UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie

Specializarea: Geografia Turismului

EVOLUȚIA NUMERICĂ SI TERITORIALĂ A

ORAȘELOR DIN JUDEȚUL VÂLCEA

Proiect realizat de:

Samoil Elena

Stancu Elena-Roxana

David George-Anton

București,

2023

1
CUPRINS
INTRODUCERE.......................................................................................................................................3
LOCALIZAREA.......................................................................................................................................5
EVOLUȚIA TERITORIALĂ A JUDEȚULUI VÂLCEA, RESPECTIV A ORAȘELOR DIN
PUNCT DE VEDERE AL SUPRAFEȚEI.............................................................................................10
Perioada antebelică.............................................................................................................................10
Perioada interbelică.............................................................................................................................11
Perioada postbelică..............................................................................................................................12
1968-1989..............................................................................................................................................13
Râmnicu Vâlcea...................................................................................................................................15
Ocnele Mari..........................................................................................................................................17
Drăgășani.............................................................................................................................................19
Băile Olănești.......................................................................................................................................19
Băbeni...................................................................................................................................................20
Bălcești.................................................................................................................................................22
Berbești.................................................................................................................................................23
Brezoi....................................................................................................................................................24
Călimănești..........................................................................................................................................25
Horezu..................................................................................................................................................26
Băile Govora........................................................................................................................................27
EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI.........................................................................................29
CONCLUZII............................................................................................................................................45
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................47

Contribuția:

Capitolul I – David George-Anton

Capitolul II – Samoil Elena

Capitolul III - Stancu Elena-Roxana

2
 SUBTITLU

Județul Vâlcea reprezintă un important centru economic și cultural al țării, care a trecut
printr-o cronică a transformărilor. Aflat în inima Olteniei, acest județ a fost martor la schimbări
semnificative de-a lungul secolelor, reflectând influențe care și-au lăsat amprenta asupra realității
din prezent.

Vâlcea a cunoscut epoci de înflorire și perioade de tranziție, în care așezările tradiționale

au dat naștere unor centre urbane moderne. De asemenea, creșterea populației, migrația, structura
de vârstă reprezintă fenomene demografice care au variat în mod semnificativ dinamica
populației.

De-a lungul timpului, județul Vâlcea a trecut prin importante evenimente istorice,
schimbări economice, teritoriale și demografice, care au contribuit la conturarea identității sale
complexe.

CUVINTE-CHEIE

Județul Vâlcea, așezări urbane, evoluție teritorială, evoluția populației.

3
 INTRODUCERE

Județul Vâlcea, aflat în inima României, se remarcă prin diversitatea sa geografică și

bogăția sa culturală. O parte esențială a acestei regiuni îl reprezintă oamenii, dar și orașele,
entități urbane în continuă transformare și adaptare la dinamica societății.

Scopul studiului evoluției numerice și teritoriale ale județului Vâlcea presupune analiza
schimbărilor demografice și spațiale care au avut loc în această regiune și realizarea unei sinteze.
În contextul județului Vâlcea, unde trecutul își împletește firele cu prezentul, explorarea evoluției
numerice și teritoriale a acestor așezări devine esențială pentru înțelegerea transformărilor
complexe care au avut loc de-a lungul decadelor.

Parcursul demografic al acestor orașe a fost plin de variații, reflectând diverse etape de
expansiune sau contractare, sub influența unui amalgam de factori, inclusiv migrația populației,
schimbările în contextul economic, dezvoltarea infrastructurii și evoluțiile politice.

Orașele, ca inimi pulsând ale vieții sociale și economice, reflectă schimbările dinamice
ale unei comunități. Desfășurarea spațială a acestor orașe a fost influențată de extinderea lor în
regiunile înconjurătoare, dezvoltarea sectoarelor rezidențiale, și de normele și regulamentele
privind gestionarea urbană.

În scopul realizării acestui proiect, a fost folosită metoda analizei, pentru studiul
cercetărilor anterioare legate de evoluția orașelor și schimbările demografice în contextul
regional și național. Metoda statistico-matematică a fost utilizată pentru obținerea datelor privind
numărul populației, dar și indicatori, cum ar fi natalitatea, fertilitatea, mortalitatea și sporul
natural. A avut loc culegerea, gruparea, analiza și interpretarea datelor referitoare la evoluția
demografică. Ulterior, prin metoda diagramelor au fost realizate graficele evoluției numărului
populației. De asemenea, a avut loc colectarea datelor privind structura urbană și au fost
cartografiate schimbările teritoriale ale județului și orașelor.

1.

4
 LOCALIZAREA

Localizarea județului la nivelul României

Judeţul Vâlcea este o unitate administrativă situată în sudul României. Judeţul Vâlcea se
întinde pe o suprafaţă de 5.765 km² şi se învecinează cu judeţele Alba și Sibiu la nord, județul
Argeş la est, județul Olt la sud şi sud-est, județul Dolj la sud-vest, județul Gorj la vest şi judeţul
Hunedoara la nord-vest. Reşedinţa județului este municipiul Râmnicu Vâlcea. Din punct de
vedere administrativ, judeţul Vâlcea este împărţit în 2 municipii, 9 oraşe şi 78 de comune.
Prin aşezarea sa geografică, judeţul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore
de relief: munţi, dealuri subcarpatice, podiş şi lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la
nord la sud, întregite de defileele ale Oltului și Lotrului, străjuite de munţii Cozia, Căpăţânii,
Făgăraş, Lotru și Parâng. Aici între masivele de munţi se află una din cele mai mari depresiuni
intramontane din judeţ, cunoscută sub numele de Ţara Loviştei.
Două treimi din suprafaţa județului sunt ocupate de Podișul Getic și Subcarpații Getici,
cu altitudini între 400-800 m.

Fig. nr. 1. Localizarea județului Vâlcea la nivelul României

Sursa: https://aonlinero.cloneheads.net/

5
Localizarea orașelor la nivelul județului

Județul Vâlcea este compus din:

- 2 municipii: Râmnicu Vâlcea și Drăgășani.

- 9 orașe: Horezu, Băile Olănești, Băile Govora, Călimănești, Ocnele Mari, Brezoi,
Bălcești, Băbeni, Berbești.
- 78 comune.

Fig. nr. 2. Harta judetului Valcea

Sursa: http://www.comune.ro/?/judet/ijud40
Municipiul Râmnicu Vâlcea, reşedinţa judeţului Vâlcea, este situat în zona centrală a
judeţului, la 195 km de Bucureşti (DN 7, E 81), 118 km de Craiova (DN 64), 100 km de Sibiu
(DN 7, E 81), 130 km de Târgu Jiu (DN 67), 60 km de Piteşti (DN 7, E 81).

Municipiul Râmnicu Vâlcea se află în zona colinară a Carpaţilor Meridionali, la o

altitudine medie de 250 m, pe malul drept al râului Olt, la confluenţa acestuia cu râul Olăneşti şi
este traversat de meridianul de 24°22'21" E şi de paralela 45°07' N.

6
 Municipiul Râmnicu Vâlcea este situat la distanţe aproape egale (cca. 20 km) de trei
importante staţiuni balneo-climaterice, frecventate de turişti din ţară şi străinătate: Călimăneşti-
Căciulata-Cozia, Băile Olăneşti şi Băile Govora. El se întinde pe o suprafaţă de 8.952 ha, din
care 3.495,41 ha intravilan.

Drăgășani este un municipiu în județul Vâlcea, Oltenia, România, format din localitățile
componente Drăgășani (reședința), Valea Caselor, Zărneni și Zlătărei. Este localizat la limita de
sud a județului, pe terasele de pe partea dreaptă a râului Olt, la 53 km de Râmnicu Vâlcea.
Teritoriul localității se situează în marea unitate a Podișului Getic, subdiviziunea Valea
Oltului. Terasele Oltului pot fi observate cu ușurință: prima terasă este dominată de clădirea
primăriei unde se află și partea centrală a localității;a doua terasă având ca punct de reper
clădirea maternitații; și a treia terasă dominată de clădirea „Institutului de Cercetări Viticole” cu
plantațiile de viță de vie aferente.

Horezu este un oraș amplasat în nord-vestul judeţului Vâlcea, în centrul depresiunii

omonime, pe râul Luncavăţ, la poalele Măgurei Slătioarei. Localitatea este parte componentă a
depresiunii Horezu, care se desfăşoară între Dealul Costeştilor la est şi Dealul Milostea la vest.
Teritoriul administrativ al oraşului cuprinde o suprafaţă de 117,7 kmp (11800 ha), din care peste
662,43 ha (56%) sunt păduri şi cca. 3400 ha (29%) reprezintă păşuni şi fâneţe.

Baile Olanesti este un oras asezat in N-E Olteniei, in judetul Valcea, in mijlocul unor
dealuri subcarpatic, la o altitudine medie de 450 m, strabatut raul Olanesti si paraul Cheia.
Din punct de vedere geografic, orasul se situeaza la intersectia paralelei 45 latitudine
nordica cu meridianul 24 longitudine estica.
Localitatea este asezata intr-o depresiune inconjurata de dealuri cu inaltimi de peste
800m, acoperite cu bogate paduri de foioase.
Depresiunea nu are decat o deschidere la sud, in timp ce la nord si vest este inchisa de
crestele calcaroase ale Muntilor Capatanii: Candoaia(1405m), Stogul(1494m),
Caprareata(1799m), Albul(1809m), Buila-Vanturarita(1863m), Gera(1885m), Vioreanu(1890m).

7
 Orașul Băile Govora este aşezat în partea centrală a județului Vâlcea, în zona
Subcarpaților Getici ai Vâlcii, străjuit de dealurile Piscupia la sud – vest, Baba Floarea la vest,
Păuşeşti şi Bârlogului la nord – vest, Huniei la nord, Tătarul şi Stogşor la est, la o altitudine de
330 – 380 m.
Băile Govora se află la 22 km distanță de reședința județului Vâlcea, municipiul Râmnicu
Vâlcea și 195 km față de București, capitala României. Din punct de vedere geografic, Băile
Govora se găsește la intersecția paralelei de 450 5’ 49’’ latitudine nordică, cu meridianul de 240
9’ 20’’ longitudine estică.

Orașul Călimăneşti este situat în partea de nord-est a judeţului Vâlcea, la poalele

Carpaţilor Meridionali, de o parte şi de alta a râului Olt, poziționat în cea mai mare parte într-o
arie depresionară submontană a Subcarpaților Getici, la o altitudine medie ce variază de la 260 m
în vatra localității la aproape 1400 m spre limita de nord-vest (Munții Căpătânii), dar urcă și pe
versanții sudici ai Munților Cozia (1668 m) și Căpățânii. Stațiunea este situată la intrarea în
spectaculosul defileu al Oltului și adiacent Masivului Cozia, al cărui vârf principal domină zona
cu înalțimea lui, fapt care i-a sporit atractivitatea și a impulsionat dezvoltarea turistică.

Orașul Ocnele Mari este așezat în partea central-sudică a României, în zona

Subcarpaților Vâlcii, de-alungul văii "Pârului Sărat".
În "Ocnele Mari" se poate ajunge folosind drumul DN 67 (strada "Copăcelu" a
municipiului Râmnicu Vâlcea) și strada "Alexandru Ioan Cuza" a orașului care se intersectează
cu aceasta.
Așezarea se află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind străjuită de dealuri
cu o altitudine între 400 și 600 m. Sub aceste dealuri se află un masiv de "sare" de circa 600 m
grosime, care constituie principala resursă naturală a locului și care fost exploatată din cele mai
vechi timpuri, dând dealtfel și numele localității ("ocnă" înseamnă "mină de sare").
Exploatarea sării s-a făcut și se mai face prin extracție de bulgări (magle) din salină (mină
de sare cunoscută și sub denumirea de "ocnă de sare"). De la jumatatea anilor 1950, datorită
apariției "Uzinei de Sodă Govora", s-a trecut și la exploatarea sării prin soluție saturată cu
ajutorul sondelor.

8
 O altă mare bogăție naturală a locului este și "tuful calcaros" ("malul" cum îl numesc
localnicii), exploatat și acesta pentru diferite produse industriale.

Brezoi este un oraș situat în nordul județului Vâlcea, România, la confluența râului Lotru
cu râul Olt, în cea mai mare depresiunea intercarpatica, cunoscută sub numele de Țara Loviștei.
Orașul este înconjurat de păduri de conifere.

El se află la 35 km nord de Râmnicu Vâlcea și la 66 km sud de Sibiu. Are în componența

sa și satele Păscoaia, Călinești, Proieni, Golotreni și Valea lui Stan.
Accesul la oraș se poate face prin ramificația DN7A (Brezoi–Voineasa–Petroșani) a
drumului național 7 (Drumul european E81) sau pe calea ferată, stația aferentă purtând numele
de Lotru.

Teritoriul localităţii Bălceşti face parte din bazinul hidrografic al Oltului, prin râul Olteţ,
care izvorăşte din Munţii Căpăţânii şi al cărui curs străbate localitatea de la nord la sud, pe
distanţă de 21,5 km. El este situat pe cursul mijlociu al râului. La limita sud – vestică a judeţului
Vâlcea în vecinătatea judeţelor Dolj şi Olt.

Din punct de vedere al coordonatelor geografice, localitatea este situată între 23 52”
43,7” şi 23 59” 48,8” longitudine estică şi 44 32”06,3” şi 44 47, 3” latitudine nordică, având o
lăţime pe direcţia est-vest de 9 km şi o lungime pe direcţia nord-sud de 19,8 km. Limitele sale
teritoriale include o suprafaţă de 9800 ha.
Oraşul este dispus la o distanţă egală de oraşele Balş, Drăgăşani, Craiova, aproximativ 45
km, şi este traversat de drumul naţional DN 65C pe o lungime de 7 km.

Oraşul Băbeni se află situat pe DN 64, la 18 km de Municipiul Râmnicu Vâlcea şi 35 km

de Municipiul Drăgăşani. Este străbătut şi de 2 drumuri judeţene care fac legătura cu mânăstirile
Dintr-un Lemn, Surupatele, Arnota, Bistriţa şi Hurezi.
Prin oraşul Băbeni trece paralele 45°.
La nord se învecinează cu comuna Mihăeşti, la nord-vest comuna Frânceşti, la vest
comuna Popeşti, la sud- vest comuna Sirineasa, la sud comuna Ioneşti iar la est comuna Galicea.

9
 Oraşul Berbesti este asezat in judeţul Vâlcea, având o poziţie central – vestică, la
distanţă aproximativ egală de municipiile Rm. Vâlcea ( 78km ), Tg. Jiu ( 72km ) , Craiova (88
km ) şi Drăgăşani (73 km).
Este aşezat pe cursul inferior al râului Tărâia, primul afluent mai mare al Olteţului pe
partea stângă , la ieşirea din Subcarpaţii Olteniei . Paralela de 450 latitudine nordică marchează
hotarul în partea de nord cu satul Turceşti , comuna Mateeşti – Vâlcea, în timp ce meridianul de
240 longitudine estică trece pe hotarul de est al localităţii

EVOLUȚIA TERITORIALĂ A JUDEȚULUI VÂLCEA, RESPECTIV A

ORAȘELOR DIN PUNCT DE VEDERE AL SUPRAFEȚEI

Structura teritorial-administrativă reprezintă rezultatul unei evoluții determinată de factori

geografici, istorici și politici.

Perioada antebelică

Începând cu secolul al XIX-lea Țara Românească era împărțită în județe, care se

împărțeau mai departe în plăși și plaiuri. Astfel, județul Vâlcea a intrat în secolul XX respectând
prevederile Legii pentru fixarea circumscripţiilor administrative, promulgată şi pusă în aplicare
la 1 noiembrie 1892. Conform acesteia, judeţul Vâlcea era împărţit în 10 plăşi, care cuprindeau
un număr de 162 comune rurale şi 4 comune urbane; în alcătuirea acestora, sunt cuprinse 448
cătune, respectiv - 3 oraşe.

La cumpăna dintre secolele XIX-XX au avut loc mai multe schimbări în componența
județului, datorate plângerilor locuitorilor care se aflau prea departe de centrul comunei pentru
rezolvarea problemelor administrative. Prin Legea din 1908 privind Modificarea legii de
organizare a comunelor rurale, județul Vâlcea este împărțit în 18 plăși, 110 comune rurale, 3
comune urbane, 425 sate şi 33 cătune: Plasa Bălcești, Beica, Bistrița, Cerna, Cernișoara, Cozia,
Drăgășani, Govora, Horezu, Muntele, Oltețu de Jos, Oltețu de Sus, Oltu, Otăsău, Pesceana,
Râurile, Șasa, Zătreni.

10
 Prin adresa din 10 febr. 1909, către Ministrul de interne, Prefectura Vâlcea cere reducerea
numărului de plăşi de la 18 la 14. Cererea a fost aprobată, astfel, comunele din plăşile Otăsău,
Pesceana, Râurile şi Şasa au fost redistribuite în plăşile vecine.

Perioada interbelică

În baza art. 380 din Legea pentru unificarea administrativă promulgată prin Decretul
regal nr. 1972/14 iunie 1925 și publicată în Monitorul Oficial nr. 128/14 iunie 1925, cu
modificările care i s-au adus prin Decretul regal nr. 3832/21 dec. 1925 și publicat în Monitorul
Oficial nr. 283/22 dec. 1925, teritoriul României a fost împărţit în 71 de judeţe. Judeţul Vâlcea,
cu reşedinţa în comuna urbană Râmnicu-Vâlcea, era alcătuit din 9 plăşi, 3 comune urbane şi 128
de comune rurale.

Prin Legea pentru Organizarea Administraţiunii Locale promulgată prin Decret Regal nr.
2712/29 iulie 1929 şi publicată în „Monitorul Oficial” nr. 170, Partea I din 3 august 1929,
modificată conform Ordinului Ministrului de Interne nr. 5715/1930, Judeţul Vâlcea căpăta o
nouă configuraţie. Astfel, judeţul Vâlcea era compus din 5 plăşi (Plasa Cerna, Plasa Cozia, Plasa
Drăgăşani, Plasa Horezu, Plasa Zătreni); 5 comune urbane-oraşe (Râmnicu-Vâlcea, Băile
Govora, Călimăneşti, Drăgăşani, Ocnele Mari), comuna suburbană Căzăneşti, la oraşul Ocnele
Mari, 18 comune rurale de centru („marea comună rurală”), 145 de comune rurale mici, formate
din 301 sate. Prin noua împărţire administrativă, au apărut pe harta judeţului două oraşe noi
(Băile Govora şi Călimăneşti), iar comuna Goranu (alcătuită din satele Feţeni-Săliştea şi
Sticlăria), care aparţinea judeţului Argeş a fost alipită la oraşul Râmnicu-Vâlcea, din judeţul
Vâlcea. În perioada interbelică, judeţul Vâlcea se învecina la nord cu judeţul Sibiu, la est cu
judeţele Argeş şi Olt, la sud cu judeţele Dolj şi Romanaţi, iar la vest cu judeţul Gorj

Prin Decizia nr. 126/1931 a Prefecturii Judeţului Vâlcea, în baza legii administraţiei
locale, promulgată cu Înaltul Decret Regal nr.2536/1931, comunele de centru, satele şi unităţile
administrative care au funcţionat pe baza legii din 1929 se regrupau pentru a forma 120 de
comune rurale. La 15 august 1931, comunele de centru, satele şi unităţile administrative care
funcţionau în baza legii promulgate în ianuarie 1931 se regrupau pentru a forma comune.
Această reglementare desfiinţa comunele rurale de centru, revenindu-se la situaţia de dinainte.

11
 În anul 1935, teritoriul României era împărţit în 10 ţinuturi care cuprindeau fiecare mai
multe judeţe. Judeţul Vâlcea era cuprins în Ţinutul Jiu, cu reşedinţa la Craiova.

În 1938 judeţul Vâlcea era cuprins în Ţinutul Olt, cu reşedinţa la Craiova. Decretul-lege
din 1940 prevedea ca ţinuturile create prin legea administrativă din1938 să fie desfiinţate, iar
teritoriile judeţelor să se regrupeze. Astfel, în 1941 Judeţul Vâlcea era acătuit din 6 plăşi (Pls.
Bălceşti, Pls. Drăgăşani, Pls. Grădiştea, Pls. Horezu, Pls. Lădeşti, Pls. Râmnicu Vâlcea), 5 oraşe,
126 comune rurale, iar între acestea se aflau 4 staţiuni balneo-climaterice şi 491 sate.

La data de 1 aprilie 1944 au fost desfiinţate 11 comune rurale.

Perioada postbelică

Începând cu anul 1950, întregul sistem instituţional administrativ naţional a fost înlăturat
şi înlocuit cu sistemul sovietic al regiunilor şi raioanelor, fără nicio relevanţă pentru România.
Localitățile nu mai erau delimitate după criteriul specificităţii geografice şi istorice, ca în 1929,
ci pe criteriul „complexităţii social-economice”, fiind considerate „unităţi administrative pe care
se sprijineau direct organele centrale de stat în înfăptuirea politicii partidului şi statului”

Legea nr. 5/1950, publicată în Buletinul Oficial nr. 77 din 8 sept. 1950 prezintă noua
organizare administrativă a teritoriului R.P.Române, care cuprindea 28 de regiuni, 177 raioane,
acestea cuprinzând câte un număr stabilit, de oraşe şi comune. Conform acestei noi împărţiri,
Regiunea Vâlcea avea în componenţa sa 6 raioane, cu reşedinţele acestora, şi un oraş de
subordonare regională (dar, în acelaşi timp, şi raională): Râmnicu-Vâlcea. Celelalte 5 oraşe de
subordonare raională sunt: Băile Govora, Băile Olăneşti, Călimăneşti, Drăgăşani şi Ocnele Mari.
Cele 6 raioane cuprindeau 130 comune şi 705 sate.

Decretul 331 din 27 sept. 1952, privind modificarea Legii nr. 5 / 1950 pentru raionarea
administrativ – economică a teritoriului R.P.Române, a adus modificări majore. Numărul
regiunilor s-a redus la 18, iar cel al raioanelor a ajuns la 192. Regiunea Vâlcea a fost desfiinţată,
componenţa acesteia a fost atribuită regiunilor Piteşti (Raioanele: Băbeni-Bistriţa, Drăgăşani,
Horezu, Loviştea, Râmnicu Vâlcea) şi Craiova (Raionul Bălceşti, cu denumirea de R.Olteţu).
Raionul Lădeşti a fost desfiinţat.

12
 Prin Decretul nr. 12 din 10 ian 1956, teritoriul R.P.Române a fost împărţit în 16 regiuni.
Dispar de pe harta ţării regiunile Arad şi Bîrlad, iar raioanele acestora sunt redistribuite
regiunilor vecine. Şi raionul Loviştea dispare, localităţile acestuia fiind înglobate în raionul
Râmnicu-Vâlcea.

Legea pentru îmbunătăţirea împărţirii administrative a teritoriului R.P.Române din 22-24

decembrie 1960 duce la unificarea şi desfiinţarea unor raioane (Băbeni-Bistriţa), trecerea unor
comune de la un raion la altul, trecerea unor raioane de la o regiune la alta, declararea unor
localităţi - oraşe de subordonare raională şi regională, schimbarea denumirii unor comune,
raioane şi regiuni. Pentru regiuni, s-a revenit la denumirile istorice cunoscute. Astfel, regiunea
Craiova se va numi regiunea Oltenia, iar regiunea Piteşti va primi numele de regiunea Argeş.

1968-1989

În conformitate cu Legea administrativă numărul 2 din 16 februarie 1968 privind

organizarea administrativă a teritoriului R.S. România, s-a realizat noua împărțire teritorială a
țării, care există și în prezent. Această lege reglementa organizarea teritoriului României pe baza
a două verigi: judeţul la nivelul superior, respectiv oraşul şi comuna la cel inferior. Astfel,
județul Vâlcea a fost reînființat pe fundamentul județului interbelic Vâlcea. Scopul acestui
demers viza o subordonare mai eficientă a autorităţilor locale faţă de cele centrale, prin
eliminarea verigilor intermediare care generau paralelisme de atribuţii şi competenţe.

Județul Vâlcea, (cu reşedinţa în municipiul Râmnicu-Vâlcea) cu o suprafață de 5705 km 2

are următoarea componenţă: 1 municipiu, 7 oraşe, 41 localităţi componente ale municipilor şi
oraşelor, 1 comună suburbană, 77 comune rurale, 568 sate, din care: 14 aparţin oraşelor.

1990-2023

Conform Legii nr. 2 din 18 apr. 1989 privind îmbunătăţirea organizării administrative a
teritoriului, Judeţul Vâlcea era alcătuit dintr-un municipiu, 7 oraşe, 66 comune şi 402 sate, din
care 271 sate cu perspective de dezvoltare, 22 localităţi componente municipiilor şi oraşelor şi 18
sate care aparţin de municipii şi oraşe.

13
 Prin Decretul-Lege nr. 38 din 22 ian 1990, Consiliul Frontului Salvării Naţionale în
articolul 1, abrogă prevederile Legii nr. 2/1989. Judeţul Vâlcea revine la componenţa iniţială: 1
municipiu, 7 oraşe, 78 comune cu 568 sate.

În cadrul unui program PHARE, pentru o „Dezvoltare Regională”, în perioada 1994-

1996, România a fost împărţită în 8 regiuni de dezvoltare, pentru „a asigura o dezvoltare
echilibrată la nivelul tuturor zonelor ţării, astfel încât, accesul la fondurile Uniunii Europene să
se facă mai uşor”. Astfel, județul Vâlcea a fost inclus în regiunea de dezvoltare Sud-Vest Oltenia,
împreună cu județele Dolj, Gorj, Mehedinți și Olt.

În urma modificărilor survenite de-a lungul timpului, judeţul Vâlcea are în componenţă 2
municipii, 9 oraşe, 78 comune cu 560 sate, iar suprafața județului fiind de 5764 km2.

„Modificările în dinamica structurii administrativ-teritoriale s-au datorat adoptării

următoarelor acte normative:

 Legea nr. 72/1995 privind declararea ca municipiu a oraşului Drăgăşani;

 Legea nr. 676/2002 pentru înfiinţarea comunei Titești, judeţul Vâlcea, prin reorganizarea
comunei Perişani;
 Legea nr. 353/2002 privind declararea ca oraş a comunei Bălceşti, judeţul Vâlcea;
 Legea nr. 429/2002 privind declararea ca oraş a comunei Băbeni, judeţul Vâlcea; Legea
nr. 410/2002 privind declararea ca oraş a comunei Berbeşti, judeţul Vâlcea; Legea nr.
82/2004 pentru înfiinţarea comunei Mitrofani, judeţul Vâlcea, prin reorganizarea
comunei Sutești, judeţul Vâlcea;
 Legea nr. 84/2004 pentru înfiinţarea unor comune (prin această Lege s-a aprobat
înfiinţarea pentru judeţul Vâlcea a comunelor Diculeşti şi Lăcusteni).”(PATJ, 2022)

14
Figura nr.3. Județul Vâlcea în 1903 Figura nr. 4. Județul Vâlcea în prezent
Sursa: Nicolae Michăilescu, 1903 Sursa datelor: ANCPI, prelucrate în ArcGis
Pro

Râmnicu Vâlcea

În 1899, Râmnicu-Vâlcea a fost o comună urbană aflată în plasa Ocolu-Otăsău, formată

din 6 cătune. În 1908 face parte din plasa Cozia cu reşedinţa la Olăneşti.

În 1925 Râmnicu-Vâlcea cuprindea satele Ostroveni, Arhanghelu-Buda, Inăteşti, Dealu-

Malului - Priba şi cătunele Troian şi Cetăţuia, se află în plasa Cozia, cu reşedinţa la Călimăneşti.

În 1930 fosta comună Bujoreni şi comuna Goranu au fost alipite la oraşul Râmnicu-
Vâlcea. În 1931, Oraşul Râmnicu-Vâlcea este comună urbană reşedinţă, cu satele Cetăţuia,
Dealu-Malului, Inăteşti, Ostroveni, Priba şi Troian. Vreme de aproape trei decenii, începând de
la 15 aug. 1931, componența orașului Râmnicu-Vâlcea nu s-a schimbat, iar statutul administrativ

15
se schimbă în anul 1950 – oraș de subordonare regională , reşedinţă a regiunii Vâlcea şi a
raionului Râmnicu-Vâlcea.

În 1956 Râmnicu-Vâlcea era oraş de subordonare regională, reşedinţă a raionului cu

acelaşi nume (inclusiv populaţia localităţilor componente - Aranghel, Argintari, Cetăţuia, Dealu-
Malului, Inăteşti, Ostroveni, Poenari, Pribă şi Troian). Goranu – comună reînfiinţată, iar Râureni
– comună nou formată. Toate localităţile se aflau în raionul Râmnicu-Vâlcea, regiunea Piteşti.

În 1960 localitățile îşi păstrează aceeaşi configuraţie, dar sunt situate în regiunea Argeş.

La 1966, Râmnicu-Vâlcea a fost oraş de subordonare regională şi reşedinţă de raion,

Râureni - comună inclusă în mediul urban, iar Goranu - comună în mediul rural.

În 1968 Râmnicu-Vâlcea a devenit municipiu, reşedinţă a judeţului Vâlcea, are ca

localităţi componente: Oraşul Râmnicu-Vâlcea, Aranghel, Căzăneşti, Copăcelu, Dealu Malului,
Poenari, Priba, Râureni, Stolniceni, Troianu. Goranu – comună suburbană. Satele Argintari,
Cetăţuia, Inăteşti, Ostroveni au fost desfiinţate şi s-au contopit cu oraşul Râmnicu-Vâlcea,
Braviţa s-a contopit cu localitatea Copăcelu, iar Sticlăria s-a contopit cu satul Goranu.

La 20 mai 1996, comuna Goranu va fi desfiinţată şi înglobată în municipiul Râmnicu-

Vâlcea. Satele Goranu şi Lespezi formează un cartier al oraşului Râmnicu-Vâlcea, iar Feţeni şi
Săliştea devin localităţi componente municipiului Râmnicu-Vâlcea.

16
 Figura nr. 5. Orașul Râmnicu Vâlcea în 2016 comparativ cu 1958
Sursa: Dascălu, G., 2016

Ocnele Mari

La 1900, localitatea Ocna avea statut de ”Comuna urbană Ocnele-Mari”, şi aici se afla
sediul subprefecturii plăşii Ocolu-Otăsău. Conform legii din 1908, comuna urbană Ocnele Mari
va face parte din plasa Govora, alături de Căzăneşti, Băile Govora, Stoeneşti, Govora şi
Zmeurătul.

La 1925, „comuna urbană” Ocnele Mari făcea parte din Plasa Cozia, cu reşedinţa la
Călimăneşti, fiind alcătuită din satele: Buda, Copăcel, Cosota, Făcăi, Gura Suhaşului, Lunca,
Ocniţa, Râureni, Slătioarele, Stolniceni, Ţeica şi Valea Răii. În 1929 Ocnele Mari făcea parte
dintre cele 5 oraşe ale judeţului („comune urbane”) şi intra în alcătuirea Plasei Cozia. Căzăneşti
era considerată comună suburbană, fiind arondată la oraşul Ocnele Mari.

17
 În 1931, Comisia Interimară a oraşului Ocnele Mari a aprobat alipirea satului Căzăneşti,
formând astfel total, comuna urbană Ocnele Mari, „deoarece satul Căzăneşti este vecin cu
această comună”.

În 1948, Ocnele Mari figurează printre cele cinci oraşe ale judeţului. În 1950 oraşul a
făcut parte din raionul Râmnicu-Vâlcea şi avea următoarea componenţă: Copăcelu, Coşota,
Făcăi, Gura Suhaşului, Lunca, Ocniţa, Slătioarele, Ţeica, Valea Răii; pe de altă parte, Căzăneşti a
fost comună separată.

În 1968 a fost alcătuit din următoarele sate: Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhaşului, Lunca,
Ocnele Mari, Ocniţa, Slătioarele şi Ţeica, în timp ce Râureni, Căzăneşti şi Stolniceni au devenit
cartiere ale municipiului Râmnicu-Vâlcea. Aceeaşi structură a oraşului Ocnele Mari, s-a păstrat
şi prin legile care au urmat, până în zilele noastre.

Figura nr. 6. Evoluția orașului Ocnele Mari (stg.1950, dr.2023)

Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

18
Drăgășani

În anul 1893 comuna urbană Drăgășani era înregistrată cu cinci cătune: Drăgășani,
Grivița, Bârsanu, Panduri și Momotești. Ca efect al împărțirii administrative din 1968 orașul
Drăgășani era alcătui din următoarele cartiere: Drăgășani, Valea Caselor, Zărneni, Zlătărei. Prin
Legea nr 72/5 iulie 1995 orașul Drăgășani a fost declarat municipiu.

Figura nr.7. Evoluția orașului Drăgășani din 1950 până în 2023

Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

Băile Olănești

Conform Recensământul general al populației României din 1899, Olăneşti cuprindea

patru 4 cătune.

În 1930 comuna Olănești era alcătuită din localitățile Cheia, Comanca, Livadia,
Mosoroasa, Olăneşti, Pietrişu, Tisa. La recensământul din 6 aprilie 1941 sunt amintite Cheia,
Gurguiata, (satul includea şi cătunul Iezerul), Livadia.

19
 Începând cu 10 ian. 1956, comuna Olăneşti devine oraşul Băile Olăneşti. Făcea parte din
Regiunea Piteşti; aici intrau inclusiv satul Mosoroasa, Cheia, Comanca, Gurguiata, Livadia,
Olăneşti Sat, Pietrişu şi Tisa.

Azi, oraşul-staţiune Băile Olăneşti are o suprafaţă de 16.650 ha, din care 4.000 ha
constituie zona turistică și este compus din 8 foste comune și sate: Cheia, Comanca, Gurguiata,
Livadia, Mosoroasa, Olăneşti, Pietriş, Tisa.

Figura nr.8. Evoluția orașului Băile Olănești din 1950 până în 2023
Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

Băbeni

20
 În 1899 comuna Băbeni făcea parte din plasa Ocolu-Otăsău şi era alcătuită din 6 cătune.
În 1908 comuna făcea parte din plasa Bistrița. În premieră, localitatea apare însoţită de
determinantul Bistriţa (pentru a o deosebi de comuna omonimă - Băbeni de Olteţu).

În 1925 comuna Băbeni-Bistriţa făcea parte din plasa Oltu, Aceasta era compusă din
satele Bonciu-Râioasa, Români, Ungureni (reşedinţa comunei) şi Valea Mare. În 1929 Băbeni-
Bistriţa reprezenta o comună rurală de centru.

În 1952 comuna Băbeni-Bistrița făcea parte din raionul Râmnicu Vâlcea, fiind alcătuită
din satele: Bonciu, Capul Dealului, Români, Tătărani, Ungureni (reşedinţa comunei) şi Valea
Mare. În 1956 Băbeni devine reşedinţă de raion, căruia îi va da şi numele. Raionul Băbeni-
Bistrița este atribuit regiunii Pitești.

În 1960 se desființează raionul Băbeni-Bistrița iar comuna Băbeni-Bistriţa era inclusă în

mediul urban. În 1968 Băbeni, conform noii legi, era alcătuit din satele Băbeni, Bonciu, Capu
Dealului, Pădureţu, Români, Tătărani şi Valea Mare.

21
 Declararea sa ca oraş se va produce în 2002, fiind compus din aceleași sate ca din 1968.

Figura nr. 9. Evoluția orașului Băbeni din 1950 până în 2023

Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

Bălcești

La 1898, comuna Bălceşti făcea parte din plasa Oltu -Olteţu de Jos, cu reşedinţa la
Drăgăşani.

In 1908, Plasa Bălceşti era formată din comunele Bălceşti, Beneşti, Frăţila, Ghioroiu,
Goruneşti, Otetelişu, Ştirbeşti, la care se adaugă: în 1912, comunele Băbeni-Olteţ, Bătăşani,
Făureşti, Laloşu, Lăcusteni, Pietroasa şi Tetoiu, în 1926 comunele: Cârlogani, Drăganu şi
Giuleşti.

În baza modificărilor din 1956, comuna Bălceşti a aparţinut raionului Olteţ, regiunea
Oltenia, ca reşedinţă de raion până în 1968. În urma ultimei împărţiri administrativ-teritoriale din

22
1968, comunele Beneşti, Goruneşti şi Otetelişu au fost desfiinţate şi ataşate, ca sate, la comuna
Bălceşti, ce a revenit la județul Vâlcea.

În anul 2002 localitatea a fost declarată oraș, incluzând fostele comune Bălcești,
Otetelișu, Gorunești, Benești și Irimești, incluzând și satele Cârlogani, Chirculești, Preoțești și
Poieni.

Figura nr. 10. Evoluția orașului Bălcești din 1950 până în 2023
Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

Berbești

La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna Berbeşti făcea parte din plasa Olteţu de Sus şi
avea 4 cătune. Prin legea din 12 martie 1906, Comuna Berbeşti era unită cu comuna Turceşti;
noua comună din plasa Olteţu de Sus, se numea comuna Turceşti-Berbeşti, cuprinzând satele
Berbeşti, Dămţeni, Roşioara, Turceşti (reşedinţa noii comune) şi Valea Mare. În anul 1908
comuna Turceşti-Berbeşti se va numi Turceşti,

23
 În 1923, comuna Berbeşti s-a reînfiinţat. Pentru o scurtă perioadă de timp, în 1930
comuna Berbeşti a făcut parte din comuna Mateeşti; între anii 1930-1939, localitatea Berbeşti a
existat din nou, ca şi comună separată.

În 1939, din plasa Olteţu, făceau parte comunele Slăveşti şi Turceşti. În 1942, comunele
Slăveşti şi Turceşti, erau incluse în plasa Grădiştea. La 1 octombrie 1946, comuna Berbeşti era
reînfinţată, fiind compusă din 4 sate: Berbeşti (reşedinţa comunei), Dămţeni, Roşioara şi Valea
Mare. În anul 1950, comuna Slăveşti s-a desfiinţat, unindu-se cu Berbeştiul şi formând comuna
Berbeşti din raionul Horezu, regiunea Vâlcea. Comuna Berbeşti devenea acum o mare aşezare,
fiind formată din 8 sate: Alexeşti, Bădiţoiu, Berbeşti (reşedinţa comunei), Dămţeni, Roşioara,
Sorâtu, Strâmba, Târgu Gânguleşti şi Valea Mare.

În 1968 s-au desfiinţat satele: Alexeşti, Bădiţoiu şi Strâmba, acestea fiind contopite cu
satul Dealu Aluniş, iar fostul sat Sorătu a fost inclus în satul Târgu Gânguleşti.

În 1989, comuna Berbeşti primea comuna Sineşti. Astfel, comuna Berbeşti avea reşedinţa
în satul Dealu Aluniş până în ianuarie 1990.

Ultima reorganizare administrativă a Berbeştiului a avut loc în anul 2003. Comuna

Berbeşti se declară oraş. Satele Dămţeni, Dealu Aluniş, Târgu Gânguleşti, Roşioara şi Valea
Mare aparţin oraşului Berbeşti.

24
 Figura nr. 11. Evoluția orașului Berbești din 1950 până în 2023
Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

Brezoi

Brezoiul a fost inclus în Plaiul Cozia în anul 1899. Din 1908 până în 1911 Brezoi a fost
reședința plasei Muntele, alături de comunele Călimăneşti, Călineşti, Câineni, Malaia şi
Voineasa.

În 1925 Brezoiul (incluzând un singur sat: Brezoiu) făcea parte din Plasa Cozia, a cărei
reşedinţă era la Călimăneşti. În 1929 Brezoiul constituia „centru” pentru localităţile: Brezoiu,
Călineşti, Câineni, Malaia, Robeşti şi Voineasa. La 15 august 1931 comunele rurale de centru au
fost desfiinţate ca atare.

La Recensământul din 1948, Brezoiul este plasă, având reşedinţa în localitatea cu acelaşi
nume şi cinci comune arondate. În 1950 se înființează raionul Loviştea, care avea reşedinta în
comuna Brezoiu; aceasta, la rândul ci, era alcătuită din două sate: Brezoi şi Proeni. Această

25
situatie administrativ-teritorială a durat 16 ani. Din 1968 Brezoiul era inclus în rândul oraşelor,
fiindu-i arondate următoarele sate: Brezoi, Călineşti, Corbu, Drăgăneşti, Păscoaia, Proieni, Valea
lui Stan şi Văratica.

În luna aprilie 2008, Brezoiul se număra printre cele 11 localităţi urbane ale judeţului, în
componenţa sa având aceleași sate din 1968 și în plus satul Golotreni.

Figura nr. 12. Evoluția orașului Brezoi din 1950 până în 2023
Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

Călimănești

În 1908, comuna Călimăneşti făcea parte din Plasa Muntele, compusă din comunele
Brezoi, Călimăneşti, Călineşti, Câineni, Malaia şi Voineasa, cu reşedinţa la Brezoi.

În 1925 localitatea Călimăneşti era o comună rurală ce făcea parte din Plasa Cozia, fiind
reşedinţa acesteia., iar în 1929 Călimăneştiul a devenit comună urbană.

26
 Prin Legea nr. 5 din 6 septembrie 1950, satelor de pe malul drept al Oltului (Căciulata,
Călimăneşti, Seaca, Ţigănia), le-au fost adăugate cele de pe malul stâng al Oltului (Păuşa, Jiblea
Veche şi Jiblea Nouă). Oraşul Călimăneşti făcea parte din Regiunea Vâlcea, Raionul Loviştea
(cu reşedinţa la Brezoi).

În 1950, oraşul Călimăneşti şi Raionul Loviştea trec la Regiunea Piteşti, devenită în 1960
Regiunea Argeş. În anul 1968, oraşul Călimăneşti, constituit din localităţile Căciulata,
Călimăneşti, Seaca (în dreapta Oltului), Păuşa, Jiblea Veche şi Jiblea Nouă (în stânga Oltului)
este repartizat teritorial judeţului Vâlcea.

Figura nr. 13..Evoluția orașului Călimănești din 1950 până în 2023

Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

Horezu

Între anii 1844-1908, Horezu a fost menționat ca reședință de plai. Din anul 1925 comuna
Horezu cuprindea satele Horezu, Bârzoteni, Bela, Bălăneşti-Olari şi Urşani.

27
 Comuna Horezu a fost reședința raionului Horezu între 1952-1968. În 1968 comuna
Horezu devine oraș și cuprinde orașul Horezu și 6 sate aparținătoare: Urșani, Ifrimești, Râmești,
Tănăsești, Romanii de Sus și Romanii de Jos.

Figura nr. 14. Evoluția orașului Horezu din 1950 până în 2023
Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

Băile Govora

În 1899 comuna rurală Govora era alcătuită din 4 cătune (sate) în plasa Ocolu-Otăsău. În
1906 făcea parte din plasa Bistrița și era formată din Govora, Prăjila, Gâtăjești și Curături.
Stațiunea Băile Govora devine unitate administrativă în 1908 la 19 ani de la înființarea stațiunii.

În 1912 Băile Govora era alcătuită din Curături, Gătejești, Prăjila, iar comuna rurală
Govora din Gurișoara, Mahalaua-Mare, Țigănia și Vulpulești, ambele făcând parte din plasa
Cozia.

28
 În 1925 apare Plasa Govora cu reședința în Băile Govora, având aceeași componență ca
în 1912.

În 1927 Stațiunea Băile Govora primește statul de comună urbană, iar la sfârșitul anului
1929 statul de oraș. Oraşul Băile Govora se afla în Plasa Cozia, având în componenţa sa: Băi,
Curături, Gătejeşti şi Prăjila.

În 1936 Băile Govora, plasa Cozia, este stațiune balneară de ordinul I. În 1940 Băile
Govora sunt asociate plasei Râmnicu Vâlcea și se înființează localitatea Govora-Băi. În 1948
stațiunea devine permanentă. În 1950 Băile Govora și Govora sunt asociate raionului Râmnicu
Vâlcea.

În 1952-1960 componența administrativă a Băilor Govora rămâne aceeași (este oraș de

surbordine raională) iar comuna Goranu va fi desființată localitățile component fiind arondate
comunei Buleta. În 1968 orașul Băile Govora are următoarea componență: Băile Govora,
Curăturile, Gătejești, Prăjila. Comuna Buleta se desființează și este înglobată comunei Mihăiești
având în componență și localitățile Govora, Gurișoara și Vulpulești.

Figura nr.15. Evoluția orașului Băile Govora din 1950 până în 2023
Sursa datelor ANCPI, http://www.geo-spatial.org/ , prelucrate în ArcGIS Pro

29
EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI

Indicatorul de maximă generalitate utilizat în descrierea unei anumite populații se referă

la efectivul sau numărul acesteia. Pentru asigurarea delimitării stricte a colectivităților umane,
întotdeauna numărului populației îi sunt asociați categoriile de spațiu și de timp. Procesul de
evoluție numerică a populației a fost urmărit pentru perioada 1912-2002, bazându-se pe datele
oferite de recensămintele populației, iar după 2002 pe datele înregistrate de direcția statistică a
județului Vâlcea. Evoluția numerică a populației totale a zonei de influență prezintă un caracter
ascendent, dar cu unele fluctuații, fapt ce permite separarea a două etape distincte: 1912-1991 și
1991-2021.

500000
450000
400000
350000
300000
250000
200000
150000
100000
50000
0
1900 1920 1940 1960 1980 2000 2020 2040

Figura nr.16. Evoluția număruluide locuitori din județul Vâlcea

Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/

Etapa 1912 – 1992 a înregistrat o creștere de 206.377 de locuitor în județul Vâlcea,

intervalele dintre recensăminte fiind marcate de sporuri ușoare.
În cazul judetului Vâlcea, între anii 1912 si 1991, există câtiva factori care au contribuit
la cresterea populației, precum, natalitatea, migrația, dezvoltarea economică, politica
demografică.
În timpul regimului comunist al lui Nicolae Ceaușescu, România a introdus o politică
extrem de restrictivă privind avortul, care a avut consecințe semnificative asupra drepturilor
reproductive ale femeilor și asupra societății în ansamblu. Această politică a fost cunoscută sub
numele de "Decretul 770" și a fost emis în 1966. Politica lui Ceaușescu a promovat în același

30
timp creșterea natalității prin măsuri precum acordarea de premii pentru femeile care aveau mulți
copii și pedepse pentru familiile care nu aveau suficienți copii. Aceste politici au fost menite să
stimuleze creșterea populației și să contracareze scăderea natalității.

După anul 1966 a avut loc şi o creştere a mortalităţii generale dar mai ales a mortalităţii
infantile. Tranziţia demografică în sine a durat până în anul 1991, deci în jur de 120 ani. Perioada
1967-1989, prin măsurile pronataliste, a determinat prelungirea duratei tranziţiei demografice în
România.

În timpul regimului comunist din România, care a fost condus de Nicolae Ceaușescu între
1965 și 1989, au avut loc mai multe mișcări de migrație care au avut un impact semnificativ
asupra societății românești.

În cea de-a doua etapă ( 1991-2021) se înregistrează o scădere accentuate a populației în

județul Vâlcea, cu o diferență de 96.527 locuitori. Autorul Cristian Constantin Drăghici susține
în lucrarea “Activităţile turistice şi dezvoltarea integrată în zona de influenţă a oraşului Râmnicu
Vâlcea”, Editura Universitară, că “Principala cauză a acestei dinamici negative deosebite a fost
migrația populației atât internă cât și extermă datorită mediului socio-economic determinat de
schimbările petrecute după 1990”.

În lucrarea “Evoluţia fertilităţii populaţiei feminine din România în perioada 1900-1960”,

Revista de statistică, nr. 4/1962, autorul George Retegan-Şerbu, susține că factorii de scădere a
fertilităţii, începând cu 1991, nu sunt alţii decât cei care, încă din anii '60-'70, au declanşat
reculul masiv al fertilităţii în aproape toate ţările europene dezvoltate. În condiţii de progres
economic şi social constant a avut loc emanciparea femeii şi participarea acesteia la activităţi
economice, mobilitatea socială în creştere, costul ridicat al creşterii copilului, reducerea funcţiei
economice a copilului şi îndeosebi a rolului său în securitatea economică a persoanelor vârstnice,
apariţia mijloacelor contraceptive moderne şi alţi factori.
Decalajul de timp în cazul ţării noastre se explică doar prin efectele politicii pronataliste
forţate a vechiului regim. Pe de altă parte, noile realităţi economice şi sociale şi-au pus şi ele
amprenta pe evoluţia descendentă a fenomenului. Degradarea nivelului de trai, şomajul,
incertitudinea şi stresul sunt factori de scădere specifici perioadei de tranziţie (în România, ca şi
în celelalte ţări aflate în tranziţie) şi tot aici am putea identifica influenţe de altă natură, mult mai

31
complexe şi care vor modela în continuare fenomenul, chiar într-un context socio-economic aflat
în progres substanţial.
Tendințele recente de fertilitate reprezintă, de asemenea, elemente ale schimbării
demografice care fac parte din a doua tranziție demografică. Pe lângă scăderea ratei natalității,
această nouă tranziție va implica schimbări în atitudini și comportamente în ceea ce privește
căsătoria, conviețuirea, divorțul, copiii din afara căsătoriei, contracepția și sexualitatea.

Deși rămân multe necunoscute despre dezvoltarea viitoare a fertilității, restabilirea

acesteia este singura opțiune care poate îmbunătăți demografia țării și poate stopa viitoarea
scădere a populației.

120000

100000

80000

60000

40000

20000

0
1900 1920 1940 1960 1980 2000 2020

Figura nr. 17. Evoluția numărului populației din orașul Râmnicu Vâlcea
Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/

În anul 1912, numărul locuitorilor din orașul Râmnicu Vâlcea era de 9628, crescând cu
56.693 locuitori până în anul 1977. Între anii 1977 - 1992 are loc o creștere bruscă a populației,
această creștere fiind datorată apariției marilor unități industriale din zonă, care au generat locuri
de muncă, dar şi atracția unor centre urbane conduc la depopularea unor așezărilor rurale, iar pe
de altă parte municipiul Râmnicu Vâlcea devine un important pol de atracție al zonei.

În 1940 la Rm. Vâlcea are loc confiscarea comerţului evreiesc de către Mişcarea
Legionară şi oferită proprietarilor români. În 1949 se naţionalizează toate formele de comerţ.
Acest fapt a dus la emigrarea în totalitate a comunităţii evreieşti din Rm. Vâlcea în afara
graniţelor ţării şi implicit a dus la o scădere a populaţiei pe termen scurt.9 După anul 1968,

32
oraşul a devenit un centru economic industrial important al ţării, în care chimia are un rol
principal. În 1981 Rm. Vâlcea înregistra un spor demografic de 18,6 la mie, acest fapt
explicându-se prin stabilirea unui număr mare de forţă de muncă tânără din grupa de vârstă între
19 şi 30 de ani. (Diaconescu Ion, 2003)

6000

5000

4000

3000

2000

1000

0
1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 2030

Figura nr.18. Evoluția numărului populației din orașul Băile Olănești

Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Băile Olănești se ridică la

3.750 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați
4.186 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,47%), iar pentru 8,11% nu se
cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt
ortodocși (90,96%), iar pentru 8,29% nu se cunoaște apartenența confesională. (sursa
Wikipedia.com)

“Pornind de la datele de mai sus, se poate desprinde, cu privire la evoluția teritorială și

demografică a localității actuale, Băile Olănești, că aceasta s-a dezvoltat istoric în strânsă
dependență față de reperele geografice, aici primând văile râurilor Cheia și Olănești, pe cursul
cărora s-au coagulat așezări stabile atestate ca atare, sub aspectul semnificației socio-
demografice, încă de la începutul secolului al XVI-lea.” (STRATEGIA DE DEZVOLTARE
ECONOMICO-SOCIALĂ A ORAȘULUI BĂILE OLĂNEȘTI - JUDEŢUL VÂLCEA 2014-
2020)

33
 8000

7000

6000

5000

4000

3000

2000

1000

0
1900 1920 1940 1960 1980 2000 2020 2040

Figura nr. 19. Evoluția numărului populației din orașul Ocnele Mari
Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Ocnele Mari se ridică la

3.134 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați
3.309 locuitori.

3500

3000

2500

2000

1500

1000

500

0
1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020

Figura nr.20. Evoluția numărului populației în orașul Băile Govora

Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/

34
 Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Băile Govora se
ridică la 2.158 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când
fuseseră înregistrați 2.449 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (88%), iar
pentru 11,77% nu se cunoaște apartenența etnică.
25000

20000

15000

10000

5000

0
1900 1920 1940 1960 1980 2000 2020

Figura nr. 21. Evoluția numărului populației în orașul Drăgășani

Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Drăgășani se
ridică la 15.617 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când
fuseseră înregistrați 17.871 de locuitori.


35
 10000
9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
1920 1930 1940 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020

Figura nr.22. Evoluția numărului populației din orașul Călimănești

Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/
Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Călimănești se
ridică la 7.348 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când
fuseseră înregistrați 7.622 de locuitori.

8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015

Figura nr. 23. Evoluția numărului populație din orașul Horezu

Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/

36
 Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Horezu se ridică la
6.467 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră
înregistrați 6.263 de locuitori.

8000

7000

6000

5000

4000

3000

2000

1000

0
1975 1980 1985 1990 1995 2000 2005 2010 2015

Figura nr. 24. Evoluția numărului populației în orașul Brezoi

Sursa: prelucrare date https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Brezoi se ridică la 5.696

de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 6.022
de locuitori.

Intervalul 1930 - 1941 marchează o creștere numerică cu 5568 locuitori, ceea ce

corespunde unei rate totale de 12,81% pentru întreaga regiune, practic o creștere de 5 ori mai
mare față de perioada anterioară. Este de remarcat că dacă în perioada anterioară au fost 8
comune cu valori negative ale ratei totale de creștere pentru această perioadă, rămân doar 2
comune și anume: Voineasa (-23,52%) și Ocnele Mari (-14,40%). Restul comunelor din zona de
influență înregistrează valori pozitive un număr de 16 comune, având valori de peste 10% pentru
rata totală de creștere dintre aceste se remarcă Băile Govora (42,44%), Malaia (37,33%) și
Băbeni (36,62%).

Între anii 1941 - 1948 în zona de influență numărul de locuitori a înregistrat o ușoară
scădere, populația scăzând cu 1931 de locuitori, rata totală de creștere fiind de -1,68%. Cele mai
mari scăderi se înregistrează pentru două localități: Băile Govora (36,76%) și Olanu (10,08%).

37
La cele două localități se adaugă alte 20 de localități unde rata totală de creștere este negativă cu
valori cuprinse între -0,35% şi -7,74%.

Celor 22 de comune menționate anterior se adaugă restul comunelor în număr de 11 unde

rata totală de creștere este pozitivă, valorile fiind cuprinse între 0,69% și 5,28%. Creșteri mai
mari înregistrează comunele Frâncești (3,73%), Pietrari (4,42%) și Mihăești (5,28%).

Intervalul 1948 -1956 a cunoscut o creștere a numărului total de locuitori cu 7047,

rezultând o valoare pozitiva a ratei totale de creştere de 5,76%. Astfel 9 dintre localitățile zonei
de influență înregistrează valorii ale ratei totale de creştere de peste10% (dintre acestea 5 au
valori ale ratei totale de creștere de peste 15%: Băile Govora 27,30%, Băbeni 22,15%, Voineasa
19,26%, Băile Olănești 18,06%, Călimănești 16,13%). Se remarcă în acest interval 5 localități
care înregistrează valori negative ale ratei totale de creștere, două dintre acestea având valori
foarte mari ale acestui indicator: Ocnele Mari (-39,34%) şi Bunești (-29,33%).

Perioada 1956 - 1966 a însemnat creșterea numărului populației de la 122255 la 128077,

cea ce a însemnat un spor net de 5822 locuitori adică o rată totală de creștere de 4,55%. Apariția
marilor unități industriale din zonă, dar şi atracția unor centre urbane conduc la depopularea unor
așezărilor rurale, iar pe de altă parte municipiul Râmnicu Vâlcea devine un important pol de
atracție al zonei. Se remarcă 5 localități cu rate pozitive de creștere de peste 20%: Voineasa
(58,14%), Malaia (27,36%), Brezoi (23,44%), Bunești (22,29%). Totuși numărul localităților cu
valori pozitive ale ratei totale de creștere este de 18 adică peste 50% din totalul unităților
administrative analizate. Scăderi ale numărului de locuitori se înregistrează pentru un număr de
15 localități, scăderi reflectate prin valoarea ratei totale de creștere care are valori negative.
Dintre care se detașează 3 localități cu scăderi accentuate de populație: Ocnele Mari (-21,06%),
Milcoiu (-14,57%) și Golești (-12,34%).

Intervalul 1966 - 1977 a avut o rată totală de creștere de 7,61%, însemnând o creștere a
numărului de locuitori cu 10549 persoane. În acest interval 8 localități (Runcu, Milcoiu, Dănicei,
Golești, Stoenești, Berislăvești, Păușești și Bărbătești) sunt cele care înregistrează valori negative
ale ritmului total de creștere. Dintre acestea se detașează comuna Runcu, unde valoarea ritmului
total de descreștere este cea mai mare de -14,74%. Celelalte localități înregistrează valori
pozitive ale ritmului total de creștere putându-se deosebi mai multe situații:

38
  dinamică pozitivă mare cu valori deosebite ce caracterizează 9 localități (valori de peste
500 locuitori). Aici se detașează 3 localități: Călimănești (1360 locuitori), Voineasa
(1325 locuitori) și Malaia (1067 locuitori);
 dinamică pozitivă moderată cu valori cuprinse între 200 - 500 locuitori pentru 11
localități: Bunești, Vlădești, Mihăești, Olanu, Brezoi, Păușești – Măglași ș.a.
 dinamică pozitivă mai mică cu mai puțin de 200 locuitori: Sălătrucel, Muereasca,
Stoilești, Nicolae Bălcescu, Băile Olănești.

Etapa 1977 - 2007 a însemnat o scădere a numărului de locuitori de la 138626 persoane la

125621 persoane (13005 locuitori). Principala cauză a acestei dinamici negative deosebite a fost
migrația populației atât internă cât și extermă datorită mediului socio-economic determinat de
schimbările petrecute după 1990.

Intervalul 1977 - 1992 a avut o rată totală de creștere negativă de -8,14% fiind valoarea cea
mai scăzută înregistrată pentru etapa de după 1977. Doar 5 localități au înregistrat valori
pozitive, acestea fiind orașele: Băbeni 13,14%, Călimănești 11,35%, Băile Govora 9,06%, Băile
Olănești 2,78%, Brezoi 8,48%. Excepție face aici orasul Ocnele Mari unde rata totală de creștere
este negativă (-7,35%) fapt datorat în principal situării în apropierea orașului polarizator cel mai
important şi anume municipiul Râmnicu Vâlcea.

Această scădere accentuată are la bază mai multe cauze:

 în primul rând reducerea activităților economice prin închiderea anumitor unități

productive după anul 1990, dar și prin finalizarea construirii unor obiective economice
(amenajările hidrotehnice de pe Olt și Lotru);
 gradul ridicat de izolare al unor localități, ceea ce a determinat migrarea populației tinere
în orașele din imediata vecinătate sau din centrul polarizator;
 schimbarea statutului unor localități din rural în categoria urbanului ce a determinat
creșterea atractivității pentru populația din localitățile învecinate;
 infrastructura slab dezvoltată la nivelul comunelor, ceea ce a determinat migrarea
populației către localitățile urbane cu un grad de dotare superior al infrastructurii sociale.

Perioada 1992 - 2002 se caracterizează prin continuarea tendinței de scădere, dar la o valoare
mai mică decât în intervalul precedent ( -1,33%), cu mențiunea că tendința se inversează în cazul

39
oraşelor. Această scădere în cazul orașelor poate fi explicată prin restructurările ce afectează
unitățile industriale din perimetrul orașelor, având drept consecință pierderea locurilor de muncă
şi întoarcerea populației în localitățile de proveniență. La nivel punctual situația se prezintă
astfel:

 8 localități au cunoscut rate de creștere pozitive, cele mai mari fiind cele înregistrate de
localitățile: Bujoreni 10,86%, Băbeni 8,35%, Dăești 8,04%. Se remarcă aici că aceste
creșteri sunt înregistrate în principal de localitățile rurale aflate în prima centură de
localități a municipiului Râmnicu Vâlcea;
 25 unități administrativ teritoriale au avut rate negative de creștere, cea mai masivă
depopulare înregistrându-se în comuna Voineasa unde valoarea a fost de -30,50%.

Intervalul 2002 -- 2007 se caracterizează prin tendința de scădere a populației, însă valoarea
este mai mică decât în perioada anterioară și anume de -0,71%. Se pot distinge următoarele
aspecte:

 8 localități înregistrează valori pozitive ale ratei totale de creștere din care 5 au înregistrat
valori pozitive și în perioada anterioară. Cele mai mari creșteri fiind înregistrate de
localitățile: Bujoreni, Vlădești, Păușești-Măglași, Budești, Dăești;
 celelalte 25 de unități au înregistrat valori negative ale ratei totale de creștere, cea mai
mare valoare fiind înregistrată de Dănicei cu -7,25%.

Întreaga perioadă (1912 - 2007) se caracterizează, din punct de vedere al evoluției numerice a
populației prin următoarele trăsături:

 creșterea totală a populației zonei de influență cu 26041 locuitori;

 existența unor intervale de scădere a numărului de locuitori 1941- 1948 și 1977 -2007;
 creștere numerică a populație pe parcursul a două etape: 1912 – 1941 și 1948 - 1977,
ultimul interval fiind caracterizat prin cea mai accentuată evoluție pozitivă a numărului
de locuitori;
 apariția unor așezări urbane mai ales după anul 1950 (Băile Olănești -1950, Ocnele Mari
- 1960, Brezoi - 1968, Băbeni - 2002) și concentrarea populației în aceste așezări care
împreună cu Orașele Băile Govora și Călimănești totalizează astăzi 29% din populația
zonei de influență.

40
 NATALITATEA

Acest parametru geodemografic esențial în analiza dinamicii unei populații semnifică

frecvența sau intensitatea nașterilor în cadrul unei populații fiind influențată de politica
demografică, la care se adaugă şi alte elemente ca: fertilitatea, nupțialitatea, divorțialitatea ș.a. Ea
se calculează ca mărime relativă de intensitate și indică numărul născuților vii la 1000 de
locuitori, formula de calcul fiind următoarea:

N = n/P * 1000, unde,

N- rata generală a natalității;

N- numărul de născuților vii pe parcursul perioadei analizate;

P - efectivul mediu al populației.

41
 Fig. Nr. 25. Sursa: Cristian Drăghici, Activităţile turistice şi dezvoltarea integrată în zona de
influenţă a oraşului Râmnicu Vâlcea”, 2012.

Prin analiza acestui parametru geodemografic s-a urmărit caracterizarea intensității

natalității pe medii (urban-rural) și în profil teritorial în scopul identificării tendințelor de
evoluție viitoare ale localităților din zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea.

Rata medie a natalității, în intervalul 1985 - 2007, a variat între un nivel minim de 8,61‰
în comuna Milcoiu și un maxim de 14,29‰ înregistrat în comuna Muereasca. Valorile cele mai
mari ale ratei medii a natalității de peste 12,7‰ se înregistrează pentru 7 localități și anume:
Brezoi, Sălătrucel, Berislăvești, Muereasca, Bujoreni, Frâncești și Stoilești. Pentru întreaga zonă,
valorile acestei rate s-au încadrat într-un interval cuprins între un maxim de înregistrat 16,6%o în
anul 1987 şi un minim de 8,4‰ în anul 2007.

42
 Creșterea deosebită în intervalul 1985 - 1987 s-a datorat măsurilor legislative adoptate de
statul român în domeniul politicii demografice. De altfel, în anul 1987 în 15 localități rata
natalității a înregistrat valori foarte mari ce au depășit media din acel an de 16,6 ‰. Dintre
acestea se detașează: Sălătrucel 23,9 ‰., Brezoi 22,6 ‰, Muereasca 20,8 ‰ , Milcoiu 20,8 ‰..
Tendința s-a menținut și în anul următor 1988, când rata medie de creștere a natalității în zona de
influență a municipiului Râmnicu Vâlcea a fost de 16,38 ‰.

De altfel, în acești doi ani s-a înregistrat cel mai ridicat număr de născuți vii din întreaga
perioadă analizată: 2169 în anul 1987 şi 2133 în anul 1988. Anul următor rata natalității a scăzut
ușor dar s-a menținut la o valoare ridicată de 16,23 ‰. Schimbările petrecute după 1990 din
punct de vedere socio-economic şi-au pus amprenta și asupra comportamentului demografic al
locuitorilor din zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea. Practic după 1990 și până în
anul 2007 scăderea este continuă cu o creștere ușoară în anii 1997 și 2005. Astfel că în anul 2007
un număr de 21 de localități înregistrează valori sub media zonei de influență. Dintre acestea se
detașează comuna Dănicei cu cea mai mică valorare înregistrată de 3,4%o (alte localități cu
valori mici sunt: Şirineasa 5,4%o, Runcu 5,4%o , Golești 5,5%o și Galicea 5,8%.).

Mortalitatea

Un alt indicator demografic este reprezenta de mortalitate ce reprezintă frecvențelor

deceselor într-o anumită perioadă de timp în cadrul unei populații. Intensitatea mortalității
populației din zona analizată este redată de relația ce exprimă rata mortalității generale care
indică numărul de decese la 1000 de locuitori:

M g = m/P * 1000, unde,

Mg -- rata generală a mortalității;

m - numărul persoanelor decedate pe parcursul perioadei analizate;

P - efectivul mediu al populației în perioada analizată.

O importanță deosebită asupra evoluției ratei mortalității O au factorii socio-economici.

Astfel nivelul de dezvoltare economică tot mai ridicat a dus la îmbunătățirea condițiilor de trai
ale populației ce se poate traduce prin îmbunătățirea alimentației, servicii sanitare îmbunătățite la

43
care dacă adăugăm reducerea timpului de lucru și salariile mai ridicate toate acestea au contribuit
la scăderea ratei mortalității.

De asemenea, o altă componentă ce-și pune amprenta asupra evoluției ratei mortalității o
reprezintă structura pe grupe de vârstă și sexe. Astfel că o populație îmbătrânită se va caracteriza
printr-o mortalitate ridicată. De asemenea o rată mortalității ridicate pentru populația masculină
se datorează mediului de lucru mai dificil în care activează aceștia (minerit, construcții,
transporturi) la care se adaugă bolile datorate consumului excesiv de alcool şi tutun caracteristice
anumitor medii sociale.

Valoarea medie a ratei mortalității s-a menținut în intervalul 1985 - 2007 între 12 ‰ - 14
‰ având un maxim în anul 1997 cu 14,91 ‰ (maxime de peste 14 ‰ s-au mai înregistrat în
1996 de 14,34 ‰ și în 1998 de 14,63 ‰) şi un minim în anul 1986 de 11,65 ‰.

Dacă analizăm situația pe cele două medii urban și rural se poate observa că populația din
mediul urban a înregistrat cele mai mici valori ale ratei medii a mortalității sub media anuală a
zonei de influență valori ce s-au menținut pe parcursul a întregii perioade analizate. De altfel 4
dintre orașe înregistrau în anul 2007 o rată a mortalității de sub 10%o valoare ce se situează sub
media înregistrată în anul respectiv pentru întreaga zonă de 11,92 ‰. Acest fapt este explicabil
prin ponderea mai ridicată a segmentelor de populație tânără și adultă în totalul populației.

În schimb, pentru localitățile din mediul rural valorile ratei mortalității au fost mai
ridicate depășind media anuală înregistrată de-a lungul întregii perioade. În sprijinul acestei
afirmații se poate observa că pentru intervalul analizat un număr de 22 de localități înregistrează
valori ale ratei mortalității de peste 13 ‰ 21 dintre acestea fiind comune (excepția este
reprezentată de orașul Ocnele Mari) 6 dintre acestea depășind chiar valoarea de 16%o (Milcoiu
19,65 ‰ , Runcu 18,99 ‰, Dănicei17,96 ‰, Golești 16,24 ‰, Stoenești 16,05 ‰.).

SPORUL NATURAL (BILANȚUL NATURAL)

Sporul natural sau bilanțul natural exprimă diferența dintre natalitate și mortalitate şi se
calculează după formula:

Bn = N – M, unde,

44
Bn - bilanțul natural

M- mortalitatea

N- natalitatea

Fig. nr.26. Bilanțul natural în zona de influență a municipiului Râmnicu Vâlcea pentru anul 1986

Sursa Drăghici Constantin Cristian, 2012

Evoluția bilanțului natural în perioada analizată urmărește, în general, aceeași linie cu

cele ale ratelor natalității și mortalității. Astfel se constată valori pozitive ale sporului natural
pentru primii 6 ani (perioada 1985-1991) un prim maxim fiind înregistrat în anul 1986 și 1987 cu
4,59%o și respectiv 4,15%o iar cel de-al doilea, secundar, în anul 1989 cu valoarea de 4,07%o.
Valorile cele mai scăzute pentru întreaga regiune sunt înregistrate îndeosebi după 1993 deși
valori negative încep Să fie înregistrate încă din anul 1991(-0,04%o). Această scădere a avut loc
pe fondul scăderii continue a ratei natalității şi păstrării relative la aceleași valori ale ratei de
mortalitate.

Pentru anul 1986, 29 de localități înregistrau valorii pozitive ale bilanțului natural și
numai 4 dintre acestea aveau valori negative ale acestui indicator. Dintre cele 29 de localități însă
doar 13 unități administrativ teritoriale aveau valori ce depășeau media zonei de influență de
4,5%o.

Dintre acestea din urmă valorile de peste 9%o S-au înregistrat în cazul localităților:
Sălătrucel 12,58%0, Budești 10,93%o, Stoileşti 9,71%o, Galicea 9,36%0, Băile Govora 9,23%o,
Brezoi 9,12%0 și Muereasca 9,01%o. Valori negative s-au înregistrat doar în cazul a 4 localități:

45
Runcu -8,15%0, Milcoiu -4 ,85%o, Bărbătești" 1,62%o și Pietrari -0,82%0 (Cristian Constantin
Drăghici, “Activităţile turistice şi dezvoltarea integrată în zona de influenţă a oraşului Râmnicu
Vâlcea”, Editura Universitară).

Pentru anul 2007 situația se inversează astfel că avem 27 de localități ce înregistrau valori
negative şi doar 6 localități unde bilanțul natural este pozitiv. Astfel că peste media de -3,51%0
au fost înregistrate 20 de localități iar dintre acestea 4 localități aveau valorii de peste -10%o:
Păușești-Măglași -13%0, Dănicei -16,25%0, Bărbătești -11,42%0, Milcoiu -10,50%0. Cele 6
localități cu valori pozitive ale bilanțului natural sunt: Muereasca 3,23%o , Malaia 0,52%.,
Bujoreni 4,01%., Budești 1,23%0, Călimănești O,1 1%o și Ocnele Mari 0,86%o.

Aceste valorii foarte mici ale bilanțului natural pot fi explicate prin reducerea natalității și
păstrarea la valorii oarecum constante a mortalității. De asemenea există localități unde ponderea
persoanelor de peste 60 de ani este ridicată. Acest fapt datorându-se pe de-o parte natalității
scăzute iar pe de altă parte reducerii contingentului de populație tânără prin plecarea spre
localitățile unde perspectivele economice sunt pozitive.

46
CONCLUZII

Evoluția numerică a populației în zona de influență a județului Vâlcea a fost una

variabilă, cu perioade de creștere și de scădere, reflectând influența unor factori socio-economici,
politici demografice și schimbări în structura socială. Au fost două etape distincte: 1912-1991 și
1991-2021, prima caracterizată prin creștere și cea de-a doua prin scădere a populației.
Politica pronatalistă adoptată în timpul regimului comunist a avut un impact semnificativ
asupra evoluției populației, generând o creștere a natalității, dar și consecințe semnificative
asupra drepturilor reproductive ale femeilor și asupra societății în ansamblu.
În perioada post-comunistă, schimbările economice și sociale, precum și migrarea
populației către centrele urbane, au determinat o scădere accentuată a populației în unele
localități, fenomenul fiind asociat cu declinul activităților economice și cu infrastructura slab
dezvoltată în mediul rural.
Factori precum emanciparea femeii, participarea acesteia la activități economice, costul
ridicat al creșterii copilului și alți factori socio-economici au contribuit la reducerea fertilității și
la schimbările în comportamentul reproductiv al populației, în special după anii '60-'70.
Tendințele recente de fertilitate și ratele scăzute ale natalității necesită o atenție deosebită
în viitor pentru a contracara scăderea populației și pentru a susține creșterea acesteia, inclusiv
prin politici demografice și sociale adaptate.
Analiza natalității și mortalității a evidențiat fluctuații semnificative în diferitele
localități, cu valori extrem de variabile care au reflectat contexte socio-economice și politice
specifice.

Evenimentele istorice majore au exercitat o influență semnificativă asupra evoluției

teritoriale a județului Vâlcea începând cu secolul XX. După Primul Război Mondial, Tratatul de
la Trianon a generat modificări teritoriale și redistribuiri ale unor teritorii învecinate. În perioada
interbelică, România a experimentat o creștere economică, având consecințe asupra urbanizării și
industrializării în județul Vâlcea.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, teritoriul județului Vâlcea a fost afectat de
evenimentele conflictului, cu schimbări în granițe și distrugeri materiale cu impact imediat
asupra teritoriului. Instaurarea regimului comunist în 1947 a adus schimbări semnificative în

47
organizarea socială, economică și administrativă. Colectivizarea agriculturii și industrializarea
rapidă au influențat direct utilizarea și structurarea teritoriului județului Vâlcea.

Sub regimul comunist, au avut loc ample procese de urbanizare și industrializare,

determinând modificări în organizarea spațială a județului. Construcția de noi orașe și
infrastructură industrială a generat transformări în așezarea populației și distribuția economică.
Evenimentele din decembrie 1989, marcate de căderea regimului comunist, au adus schimbări
politice majore în România, inclusiv în organizarea administrativ-teritorială, în timpul acestei
perioade de tranziție.

48
BIBLIOGRAFIE

C. Alessandrescu, 1893, Dicţionarul geografic al Judeţului Vâlcea

Constantin Grigore, Gheorghe Cîrstea, Dorel Constantinescu et all., 1980, Județele Patriei.
Vâlcea Monografie, Editura Sport și Turism, București

Drăghici Constantin Cristian, 2012, Activitățile turistice și dezvoltarea integrată în zona de

influență a orașului Râmnicu Vâlcea, Editura Universitară

Soare, I, Daneş N., Gh., Dumitrescu et all, (2010), Enciclopedia Județului Vâlcea, Vol. 1 –
Prezentare Generală, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, ISBN 978-973-7981-89-9

Soare, I., Pr. Bălaşa D., Pr. Ceapă I. et all, (2012), Enciclopedia Județului Vâlcea, Vol. 2 –
Localitățile Urbane, Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, ISBN 978-973-7981-80-6

Rusenescu, Constanța, Badea, L.,1970, Județul Vâlcea, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București

***, 2020, Plan de Amenajare a Teritoriului Județean Vâlcea – Partea I. Analiza situației
existente și identificarea elementelor care condiționează dezvoltarea

Bibliografie web

https://populatia.ro/populatie-judetul-valcea/, accesat la data de 20.11.2023

http://www.geo-spatial.org/ , accesat la data de 20.11.2023

https://en.wikipedia.org , accesat la data de 20.11.2023

49