg QE/100 g). Cel mai mare conținut de flavonoide a fost identificat
în mierea de zmeură (33,58 mg QE/100 g), urmată de mierea de
mentă (25,73 mg QE/100 g), mierea polifloră (24,14 mg QE/100 g),
1
Rezumatul tezei de
mierea de floarea- soarelui (22,86 mg QE/100 g) și mierea de rapiță

(20,25 mg QE/100 g).
În acest studiu, cea mai mare activitate de epurare a
radicalilor DPPH a fost identificată pentru mierea de zmeură
(79,05%) și mierea de mentă (74,03%) și cea mai mică pentru
cimbrişor (63,77%) și mierea de rapiță (55,49%).
În eșantioanele de miere analizate, cel mai mare conținut de
fructoză a fost identificat în mierea de cimbrişor (36,77%) și cel mai
mic în mierea polifloră (35,15%). Mierea de rapiță a avut cel mai
mare conținut de glucoză (31,78%), iar mierea polifloră a avut cel
mai mic conținut (24,95%) din această monozaharidă. Conținutul de
glucoză a fost singurul parametru care a variat semnificativ (p<0,01)
în funcție de originea botanică a probelor analizate. Maltoza (valoare
maximă de 1,79% în miere polifloră), trehaloza (valoarea maximă de
2,35% în mierea de rapiță) și melezitoza (valoare maximă de 1,34%
în mierea de cimbrișor) au fost zaharuri care împreună cu fructoza și
glucoza s-au găsit în concentrații semnificative în probele de miere
analizate.
Sucroza și rafinoza au avut valori între 0,07% (mierea de
zmeură) și 0,73% (mierea polifloră), respectiv 0,21% (mierea de
rapiță) și 0,42% (mierea polifloră). În afară de zaharurile individuale,
pentru toate cele 45 de probe de miere, a fost calculat și raportul
fructoză/glucoză. Atunci când conținutul de fructoză este mai mare
decât cel de glucoză mierea este fluidă, astfel, acest raport poate fi
utilizat pentru a identifica starea de cristalizare a mierii
(Ouchemoukh et al., 2010, Venir et al., 2010). Alvarez-Suarez et al.,
(2010) au raportat că raportul fructoză/glucoză ar putea afecta și
aroma mierii, deoarece fructoza este mai dulce decât glucoza. Toate
probele de miere examinate au fost fluide, deoarece raportul
fructoză/glucoză a fost mai mare decât 1.
Analiza polifenolilor din miere poate fi utilizată ca metodă de
autentificare a originii botanice și chiar geografice (Ciulu et al.,
2016). În eșantioanele studiate au fost analizaţi 12 polifenoli, care s-
au găsit în cea mai mare parte la toate probele în diferite concentrații.
Acidul galic a fost găsit în concentrație mare (1,55 mg/100 g) în
mierea de mentă, în timp ce, cea mai mică valoare a fost identificată
în mierea de cimbrişor (0,57 mg/100 g). Acizii protocatecuic și 4-
hidroxibenzoic au fost identificați în concentrații mai mari în mierea
de mentă (2,04 mg acid protocatecuic/ 100 g și 1,20 mg acid 4-
1
Rezumatul tezei de
hidroxibenzoic/100 g) și mierea de zmeură (2,5,5 mg acid

protocatecuic/100 g și 2,33 mg acid 4-hidroxibenzoic/100 g). Față de
alte tipuri de miere, menta a avut și un conținut ridicat de acid vanilic
(3,03 mg/100g) și acid clorogenic (1,48 mg/ 100 g). Acești doi acizi
fenolici s-au găsit, de asemenea, în mierea de floarea soarelui și în
cea de cimbrişor în cantități mari. Acidul cafeic a predominat în
mierea polifloră (1,20 mg/100g) și nu a depășit nivelul de 0,38
mg/100 g în alte probe de miere. Mierea de cimbrişor a avut cel mai
mare conținut de acid p-cumaric, în timp ce miricetina a predominat
în mierea de rapiță, deși s-a găsit în toate tipurile de miere.
Acidul rozmarinic a fost găsit numai în mierea de zmeură în
concentrație foarte mică (0,03 mg/100 g), în timp ce kaempferolul a
fost determinat numai în mierea polifloră în concentrație de 0,38
mg/100 g. Quercitina a fost cuantificată doar în 3 tipuri de miere:
mentă, polifloră și floarea soarelui și luteolina nu a fost determinată
în nici un eșantion.
Acizii organici reprezintă un procent mic din totalul
componentelor mierii (<0,5%), dar definesc aroma, culoarea, pH-ul
și aciditatea și joacă, de asemenea, un rol important în activitățile
antimicrobiene și antioxidante ale mierii (Da Silva et al., 2016).
Determinarea compoziției acizilor organici poate fi un parametru
important utilizat pentru a identifica originea botanică a mierii
(Daniele et al., 2012).
Acidul predominant în toate probele de miere analizate a fost
acidul gluconic. Conținutul maxim de acid gluconic a fost determinat
în mierea de zmeură (4,83 g/kg) și cea mai mică valoare în mierea de
rapiță (3,59 g/kg). Rezultatele obținute în acest studiu au fost
similare cu cele raportate de Suto et al., (2020) când au studiat
mierea de salcâm și au raportat un conținut de 1,575 g/kg acid
gluconic. Mierea de salcâm are un conținut mai scăzut de acid
gluconic. Într-un studiu anterior, o cantitate mai mare de acid
gluconic (5,62 g/kg) a fost identificată pe mierea de floarea-soarelui
(Pauliuc & Oroian, 2020) și la fel s-a observat și pentru mierea de
castane (8,90 g/ kg) (Sahin & Erim, 2011).
Acidul gluconic este predominant atât în mierea de mană cât
și în mierea florală, iar concentrația sa poate fi influențată de sursa
botanică, de polenul și de nectarul florilor pe care le-au colectat
albinele. În studiul nostru, concentrația acidului gluconic nu a fost
influențată de originea botanică sau de anul de producție (p> 0,05).
1
Rezumatul tezei de
Probele de miere românească de mentă și cimbrişor au fost

bogate în acid propionic (2,67 g/kg și 2,36 g/kg) și se observă, de
asemenea un conținut semnificativ de acid succinic, care variază de
la o valoare minimă de 0,05 g/kg (mierea de zmeură) la o valoare
maximă de 0,13 mg/kg (mierea de mentă). Suto et al., (2020) au
raportat că acidul succinic a fost detectat în 16 din 25 de probe
analizate în studiul lor (concentrația medie de acid succinic a fost de
0,028 g/kg) în timp ce, Suarez-Luque et al., (2002), care au analizat
50 de probe de miere din Galicia (Spania), au identificat un conținut
de acid succinic mult mai mare.
Acidul formic, acetic, lactic și butiric au fost determinaţi în
concentrații mici în toate probele de miere. Conținutul de acizi
propionici și acetici al probelor de miere a fost puternic influențat (p
<0,001) de origine botanică.
Analiza componentelor principale (PCA) a fost aplicată
pentru a analiza și identifica probele de miere care au caracteristici
similare dintr-un număr total de 45 de probe de diferite tipuri de
miere, din diferite regiuni din România. Prima componentă
principală (PC-1) a reprezentat 82% din variație, în timp ce a doua
componentă principală (PC-2) a reprezentat 9% din variație;
împreună, primele două componente principale au reprezentat 91%
din variabilitatea inițială.
Separarea probelor de miere în funcție de originea botanică
este prezentată în figura 2.1., unde tipurile de miere sunt marcate ca:
RA - rapiță, T - cimbrișor, P - polifloră, S - floarea soarelui, M -
mentă și R - miere de zmeură. După cum se vede în această figură,
există trei elipse care reprezintă mierea de rapiță, floarea soarelui și
cimbrișor, elipse care nu se suprapun cu alte probe de miere, cu
excepția mierii poliflore. În ceea ce privește mierea de mentă și
zmeură, se poate observa că elipsa de miere de zmeură este plasată în
elipsa de miere de mentă, deci nu se poate observa o separare clară în
acest eșantion. Mierea polifloră nu a fost perfect grupată datorită
faptului că acest tip de miere are o mare varietate a tipurilor de
granule de polen.
După cum se poate observa în figura 2.2, parametrii care se
află în elipsa exterioară au o contribuție mai mare la variabilitate
decât parametrii situați în elipsa interioară. Probele de miere de
rapiță au fost corelate cu valorile L*, pH, c* ab, h* ab, cu conținutul
de turanoză, manoză și cu cel de HMF. Probele de miere de
1
Rezumatul tezei de
cimbrişor au fost corelate cu conținutul de trehaloză și mierea de

mentă cu acidul cafeic, p-cumaric, vanilic, rozmarinic și conținutul
de acid clorogenic. În ceea ce privește parametrii fizico-chimici, se
pare că umiditatea este în opoziție cu restul parametrilor.
Figura 2.1. Analiza componentelor principale - scoruri: RA - rapiță,

T - cimbrișor, P - polifloră, S - floarea soarelui, M - mentă și R -
miere de zmeură. Elipsa albastră - grup de miere de rapiță, elipsa
galbenă - grup de miere de cimbrișor, elipsa roșie - grup de miere de
floarea-soarelui, elipsa verde - grup de miere de zmeură și elipsa
violet - grup de miere de mentă
1
Rezumatul tezei de
Figura 2.2. Analiza componentelor principale - influența

parametrilor: L*, h*ab, c*ab, Pf-culoare Pfund, pH, Fa-aciditate
liberă, EC-conductivitate electrică, Mo-umiditate, HMF, TPC-
conţinutul total de polifenoli, TFC-conţinutul total de falvonoide,
DPPH, GA-acid galic, PA-acid protocatecuic, 4-hA-4- acid
hidroxibenzoic, VA-acid vanilic, CA-acid clorogenic, CafA-acid
cafeic, p-CA-acid para-cumaric, RA-acid rozmarinic, My-
miricitină, Qu-quercitină, Lu-Luteolină, Ka-Kampferol, F-conţinut
de fructoză, G-glucoză, S-sucroză, Tu-turanoză, Ma-manoză, Tr-
trehaloză, Me- melezitoză, Ra-rafinoză, GluA-acid gluconic, ForA-
acid formic, AcetA-acid acetic, ProA-acid propionic, LacA - acid
lactic , ButA - acid butiric, SucA - acid succinic
A existat o diferențiere clară între variabila umiditate (Mo) și

grupul variabilei Tu, L*, Ma, HMF, pH și h* ab (direcția PC-1) și
grupul TPC variabil și SucA (direcția PC-2). Între variabilele de grup
din direcția PC-1 (Tu, L*, Ma, HMF, pH, h* ab și Ma) nu a existat
nici o corelație cu variabilele TPC și SucA. Între Tu, L*, HMF, pH și
h* ab și variabila umiditate (Mo), a existat o corelație negativă, iar
cea mai mare fracție a variației explicate între aceste variabile a fost
de 82%. Mai mult, distanța mică dintre Tu, L*, HMF, Ma și h* ab a
arătat o corelație puternică între variabile.
1
Rezumatul tezei de
Analiza PCA a avut rezultate în cazul probelor de miere de

rapiță, floarea-soarelui și cimbrişor, în timp ce mierea de mentă și
cea de zmeură nu au fost clar separate, dar pentru o mai bună
clasificare a mierii necunoscute este necesară creșterea numărului de
probe analizate. Aceste rezultate demonstrează că, analiza polinică
completată cu determinarea parametrilor fizico-chimici sunt
instrumente utile, cu ajutorul cărora se poate identifica originea
botanică a mierii de albine.
Capitolul 3, Studiu experimental privind autentificarea

mierii după originea botanică utilizând metode potențiometrice,
prezintă autentificarea mierii de albine după originea botanică, prin
utilizarea unei metode potențiometrice de tipul unei ”limbi
electronice”. Probele au fost autentificate cu ajutorul analizei
polinice. Rezultatele analizei melisopalinologice au fost completate
de datele obținute cu sistemul electronic de limbă voltametrică.
Un total de 41 de probe de miere monofloră românească de
origine botanică diferită (10 probe de mentă, 9 probe de zmeură, 4
probe de cimbrişor, 8 probe de floarea-soarelui și 10 probe de miere
de rapiță) au fost utilizate pentru analiză. Probele au fost din
producția de miere din anii 2017 și 2018.
După confirmarea originii botanice, realizată prin analiza
melisopalonologică, s-a utilizat pentru măsurarea electrochimică un
sistem electronic de limbă voltametrică (Metrohm, Filderstadt,
Germania) format din electrozi de tip tijă, și anume, un electrod de
referință (Ag/AgCl), un electrod auxiliar (grafit) și electrozi de lucru
(un electrod de sticlă, Au, Ag, Pt, ZnO și TiO2) (Metrohm,
Filderstadt, Germania). Electrodul de argint (6.1204.130 Ag,
Methrom, Filderstadt, Germania), electrodul de platină (6.1204.120
Pt Methrom, Filderstadt, Germania), electrodul de aur (6.1204.140
Au, Methrom, Filderstadt,Germania) şi cel de sticlă (6.1204.600 GC,
Methrom, Filderstadt, Germania) au diametrul de 2 mm și electrozii
de oxid de zinc şi dioxid de titan au diametrul de 5 mm (figura 3.1).
Electrozii de lucru de Ag, Pt și Au sunt achiziționați și folosiți ca
atare în timp ce, cei de ZnO și TiO2 sunt construiți manual în
laborator folosind metoda propusă de Tiwari et al., (2018).
1
Rezumatul tezei de
Figura 3.1. Electrozii utilizați pentru măsurare: electrodul de Ag, Pt,

Au, sticlă, ZnO și TiO2
Voltamogramele ciclice pentru mierea de rapiță sunt

prezentate în figura 3.2. și au fost obținute cu electrozii de lucru (Au,
Ag, Pt, ZnO, TiO2) și cu un electrod de sticlă.
După cum se poate observa din cele șase voltamograme ciclice,
intensitatea maximă a fost măsurată folosind dioxidul de titan ca
electrod de lucru. Cu toate acestea, curentul a variat foarte mult în
funcție de tipul electrozilor de lucru, iar cea mai mică intensitate a
fost observată în cazul electrodului de sticlă.
Pot fi observate valori diferite ale intensității curentului în
funcție de electrodul de lucru utilizat; cele mai mari valori ale
intensității curentului au fost observate în mierea de mentă în cazul
electrodului cu dioxid de titan (0,195 mA). Mai mult, în cazul mierii
de mentă au fost de asemenea, observate valori mai mari ale
intensității curentului pentru electrodul de oxid de zinc (0,136 mA) și
electrodul de argint (0,109 mA). Din cele 41 de probe de miere
analizate în acest studiu, în 2 probe de miere de rapiță și în 2 probe
de miere de zmeură, au fost înregistrate valori mai mari ale
intensității curentului cu electrodul de oxid de zinc. În celelalte 37 de
probe de miere, valoarea maximă a fost înregistrată pentru electrodul
cu dioxid de titan.
În ceea ce privește valoarea intensității curentului, electrodul
cu dioxid de titan a fost urmat de oxidul de zinc și electrodul de
argint. Cele mai mici valori au fost înregistrate pentru electrodul de
sticlă pentru toate probele analizate.
1
Rezumatul tezei de
0.00004
a.
0.00003
0.00002
0.00001
0
Curent
-0.00001
-0.00002
-0.00003
-1 -0.5 0 0.5 1
Potențial (V)
b.0.000005
0
-0.000005
-0.00001
-0.000015
Curent
-0.00002
-0.000025
-1 -0.5 0 0.5 1
Potențial (V)
2
Rezumatul tezei de
c. 0.000005
0
-0.000005
Curent
-0.00001
-0.000015
-0.00002
-0.000025
-1 -0.5 0 0.5 1
Potențial (V)
d.0.000002
0.000001
0
-0.000001
-0.000002
Curent
-0.000003
-0.000004
-0.000005
-0.000006
-0.000007
-1 -0.5 0 0.5 1
Potențial (V)
2
Rezumatul tezei de
Curent
f. 0.0001
0.00005
-0.00005
Curent
-0.0001
-0.00015
-0.0002
-1 -0.5 0 0.5 1
Potențial (V)
Figura 3.2. Voltamogramele ciclice ale soluțiilor de miere de rapiță
folosind diferiți electrozi: a. - electrod de argint, b. - electrod de
platină, c. - eletrod de aur, d. - electrod de sticlă, e. -electrod de oxid
de zinc, f. - electrod de dioxid de titan
2
Rezumatul tezei de
Din analiza PCA putem observa că 85% din variație a

reprezentat prima componentă principală (PC-1), în timp ce a doua
componentă principală (PC-2) a reprezentat 9% din variație;
împreună, rezultând un total de 94% din variabilitatea inițială.
În figura 3.3., tipurile de miere sunt marcate ca: RA-
zmeură, T-cimbrişor, S-floarea-soarelui, M-mentă și R- miere de
rapiță și separarea probelor de miere în grupuri în funcție de originea
botanică poate fi ușor observată. Aceste cinci sortimente de miere de
origine botanică diferită (mentă, rapiță, floarea-soarelui, cimbrişor și
zmeură) sunt foarte bine separate. Un eșantion de miere de zmeură s-
ar putea suprapune cu elipsa de miere de floarea soarelui.
Figura 3.3. Proiecția și reprezentarea probelor: RA-zmeură, T-

cimbrişor, S- floarea-soarelui, M-mentă și R-miere de rapiță. Elipsa
albastră-grupul de miere de zmeură, elipsa galbenă-grupul de miere
de floarea soarelui, elipsa roșie-grupul de miere de rapiță, elipsa
verde-grupul de miere de cimbrișor și elipsa mov-grupa de miere
de mentă.
2
Rezumatul tezei de
Figura 3.4. Analiza componentelor principale - încărcări: Ag -

electrodul de argint, Pt - electrodul de platină, Au - electrodul de aur,
GC - electrodul de sticlă, ZnO - electrod de oxid de zinc, TiO2 -
electrod de dioxid de titan
În figura 3.4. parametrii folosiți pentru proiecție sunt

prescurtaţi astfel: Ag -electrodul de argint, Pt - electrodul de platină,
Au - eletrodul de aur, GC - electrodul de sticlă, ZnO - electrodul de
oxid de zinc, TiO2 - electrodul de dioxid de titan. În această figură se
poate observa că parametrii care sunt în elipsa exterioară contribuie
mai mult decât parametrii care sunt în elipsa interioară. Distanța
mică între TiO2 și ZnO arată o corelație puternică între aceste două
variabile.
Într-un sistem de „limbă electronică” pe bază de voltametrie
pentru o identificare mai eficientă, cu o grupare mai bună, a originii
botanice pot fi folosiți cu succes electrozii de lucru de argint și de
oxid de metal. În cazul electrozilor de platină, aur și sticlă nu s-au
observat variații considerabile în funcție de originea botanică a
mierii.
Clasificarea mierii în funcție de originea lor botanică a fost
supusă analizei LDA pe baza potențialului maxim al fiecărui electrod
de lucru utilizat. Folosind această metodă, a fost posibilă evaluarea
2
Rezumatul tezei de
capacității unei „limbi electronice” de a prezice corect originea

fiecărui tip de miere.
Rezultatele LDA indică că 92,7% din cazurile din probele
originale au fost clasificate corect și 85,4% din probele care au fost
supuse validării încrucișate u fost clasificate corect. Probele de miere
de rapiță și mentă au fost 100% clasificate corect în cazurile
originale și de asemenea, în cazul validării încrucișate. Cele mai
scăzute cazuri validări au fost observate în cazul probelor de miere
de zmeură (66,7%). Separarea grupelor de miere în funcție de
originea botanică obținută cu ajutorul LDA este prezentată în figura
3.5.
4
3
2
1
0
-1
-2
-3
F2
-4
-6 -4 -2 F 1 (803.5%) 2 4 6
Figura 3.5. Proiecția și reprezentarea probelor în analiza linear

discriminantă: romb albastru - zmeură, pătrat roșu - floarea soarelui,
triunghi verde - mentă, cruce violet - rapiţă, semn de înmulțire
albastru - cimbrişor
S-a putut observa că electrozii oxizilor metalici, construiți

printr-o metodă simplă dau cele mai bune rezultate, demonstrând o
bună diferențiere a probelor de miere în funcție de originea florală.
Comparând electrozii oxizilor metalici cu electrozii Au, Pt și sticlă s-
a constatat o diferențiere mai bună între cele cinci tipuri florale de
2
Rezumatul tezei de
miere în cazul utilizării electrozilor de ZnO și TiO2. Rezultatele

obținute în acest studiu demonstrează utilitatea limbii voltametrice
ciclice pentru autentificarea mierii.
Capitolul 4, Studiu experimental privind autentificarea mierii

utilizând spectroscopia în infraroșu cu transformată fourier (FT-IR)
ATR, demonstrează utilitatea spectroscopia în infraroșu cu
transformată fourier (FT-IR) ATR în autentificarea mierii de albine
după originea botanică, fiind o tehnică de analiză nedistructivă. 206
probe de miere au fost achiziționate din România și au provenit din
producția din 2017 (cimbrișor și mentă), 2018 (zmeură) și 2020
(salcâm, tei, floarea-soarelui și rapiță). Tipurile de miere selectate au
fost analizate cu ajutorul metodelor tradiționale distructive (analiza
polenului și determinarea parametrilor fizico-chimici ai mierii:
conținut de umiditate, pH, aciditate liberă, culoare, conductivitate
electrică, conținut de HMF, zaharuri și acizi organici) și prin metoda
nedistructivă (FT-IR ATR). Analiza FT-IR a fost utilizată pentru
prezicerea parametrilor fizico-chimici studiați utilizând metode
statistice și a fost efectuată cu ajutorul unui spectrometru Nicolet iS-
20 (Thermo Scientific, Karlsruhe, Dieselstraße, Germania). Analiza
melisopalinologică a confirmat că toate tipurile de probe de miere au
fost miere monofloră autentică. Pentru a corela informațiile spectrale
FT-IR cu parametrii fizico-chimici și, prin urmare, a evalua utilitatea
FT-IR în analiza calității și autenticității mierii, informațiile spectrale
au fost cuplate cu analiza discriminantă liniară, analiza
componentelor principale (PCA) și regresia parțială a celor mai mici
pătrate (PLS-R).
Pentru probele de miere din acest studiu, umiditatea a variat
între o valoare minimă de 17,23% (probele de miere de cimbrișor) și
o valoare maximă de 18,82% (probele de miere de floarea-soarelui).
Diferența dintre probele de miere în ceea ce privește conținutul de
umiditate a fost semnificativă (p<0,05) și am considerat că
diferențele în ceea ce privește conținutul de umiditate au fost legate
mai mult de perioada de timp în care albinele colectează nectarul,
mai degrabă decât de originea sa botanică. pH-ul probelor de miere a
variat între 3,92 și 4,83, mierea de cimbrișor fiind cea mai acidă și
mierea tei având cea mai mare valoare a pH-ului. Diferențele de pH
ale probelor de miere, determinate de originea botanică, au fost
semnificative (p<0,001) și au fost puternic influențate de originea
2
Rezumatul tezei de
botanică a nectarului (Sajid et al., 2020). Valorile acidității libere au

variat semnificativ în funcție de originea botanică a mierii (p<0,001),
cu toate acestea, acest parametru poate fi modificat dacă mierea este
păstrată în condiții inadecvate sau procesul de lichefiere este agresiv.
În ceea ce privește diferențele observate în valorile de nuanță (h*ab)
și cromă (C*ab), toate probele de miere au nuanțe galbene, probele de
miere de rapiță și salcâm tinzând mai mult spre verde, în timp ce
celelalte probe au fost caracterizate de mai multă roșeață.
Conductivitatea electrică a probelor de miere analizate în
acest studiu a fost sub 500 µS/cm (Bogdanov et al., 1999), astfel
încât acestea pot fi clasificate ca miere florală pură, cu excepția
mierii de tei. Mierea de tei a avut cea mai mare conductivitate
electrică (511,76 µS/cm), urmată de mierea de mentă (466,12
µS/cm) și mierea de zmeură (439,25 µS/cm). Pentru probele de
miere analizate în acest studiu, conținutul de HMF a fost sub limită
maximă impusă de legislație și a variat semnificativ (p <0,001) între
4,08 mg/kg (miere de salcâm) și 32,52 mg/kg (miere de cimbrișor).
În probele analizate în acest studiu cel mai mare conținut de
fructoză a fost identificat la mierea de salcâm (37,05%), urmată de
mierea de cimbrișor (36,42%), iar cel mai mic procent a fost găsit la
mierea de rapiță (33,97%). În cazul glucozei, mierea de rapiță a avut
cel mai mare conținut (31,67%), deoarece acest zahar este specific
acestui tip de miere. Zaharoza a fost prezentă în cantități mici, cel
mai mare procent fiind determinat în mierea de cimbrișor (0,53%).
Dintre acizii organici determinați în miere, cel predominant
este acidul gluconic, care provine din glucoz-oxidaza furnizată de
albine în timpul procesului de maturare (Da Silva et al., 2016). În
probele de miere monofloră cu diferite origini botanice, analizate în
acest studiu, acidul organic predominant a fost acidul gluconic, care
a fost determinat în cea mai mare concentrație în mierea de zmeură
(4,82 g/kg) și în cea mai mică concentrație în mierea de salcâm (2,20
g/kg) ). În comparație cu concentrația de acid gluconic, ceilalți acizi
organici determinați în studiul nostru au avut concentrații mult mai
mici; cu excepția acidului propionic, care a fost găsit în mierea de
mentă și cimbrișor în concentrații de 2,67 g/kg și respectiv 2,36 g/kg,
toți ceilalți acizi organici (acid formic, acetic, lactic, butiric și
succinic) au fost determinați în concentrații sub 1 g/kg. Acizii
organici au variat semnificativ (p <0,01) între tipurile de miere.
2
Rezumatul tezei de
În spectroscopia în infraroșu mediu, regiunea spectrală

cuprinsă între 4000 cm-1 și 650 cm-1 conține informații privind
vibrațiile moleculare ale probei analizate și este sensibilă la
proprietățile chimice și fizice ale acesteia. Regiunea anomerică a
glucidelor (940-700 cm-1) oferă un spectru unic pentru fiecare
compus în care poziția și intensitatea benzilor sunt specifice fiecărui
zahar (Li-Chan et al., 2011). În această regiune spectrală, benzile au
fost atribuite vibrațiilor de îndoire ale grupării C-H și vibrațiilor
inelului în structura carbohidraților (Gok et al., 2015; Subari et al.,
2012). Prin urmare, regiunea spectrală 1800-750 cm -1 a fost selectată
pentru diferențierea cu succes a sortimentelor de miere. Trebuie
remarcat faptul că spectroscopia FT-IR este foarte sensibilă la
compoziția chimică generală a probei, mai ales atunci când este
asociată cu analize statistice multivariate, oferind rezultate fiabile în
determinarea originii botanice a mierii (Kasprzyk et al., 2018).
Benzile de la 1175 la 940 cm-1 au fost atribuite unor vibrații
de întindere ale C–H în carbohidrați, după cum urmează: 1148 cm -1 a
fost specifică zaharozei, 1087 și 1043 cm-1 au fost corelate cu
prezența glucozei și fructozei și 983 cm-1 și 965 cm-1 au fost
specifice fructozei din compoziția mierii (Horvatinec & Svečnjak,
2020).
Figura 4.1. Spectrele FT-IR ale probelor de miere de diferite origini

botanice: zmeură, mentă,
rapiță, floarea-soarelui, cimbrișor, salcâm și miere de tei
2
Rezumatul tezei de
În acest studiu, PCA a fost aplicat pentru a analiza și

identifica probe de miere care au caracteristici similare dintr-un total
de 206 probe de diferite tipuri de miere din diferite regiuni ale
României.
Prima componentă majoră (PC-1) a reprezentat 80% din
variație, în timp ce a doua componentă majoră (PC-2) a reprezentat
11% din variație; împreună, primele două componente principale au
reprezentat 91% din variabilitatea inițială. Separarea probelor de
miere în funcție de originea botanică este prezentată în Figura 4.2. În
cele două dimensiuni se poate observa o separare clară pentru 5
grupe de miere, și anume mierea de mentă, rapiță, salcâm, tei și
floarea soarelui, în timp ce probele de miere de cimbrișor și zmeură
nu au fost clar separate.
Figura 4.2. Scorurile principale ale analizei componentelor pe baza

spectrelor FT-IR corectate cu MSC: a - salcâm, t-tei, s - floarea-
soarelui, c - cimbrișor, z - zmeură, m - mentă, r - rapiță
În acest studiu, LDA a fost aplicat pentru a analiza și

identifica probe de miere care au caracteristici similare dintr-un total
de 206 probe de diferite tipuri de miere. În figura 4.12 este
prezentată proiecția analizei discrimine liniare a probelor pe baza
metodei covarianței. F1 și F2 au explicat 70,57% din totalul
varianței. După cum se poate observa în figura 4.12, există 7 grupuri
2
Rezumatul tezei de
separate, fiecare pentru un tip de miere. LDA a obținut 100%

precizie, sensibilitate și specificitate în identificarea simultană a
mierilor în funcție de originea lor botanică.
Observations (axes F1 and F2:

20 70.57 %)
15
10 1
5 2
F2 (23.41
3
0
4
-5 5
6
-10
7
-15
-20 -15 -10 -5 0 5 10 15 20
F1 (47.16 %)
Figura 4.3 Analiza discriminantă a probelor de miere utilizând

spectrele FT-IR corectate cu MSC: 1 - tilia, 2 - salcâm, 3 - cimbrișor,
4 - -mentă, 5- floarea-soarelui, 6 - zmeură, 7 - rapiță
În cadrul acestui studiu s-au utilizat diferite combinații de

intervale spectrale pentru realizarea predicției adecvate a
parametrilor studiați (conținut de umiditate, pH, conductivitate
electrică, 5-HMF, fructoză, glucoză și zaharoză), după cum urmează:
pentru conținut de umiditate 3650-2840 cm-1 și 3650-2840 +1810-
700 cm-1 (Shi & Yu, 2017), pentru pH 3700-2600 + 1900-750 cm -
1
(Węglińska et al., 2020), pentru conductivitate electrică 3700-600,
3
Rezumatul tezei de
3700-2400 + 1800-700 și 1800-700 cm-1 (Svečnjak et al., 2015),

pentru aciditate liberă 1710-1010 cm-1 (Bureau et al., 2012), pentru
5-HMF 2900-2750 + 1750 -1050 cm-1 (Stöbener et al., 2019) și
pentru zaharuri (glucoză, fructoză și zaharoză) 3000-2800, 1700-
1600, 1540-700, 3000-2800 + 1700-1600 cm-1, 3000-2800 + 1540-
700 cm-1, 1700-1600 + 1540-700 cm-1 și respectiv 3000-2800 +
1700-1600 + 1540-700 cm-1 (Anjos et al., 2015; Gok et al., 2015).
Regresia parțială a celor mai mici pătrate (PLS-R) este o
metodă de analiză statistică care poate prezice variabile independente
(de exemplu, parametrii fizico-chimici) din variabilele dependente
(de exemplu, spectrele FT-IR) pe baza dimensionalității setului de
date (Wold et al., 2001). Modelul PLS-R poate prezice parametrii
fizico-chimici utilizând spectrele FT-IR prin reducerea influenței
unor numere de undă care pot interfera în performanța modelului.
Coeficientul de regresie (R2) este un număr care indică performanța
unui model. După cum se poate observa, tratamentul FT-IR nu este
același pentru parametrii fizico-chimici studiați. Pentru parametrii
precum pH-ul, conductivitatea electrică, aciditatea liberă și fructoza,
glucoza și zaharoza, cel mai bun tratament a fost SNV combinat cu
prima derivată, pentru conținutul de umiditate cel mai bun tratament
a fost prima derivată, în timp ce pentru 5-HMF cel mai bun tratament
a fost linia de bază.
După cum se poate observa din datele obținute, coeficienții de
regresie ai parametrilor fizico-chimici au fost mai mari de 0,889
pentru etapa de calibrare, în timp ce pentru etapa de validare valorile
acestui parametru statistic au fost mai mari de 0,801, cu o singură
excepție pentru zaharoză unde coeficienții regresiei au fost 0,616
pentru calibrare și 0,617 pentru validare.
Modelul PLS-R a reușit să prezică cu succes parametrii
fizico-chimici pe baza spectrelor FT-IR, deoarece metodele
matematice de pre-procesare aplicate pot reduce influența anumitor
zone spectrale care interferează în performanța modelului.
Rezultatele obținute în acest studiu demonstrează că FT-IR
este o metodă utilă pentru autentificarea mierii și evaluarea calității
și este preferată în analiza mierii datorită avantajelor majore de a fi
rapidă și nedistructivă.
Capitolul 5 prezintă Concluzii generale ale cercetărilor

realizate în această teză de doctorat.
3
Rezumatul tezei de
În teza de doctorat intitulată ”CERCETĂRI ȘI

CONTRIBUȚII PRIVIND AUTENTIFICAREA MIERII DE
ALBINE UTILIZÂND TEHNICI INSTRUMENTALE” s-a urmărit
ca studiile teoretice și cele experimentale efectuate să contribuie la
nivelul actual de dezvoltare și de cunoaștere în domeniul
autentificării mierii de albine. Această teză de doctorat subliniază
importanța autentificării mierii atât pentru consumatori cât și pentru
producători. Din concluziile deja prezentate la finalul fiecărui capitol
și din rezultatele obținute prin cercetările efectuate rezultă
următoarele concluzii generale:
- Având în vedere proprietățile benefice ale mierii de albine
care, pe lângă principala utilizare ca aliment prezintă și
efecte antimicrobiene, antiinflamatorii și antioxidante, s-a
observant o creștere a studiilor privind autenticitatea sa.
Determinarea originii florale a mierii reprezintă un mare
interes din punct vedere economic, întrucât mierea
monofloră deține o valoare comercială mai mare decât cea
polifloră.
- În vederea stabilirii autenticității mierii s-au utilizat atât
tehnici analitice clasice cât și instrumentale.
- Echipamentele din dotarea laboratoarelor Facultății de
Inginerie Alimentară au permis realizarea analizelor pentru
identificarea sursei florale a probelor de miere.
- Pentru sortimentele de miere studiate (miere de zmeură,
mentă, cimbrișor, rapiță, floarea-soarelui, salcâm și tei)
sursa botanică a fost confirmată prin analiza polenului. În
toate probele de miere monofloră a fost identificat un
procent > 45% de granule de polen caracteristic fiecărei
surse florale, în funcție de proveniența mierii. În mierea
polifloră nu a fost identificată prezența unui tip de polen
predominant.
- Mierea monofloră prezintă proprietăți senzoriale, fizico-
chimice și melisopalinologice caracteristice sursei botanice
de proveniență. Parametrii fizico-chimici (umiditatea, pH-
ul, aciditatea liberă, conductivitatea electrică, conținutul de
HMF, culoarea, DPPH, conținutul total de polifenoli,
conținutul de flavonoide, conținutul de zaharuri, conținutul
de polifenoli și conținutul de acizi organici) împreună cu
3
Rezumatul tezei de
analiza polenului au indicat autenticitatea probelor de miere

de albine studiate.
- Toate probele de miere analizate respectă standardele de
calitate, impuse prin legislație, în ceea ce privește conținutul
de umiditate, pH, aciditate liberă și conductivitate electrică.
În cazul conținutului de HMF, unele probe au depășit limita
maximă de 40 mg/kg, permisă de standardele europene
(Directiva Consiliului, 2002) și o posibilă cauză ar fi o
supraîncălzire a probelor. Conținutul de umiditate este
singurul parametru asupra căruia anul producției de miere a
avut o influență semnificativă.
- Pe baza rezultatelor obținute prin analizarea parametrilor
fizico-chimici și prin utilizarea metodei PCA s-a observat o
clasificare exactă în cazul probelor de miere de rapiță,
floarea soarelui și cimbrişor, în timp ce mierea de mentă și
cea de zmeură nu au fost clar separate, dar pentru o mai
bună clasificare a mierii necunoscute este necesară creșterea
numărului de probe analizate.
- Cercetările realizate utilizând un sistem de „limbă
electronică” voltametrică au arătat că această metodă
instrumentală poate fi aplicată într-un mod simplu pentru a
autentifica probele de miere în funcție de originea botanică.
În ceea ce privește sensibilitatea și precizia de măsurare a
electrozilor, electrozii de ZnO și TiO2, confecționați
manual au prezentat cele mai bune rezultate, confirmând
utilitatea acestei metode de autentificare. Analiza PCA
demonstrează utilitatea sistemului de ”limbă electronică”
prin faptul că cele cinci sortimente de miere de origine
botanică diferită (mentă, rapiță, floarea-soarelui, cimbrişor
și zmeură) au fost foarte bine separate. Pe baza analizei
LDA s-a ajuns la concluzia că toate probele de miere de
rapiță și mentă au fost clasificate corect (100%), în timp ce
probele de miere de zmeură au fost clasificate corect într-un
procent de 66,7%.
- Compararea rezultatelor tehnicii de limbă voltametrică
electronică cu cele obținute prin analiza melisopalinologică
arată că tehnica a reușit să clasifice cu precizie 92,7% din
cazurile grupate inițial. Astfel, similitudinea rezultatelor
confirmă capacitatea tehnicii de limbă voltametrică
3
Rezumatul tezei de
electronică de a efectua o caracterizare rapidă a probelor de

miere, ceea ce completează avantajele sale de a fi o metodă
de analiză ușor de utilizat și ieftină
- Analiza nedistructivă FT-IR ATR în combinație cu
parametrii fizico-chimici au fost, de asemenea instrumente
importante în confirmarea autenticității și calității mierii.
Din spectrele FT-IR ale probelor de miere, a avut o mare
importanță regiunea anomeră a carbohidraților (940 - 700
cm-1) care servește la diferențierea probelor de miere.
- Benzile caracteristice carbohidraților și parametrii fizico-
chimici au fost utilizate pentru a supune informațiile
spectrale analizei statistice (PCA și PLS-R). PCA a
prezentat o separare clară pentru 5 grupuri de miere, și
anume mierea de mentă, rapiță, salcâm, tei și floarea
soarelui, în timp ce mierea de cimbrișor și zmeură nu a fost
separată în mod clar.
- Modelul PLS-R a reușit să prezică cu succes parametrii
fizico-chimici pe baza spectrelor FT-IR. Pentru parametrii
precum pH-ul, conductivitatea electrică, aciditatea liberă și
zaharuri (fructoza, glucoza și zaharoza), cel mai bun
tratament a fost SNV combinat cu prima derivată, pentru
conținutul de umiditate cel mai bun tratament a fost prima
derivată, în timp ce pentru 5-HMF cel mai bun tratament a
fost linia de bază.
- Rezultatele obținute au demonstrat că FT-IR este o metodă
utilă pentru autentificarea mierii și evaluarea calității și este
preferată în analiza mierii datorită avantajelor majore de a fi
rapidă și nedistructivă.
Contribuția originală a tezei la stadiul actual al cercetărilor în

domeniul autentificării mierii de albine după originea botanică este
reprezentată de analiza unor sortimente de miere considerate rare în
România (mentă, zmeură și cimbrișor) și de faptul că acestă lucrare
este primul studiu complex care vizează autentificarea mierii
românești utilizând un sistem de „limbă electronică” voltametrică și
spectroscopia FT-IR.
3
Rezumatul tezei de
Diseminarea rezultatelor cercetărilor
Rezultatele cercetărilor experimentale efectuate în cadrul

obiectivelor stabilite pentru teza de doctorat au fost valorificate prin
publicarea a 4 articole științifice în reviste de specialitate
internaționale și a 5 articole în reviste în domeniul tezei din țară,
recunoscute CNCSIS.
A. Articole publicate în reviste indexate ISI Web

of Knowledge
1. Pauliuc, D., Dranca F., Oroian M., 2020. Antioxidant

Activity, Total Phenolic Content, Individual Phenolics
and Physicochemical Parameters Suitability for
Romanian Honey Authentication. Foods, 9(3), 306;
DOI: https://doi.org/10.3390/foods9030306 (factor de
impact 4.092), https://www.mdpi.com/2304-
8158/9/3/306 - articol Q1
2. Pauliuc D., Dranca F., Oroian M., 2020. Raspberry,
Rape, Thyme, Sunflower and Mint Honeys
Authentication Using Voltammetric Tongue. Sensors,
20(9), 2565; DOI: https://doi.org/10.3390/s20092565
(factor de impact 3.275), https://www.mdpi.com/1424-
8220/20/9/2565 - articol Q1
3. Pauliuc, D., Oroian, M., Ciursă, P., 2021. Organic acids
content, sugars content and physicochemical parameters
of Romanian acacia honey. Ukrainian Food Journal,
158, DOI: 10.24263/2304- 974X-2021-10-1-14;
http://ufj.ho.ua/Archiv/UKRAINIAN%20FOOD%20JO
URNAL%202021%20V.10%20Is.1.pdf#page=158
4. Pauliuc, D., Ciursă, P., Ropciuc, S., Dranca, F., Oroian,
M., 2021. Physicochemical parameters prediction and
authentication of different monofloral honeys based on
FTIR spectra. Journal of Food Composition and
Analysis. (factor de impact 3.721),
https://doi.org/10.1016/j.jfca.2021.104021,
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S08
89157521002210, articol Q1
3
Rezumatul tezei de
5. Ciursă, P., Pauliuc, D., Ropciuc, S., Dranca, F., Oroian,

M., 2021. Detection of honey adulterated with agave,
corn, inverted sugar, maple and rice syrups using FTIR
analysis. Food Control DOI:
https://doi.org/10.1016/j.foodcont.2021.108266 (factor
de impact 4.258). - articol Q1
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S09567
13521004047
B. Articole publicate în reviste indexate în Baze de Date

Internaționale (BDI)
1. Pauliuc, D., Oroian M., 2019. Physico-chemical

parameters of romanian raspberry
honey. Food and Environment Safety Journal, 18(4),
http://fia-
old.usv.ro/fiajournal/index.php/FENS/article/view/688
2. Oroian M., Paduret S., Ciursa P., Pauliuc D., 2019.
Influence of different adulteration agents (glucose,
fructose, inverted sugar, hydrolysed syrup and malt wort
syrups) on honey textural properties. International
Multidisciplinary Scientific GeoConference: SGEM,
19(6.3), 111-118. DOI:10.5593/sgem2019V/6.3/S08.015,
https://www.proquest.com/openview/bc96c07b80aa1987
89a365c23ed84d09/1?pq-
origsite=gscholar&cbl=1536338
3. Pauliuc D., Oroian M., 2020. Organic acids and
physico-chemical parameters of romanian sunflower
honey. Food and Environment Safety Journal, 19(2),
http://fia-
4. Pauliuc D., Oroian M., 2020. Sugars content and
physicochemical parameters of romanian rape honey.
Scientific Bulletin. Series F. Biotechnologies, Vol.
XXIV,
3
Rezumatul tezei de
No. 2, 2020ISSN 2285-1364,

http://biotechnologyjournal.usamv.ro/pdf/2020/issue_2/A
rt9.pdf
5. Pauliuc, D., Ciursa, P., Dranca, F., Ropciuc, S., &
Oroian, M., 2021. Tilia honey’s fructose, glucose and
sucrose content prediction using FT-IR spectra with
partial least squares regression. Food and Environment
Safety Journal, 19(4), http://fia-
old.usv.ro/fiajournal/index.php/FENS/article/view/748/0
C. Lucrări comunicate la manifestări științifice

internaționale
1. Pauliuc, D., Oroian, M., 2020. Sugars content and

physicochemical parameters of romanian rape honey,
Conferința „Agriculture for life, life for agriculture”,
București, iunie 2020.
2. Pauliuc, D., Oroian, M., 2020. Physico-chemical
properties of acacia honey, Conferința internațională
„Student in Bucovina”, Suceava, 18 decembrie 2020.
3. Pauliuc, D., Ciursă, P., Oroian, M., 2021. 87
International scientific conference of young scientists
and students "Youth scientific achievements to the 21st
century nutrition problem solution", April 15-16, 2021,
Ukraine, Kyiv National University of Food
Technologies.
3
Rezumatul tezei de
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Alqarni, A. S., Owayss, A. A., & Mahmoud, A. A. (2016).

Physicochemical characteristics, total phenols and pigments
of national and international honeys in Saudi Arabia. Arabian
Journal of Chemistry, 9(1), 114-120.
Anjos, O., Santos, A. J., Dias, T., & Estevinho, L. M. (2017).
Application of FT-IR-ATR spectroscopy on the bee pollen
characterization. Journal of Apicultural Research, 56(3), 210-
218.
Badjah-Hadj-Ahmed, A.Y., Wabaidur, S.M., Siddiqui, M.R.,
Alothman, Z.A., Obeid, M.S., Khan, M.R., and Al-Tamrah,
S.A. (2016) Simultaneous determination of twenty-five
polyphenols in multifloral and cactus honeys using solid-
phase extraction and high-performance liquid
chromatography with photodiode array detection. Eur. Food
Res. Technol., 242: 943–952.
Ballabio, D., Robotti, E., Grisoni, F., Quasso, F., Bobba, M.,
Vercelli, S., Gosetti, F., Calabrese, G., Sangiorgi, E., Orlandi,
M., Marengo, E., 2018. Chemical profiling and multivariate
data fusion methods for the identification of the botanical
origin of honey. Food Chem. 266, 79–89.
https://doi.org/10.1016/j.foodchem.2018.05.084
Bogdanov, S., & Martin, P. (2002). Honey authenticity. Mitteilungen
aus Lebensmitteluntersuchung und Hygiene, 93(3), 232-254.
Bogdanov, S., Haldimann, M., Luginbühl, W., & Gallmann, P.
(2007). Minerals in honey: environmental, geographical and
botanical aspects. Journal of Apicultural Research, 46(4),
269-275.
Bogdanov, S., Jurendic, T., Sieber, R., & Gallmann, P. (2008).
Honey for nutrition and health: a review. Journal of the
American College of Nutrition, 27(6), 677-689.
Bogdanov, S., Lullmann, C., Mossel, B. L., D'arcy, B. R., Russmann,
H., Vorwohl, G., & Flamini, C. (1999). Honey quality,
methods of analysis and international regulatory standards:
review of the work of the International Honey
Commission. Mitt. Lebensm. Hyg., 90, 108-125.
Bogdanov, S., Martin, P., & Lullmann, C. (2002). Harmonised
3
Rezumatul tezei de
methods of the international honey commission. Swiss Bee

Research Centre, FAM, Liebefeld.
Bogdanov, Stefan, Lüllmann, C., Martin, P., von der Ohe, W.,
Russmann, H., Vorwohl, G., Oddo, L.P., Sabatini, A.G.,
Marcazzan, G.L., Piro, R., Flamini, C., Morlot, M., Lhéritier,
J., Borneck, R., Marioleas, P., Tsigouri, A., Kerkvliet, J.,
Ortiz, A., Ivanov, T., D’Arcy, B., Mossel, B., Vit, P., 1999.
Honey quality and international regulatory standards: Review
by the international honey commission. Bee World 80, 61–69.
https://doi.org/10.1080/0005772x.1999.11099428
Bonvehi, J. S., Coll, F. V., & Bermejo, J. O. (2019). Characterization
of avocado honey (Persea americana Mill.) produced in
Southern Spain. Food chemistry, 287, 214-221.
Boussaid, A., Chouaibi, M., Rezig, L., Hellal, R., Donsì, F., Ferrari,
G., & Hamdi, S. (2018). Physicochemical and bioactive
properties of six honey samples from various floral origins
from Tunisia. Arabian Journal of Chemistry, 11(2), 265-274.
Brugnerotto, P., Della Betta, F., Gonzaga, L. V., Fett, R., & Costa,
A. C. O. (2019). A capillary electrophoresis method to
determine aliphatic organic acids in bracatinga honeydew
honey and floral honey. Journal of Food Composition and
Analysis, 103243.
Cianciosi, D., Forbes-Hernández, T., Afrin, S., Gasparrini, M.,
Reboredo-Rodriguez, P., Manna, P., Zhang, J., Bravo Lamas,
L., Martínez Flórez, S., Agudo Toyos, P., Quiles, J.,
Giampieri, F., Battino, M., 2018. Phenolic Compounds in
Honey and Their Associated Health Benefits: A Review.
Molecules 23, 2322.
https://doi.org/10.3390/molecules23092322
Codex Alimentarius Commission. (2001). Codex alimentarius: fats,
oils and related products (Vol. 8). FAO.
Codex Alimentarius, 2001. Codex Alimentarius standard for honey
12-1981. Revised Codex standard for honey. Standards and
standard methods (Vol. 11).
COUNCIL, E. U., Council Directive 2001/110/EC of 20 December
2001 relating to honey, Official Journal of the European
Communities L, 10, 47-52, (2002)
Da Silva, P. M., Gauche, C., Gonzaga, L. V., Costa, A. C. O., & Fett,
R. (2016). Honey: Chemical composition, stability and
3
Rezumatul tezei de
authenticity. Food Chemistry, 196, 309-323.

Dinkov, D., Stratev, D., Balkanska, R., & Sergelidis, D. (2016).
Antibacterial activity of royal jelly and rape honey against
methicillin-resistant Staphylococcus aureus strains. Food and
Health, 2(2), 67-73.
do Nascimento, K. S., Sattler, J. A. G., Macedo, L. F. L., González,
C. V. S., de Melo, I. L. P., da Silva Araújo, E., ... & de
Almeida-Muradian, L. B. (2018). Phenolic compounds,
antioxidant capacity and physicochemical properties of
Brazilian Apis mellifera honeys. LWT, 91, 85-94.
Đogo Mračević, S., Krstić, M., Lolić, A., Ražić, S., 2020.
Comparative study of the chemical composition and
biological potential of honey from different regions of Serbia.
Microchem. J. 152, 104420.
https://doi.org/10.1016/j.microc.2019.104420
El Hassani, N. E. A., Tahri, K., Llobet, E., Bouchikhi, B., Errachid,
A., Zine, N., & El Bari, N. (2018). Emerging approach for
analytical characterization and geographical classification of
Moroccan and French honeys by means of a voltammetric
electronic tongue. Food chemistry, 243, 36-42.
Elamine, Y., Inácio, P. M., Lyoussi, B., Anjos, O., Estevinho, L. M.,
da Graça Miguel, M., & Gomes, H. L. (2019). Insight into the
sensing mechanism of an impedance based electronic tongue
for honey botanic origin discrimination. Sensors and
Actuators B: Chemical, 285, 24-33.
El-Sofany, A., Naggar, Y. A., Naiem, E., Giesy, J. P., & Seif, A.
(2020). Authentication of the botanical and geographic origin
of Egyptian honey using pollen analysis methods. Journal of
Apicultural Research, 1-10.
Escriche, I., Sobrino-Gregorio, L., Conchado, A., & Juan-Borrás, M.
(2017). Volatile profile in the accurate labelling of monofloral
honey. The case of lavender and thyme honey. Food
chemistry, 226, 61-68.
EU Council, n.d. Council Directive 2001/110/EC of 20 December
2001 relating to honey.
FAO, F. (2014). Agriculture Organization of the United Nations.
FAO Statistics Division. FAO Statistical yearbook.
Fechner, D.C., Moresi, A.L., Ruiz Díaz, J.D., Pellerano, R.G.,
Vazquez, F.A., 2016. Multivariate classification of honeys
4
Rezumatul tezei de
from Corrientes (Argentina) according to geographical origin

based on physicochemical properties. Food Biosci. 15, 49–54.
https://doi.org/10.1016/j.fbio.2016.05.002
Gašić, U. M., Milojković-Opsenica, D. M., & Tešić, Ž. L. (2017).
Polyphenols as possible markers of botanical origin of honey.
Journal of AOAC International, 100(4), 852-861.
Geana, E.I., Ciucure, C.T., 2020. Establishing authenticity of honey
via comprehensive Romanian honey analysis. Food Chem.,
https://doi.org/10.1016/j.foodchem.2019.125595
Gül, A., & Pehlivan, T. (2018). Antioxidant activities of some
monofloral honey types produced across Turkey. Saudi
journal of biological sciences, 25(6), 1056-1065.
Horvatinec, J., Svečnjak, L., 2020. Infrared (FT-IR) spectral features
of honey bee apis mellifera L.) hemolymph. J. Cent. Eur.
Agric. 21, 37–41. https://doi.org/10.5513/JCEA01/21.1.2741
Horvatinec, J., Svečnjak, L., 2020. Infrared (FT-IR) spectral features
of honey bee (apis mellifera L.) hemolymph. J. Cent. Eur.
Agric. 21, 37 41.https://doi.org/10.5513/JCEA01/21.1.2741
Huang, F., Song, H., Guo, L., Guang, P., Yang, X., Li, L., Zhao, H.,
Yang, M., 2020. Detection of adulteration in Chinese honey
using NIR and ATR-FT-IR spectral data fusion. Spectrochim.
Acta - Part A Mol. Biomol. Spectrosc. 235, 118297.
https://doi.org/10.1016/j.saa.2020.118297
Ibrahimi, H., & Hajdari, A. (2020). Phenolic and flavonoid content,
and antioxidant activity of honey from Kosovo. Journal of
Apicultural Research, 59(4), 452-457.
Isopescu, R. D., Josceanu, A. M., Colta, T., & Spulber, R. (2017).
Romanian Honey: Characterization and Classification. Honey
Analysis, 27.
Kamboj, R., Nayik, G. A., Bera, M. B., & Nanda, V. (2020). Sugar
profile and rheological behaviour of four different Indian
honey varieties. Journal of Food Science and Technology, 1-
9.
Kasprzyk, I., Depciuch, J., Grabek-Lejko, D., & Parlinska-Wojtan,
M. (2018). FT-IR-ATR spectroscopy of pollen and honey as a
tool for unifloral honey authentication. The case study of rape
honey. Food Control, 84, 33-40.
Kavanagh, S., Gunnoo, J., Passos, T. M., Stout, J. C., & White, B.
(2019). Physicochemical properties and phenolic content of
4
Rezumatul tezei de
honey from different floral origins and from rural versus

urban landscapes. Food chemistry, 272, 66-75.
Kędzierska-Matysek, M., Florek, M., Wolanciuk, A., Skałecki, P., &
Litwińczuk, A. (2016). Characterisation of viscosity, colour,
5-hydroxymethylfurfural content and diastase activity in raw
rape honey (Brassica napus) at different
temperatures. Journal of food science and technology, 53(4),
2092-2098.
Kilic, O., Kutlu, M. A., & Ozdemir, F. A. (2016). Pollen analysisof
honey from the HizanDistrict of BitlisProvince, easternregion
of Turkey.International. Journal of Plant, Animal
andEnvironmental. Sciences,6, 324–331
Kıvrak, Ş. (2017). Analysis of amino acid and phenolic content in
honey by UPLC-ESI-MS/MS. In Honey Analysis.
IntechOpen.
Kozłowicz, K., Różyło, R., Gładyszewska, B., Matwijczuk, A.,
Gładyszewski, G., Chocyk, D., Samborska, K., Piekut, J.,
Smolewska, M., 2020. Identification of sugars and phenolic
compounds in honey powders with the use of GC–MS, FT-IR
spectroscopy, and X-ray diffraction. Sci. Rep. 10, 16269.
https://doi.org/10.1038/s41598-020-73306-7
Li, Q., Zeng, J., Lin, L., Zhang, J., Zhu, J., Yao, L., Wang, S., Yao,
Z., Wu, Z., 2020. Low risk of category misdiagnosis of rice
syrup adulteration in three botanical origin honey by ATR-
FT-IR and general model. Food Chem. 332, 127356.
Makhlouf-Gafsi, I., Baklouti, S., Mokni, A., Danthine, S., Attia, H.,
Blecker, C., ... & Masmoudi, M. (2016). Effect of
ultrafiltration process on physico-chemical, rheological,
microstructure and thermal properties of syrups from male
and female date palm saps. Food chemistry, 203, 175-182.
Manzanares, A. B., García, Z. H., Galdón, B. R., Rodríguez-
Rodríguez, E. M., & Romero, C. D. (2017). Physicochemical
characteristics and pollen spectrum of monofloral honeys
from Tenerife, Spain. Food Chemistry, 228, 441-446.
Marcucci, M. C., Toledo, D. B., Christine, A., Sawaya, H. F., López,
B. G. C., Gonçalves, I. D., ... & Gonçalves, C. P. (2019).
Quality control parameters, antioxidant activity and
chemometrics of Brazilian honey. Electronic Journal of
4
Rezumatul tezei de
Biology, 15(1), 010-19.

Matović, K., Ćirić, J., Kaljević, V., Nedić, N., Jevtić, G., Vasković,
N., & Baltić, M. Ž. (2018). Physicochemical parameters and
microbiological status of honey produced in an urban
environment in Serbia. Environmental Science and Pollution
Research, 25(14), 14148-14157.
Mădaş, N.M., Mărghitaş, L.A., Dezmirean, D.S., Bonta, V., Bobiş,
O., Fauconnier, M. L., Francis, F., Haubruge, E., Nguyen,
K.B., 2019. Volatile Profile and Physico Chemical Analysis
of Acacia Honey for Geographical Origin and Nutritional
Value Determination. Foods 8, 445.
https://doi.org/10.3390/foods8100445
Meo, S.A., Al-Asiri, S.A., Mahesar, A.L., Ansari, M.J., 2017. Role
of honey in modern medicine. Saudi J. Biol. Sci.
https://doi.org/10.1016/j.sjbs.2016.12.010
Mesele, T.L., 2020. Review on physico-chemical properties of honey
in Eastern Africa. J. Apic. Res.
https://doi.org/10.1080/00218839.2020.1754566
Minaei, S., Shafiee, S., Polder, G., Moghadam-Charkari, N., van
Ruth, S., Barzegar, M., & Kuś, P. M. (2017). VIS/NIR
imaging application for honey floral origin
determination. Infrared Physics & Technology, 86, 218-225.
Moujanni, A., Partida, L., Essamadi, A. K., Hernanz, D., Heredia, F.
J., & Terrab, A. (2018). Physicochemical characterization of
unique unifloral honey: Euphorbia resinifera. CyTA-Journal
of Food, 16(1), 27-35.
Mračević, S. Đ., Krstić, M., Lolić, A., & Ražić, S. (2020).
Comparative study of the chemical composition and
biological potential of honey from different regions of
Serbia. Microchemical Journal, 152, 104420.
Nascimento, K.S. do, Gasparotto Sattler, J.A., Lauer Macedo, L.F.,
Serna González, C.V., Pereira de Melo, I.L., da Silva Araújo,
E., Granato, D., Sattler, A., de Almeida Muradian, L.B., 2018.
Phenolic compounds, antioxidant capacity and
physicochemical properties of Brazilian Apis mellifera
honeys. LWT - Food Sci. Technol. 91, 85–94.
https://doi.org/10.1016/j.lwt.2018.01.016
Nešović, M., Gašić, U., Tosti, T., Trifković, J., Baošić, R.,
Blagojević, S., Ignjatović, L., Tešić, Ž., 2020.
4
Rezumatul tezei de
Physicochemical analysis and phenolic profile of polyfloral

and honeydew honey from Montenegro. RSC Adv. 10, 2462–
2471. https://doi.org/10.1039/c9ra08783d
Nguyen, H. T. L., Panyoyai, N., Paramita, V. D., Mantri, N., &
Kasapis, S. (2018). Physicochemical and viscoelastic
properties of honey from medicinal plants. Food
chemistry, 241, 143-149.
Önür, İ., Misra, N. N., Barba, F. J., Putnik, P., Lorenzo, J. M.,
Gökmen, V., & Alpas, H. (2018). Effects of ultrasound and
high pressure on physicochemical properties and HMF
formation in Turkish honey types. Journal of Food
Engineering, 219, 129-136.
Oroian, M., & Ropciuc, S. (2017). Honey authentication based on
physicochemical parameters and phenolic compounds.
Computers and Electronics in Agriculture, 138, 148-156.
Oroian, M., & Ropciuc, S. (2019). Romanian honey authentication
using voltammetric electronic tongue. Correlation of
voltammetric data with physico-chemical parameters and
phenolic compounds. Computers and electronics in
agriculture, 157, 371-379.
Oroian, M., Amariei, S., Escriche, I., & Gutt, G. (2013). A
viscoelastic model for honeys using the time–temperature
Superposition Principle (TTSP). Food and bioprocess
technology, 6(9), 2251-2260.
Oroian, M., Amariei, S., Escriche, I., & Gutt, G. (2013). Rheological
aspects of Spanish honeys. Food and bioprocess
technology, 6(1), 228-241.
Oroian, M., Amariei, S., Escriche, I., Leahu, A., Damian, C., & Gutt,
G. (2014). Chemical composition and temperature influence
on the rheological behaviour of honeys. International journal
of food properties, 17(10), 2228-2240.
Oroian, M., Amariei, S., Rosu, A., & Gutt, G. (2015) Classification
of unifloral honeys using multivariate analysis. Journal of
Essential Oil Research, 27(6), 533-544.
Oroian, M., Prisacaru, A., Hretcanu, E. C., Stroe, S. G., Leahu, A., &
Buculei, A. (2016). Heavy metals profile in honey as a
potential indicator of botanical and geographical
origin. International journal of food properties, 19(8), 1825-
1836.
4
Rezumatul tezei de
Oroian, M., Ropciuc, S., 2017. Honey authentication based on

physicochemical parameters and phenolic compounds.
Comput. Electron. Agric. 138, 148–156.
https://doi.org/10.1016/J.COMPAG.2017.04.020
Oroian, M., Ropciuc, S., Buculei, A., 2017a. Romanian honey
authentication based on physico-chemical parameters and
chemometrics. J. Food Meas. Charact. 11, 719–725.
https://doi.org/10.1007/s11694-016-9441-x
Oroian, M., Ropciuc, S., Paduret, S., Sanduleac, E.T., 2017b.
Authentication of Romanian honeys based on
physicochemical properties, texture and chemometric. J. Food
Sci. Technol. 54, 4240–4250. https://doi.org/10.1007/s13197-
017-2893-0
Oroian, M., & Ropciuc, S. (2018)a. Botanical authentication of
honeys based on Raman spectra. Journal of Food
Measurement and Characterization, 12(1), 545-554.
Oroian, M., Ropciuc, S., & Paduret, S. (2018)b. Honey adulteration
detection using Raman spectroscopy. Food analytical
methods, 11(4), 959-968.
Ouradi, H., Hanine, H., Fauconnier, M. L., Kenne, T., Rizki, H.,
Ennahli, S., & Hssaini, L. (2021). Determination of physico-
biochemical proprieties and composition in volatile
constituents by solid phase micro-extraction of honey samples
from different botanical and geographical origins in
Morocco. Journal of Apicultural Research, 60(1), 84-98.
Özcelik, S., Kuley, E., & Özogul, F. (2016). Formation of lactic,
acetic, succinic, propionic, formic and butyric acid by lactic
acid bacteria. LWT, 73, 536-542.
Pascual-Maté, A., Osés, S. M., Fernández-Muiño, M. A., & Sancho,
M. T. (2018). Analysis of polyphenols in honey: Extraction,
separation and quantification procedures. Separation &
Purification Reviews, 47(2), 142-158.
Pasupuleti, V. R., & Arigela, C. S. (2020). Polyphenols and
Flavonoids from Honey: A Special Focus on Diabetes.
In Natural Materials and Products from Insects: Chemistry
and Applications (pp. 1-20). Springer, Cham.
Pauliuc, D., Dranca F., Oroian M., 2020. Antioxidant Activity, Total
Phenolic Content, Individual Phenolics and Physicochemical
Parameters Suitability for Romanian Honey Authentication.
4
Rezumatul tezei de
Foods, 9(3), 306; DOI: https://doi.org/10.3390/foods9030306,

https://www.mdpi.com/2304-8158/9/3/306
Pauliuc D., Dranca F., Oroian M., 2020. Raspberry, Rape, Thyme,
Sunflower and Mint Honeys Authentication Using
Voltammetric Tongue. Sensors, 20(9), 2565; DOI:
https://doi.org/10.3390/s20092565,
https://www.mdpi.com/1424-8220/20/9/2565
Pauliuc, D., Oroian, M., Ciursă, P., 2021. Organic acids content,
sugars content and physicochemical parameters of Romanian
acacia honey. Ukrainian Food Journal, 158, DOI:
10.24263/2304
Pauliuc, D., Ciursă, P., Ropciuc, S., Dranca, F., Oroian, M., 2021.
Physicochemical parameters prediction and authentication of
different monofloral honeys based on FTIR spectra. Journal
of Food Composition and Analysis
Pauliuc, D., Oroian M., 2019. Physico-chemical parameters of
romanian raspberry honey. Food and Environment Safety
Journal, 18(4), http://fia-
Pauliuc D., Oroian M., 2020. Organic acids and physico-chemical
parameters of romanian sunflower honey. Food and
Environment Safety Journal, 19(2), http://fia-
Pauliuc D., Oroian M., 2020. Sugars content and physicochemical
parameters of romanian rape honey. Scientific Bulletin. Series
F. Biotechnologies, Vol. XXIV, No. 2, 2020ISSN 2285-1364,
http://biotechnologyjournal.usamv.ro/pdf/2020/issue_2/Art9.p
df
Rajs, B.B., Flanjak, I., Mutić, J., Vukojević, V., Đurđić, S.,
Primorac, L., 2017. Characterization of Croatian Rape
(Brassica sp.) Honey by Pollen Spectrum, Physicochemical
Characteristics, and Multielement analysis by ICP-OES. J.
AOAC Int. 100, 881–888. https://doi.org/10.5740/jaoacint.17-
0147
Rodríguez, I., Cámara-Martos, F., Flores, J. M., & Serrano, S.
(2019). Spanish avocado (Persea americana Mill.) honey:
Authentication based on its composition criteria, mineral
content and sensory attributes. LWT, 111, 561-572
Sajid, M., Yamin, M., Asad, F., Yaqub, S., Ahmad, S., Mubarik,
4
Rezumatul tezei de
M.A.M.S., Ahmad, B., Ahmad, W., Qamer, S., 2020.

Comparative study of physio-chemical analysis of fresh and
branded honeys from Pakistan. Saudi J. Biol. Sci. 27, 173–
176. https://doi.org/10.1016/j.sjbs.2019.06.014
Sakač, M. B., Jovanov, P. T., Marić, A. Z., Pezo, L. L., Kevrešan, Ž.
S., Novaković, A. R., & Nedeljković, N. M. (2019).
Physicochemical properties and mineral content of honey
samples from Vojvodina (Republic of Serbia). Food
chemistry, 276, 15-21.
Salonen, A., Virjamo, V., Tammela, P., Fauch, L., & Julkunen-
Tiitto, R. (2017). Screening bioactivity and bioactive
constituents of Nordic unifloral honeys. Food chemistry, 237,
214-224.
Scholz, M.B. dos S., Quinhone Júnior, A., Delamuta, B.H.,
Nakamura, J.M., Baudraz, M.C., Reis, M.O., Kato, T.,
Pedrão, M.R., Dias, L.F., dos Santos, D.T.R., Kitzberger,
C.S.G., Bianchini, F.P., 2020. Indication of the geographical
origin of honey using its physicochemical characteristics and
multivariate analysis. J. Food Sci. Technol. 57, 1896–1903.
https://doi.org/10.1007/s13197-019-04225-3
Se, K.W., Ghoshal, S.K., Wahab, R.A., Ibrahim, R.K.R., Lani, M.N.,
2018a. A simple approach for rapid detection and
quantification of adulterants in stingless bees (Heterotrigona
itama) honey. Food Res. Int. 105, 453–460.
https://doi.org/10.1016/j.foodres.2017.11.012
Se, K.W., Ibrahim, R.K.R., Wahab, R.A., Ghoshal, S.K., 2018b.
Accurate evaluation of sugar contents in stingless bee
(Heterotrigona itama) honey using a swift scheme. J. Food
Compos. Anal. 66, 46–54.
https://doi.org/10.1016/j.jfca.2017.12.002
Seraglio, S.K.T., Bergamo, G., Brugnerotto, P., Gonzaga, L.V., Fett,
R., Costa, A.C.O., 2020. Aliphatic organic acids as promising
authenticity markers of bracatinga honeydew honey. Food
Chem. 128449.
Shapla, U.M., Solayman, M., Alam, N., Khalil, M.I., Gan, S.H.,
2018. 5 Hydroxymethylfurfural (HMF) levels in honey and
other food products: effects on bees and human health. Chem.
Cent. J. https://doi.org/10.1186/s13065-018-0408-3
4
Rezumatul tezei de
She, S., Chen, L., Song, H., Lin, G., Li, Y., Zhou, J., & Liu, C.
(2019). Discrimination of geographical origins of Chinese
acacia honey using complex 13C/12C, oligosaccharides and
polyphenols. Food chemistry, 272, 580-585.
Shi, H., Yu, P., 2017. Comparison of grating-based near-infrared
(NIR) and Fourier transform mid-infrared (ATR-FT/MIR)
spectroscopy based on spectral preprocessing and wavelength
selection for the determination of crude protein and moisture
content in wheat. Food Control 82, 57–65.
https://doi.org/10.1016/j.foodcont.2017.06.015
Siddiqui, A. J., Musharraf, S. G., & Choudhary, M. I. (2017).
Application of analytical methods in authentication and
adulteration of honey. Food chemistry, 217, 687-698.
Soares, S., Amaral, J. S., Oliveira, M. B. P., & Mafra, I. (2017). A
comprehensive review on the main honey authentication
issues: Production and origin. Comprehensive Reviews in
Food Science and Food Safety, 16(5), 1072-1100.
Soares, S., Grazina, L., Mafra, I., Costa, J., Pinto, M. A., Oliveira,
M. B. P., & Amaral, J. S. (2019). Towards honey
authentication: Differentiation of Apis mellifera subspecies in
European honeys based on mitochondrial DNA
markers. Food chemistry, 283, 294-301.
Sobrino-Gregorio, L., Bataller, R., Soto, J., & Escriche, I. (2018).
Monitoring honey adulteration with sugar syrups using an
automatic pulse voltammetric electronic tongue. Food
Control, 91, 254-260.
Stöbener, A., Naefken, U., Kleber, J., Liese, A., 2019. Determination
of trace amounts with ATR FT-IR spectroscopy and
chemometrics: 5-(hydroxymethyl)furfural in honey. Talanta
204, 1–5. https://doi.org/10.1016/j.talanta.2019.05.092
Suto, M., Kawashima, H., & Nakamura, Y. (2020). Determination of
Organic Acids in Honey by Liquid Chromatography with
Tandem Mass Spectrometry. Food Analytical
Methods, 13(12), 2249-2257.
Szabó, R. T., Mézes, M., Szalai, T., Zajácz, E., & Kovács-Weber, M.
(2016). Colour identification of honey and methodical
development of its instrumental measuring. COLUMELLA:
JOURNAL OF AGRICULTURAL AND ENVIRONMENTAL
SCIENCES, 3(1), 29-36.
4
Rezumatul tezei de
Tahir, H.E., Xiaobo, Z., Zhihua, L., Jiyong, S., Zhai, X., Wang, S.,
Mariod, A.A., 2017. Rapid prediction of phenolic compounds
and antioxidant activity of Sudanese honey using Raman and
Fourier transform infrared (FT-IR) spectroscopy. Food Chem.
226, 202–211.
https://doi.org/10.1016/j.foodchem.2017.01.024
Tanleque-Alberto, F., Juan-Borrás, M., & Escriche, I. (2019).
Quality parameters, pollen and volatile profiles of honey from
North and Central Mozambique. Food chemistry, 277, 543-
553.
Tiwari, K., Tudu, B., Bandyopadhyay, R., Chatterjee, A., &
Pramanik, P. (2018). Voltammetric sensor for electrochemical
determination of the floral origin of honey based on a zinc
oxide nanoparticle modified carbon paste electrode. Journal
of Sensors and Sensor Systems, 7(1), 319-329.
Tomczyk, M., Tarapatskyy, M., & Dżugan, M. (2019). The influence
of geographical origin on honey composition studied by
Polish and Slovak honeys. Czech Journal of Food
Sciences, 37(4), 232-238.
Valdés-Silverio, L.A., Iturralde, G., García-Tenesaca, M., Paredes-
Moreta, J., Narváez Narváez, D.A., Rojas-Carrillo, M.,
Tejera, E., Beltrán-Ayala, P., Giampieri, F., Alvarez-Suarez,
J.M., 2018. Physicochemical parameters, chemical
composition, antioxidant capacity, microbial contamination
and antimicrobial activity of Eucalyptus honey from the
Andean region of Ecuador. J. Apic. Res. 57, 382–394.
https://doi.org/10.1080/00218839.2018.1426349
Veloso, A. C., Sousa, M. E., Estevinho, L., Dias, L. G., & Peres, A.
M. (2018). Honey evaluation using electronic tongues: An
overview. Chemosensors, 6(3), 28.
Węglińska, M., Szostak, R., Kita, A., Nemś, A., Mazurek, S., 2020.
Determination of nutritional parameters of bee pollen by
Raman and infrared spectroscopy. Talanta 212, 20790.
https://doi.org/10.1016/j.talanta.2020.120790
Zheng, X., Zhao, Y., Wu, H., Dong, J., & Feng, J. (2016). Origin
identification and quantitative analysis of honeys by nuclear
magnetic resonance and chemometric techniques. Food
analytical methods, 9(6), 1470-1479.

Rezumat Teza Miere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Teza Miere

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Teza Miere

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” DIN

SUCEAVA FACULTATEA DE INGINERIE

CERCETĂRI ȘI CONTRIBUȚII PRIVIND

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Finalizarea studiilor de doctorat şi a acestei teze a fost

Scopul și obiectivele tezei de doctorat....................................................................11

Capitolul I. Stadiul actual al cercetărilor în domeniul autentificării mierii de

1.1. Definiția mierii de albine....................................................................................12

1.6.3. Metode potențiometrice............................................................................49

Capitolul II. Studiu experimental privind analiza melisopalinologică și

Capitolul III. Studiu experimental privind autentificarea mierii după originea

Capitolul IV. Studiu experimental privind autentificarea mierii utilizând

4.4. Analiza chemometrică......................................................................................109

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE TEZEI DE

Scopul tezei de doctorat constă în studierea unor sortimente

Cercetările efectuate în vederea atingerii scopului propus au

Cuvinte cheie: miere, autentificare, origine botanică, parametri

Teza de doctorat intitulată ”CERCETĂRI ȘI CONTRIBUȚII

bibliografice şi o listă de lucrări publicate sau susţinute la

Capitolul 1, Stadiul actual al cercetărilor în domeniul

spectroscopia Raman), reologia și limba electronică oferă o

Capitolul 2, Studiu experimental privind analiza

Tabelul 2.1. Tipuri de polen identificate în probele de miere

Rapiţă 10 Brassica spp. Helianthus annuus

Floarea 9 Helianthus spp. Tilia, Brassica napus

În ceea ce privește parametrii fizico-chimici, rezultatele au

de rapiță. Conținutul de HMF al probelor de miere analizate în acest

mierea de floarea- soarelui (22,86 mg QE/100 g) și mierea de rapiță

hidroxibenzoic/100 g) și mierea de zmeură (2,5,5 mg acid

Probele de miere românească de mentă și cimbrişor au fost

cimbrişor au fost corelate cu conținutul de trehaloză și mierea de

Figura 2.1. Analiza componentelor principale - scoruri: RA - rapiță,

Figura 2.2. Analiza componentelor principale - influența

A existat o diferențiere clară între variabila umiditate (Mo) și

Analiza PCA a avut rezultate în cazul probelor de miere de

Capitolul 3, Studiu experimental privind autentificarea

Figura 3.1. Electrozii utilizați pentru măsurare: electrodul de Ag, Pt,

Voltamogramele ciclice pentru mierea de rapiță sunt

Din analiza PCA putem observa că 85% din variație a

Figura 3.3. Proiecția și reprezentarea probelor: RA-zmeură, T-

Figura 3.4. Analiza componentelor principale - încărcări: Ag -

În figura 3.4. parametrii folosiți pentru proiecție sunt

capacității unei „limbi electronice” de a prezice corect originea

Figura 3.5. Proiecția și reprezentarea probelor în analiza linear

S-a putut observa că electrozii oxizilor metalici, construiți

miere în cazul utilizării electrozilor de ZnO și TiO2. Rezultatele

Capitolul 4, Studiu experimental privind autentificarea mierii

botanică a nectarului (Sajid et al., 2020). Valorile acidității libere au

În spectroscopia în infraroșu mediu, regiunea spectrală

Figura 4.1. Spectrele FT-IR ale probelor de miere de diferite origini

În acest studiu, PCA a fost aplicat pentru a analiza și

Figura 4.2. Scorurile principale ale analizei componentelor pe baza

În acest studiu, LDA a fost aplicat pentru a analiza și

separate, fiecare pentru un tip de miere. LDA a obținut 100%

Observations (axes F1 and F2:

Figura 4.3 Analiza discriminantă a probelor de miere utilizând

În cadrul acestui studiu s-au utilizat diferite combinații de

3700-2400 + 1800-700 și 1800-700 cm-1 (Svečnjak et al., 2015),

Capitolul 5 prezintă Concluzii generale ale cercetărilor