MINISTERUL EDUCAȚIEI

LICEUL SANITAR BISTRIȚA

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
INTOXICAT CU CIUPERCI

ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:
KISS ERZSBET MARIA SCURTU RĂZVAN-ADRIAN

DOMENIUL:SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA:ASISTENT MEDICAL GENERALIST

2023
 CUPRINS
I.ARGUMENT.......................................................................................................................3

II.CONȚINUT........................................................................................................................4

II.1.Scopul..........................................................................................................................4

II.2.Obiective......................................................................................................................5

Obiectiv 1.Noțiuni de anatomie și fiziologie.................................................................5

Obiectivul 2.Descrierea intoxicațiilor cu ciuperci

(Definiție,Clasificare,Semne,Simptome).....................................................................10

Obiectiv 3.Diagnostic...................................................................................................17

Obiectiv 4.Stabilirea tratamentului..............................................................................19

Obiectivul 5.Evoluție,complicații................................................................................22

II.3.Problemele practice soluționate.................................................................................23

1. Culegerea de date...............................................................................................23

2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PACIENTULUI A.R.

ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE.................................26

3. PLANUL DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI A.R..........................................30

II.4.PERSPECTIVA PERSONALĂ................................................................................38

II.5.CONCLUZII..............................................................................................................41

III.BIBLIOGRAFIE.............................................................................................................42

IV.ANEXE...........................................................................................................................43

2
 I.ARGUMENT

Citind titlul acestui proiect, “intoxicații”, ne dăm seama că sunt două

concepte de bază, ”îngrijirea pacienților și intoxicațiile”, fiecare dintre ele cu
fundamentală importanță și demne de aceeași considerație.
Îngrijirea pacienților este temelia pe care a fost construită profesia de
asistent medical, a cărei recunoaștere științifică, ca și profesie sanitară, la nivel
internațional, se datorează doamnei Florence Nigthingale, care a publicat in 1948,
“Nursing analitic”.Multe dintre ipotezele, teoriile si definițiile doamnei
Nigthingale sunt și astăzi actuale, chiar dacă în epoca noastră, tehnicizarea
progresivă a medicinei tinde să automatizeze și să depersonalizeze tot mai mult actul
medical (ce rămâne totuși un act complex de gândire și de acțiune în care contează
în egală măsură spiritul de analiză și capacitatea de pătrundere psihologică rezultată
din contactul îndelungat cu bolnavul).
Intoxicațiile cu ciuperci ca și stare patologică a organismului uman, vor fi
descrise și analizate în detaliu în acest proiect, la fel ca și partea dedicată
tehnicilor specifice de asistență medicală pentru bolnavii intoxicați.
Am ales acest subiect pentru lucrarea de licență deoarece în timpul pe care
l-am petrecut în practică în spital,au fost foarte mulți pacienți care au ajuns la
Unitatea de Primiri Urgențe intoxicați involuntar cu ciuperci,pacienți de toate
vârstele,familii,care au avut evoluții favorabile în cazul celor care au recunoscut
la timp simptomele și s-au prezentate la Urgențe!
În această lucrare am făcut o mică prezentare a aparatului digestiv,dar și
definiția,cauze,simptome și tratament în cazul intoxicațiilor cu ciuperci.

3
 II.CONȚINUT

II.1.Scopul

Scopul acestei lucrări de licență a fost aprofundarea cunoștiințelor despre pacienții

intoxicați cu ciuperci,despre tratamentul profilactic și de elecție în cazul acestora,De
învătare de tehnici noi de îngrijire și de importanța acționării cât mai rapid în cazul
ingerării involuntare a unor specii de ciuperci otrăvitoare.
Dintre cele aproximativ 10 000 mii de specii de ciuperci, majoritatea sunt
comestibile şi inofensive, 100 de specii cauzează simptome după ce au fost consumate, iar
în jur de 20 de specii pot fi fatale pentru om.
Ciupercile comestibile sunt dificil de deosebit de cele otrăvitoare, în aproximativ
95% din cazurile de intoxicaţie cu ciuperci, cauza este faptul că s-au confundat tipurile de
ciuperci şi în 5% din cazuri este vorba de consum de ciuperci cu proprietăţi halucinogene.

4
 II.2.Obiective

Obiectiv 1.Noțiuni de anatomie și fiziologie

 Aparatul digestiv (şi sistemul alimentar) este ansamblul de organe responsabil cu
digestia alimentelor şi eliminarea materiilor ce nu au putut fi digerate. Aparatul
digestiv se compune din: tubul digestiv (cavitatea bucală, faringele, esofagul, stomacul,
intestinul subţire, intestinul gros, anusul) şi glandele anexe (pancreasul, ficatul,
glandele salivare: parotide, submaxilare, sublinguale).
 Cavitatea bucală (limba şi dinţii) au rol în masticaţie şi vorbire articulată. Limba este şi
un organ al gustului.
 Faringele este un conduct musculo-membranos cu trei etaje: nasofaringe, bucofaringe,
laringofaringe.
 Esofagul este un canal musculo-membranos de trecere a bolului alimentar din faringe
în stomac.
 Stomacul este o porţiune dilatată a tubului digestiv. Orificiul cardia este orificiul prin
care comunică cu esofagul, iar comunicarea cu duodenul are loc prin pilor.
 Intestinul subţire este compus din două porţiuni, prima este fixă - duodenul iar cea de-a
doua este mai lungă (4-6 metri) şi este mobilă - jujunoileonul.
 Intestinul gros este dispus sub formă de cadru, are lungimea de 1,5 metri. Este
subîmpărţit: colonul cu o porţiune ascendentă, una transversă şi alta descendentă.
 Cecul ocupă fosa iliacă dreaptă, în el deschizându-se orificiul ileocecal, prezintă un
segment rudimentar-apendicele vermicular.
 Rectul prezintă un segment dilatat numit ampula rectală şi altul care străbate perineul-
canalul anal.
Fiziologie
Digestia reprezintă totalitatea transformărilor fizice, chimice şi mecanice pe care
le suferă hrana pe parcursul tractului digestiv până la stadiul de nutrimente.
Nutrimenele sunt aminoacizi (produşii finali ai proteinelor), acizii graşi şi
glicerina (produşi finali ai lipidelor şi grăsimilor), monozaharide (produşii finali a
zaharidelor)
Digestia bucală – alimentele sunt fărâmiţate, amestecate cu salivă, amilaza
salivară transformă amidonul în elemente simple. Se formează bolul alimentar care trece în
esofag prin actul de deglutiţie.

5
 Digestia gastrică – stomacul se umple, bolul alimentar se amestecă cu sucul
gastric (care conţine acid clorhidric, fermenţi proteolitici şi lipolitici), proteinele se
transformă până la stadiul de peptone, se formează chimul alimentar care trece în duoden
prin acţiunea mecanică a stomacului.
Digestia intestinală este etapa finală a procesului unitar de digestie al alimentelor.
În intestin funcţia secretorie este îndeplinită de:
- pancreasul exocrin, prin sucul pancreatic ce conţine tripsină, lipază, amilază
- ficat, prin secreţia biliară ce conţine săruri biliare cu rol în digestia şi absorbţia
grăsimilor şi vitaminelor liposolubile. Pigmenţii biliari sunt cei care dau culoare scaunului.
- Glandele intestinale, prin sucul intestinal ce conţine fermenţi proteolitici,
lipolitici şi glucolitici
Aceste secreţii duc la fragmentarea principiilor alimentare până la forme
asimilabile, adică aminoacizi, acizi graşi şi glicerină, monozaharide.
Absorbţia se realizează slab la nivelul cavităţii bucale, la nivelul stomacului
(alcool şi medicamente), la nivelul intestinului gros (apă, săruri minerale, vitamina K), la
nivelul intestinului subţire (monozaharide la nivelul jejunului, glicerina şi acizii graşi în
prima porţiune a intestinului, aminoacizii în tot intestinul subţire.
Chiulul intestinal este transformat în masă fecaloidă, în urma acestor procese, ce
conţine 90% resturi alimentare, 10% mucus, epitelii, leucocite, bacterii şi este eliminat prin
procesul de defecaţie.
1.1.1. Anatomia şi fiziologia aparatului digestiv
Aparatul digestiv (cunoscut şi sub numele de canal alimentar sau tract
gastrointestinal) este ansamblul de organe responsabil cu digestia alimentelor şi eliminarea
materiilor ce nu au putut fi digerate.
Peritoneul este o membrană seroasă subţire care căptuşeşte peretele cavităţii
abdomenului şi acoperă organele cuprinse în această cavitate.
Flora intestinală reprezintă totalitatea microorganismelor, ce trăiesc în cadrul
intestinului gros al vertebratelor, inclusiv al omului. Aceasta se află într-o relaţie
simbiotică cu organismul – gazdă, fiind atât de importantă încât, de cele mai multe ori,
aceste organisme n-ar putea trăi fără ajutorul florei intestinale.

6
 FUNCŢIILE APARATULUI DIGESTIV
Funcţie motorie – aparatul digestiv fragmentează şi transportă alimentele;
1 Funcţie secretorie – secretă sucurile digestive necesare digestiei;
2 Funcţia de digestie – sucurile conţin enzime ce degradează prin hidroliza
principiile alimentare în componente simple;
3 Funcţia de absorbţie – componentele simple sunt trecute prin peretele digestiv
în mediul intern.
4 Funcţia secretorie – e realizată de glande. Pe toată suprafaţa mucoasei
digestive sunt bilioane de glande unicelulare, celule mucoase care secretă mucus cu rol de
protecţie şi de favorizare a alunecării conţinutului digestiv ca şi de formarea bolului din
cavitatea bucală şi din colon.
 Componente:
Tractul gastrointestinal superior
Cavitatea bucală este porţiunea iniţială a aparatului digestiv, alcătuită din
organe şi diverse ţesuturi. Superior este limitată de bolta palatină, inferior de planşeul
bucal, lateral de obraji, anterior de buze şi posterior se continuă cu faringele. Cavitatea
bucală este căptuşită cu mucoasa bucală.
În cavitatea bucală se află cele două arcade dentare, superioară şi inferioară,
situate pe maxilar şi, respectiv, pe mandibula. Dinţii sunt în număr de 32: 8 incisivi, 4
canini, 8 premolari şi 12 molari.
Limba, organ muscular situat posterior, prezintă pe faţa superioară nişte
formaţiuni numite papile: filiforme, fungiforme şi circumvalate sau gustative, ultimele
fiind situate spre rădăcina limbii şi formând „V”-ul lingual. În cavitatea bucală glandele
salivare, parotide, submaxilare şi sublinguale, excretă saliva.
Funcţiile pe care le îndeplineşte gura sunt: funcţia de masticaţie pentru formarea
bolului alimentar, începutul digestiei glucidelor sub acţiunea ptialinei salivare, funcţia de
fonaţie, funcţia receptoare, funcţia de apărare şi funcţia fizionomică.
Faringele este un organ care aparţine atât aparatului digestiv, cât şi aparatului
respirator. El se afla situat în partea posterioară a cavităţii bucale şi se continuă cu
esofagul. Căptuşit cu o mucoasă, este bogat în ţesut limfoid. În faringe se găsesc
amigdalele palatine, amigdala faringiană pe peretele posterior şi amigdala linguală la
rădăcina limbii, legate între ele prin numeroase vase limfatice şi formând inelul limfatic
Waldeyer.

7
 Funcţiile faringelui sunt: funcţia de conducere a bolului alimentar către esofag şi
funcţia de apărare împotriva infecţiilor, care pot pătrunde pe cale digestivă sau pe cale
respiratorie.
Esofagul este un organ musculo-membranos, tubular, care face legătura între
faringe şi stomac. El începe la nivelul vertebrei a 7-a cervicală (C7) în dreptul cartilajului
cricoid, şi se termină în dreptul vertebrei a 11-a toracale la cardia; este lung de 25 – 32 cm
şi are un calibru care variază între 10 şi 22 mm.
Cele două funcţii majore ale esofagului sunt transportul bolului alimentar din
cavitatea bucală în stomac şi împiedicarea refluxului conţinutului gastrointestinal
Cardia este sfincterul situat la limita dintre esofag şi stomac, este de forma unui
inel muscular care se comporta asemenea unei valve permiţând în mod normal trecerea
alimentelor şi a lichidelor doar într-un sens: de la esofag la stomac.
Fiziologic, esofagul reprezintă un organ care face legătura dintre faringe şi
stomac. Prin reflexul de deglutiţie, bolul alimentar trece din faringe în esofag; prin
coordonare nervoasă, musculatura formează unde contractile care împing bolul spre cardia;
sfincterul cardiei se desface, împiedicând şi refluarea conţinutului gastric în esofag.
Stomacul
Organ cavitar musculo – glandular, este segmentul tubului digestiv situat între
esofag şi intestinul subţire. Forma lui este asemănătoare cu a unei pere, cu vârful uşor
îndoit şi îndreptat în sus: la examenul radiologic apare ca litera „J” sau ca un cârlig. Forma
lui este variabilă în funcţie de: conţinut, tonicitatea musculaturii proprii, tonicitatea
peretelui abdominal, poziţia individului şi volumul organelor vecine.
Stomacul începe de la cardia, care face legătura între esofag şi stomac; porţiunea
situată deasupra cardiei şi care este adaptată cupolei diafragmatice, se numeşte mărea
tuberozitate (fornix sau funduş); segmentul vertical este corpul stomacului, care se
continuă cu mica tuberozitate şi apoi cu antrul piloric şi se termină cu orificiul piloric. Între
cardia şi pilor se află două margini: marginea externă sau marea curbură şi marginea
internă sau mică curbura.
Structural, stomacul este alcătuit din patru straturi : membrana seroasă (la
exterior), sub care se afla musculatura (care excuta două tipuri de mişcări: mişcări
peristoloice, prin care alimentele din interiorul stomacului se răspândesc şi se depun în
straturi şi mişcări peristaltice, prin care conţinutul gastric înaintează spre pilor), apoi
dinspre exterior spre interior, după stratul muscular, apare o tunică numită submucoasă.

8
Submucoasa conţine o reţea vastă de vase sanguine şi de fibre nervoase. Ultimul strat este
reprezentat de mucoasa la nivelul căreia se afla numeroase glande.
Din punct de vedere fiziologic, stomacul primeşte alimentele şi, datorită funcţiei
sale motorie, le frământă, le amesteca cu sucul gastric şi apoi le evacuează în duoden, prin
funcţia secretoare, stomacul intervine în digerarea ţesutului conjunctiv şi a proteinelor cu
ajutorul acidului clorhidric şi al pepsinei. Mucusul gastric are un rol protector de prim –
ordin, apărând mucoasa de acţiunea sucului gastric.
În stomac sunt distruşi, sub acţiunea acidului clorhidric (HCl), majoritatea
agenţilor patogeni care pătrund în organism odată cu mâncarea sau cu lichidele ingerate.
Prin mişcările imprimate de către musculatură, bolul alimentar este amestecat şi deplasat,
dinspre cardia spre pilor. În urma acestor procese, bolul alimentar suferă câteva
transformări, trecând în chimus gastric. Chimusul gastric trece în duoden prin pilor.
Digestia
Digestia implică mestecarea hranei, transmiterea acesteia de-a lungul tractului
digestiv şi descompunerea moleculelor de hrană în molecule mai mici ce pot fi asimilate de
organism. În cavitatea bucală se formează bolul alimentar care este împins prin faringe în
esofag, iar de aici în stomac. O dată ajuns în stomac, bolul este amestecat cu sucul gastric,
formând chimul. Fenomenele chimice constă în acţiunea sucului gastric asupra proteinelor
şi grăsimilor.
Ca rezultat al digestiei gastrice, alimentele sunt transformate într-o materie
păstoasă, numită chim gastric, bogat în acid clorhidric. Sucul gastric este format din 90 %
apa şi 10 % acid clorhidric, fermenţi, substanţe minerale şi mucus, fiind secretat în
cantitate de circa 1,5 l în 24 de ore la omul adult normal. Elementele conţinute în sucul
gastric au acţiuni diferite: apa înmoaie bolul alimentar, ajută contactul fermenţilor cu
alimentele şi favorizează frământarea şi evacuarea conţinutului gastric; acidul clorhidric
distruge microbii şi bacteriile introduse prin alimentaţie şi atacă proteinele, preparându-le
pentru acţiunea fermenţilor, el ajutând şi la digestia glucidelor şi favorizând desfacerea
zaharozei.
Chimul este împins, prin contracţii ale muşchilor stomacului, prin duoden, în
intestinul subţire. Aici sucurile intestinale continuă descompunerea macromoleculelor, iar
prin epiteliul intestinal (membrana ce acoperă intestinul) substanţele nutritive rezultate din
digestie sunt absorbite în sânge. În intestinul subţire se continuă procesul de digestie şi
absorbţie a hranei prin peretele intestinal, iar reziduurile şi lichidul în exces sunt împinse în

9
intestinul gros, de unde sunt evacuate. Substanţele absorbite la nivelul intestinului trec în
sânge şi sunt transportate în ficat, unde au loc foarte multe procese chimice.
Aici, în funcţie de necesităţile organismului sunt fie stocate sub formă de
glicogen, un glucid complex, fie transformate în lipide sau aminoacizi, fie eliberate în
circulaţia sanguină sistemica pentru a fi consumate de către celule.
Enzimele din tractul intestinal descompun hrana în particule: grăsimi, proteine şi
carbohidraţi. Carbohidraţii sunt: amidonul (polizaharidă) ce este descompus în glucoză,
dizaharidele (sucroza-descompusă în glucoză şi fructoză, lactoza-descompusă în glucoză şi
galactoză şi maltoza-descompusă în glucoză).
Proteinele sunt digerate ca aminoacizi şi mici lanţuri de peptide de 2 ori 3
aminoacizi. Grăsimile sunt constituite din trigliceride şi sunt digerate ca monogliceride şi
acizi graşi.

Obiectivul 2.Descrierea intoxicațiilor cu ciuperci

(Definiție,Clasificare,Semne,Simptome)

1. Definiţie
TOXICUL - este un compus chimic ori biologic străin, care pătrunzând în organism,
dereglează procesele biochimice, condiţionând tulburări periculoase de diversă gravitate a
funcţiilor fiziologice, a organelor şi sistemelor (de la uşoare - până la letale).
INTOXICAŢIA EXOGENĂ ACUTĂ - este un proces patologic sever, care se declanşează
în rezultatul acţiunii asupra organismului a preparatelor toxice pătrunse din exterior
(compuşi chimici, medicamente, toxice de origine vegetală şi animală, etc) în doze,
capabile de a deteriora funcţiile vitale ale organismului uman.
Intoxicaţia cu ciuperci este un incident care se întâmplă destul de frecvent şi
este rezultatul consumului de specii de ciuperci care conţin toxine cu potenţial dăunător,
chiar fatal pentru om. Anumiţi factori contribuie la gravitatea intoxicaţiei cum ar fi:
amplasarea geografică, condiţiile de creştere, sezonul în care au fost consumate ciupercile,
cantitatea de toxine pe care o conţine soiul de ciuperci consumate, cantitatea consumată,
chiar şi modul de procesare al ciupercilor: fierbere, prăjire, congelare etc.
Efectele produse de ciupercile otrăvitoare la ingerare depind şi de caracteristicile
persoanelor în cauză: răspunsul la anumite substanţe, vârsta. Copiii şi bătrânii sunt mai
expuşi complicaţiilor alimentare decât adulţii de vârstă tânără.

10
2. Clasificare
Dintre cele aproximativ 10 000 mii de specii de ciuperci, majoritatea sunt
comestibile şi inofensive, 100 de specii cauzează simptome după ce au fost consumate, iar
în jur de 20 de specii pot fi fatale pentru om.
Ciupercile comestibile sunt dificil de deosebit de cele otrăvitoare, în aproximativ
95% din cazurile de intoxicaţie cu ciuperci, cauza este faptul că s-a confundat tipurile de
ciuperci şi în 5% din cazuri este vorba de consum de ciuperci cu proprietăţi halucinogene.
În funcţie de perioada de timp care a trecut de la ingerare până la apariţia primelor
simptome de otrăvire, intoxicaţiile cu ciuperci se încadrează în trei categorii:
a) Intoxicaţii cu simptome rapide - primele simptome apar în primele 6 ore de la
ingerare, fiind de natură gastrointestinală, alergică şi neurologică.
b) Intoxicaţii cu simptome mai lente – semnele otrăvirii apar după 6-24 de ore de
la ingestie şi se resimt la nivelul ficatului, rinichilor şi a pielii, sub forma eritermalgiei (este
o afecţiune gravă ce afectează pielea extremităţilor, cauzând senzaţii de durere, arsură,
înroşire)
c) Intoxicaţii cu simptome întârziate – sunt depistate de regulă după mai mult de
24 de ore de la consumul ciupercilor otrăvitoare şi se manifestă deobicei la nivelul
rinichilor.
Natura şi gravitatea intoxicaţiilor cu ciuperci depinde într-o foarte mare măsură de
natura toxinelor care se găsesc în specia de ciuperci consumate:
Amatoxina – este responsabilă pentru peşte 90% din orăvirile letale cu ciuperci
care se petrec la nivel global. Se gaşeşte în aproximativ 35 de soiuri ale speciilor Amanita,
Galerina, Lepiota.
Giromitrina este o toxină care poate afecta organismul prin ingerare dar şi prin
inhalarea vaporilor care sunt rezultaţi prin preparea ciupercilor în cauză. Se gaşeşte în
speciile de aşa-zişi ,,bureţi fâlşi”: Gyromitra, Helvella. Majoritatea pacienţilor care s-au
otrăvit cu ciuperci care conţin giromitrină s-au recuperat, dar în unele zone ale Europei
această toxină este cauza majorităţilor intoxicaţii fatale.
Orelanina provoacă intoxicaţii fatale. Este identificată în specia de ciuperci
Cortinarius care este frecventă pe teritoriul european. Este mai greu de diagnosticat
deoarece are nevoie de un timp foarte scurt pentru a otrăvi organismul. Afectează grav
sistemul renal, ficatul şi intestinul.
Norleucina afectează rinichii. Poate duce la insuficienţă renală în 3-6 zile,
necesitând dializă temporară. Este găsită în specia de ciuperci Amanita.

11
 Psilocibina este secretată de specii de ciuperci cum ar fi: Psylocibe, Panaeolus,
Gymnopilus, Conocybe, Pluteus. Efectele produse de această toxină sunt psihedelice
asemănătoare cu cele provocate de consumul de LSD.
Acidul Ibotemic şi Muscinolul sunt substanţe care au efect neurostimulent, de
natură halucinogenă. Se găsesc în ciupercile Amanita.
Muscarina produce efecte în mai puţin de o oră de la ingerare şi se manifestă timp
de o zi. Cauzează dificultăţi ale respiraţiei, transpiraţii intense, salivare, lăcrimare, diaree,
mioză (contractarea pupilei), crampe abdominale, mai rar scade ritmul cardiac. Clitocybe şi
Inocybe sunt speciile de ciuperci în care se gaşeşte această toxină. Aceste ciuperci se
găsesc în păduri şi grădini.
Coprina este un aminoacid care se gaşeşte în Coprinus care în combinaţie cu
alcoolul are efect toxic.
Acidul acromelic se gaşeşte în Clitocybe. La câteva zile după consum, apar
senzaţii dureroase de arsură şi înroşirea pielii.
Involutina este prezentă în ciupercile Paxillus. Aceste ciuperci provoacă reacţii
rapide şi acute în mai puţin de trei ore de la ingerare şi pot fi urmate de efecte grave ale
tractului urinar.
Există şi alte toxine cu efect gastrointestinal care sunt prezente în sute de ciuperci
şi pot cauza simptome locale la nivelul stomacului şi intestinelor, uneori similare cu cele
cauzate de ciupercile letale. Agaricus, Amanita, Boletus, Entoloma, Gomphus, Lactarius,
Omphalotus, Verpa, Tricholoma sunt unele dintre aceste specii de ciuperci.

3. Simptomatologie
În intoxicaţia cu ciuperci din grupul celor cu perioadă de incubaţie scurtă, semnele
şi simptomele apar după 15 minute până la 3 ore de la ingestie. Aceste simptome sunt:
- lăcrimare
- salivaţie, greţuri, diaree, dureri abdominale
- hipersudoraţie
- furnicături ale extremităţilor
- dispnee cu respiraţie şuierătoare
- stare de agitaţie, confuzie, halucinaţii, convulsii, tremurături
- bradicardie, hipotensiune
- comă cu midriază

12
 În intoxicaţia cu ciuperci din grupul celor cu perioadă de incubaţie lungă,
simptomele şi semnele apar la 5-12 ore sau mai mult de la ingestia ciupercilor.
Toxinele provoacă iritaţii ale mucoasei digestive, precum şi leziuni hepatice şi
renale degenerative grave. Simptomele în intoxicaţii cu ciuperci cu perioadă de incubaţie
lungă sunt:
- greţuri, vărsături, colici abdominale, diaree sangvinolentă (deshidratare)
- cefalee, confuzie, convulsii, comă
- icter, hepatomegalie
- oligoanurie
Intoxicaţia cu ciuperci cu o perioadă de incubaţie lungă este de o mare gravitate,
mortală.
Grupul ,,gastroenteric” ( de exemplu: Paxillus, Agaricus, Entoloma, Boletus,
Hebeloma, Russula, Lactarius)Debutul este rapid:
- Greaţă, vomă
- Dezechilibre hidroelectrolitică
Ciupercile neurotoxice:
Sindromul colinergic (toxină muscarină: gen. Clitocybes, Incybes, Mycena):
simptomele se instalează rapid, în aproximativ 1,5-2 ore:
- Greaţă, vomă
- Diaforeză
- Hipersalivaţie
- Lăcrimare
- Mioză
- Bradicardie
- Hipotensiune arterială
- Bronhospasm
- Frisoane
- Inconştienţă
- Convulsii
Sindromul halucinogenic şi anticolinergic (toxinele: acid ibotenic, muscimol,
muscazonă: Amanita pantherina, Amanita muscaria, Amanita regalis): simptomele se
instalează în aproximatic 8-24 de ore:
- Anxietate
- Euforie

13
 - Confuzie
- Delir
- Halucinaţii
- Tulburări de vedere
- Greaţă, vomă
- Fasciculaţii musculare
- Convulsii
- Alterarea conştienţei
- Tahicardie sinusală
- Midriază
- Gură uscată
- Retenţie urinară
Sindromul halucinogenic (toxinele: psilocybina, psilocina, baeocystina):
Psilocybes, Panaeolus, Gymnopilus: simptomele se instalează rapid, în 30-60 de minute şi
au o durată de 4-6 ore sau mai mult:
- Dezorientare
- Halucinaţii
- Euforie
- Anxietate
- Agitaţie
- Delir
- Vertij
- Cefalee
- Ataxie
- Hiperreflexie
- Convulsii
- Tahicardie
- Midriază
- Gură uscată
- Greaţă, vomă
Ciupercile citotoxice (lezionale):Amatoxine:Amanita phalloides, Amanita virosa, Galerina
mărginita:
- Gastroenterită intensă şi prelungită
- Deshidratare

14
 - Preşoc
- Oligurie
- Hipoglicemie
- Acidoză metabolică
- Dezechilibru hidroelectrolitic
- Insuficienţă hepatică (apare după 2-3 zile)
- Insuficienţă renală acută (apare peste 3-4 zile)
Orellania: Cortinarius speciocissimus, Cortinarius orellanus:
- Gastroenterită care apare la câteva ore după ingerare
- Insuficienţă renală, uremie (peste 3-7-14 zile)
Gyromitrină: Gyromitra esculenta:
- Gastroenterită
- Vertij
- Diaforeză
- Cefalee
- Ameţeli
- Ataxie
- Convulsii
- Insuficienţă hepatică acută
- Insuficienţă renală acută
- Hemoliză
- Methemoglobinemie
- Hipoglicemie
Perioada latentă este între 6-24 ore uneori 2 zile. În afară de perioada de latenţă, în
tabloul clinic se pot determina:
- stadiul II - gastroenterocolitică,
- stadiul III a dereglărilor funcţiei ficatului şi rinichilor;
- stadiul IV de însănătoşire cu restabilirea lentă a funcţiei organelor
parenchimatoase şi a sistemului nervos central, respiraţiei şi a sistemului cardiovascular.
Tabloul clinic în stadiul II apare brusc şi se manifestă prin apariţia greţurilor,
vomelor incoercibile, durerilor epigastrice, abdominale, diareei cu striuri de sânge şi
tenesme. Se determină deshidrataţie pronunţaţă şi pierderi electrolitice, slăbiciune generală,
insuficienţă cardiovasculară (colaps), delirium, halucinaţii. Stadiul gastroenterocolitic se

15
menţine câteva zile, uneori de la una până la 8. La a 3-4 zi de maladie apar şi schimbări din
partea organelor parenchimatoase (ficatului şi rinichilor).
În stadiul III se determină mărirea ficatului, care devine dureros, apare icter,
oliguria apoi şi anuria, schimbările biochimice caracteristice pentru insuficienţa acută
hepatică şi renală şi se dezvoltă starea comatoasă, sfârşitul letal este cauzat de dezvoltarea
comei hepatice şi insuficienței renale. La copii intoxicaţiile cu ciuperca palidă are evoluţie
foarte gravă şi des se termină cu moartea. Schimbările din partea sistemului nervos central
pot avea caracter diferit, deseori se determină convulsii, halucinaţii. Comă,poate să apară
chiar din primele ore de intoxicaţie. În alte cazuri pot fi dereglări a coordonării mişcărilor,
pierderea funcţiei de mnezie, iar conştiinţa se păstrează chiar până la sfârşitul letal.
Spectrul simptomelor neurologice este variabil - de la miastenie moderată şi pareze
indolente până la hipertonus pronunţat cu accese de convusii clonico-tonice. Sunt variabile
şi nepermanente dereglările sensorice - amorţirea extremităţilor, hiperestezii, cauzalgii.
Vegetopatia se manifestă prin dereglări ai termoreglării, hiperhidroza, hipersalivaţie,
disfuncţie vasomotorică şi hemodinamică nestabilă.
Pentru aprecierea gravitaţii intoxicaţiei se folosesc următoarele criterii:
• Nivelul șocului toxic
• Starea activităţii miocardului
• Semne de insuficiență suprarenală
• Starea funcţiei de eliminare a rinichilor
• Starea funcţiei ficatului
• Nivelul bilirubinei (directe şi indirecte)
• Semne de hemoliza intravasculară
• Pronunţarea sindromului abdominal
• Dezechilibrul hidro-electrolitic şi acido-bazic
• Tensiunea arterială şi volumul de circulaţie a sângelui
• Gradul encefalopatiei şi semnele edemului cerebral

16
Obiectiv 3.Diagnostic
1. Diagnostic paraclinic
La sfârşitul primei şi la începutul zilei a doua în sânge se micşorează conţinutul
proteinelor şi lipidelor, mai cu seamă lipoproteidelor, se determină mărirea bilirubinei
De la a 2-3 zi hemoliză, mărirea AST, ALT, micşorarea colinesterazei (nu rar) un factor
pentru aprecierea gravităţii intoxicaţiei este mărirea şi schimbarea raportului moleculelor
medii.
,,Nimic nu este mai variabil ca simptomatologia clinică a unei intoxicaţii acute”
(E.C. Habib). De exemplu: barbituricele, oxidul de carbon, largactilul determină comă;
nicotina, insecticidele, naftalină, sărurile de plumb produc convulsii; ciupercile otrăvitoare,
acizii şi bazele corozive, metalele grele realizează gastroenterită acută; tetraclorura de
carbon, fosforul, mercurul produc anurie; anilina, cloratul de potasiu, otrăvurile
methemoglobinizante determină cianoză; gazele iritante, clorul, acidul azotic, adrenalina
pot realiza edem pulmonar etc.
Din acest motiv apar dificultăţile de sistematizare a manifestărilor clinice în cursul
intoxicaţiilor acute.
Manifestările renale de origine toxică sunt insuficienţa renală acută care în
intoxicaţia cu ciuperci are ca efect necroza tubulară, are cauză ischemică şi este urmarea
unui colaps cardiovascular.
Manifestările hepatice de orgine toxică
Hepatitele de origine toxică cauzate de ciuperci otrăvitoare sunt hepatite toxice
veritabile.
Hepatitele toxice veritabile (citolitice, colestatice, steatozice, mixte): se vor
considera aici formele citolitice cu următoarele caractere distinctive: se produc în toate
cazurile în care un individ este expus unui toxic hepatic cunoscut: leziunile de hepatită
toxică citolitică pot fi reproduse la animal; histologic, este vorba de o citoliză hepatică, cu
sau fără traducere clinică: necroza interesează parţial lobul hepatic şi se însoţeşte de o
steatoză de importanţă variabilă ; nu există semne de colestază şi nici reacţie inflamatorie;
în caz de supravieţuire, regenerarea hepatică este completă, fără sechele. Dintre toxicul
care este capabil de a produce astfel de leziuni se menţionează: Amanita phalloides.
Manifestarea digestivă care poate apărea în intoxicaţiile cu ciuperci este diareea
acută de origine toxică.

17
 Manifestări hematologice : hemoliza de cauză toxică, tulburări de hemostază de
cauză toxică (rar este vorba de un sindrom de coagulare intravasculară produs de Amanita
phalloides).
Diagnosticul pozitiv într-o intoxicaţie acută se pune după efectuarea a trei
elemente: anamneza, examen clinic obiectiv şi examene toxicologice pentru depistarea
substanţei în cauză şi numeroase alte investigaţii biologice necesare diagnosticului unor
afectări organice sau perturbări metabolice conexe.
Anamneza poate fi sugestivă sau afirmă chiar ingestia toxică, caz în care
diagnosticul etiologic este uşor.
Alteori numai o anamneză dirijată poate evidenţia contactul cu toxicul. În acest
caz, aspectele care trebuie lămurite sunt: care este toxicul, care este cantitatea de produs
ingerat, când a avut loc intoxicaţia, care este ora ultimei mese, care au fost primele
manifestări toxice, ce manevre de prim ajutor s-au efectuat, cine este intoxicatul (vârsta,
afecţiuni preexistente,, particularităţi individuale: diabet, insuficienţă renală etc).
În cele mai multe cazuri anamneza este incertă sau negativă. În acest caz,
elementele care pledează pentru o intoxicaţie sunt: debutul brutal la o persoană până atunci
sănătoasă, cronologia deseori evocatoare cu apariţia în ordine a semnelor digestive,
respiratorii, circulatorii, nervoase şi un număr de semne patriculare evocatoare: mirosuri
particulare ale urinii, halenei, conţinutului de vărsătură, mioză, midriază ş.a.
Examenul obiectiv şi anamneza trebuie să se efectueze rapid, pentru a permite în
cel mai scurt timp instituirea unui tratament adecvat, viaţa intoxicatului depinzând în cea
mai mare parte de promptitudinea şi calitatea primelor măsuri de tratament. Deşi examenul
obiectiv trebuie să se efectueze rapid, trebuie să fie complet şi să urmărească următoarele:
tegumentele şi mucoasele, funcţia respiratorie (ritm şi amplitudine respiratorie, semne ,,de
încărcare”, semne de hipoxie şi hipercrapnie, halena), funcţia circulatorie (frecvenţa şi
regularitatea bătăilor cardiace, calitatea perfuziei tisulare, timpul de recolorare capilară),
manifestări digestive ( dreri abdominale, disfagie, vărsături, diaree, ulceraţii caustice ale
mucoasei buco-faringiene ş.a.), manifestări urinare ( recoltarea urinii pentru examen
toxicologic, măsurarea diurezei, glob vezical, modificări de culoare ale urinii),
manifestările neurologice în care trebuie în special urmărite nivelul stării de conştienţă,
prezenţa convulsiilor, tonus, echilibru, pupile (mioză, midriază), reflexe.
Examenele toxicologice se împart în două categorii: examene de depistaj
extemporaneu care se realizează cu mijloace simple şi rapide şi examene toxicologice de
specialitate care se realiează în laboratoare de specialitate.

18
 Examenele complementare sunt impertinente pentru evaluarea unor afecţiuni
organice (insuficienţă renală, hepatică etc) sau funcţionale de origine toxică necesare
pentru aprecierea gravităţii intoxicaţiei şi conducerii tratamentului. Rezultatele acestor
investigaţii, obligatorii de altfel în cazul oricărui bolnav, indiferent de afecţiunea cauzală,
au scopul şi de a permite un tratament cât mai adecvat, unui caz de intoxicaţie acută.
2. Diagnostic diferenţial
Diagnosticul diferenţial într-o intoxicaţie acută se face cu:
- Hipoglicemie
- Accident vascular cerebral
- Status epilepticus
- Insuficienţa cardiorespiratorie de altă etiologie
- Insuficienţa hepatică de altă etiologie
- Abdomenul acut
- Starea de agitaţie psihiatrică
- Șoc: cardiogen, hipovolemic, anafilactic

Obiectiv 4.Stabilirea tratamentului

A. Detoxicarea tractului digestiv
1. Lavajul gastric nu mai puţin de 3 ori în prima zi, prin sondă nazală. Mai târziu
în primele zile, stomacul se spală prin sondă nazo-gastrică permanentă la fiecare 4 ore. La
a 2-3 zi- la fiecare 6 ore. De la a 2 zi pentru spălarea stomacului se poate folosi soluţie
izotonică, glucoză, hemodeza, lactosol.
2. Gastroabsorbţia - în primele 24 ore se efectuaza în fiecare 4 ore. La sfârşitul
fiecărui lavaj în ultima porţie de apă se dizolvă solventul (cărbunele activ g/kgcorp, copii
mici 0,1 g/kgcorp). În următoarele 24 ore gastroabsorbția se repeta peste 8 ore, în a 3-a zi
peste 12 ore.În ziua a 3-a gastroenterosorbția se efectuează numai o dată.
4. Purgative saline o dată, clisma evacuatorie.
B. Detoxicația renală
Diureza forţată (la copii infuzia cu rapiditate de 5-15 ml/kg masă a bolnavului, la
a 2-3 zi aproximativ 8-10 ml/kg/oră, prin urmare nu mai puţin de 3-4 ml/kg/oră)
Rapiditatea de infuzie în primele zile se determină de diureză, iar din ziua a doua se iau în
consideraţie şi perderile nevizibile (pielea, plămânii). Infuzia este la 40% din 5%)Glucoza
şi 60% o soluţie izotonică,cloridului de sodiu.

19
 C. Limforea detoxicantă
Cu ajutorul acestei proceduri se elimină endo şi exotoxinele liposolubile. După
drenajul duetului limfatic 0,25g/kg. Prima doză se introduce în timp de 5-20 min. Soluţia
pregăţâţa se utilizează în timp de 2 zile. Perderile de limfa se recuperează prin infuzie şi
procente de albumina (20-25 ml de Albumina la fiecare 100 ml de limfa)
D. Hemosorbția
Seansurile 30-35 minute în primele zile se efectuează la fiecare 8 ore. În ziua a
două câte 40-45 minute la fiecare 12 ore.Prin urmare o dată în 24 ore timp de 1 oră.
Metoda este contraindicată în caz de decompensare a activităţii cardiovasculare şi
hemodinamica instabilă.
E. Provocarea de vărsături
Este o tehnică aproape complet abandonată în favoarea spălăturii gastrice. Totuşi
are unele indicaţii precise: medicamente tabletate, toxice vegetale, alimente toxice, stomac
anterior plin. Acestea reprezintă situaţiile în care spălătura gastrică are şanse puţine de a
evacua stomacul.
Dezavantaje: evacuare gastrică incompletă
Modalităţi de inducere a vărsăturilor:
-mecanic prin excitare a faringelui cu o spatulă (se face în condiţii improvizate)
- medicamentos: sirop de ypeca şi apomorfină
Siropul de ypeca (este folosit ca prim ajutor la domiciliul intoxicatului) este
administrat în doză de o linguriţă/an de vârstă, diluată într-un volum de zece ori mai mare
de apă simplă sau bicarbonată. Se mai poate repeta doza o singură dată după 30 de minute,
dar, fără a depăşi o cantitate totală de 30ml. Nu se administrează în asociere cu cărbunele
activat. Vărsăturile se produc la 15-20 min de la administrare în 80-90% din cazuri.
Eficienţa vărsăturilor esre redusă deoarece este o evacuare gastrică incompletă.
Apomorfina este un emetic puternic. Produce vărsături energice în 100% din
cazuri la 3-6 minute de la administrare. Se administrează în doză de 0,10-0,15 mg/kg I.M.
sau S.C. (administrare unică). Este mai eficient dacă stomacul este plin, se administrează
lichide: 15ml/kg. Dezavantaje: substanţă instabilă (se păstrează la întuneric), se verifică
culoarea la 3-4 săptămâni, detresă respiratorie (beneficiază de Lorfan 0,02mg/kg sau
Nalline 0,1mg/kg şi pe doză).

F. Spălătura gastrică

20
 Este cea mai eficientă modalitate de evacuare gastrică, fiind astfel cea mai
răspândită.
Evacuarea conţinutului intestinal
Purgativ: sulfat de sodiu (2g/an de vârstă) pe sondă, la sfârşiţul spălăturii gastrice
(se evită administrarea de sulfat de magneziu deoarece poate produce depresie respiratorie)
Indicaţii: când spălătura gastrică se face tardiv sau incomplet
Contraindicaţii: corozive, preexistenţa diareei şi vărsăturilor
Clismele evacuatorii sunt, în general, ineficace şi nu se recomandă.
Diminuarea concentraţiei toxicului în sânge şi ţesuturi (metode de epurare) şi
neutralizarea toxicului (antidoturi);
G. Metode de epurare
Indicaţii: eliminarea incompletă a toxicului printr-o spălătură gastrică făcută
tardiv sau incomplet
Metodele constă în: epurarea pe cale renală (diureza osmotică), epurarea
extrarenală (hemodializa şi dializa peritoneală), exsanguinotransfuzia
Epurarea renală (diureza osmotică)
Principiu: cele mai multe roxice, în special toxicele hidrosolubile cu mică afinitate
pentru proteinele plasmatice, se elimină pe cale renală. Inducerea terapeutică a unei diureze
abundente echivalează cu o epurare pe cale renală a toxicului.
Contraindicaţii: insuficienţă renală (apare risc de supraîncărcare colemică) şi
cardiacă.
Precauţii: evaluarea ritmică a bilanţului lichidelor, cântărirea repetată a
bolnavului, evaluarea semnelor de hiperhidratare sau deshidratare, urmărirea ionogramei
sanguine şi urinare şi echilibrul acidobazic.
Tratament: - Antidot: atropină 1-2 mg I.M. sau I.V. lent repetat la nevoie la 30 de
minute (antagonizează fenomenele muscarinice)
- Provocare de văsături, spălătură gastrică (lapte, albuş, permanganat de potasiu
1:10000), purgativ
- Cărbune activat
Amanita phaloides (conţine cel puţin două toxice: amanita şi phaloidina)
Manifestări clinice: - apar tardiv (6-15 ore de la ingestie)
Primele semne:
- dureri abdominale
- greţuri, vărsături

21
 - diaree sangvinolentă
- deshidratare
După 2-3 zile: -icter (hepatită citolitică: transaminaze crescute)
- insuficienţă renală
- colaps cardiovascular
- comă
Evoluţia este lungă şi mortalitatea este mare (50-100% din cazuri după 5-8 zile).
Tratament: -Antidot : nu există
-Provocare de vărsături (de obicei tardiv), spălătură gastrică, purgativ salin
- Tratamentul colapsului, insuficienţei hepatice şi renale
- exsangvinotransfuzie, hemodializă
- corticoterapie (utilitatea este controversată).

Obiectivul 5.Evoluție,complicații
Intoxicaţia cu ciuperci necomestibile are caracter familial, colectiv, apare mai
frecvent primăvara. Evoluţia este favorabilă în general în cazul intoxicaţiei cu ciuperci cu
perioada de incubaţia scurtă şi adeseori foarte gravă, chiar mortală în cazul celor care au
perioadă de incubaţie lungă.
Prognosticul este foarte grav în cazul intoxicaţiei cu ciuperca albă şi se
caracterizează prin deshidratare masivă datorită diareei holeriforme, urmată de colaps.
Complicaţiile survenite sunt insuficienţa hepatică, insuficienţa renală acută şi şoc.
Factori care înrăutăţesc prognosticul intoxicaţiei:
- Apariţia tardivă a simptomelor de intoxicaţie (mai târziu de 8 ore după
alimentare);
- Alimentarea ciupercilor prăjite sau crude;
- Intoxicaţie în timp de vară;
- Vârsta intoxicatului până la 12 ani (mai ales 3-5 ani);
- Iniţierea tardivă a tratamentului;
- Hipolipoproteinemia hipolipidemia instalate precoce;
- Mărirea bruscă a AST, ALT;
- Micşorarea colinesterazei;
- Indici sporiţi ai moleculelor medii

22
 II.3.Problemele practice soluționate

1. Culegerea de date
1.1. Date privind identitatea pacientului
Date relativ stabile:
Nume: A.
Prenume: R.
Vârsta: 27 ani
Sexul: M
Religia: Catolică
Naţionalitatea: Româna
Stare civilă: Căsătorit
Ocupaţie: Profesor
Date variabile:
Domiciliu: Negrilești, judeţul Bistrița-Năsăud
Condiţii de viaţă:
- Pacientul locuieşte cu familia într-o casă cu 5 camere, salubre, bine încălzite;
- Pacientul nu fumează şi nu consuma alcool;
- Dispune de venituri materiale bune;
Condiţii de muncă: satisfăcătoare
Gusturi personale şi obiceiuri:
- Pacientul prefera carnea de porc, cartofii prăjiţi şi sosuri;
- Pacientul face duş zilnic, baie generală o dată pe săptămână şi toaleta cavităţii bucale de 2
ori/zi.
Mod de petrecere a timpului liber:
- Vizioneaza programele TV, iese în oraş cu familia
Relaţii cu familia, prietenii şi colegii: foarte bune

1.2. Date privind starea de sănătate anterioară

1.2. A) Date antopometrice: -greutate corporală - 79 kg;
- Înaltime - 1,81 m
- Grup sangvin AB IV
- RH (+)
1.2. B) Limite senzoriale: -pacientul poartă ochelari;

23
- Acuitate auditivă normală;
- Acuitate tactilă normală;
- Acuitate gustativă normală
- Somnul - normal, liniştitor, odihnitor;
- Mobilitate - pacientul se poate deplasa singur, dar cu mare dificultate din cauza ameţelii;
- Alimentația - trei mese principale, două gustări; lichide ingerate - 1-2 l/zi;
- Eliminări - micţiuni fiziologice normale: 1 scaun/zi;
- Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase.
Pacientul a făcut toate vaccinările corespunzătoare vârstei.
- Neagă afecţiuni infecto - contagioase de tip TBC, SIDA, LUES şi hepatică.
1.2. C) Antecedentele hetero-colaterale: fără importanţă
1.2. D) Antecedentele personale patologice: apendictomie la 14 ani
1.3. Informaţii legate de boală
1.3. A) Motivele internării:
Pacientul prezintă:
- Grețuri;
- Vărsături;
- Scaune subţiri, lichide - 10/zi;
- Crampe abdominale;
- Paloare.
1.3. B) Istoricul bolii:
Pacientul în vârsta de 27 ani, fără antecedente patologice, care în urmă cu câteva ore
prezenta greţuri, vărsături, scaune subţiri, crampe abdominale şi paloare.
1.3. C) Diagnosticul de internare: Intoxicaţie cu ciuperci
1.3. D) Data internării: 17.03.2023, ora 13.30.
1.3. E) Examen clinic pe aparate:
- Stare generală alterată;
- Tegumente şi mucoase: palide, umede, tegumente integre, reci;
- Sistem ganglionar limfatic neglijabil;
- Sistem osteo - articular: integru, articulaţii mobile.
- Sistem musculo - adipos: bine reprezentat;
- Aparat respirator: torace - normal conformat, mobil, cu respiraţia;
- Murmur vezicular prezent, bilateral;
- R=18 r/minut

24
Aparat cardio - vascular:
- Matitate cardiacă în limite normale;
- Șoc apexian în spaţiul V intercostal stâng;
- Zgomote cardiace ritmice;
- T.A. 120/65 mm Hg; AV - 78/min
- Artere periferice pulsatile;
- Rețea venoasă periferică normală.
Aparat digestiv şi anexe:
- Dentiție normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderente la dinţi;
- Tranzit intestinal sever afectat;
- Dureri abdominale;
- Ficat şi splină în limite fiziologice;
- Scaune diareice multiple.
Aparat uro - genital:
- Loje renale libere, nedureroase;
- Giordano (-) bilateral;
- Micțiuni fiziologice;
- Urini normocrome;
- Organele genitale externe normal conformate;
- S.N.C.: OTS; -ROT: prezente bilateral.

25
 2. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR PACIENTULUI A.R. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR
FUNDAMENTALE

Nr.Crt. Nevoia Manifestări de Manifestări de dependență Surse de dificultate Problema Diagnostic de

fundamentală independență nursing
1 Nevoia de a -frecventa
respira şi a avea respiratorie normală
o bună circulaţie vârstei 17 r/min,
respiraţii ritmice,
fără zgomote
patologice;
-mișcări respiratorii
libere;
-amplitudine
normală, egală, în
ambele hemitorace.
2 Nevoia de a bea -greață, vărsături; -procesul inflamator -durere Deshidratare
abdominală
şi de a mânca -crampe abdominale; intestinal
-lipsa poftei de mâncare
3 Nevoia de a - -scaune apoase şi multiple; -procesul inflamator -crampe Deshidratare
abdominale
elimina -transpirații; intestinal

26
4 Nevoia de a se - -adinamie; -discomfort abdominal Imobilitate Anxietate
mişca şi a avea o -crampe abdominale;
bună postură -vărsături
5 Nevoia de a -pacientul doarme
dormi şi de a se suficient (6-8 ore) şi
odihni are un somn calm,
fără coşmaruri,
adoarme cu uşurinţă
şi se trezeşte odihnit
6 Nevoia de a se -pacientul se poate
îmbrăca şi îmbrăca singur, îşi
dezbrăca alege vestimentaţia
în funcţie de anotimp
şi stare psihică
7 Nevoia de a-şi - -ușoară hipertermie 38,3 0 C -procesul inflamator -traspirații reci Febră
menţine intestinal
temperatura
corpului în
limite normale
8 Nevoia de a fi -pîr curat, îngrijit;
curat, îngrijit, de -urechi de

27
 a-şi proteja conformitate
tegumentele şi normală, curate;
mucoasele -cavitate bucală, nas
cu mucoasa umedă şi
roz, gingii aderente
dinţilor şi roz;
-unghii tăiate scurt,
îngrijite;
-pacientul are
deprinderi igienice
normale, prezintă
aspect curat, îngrijit
9 Nevoia de a -funcționarea - -
comunica adecvată a organelor
de simţ;
-debit verbal regulat;
-exprimare uşoară;
-imagine pozitivă
despre sine

28
10 Nevoia de a -are convingeri faţă - -
acţiona conform de realitate;
propriilor -pacientul face
convingeri şi rugăciuni la masă şi
valori seară
11 Nevoia de a fi -pacientul ia singur - -
preocupat în decizii;
privinţa -uneori îşi manifestă
realizării şi stări de bucurie
12 Nevoia de a - -starea generală alterată -alterarea tranzitului Frica de Anxietate
necunoscut,
evita pericolele intestinal
cunoștiințe puține
despre afecțiune
13 Nevoia de a -pacientul prezintă - -
învăţa cum să-şi dorinţa de a învăţa
păstreze sau să- despre cum să-şi
şi recupereze recapete starea de
sănătatea sănătate cu uşurinţă,
cunoştinţe medicale
14 Nevoia de a se - -momentan pacientul nu se -boala în sine; Pacientul este Insomnii,
vizibil afectat de Anxietate
recrea poate recrea, fiind preocupat -frica de complicaţii
experiență
de vindecare

29
 3. PLANUL DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI A.R.
Diagnostic de Obiective Intervenții Evaluare
nursing Autonome Delegate
1.Durere -pacientul să -amplasez pacientul în salon, în -se efectuează ecografie 17.03.2023
abdominală beneficieze funcţie de starea sa. abdominală în scop explorator; T.A=125/70 mm Hg
de condiţii de -asigur condiţii de mediu -recoltez produse biologice de la R=18 r/min
microclimat adecvate, fără curenţi de aer, surse pacient; T=38,3 0 C
şi mediu securizat; de infecţie, zgomote deranjante; -recoltez sânge pentru Ficat cu dimensiuni uşor
-pacientul să fie -măsor funcţiile vitale ale hemoleucogramă, ionogramă, mărite.
investigat şi tratat pacientului (P, R, T, T.A), transaminaze bilirubinemie; Colecist moderat, destins, cu
corespunzător diureză, scaun, greutate corporală; -examen coprocultură şi pereţi hiperecogenici, septat
diagnosticului şi -calculez bilanţul ingesta-excreta; coproparazitologic; incomplet.
zilei de boală; -observ orice modificare apărută -însoțesc bolnavul la explorări; -Glicemie 105 mg/dj
la starea bolnavului în F.O.; -administrez medicamente -Sidermie 59,0 micrograme %
-pregătesc pacientul pentru orice prescrise de medic. -VSH 76 mm/h
explorare; -Timp de protombina 14 sec
-pregătesc materialele, -Fibrinogen 850 mg %
instrumentele, soluţiile pentru Amilazemie 9 U/l
explorări; -Uree 38,4 mg/dl
-transport probele de laborator în

30
 sectorul clinic;
-aduc rezultatele probelor la F.O.
2.Dificultate de -pacientul să fie -reechilibrez hidroelectrolitic Administrez la indicaţia 17, 18.03.2023
a se alimenta şi echilibrat pacientul, prin regim hidric 24-48 medicului: -pacientul încearcă să se
hidrata - risc de hidroelectrolitic în ore (apă şi zeama de orez), apoi -Scobutil 1x2 f/zi; adapteze la noul său rol,
deshidratare 24-48 ore; regim alimentar de tranziţie, orez -Algocalmin 1x2 f/zi; declara că durerea nu mai este
-pacientul să nu fiert în apă, brânza de vaci, carne -Papaverina 1x2 f/zi; chiar aşa de evidentă.
devină sursa de fiartă; -Amoxicilina 500 mg la 8 ore 19,20.03.2023
infecţie pentru alte -observ instalarea unor reacţii -Metoclopramid 1x2 f/zi -pacientul îşi reia încet-încet
persoane pe toată adverse la administrarea funcţia digestivă
perioada internării; medicamentelor 21,22.03.2023
-pacientul să fie -stare generală ameliorata
supravegheat atent T Hewell = 230 sec
pe tot timpul
internării;
-pacientul să aibă o
alimentaţie completă
în circa 10 zile

-pacientul să fie -explorez nivelul de cunoştinţe al Administrez la indicaţia TGO=25U/L

31
 alimentat conform pacientului despre alimente, medicului: TGP=30U/L
diagnosticului şi modul lor de preparare şi despre -Scobutil 1x2 f/zi; Chol=161 mg/dl
zilei de boală, pe tot respectarea meselor; -Algocalmin 1x2 f/zi; TRG=100 mg/dl
parcursul spitalizării -permit pacientului să-şi aleagă -Papaverina 1x2 f/zi; Creatinina=0,93 mg/dl
alimentele în funcţie de preferinţe, -Amoxicilina 500 mg la 8 ore Na=132 mmol/l
dar să respecte indicaţiile -Metoclopramid 1x2 f/zi K=3,9 mmol/l
medicului (regimul); Cl=203 mmol/l
-reechilibrez hidroelectrolitic Ex. Urina:
pacientul prin regim hidric 24-48 Densitate=1015
ore (apă şi zeama de orez), apoi Ph=5
regim alimentar de tranziţie, orez Leu=neg
fiert în apă, brânza de vaci, carne Nitraţi=steril
fiartă, ou fiert moale, după 8-10 Rare epitelii, rare oxalaţii de
zile se pot introduce laptele şi calciu
mezelurile
3.Greţuri şi -pacientul să aibă o -asigur repausul fizic şi psihic al - 17.03.2023
vărsături stare de confort fizic pacientului; -pacientul prezintă greţuri şi
în următoarele 3 zile, -mențin igiena tegumentelor, a vărsături
echilibrat psihic în lenjeriei; 18,19.03.2023
decurs de 3 zile; -administrez tratamentul -pacientul declară o
antispastic îmbunătăţire a stării generale

32
 -servesc pacientul cu alimente la 20, 21.03.2023
temperatura acceptabilă, -pacientul nu mai prezintă
prezentate atrăgător şi la ore fixe; greţuri sau vărsături
-calculez raţia calorică 24 ore în 23.03.2023
funcţie de activitate şi vârstă. -stare generală bună
4.Diaree -pacientul să-şi -recoltez produsele pentru examen 17.03.2023
recapete echilibrul bacteriologic (coprocultură); -pacientul prezintă stare de
hidric şi nutriţional -mențin permanent legătura cu sănătate alterată, cu diaree
în 1-2 zile aparţinătorii pacientului; 18, 19.03.2023
-încurajez permanent; -pacientul simte o ameliorare,
-educ membrii familiei în privinţa nu mai prezintă scaune
dietei 20,21, 22.03.2023
-stare de sănătate bună
5.Hiper-termie -pacientul să -măsor temperatura corpului şi -administrez tratament 17.03.2023
prezinte temperatură notez în foaia de temperatură; antiinfecţios recomandat de -pacientul prezintă hipertermie
corporală în limite -supraveghez manifestările de medic (38,3 0 C)
normale în 1-2 zile deshidratare, aspectul 18, 19, 20.03.2023
tegumentelor, diureza, pulsul, temperatura în limite normale
T.A., comportamentul pacientului 21, 22.03.2023
temperatura în limite normale
6.Anxietate -pacientul să fie -susțin permanent pacientul,

33
 echilibrat psihic în încurajându-l;
decurs de 3 zile; -calculez bilanţul ingesta-excreta;
-observ permanent starea
pacientului şi raportez medicului
orice modificare apărută în starea
de sănătate a pacientului;
-încurajez pacientul să-şi exprime
temerile şi îi dau exemple de
cazuri care s-au recuperat foarte
repede
7.Vulnerabilitat -pacientul să-şi -respect măsurile de prevenire a 17.03.2023
e faţă de satisfacă singur infecţiilor noscomiale; -pacientul respectă regulile de
pericole. Risc de nevoile în decurs de -educ pacientul cu privire la igienă
transmitere a 3 zile; măsurile de prevenire a infecţiilor 18, 19.03.2023
infecţiei -pacientul să nu -pacientul se conformează
devină sursa de regulilor de igienă
infecţie pentru alte 20, 21, 22.03.2023
persoane pe toată -stare generală ameliorată
durata internării

8.Dificultate de -pacientul să doarmă -asigur condiţii de favorizare a

34
a se odihni. ore suficiente de somnului, semiobscuritate;
somn şi să se -rog ceilalţi membri ai echipei de
trezească odihnit în îngrijire să procedeze asemănător
decurs de 2-3 zile pentru a ajuta pacientul să se
odihnească;
-la ora de vizită a pacienţilor,de
către medic,va fi externat
9.Deficit de -Pacientul să știe să 17.03.2023
cunoştinţe își administreze
pacientul nu prezintă interes
medicale medicația și să se
ferească de pericole pentru cunoştinţe medicale
18,19.03.2023
-pacientul întreabă despre
tratament, modalităţi de
recuperare a sănătăţii
20, 21, 03.2016
-pacientul a demonstrat că a
acumulat cunoştinţele medicale
din spital

35
 EXTERNAREA PACIENTULUI A.R.
Data externării: 22.03.2023
Numărul de zile de spitalizare: 6
Diagnostic la externare: intoxicaţie cu ciuperci
Starea pacientului la externare: pacientul în vârsta de 27 ani, internat pentru stare
de sănătate alterată, greaţă, vărsături, crampe abdominale şi scaune apoase, multiple şi
paloare, se externează cu stare de sănătate bună.
BILANŢUL AUTONOMIEI
- Tegumente şi mucoase normal colorate, integre;
- Sistem ganglionar limfatic: nepalpabil;
- Sistem osteoarticular integru, articulaţii mobile;
- Sistem musculo-adipos: normal reprezentat;
- Aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respiraţia, murmur
vezicular prezent bilateral, R=10 r/min;
- Aparat cardio - vascular: matitate cardiacă în limite normale, şoc apexian în
spaţiul V intercostal stâng, zgomote cardiace ritmice;
- Artere periferice pulsatile;
- Rețea venoasă periferică normală.
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
- Regim alimentar echilibrat, conform indicaţiilor medicului;
- Consumul de apă numai de la surse sigure, dacă este posibil apă plată;
- Să spele ouăle înainte de a le sparge, cu apă şi cu detergent şi să nu consume mai
ales ouă de raţă;
- Fierberea cărnii înainte de preparare şi procurarea ei numai de la surse
autorizate;
- Evitarea consumului de conserve;
- Evitarea afumăturilor;
- Evitarea produselor din lapte ce nu prezintă calităţi organoleptice
corespunzătoare;
- Respectarea tratamentului medicamentos;
- Control periodic la medicul de familie;
- Revenirea, acutizarea şi prezenţa simptomelor şi la alţi membri ai familiei
impune, de urgenţă, prezentarea la medic

36
 PROBLEME LA EXTERNARE
- Inapetență;
- Sindrom de denutriţie severă cu multiple manifestări carenţiale.
PROBLEME DE RECUPERARE
- Va respecta regimul alimentar conform indicaţiilor medicului;
- Va evita consumul de alimente reci;
- Va evita băuturile fermentate;
- Va respecta condiţiile de igienă (spălarea mâinilor, spălarea fructelor);
- Va continua tratamentul ambulatoriu cu: Saprosan, Mexaform asociate cu
vitamine din complexul B timp de 5-7 zile

37
 II.4.PERSPECTIVA PERSONALĂ

SPALATURA GASTRICĂ

DEFINIȚIE:Prin spălătura gastrică înțelegem evacuarea conținutului stomacal și curățarea

mucoasei de exsudate și substanțe străine.
SCOP: terapeutic
-evacuarea conținutului stomacal toxic

Indicații

• Intoxicații alimentare sau cu substanțe toxice

• stază gastrică însoțită de procese fermentative
• pregătirea preoperatorie în intervențiile de urgență sau pe stomac
• pregătirea pentru examen gastroscopic

Contraindicații

• intoxicații cu substanțe caustice

• hepatite cronice; varice esofagiene
• îmbolnăviri cardio-pulmonare decompensate
• ulcer gastric în perioada dureroasă
• cancer gastric

Materiale

de protecție:

- 2 șorțuri din material plastic

- mușama, aleză

- prosoape

sterile

- sonda gastrică Faucher

- 2 seringi de 20 ml

38
- casoletă cu manuși de cauciuc

- pensa hemostatică

nesterile

- cană de sticlă sau de metal de 5 L

- pâlnie, apă caldă la 25-26°C

- recipient pentru captarea lichidului (găleată, lighean)

- scaun

Medicamente

- cărbune animal, alt antidot la indicația medicului

Pregatirea pacientului

psihic:

- se anunță și se explică importanța examenului și a colaborării sale

fizic:

- se așează pacientul pe scaun și se protejează cu un prosop în jurul gâtului

- se așează șorțul de cauciuc

- se îndepărtează proteza dentară (când este cazul)

-i se oferă tăvița renală și este rugat să și-o țină sub bărbie (pentru captarea salivei și
pentru imobilizarea pacientului).

Execuție

- asistenta se spală pe mâini, îmbracă manuși sterile și șorțul de cauciuc;

- umezește sonda, se așează în dreapta pacientului și îi fixează capul între mână și

torace;

- cere pacientului să deschidă gura, să respire adânc;

- introduce capătul sondei până la peretele posterior al faringelui cât mai aproape de rădăcina
limbii invitând pacientul să înghită;

- prin deglutiție, sonda pătrunde în esofag și prin mișcări blânde de împingere ajunge în
stomac (la marcajul 40-50 cm la arcada dentară);

39
- la capatul liber al sondei se adaptează pâlnia și se aduce la nivelul toracelui
pacientului;

- se verifică temperatura lichidului de spălătură și se umple pâlnia;

- se ridică pâlnia deasupra capului pacientului;

- înainte ca ea să se golească complet, se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în

poziție verticală pentru a se aduna în ea lichidul din stomac;

- se golește conținutul pâlniei în vasul colector;

- se repetă operația până ce lichidul este curat, limpede, fără resturi alimentare sau
substanțe străine;

-se îndepartează pâlnia și se pensează capătul liber al sondei după care se extrage cu
atenție, pentru a se împiedica scurgerea conținutului ei în faringe, de unde ar putea fi
aspirat de pacient;

Pregătirea produsului pentru examen de laborator

- dacă spălătura s-a efectuat pentru eliminarea unor substanțe toxice ingerate accidental
sau voluntar, tot ceea ce s-a evacuat din stomac se va păstra pentru examinarea de către
medic, iar un eșantion va fi trimis la laborator.

Îngrijirea ulterioară a pacientului

- i se oferă un pahar cu apă să-și clătească gura

- se șterg mucozitățile de pe față și bărbie

- se îndepărtează tăvița renală și șorțul

-se așează pacientul în poziție comodă

Reorganizarea și notarea în F.O.

– se notează tehnica, data, cantitatea şi aspectul macroscopic al sucului gastric extras;

40
 II.5.CONCLUZII

În mod tradiţional, oamenii au definit sănătatea în diferite moduri, de exemplu

sănătatea înseamnă practicarea cu regularitate a unui complex de exerciţii şi asigurarea
unor mese pregătite cu atenţie pentru menţinerea unei greutăţi normale şi a unei condiţii
fizice bune.
Pentru menţinerea unei condiţii fizice bune, a unei sănătăţi fizice este important să
adoptăm acele conduite ce ne conferă o bunăstare fizică, de exemplu: evitarea ţigărilor, a
consumului de alcool şi o alimentaţia moderată.
Punctul de vedere modern este acela că sănătatea are câteva dimensiuni:
emoţională, intelectuală, fizică, socială şi spirituală, fiecare contribuind la condiţia de
bunăstare a unei persoane.
Pentru a se preveni intoxicaţiile cu ciuperci se recomadă consumul exclusiv de
ciuperci de cultură, din crescătorii autorizate, nu din flora spontană a pădurilor, să se
cumpere ciuperci doar din surse autorizate şi nu de la persoane care le comercializează la
marginea drumului sau în locuri neautorizate şi orice persoană care prezintă simptomele
caracteristice intoxicaţiilor cu ciuperci să se prezinte de urgenţă la spital.
Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică
(de sinteză, transformate într-o formă de administrare (preparate solide sau soluţii)
prescrise de medic.
Scopul administrării: prevenirea îmbolnăvirilor, ameliorarea bolilor, vindecarea
bolilor, prin acţiune locală sau generală.
Căile de administrare: - calea digestivă- orală, sublinguală, gastrică, intestinală,
rectală
- local - pe tegumente şi mucoase
- respiratorie
- urinară
- parenterală – sub forma injecţiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,
intravenoase (executate de asistenţă medicală) şi injecţii intraarteriale, intracardiace,
intrarahidiene, intraosoase (executate de medic)

41
 III.BIBLIOGRAFIE
1. Asociaţia Medicilor de Familie Bucureşti, Agenda Medicului de Familie 2007,
Media Med Publicis, 2007;
2. IVANOF A.; Caiet de lucrări practice de microbiologie, Litografia I. M. F. , Cluj-
Napoca, 1983, Ed. a-II-a;
3. Prof. Dr. Popescu Valeriu, dr. Arion Constantin, dr. Dragomir Dimitrie, Tratat de
pediatrie vol. 3, Bucureşti, 1985
4. Restian A , Bazele Medicinei de Familie - Ediţia a III-a revizuită, Ed. Medicală,
Bucureşti, 2009;
5. ROGOZEA L. , OGLINDĂ T.; Îngrijirea pacienţilor, Braşov: Romprint, 2004; vol
II;
6. TITIRCĂ L.; Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
1997;
7. TITIRCĂ L.; Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali, Editura
Viaţa Medicală Românească Bucureşti, 2000;
8. TITIRCĂ L.; Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate
bolnavilor, Editura Viaţa Medicală Românească Bucureşti, 1994;
9. TITIRCĂ L.; Manual de îngrijiri speciale acordate de asistenţii medicali, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2001, ediția a2-a;
10. VASILE D., GRIGORIU M.; Chirurgie şi specialităţi înrudite, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993;

11. https://veritasvalentin.wordpress.com/2012/12/12/subcapitolul-v-sistemul-digestiv/
12. http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/
Urgente_medicale_ghid_practic_Crivceanschii_2009/Capitolul_VI_p.(298-
329).pdf
13. http://www.romedic.ro/intoxicatia-cu-ciuperci
14. http://ati.md/wp-content/uploads/2012/02/capitol_toxicologie_studenti-1.pdf

42
IV.ANEXE

43