Curs 7

Sângele
 Obiective:
- Să definească mediul intern;
- Să stabilească proprietăţile sângelui;
- Să identifice elementele structurale ale sângelui,
limfei şi lichidului interstiţial;
- Să explice rolul componentelor sângelui;
- Să stabilească funcţiile sângelui.
 Mediul intern
= totalitatea lichidelor corpului:sângele, limfa, lichidul interstiţial, lichidul
cefalorahidian, peri- şi endolimfa.
SÂNGELE – fluidul care circulă în interiorul cardiovascular.
LICHIDUL INTERSTIŢIAL
- se găseşte printre celule
- provine din sânge, conţine plasmă şi leucocite
-pătrunde în interiorul unor capilare şi formează limfa.
LIMFA –provine din lichidul interstiţial
- conţine plasmă şi leucocite
- circulă prin vasele limfatice, care se varsă în vene=>inimă
- circulă de la corp —>inimă
 PROPRIETĂÂILE SÂNGELUI

= ţesut conjunctiv fluid, irigă toate celulele corpului

1. CULOAREA: roşie, datorită hemiglobinei -> Fe+2
2. TEMPERATURA : +370C
3. VOLUMUL SANGVIN ( VOLEMIA) – cantitatea totală de sânge din
organism : 8% din greutatea corpului – 2/3 volum circulant
- 1/3 volum stagnant, depozitat în
ficat, splină, ţesut subcutanat, mobilizat în situaţii fiziologice (efort fizic)
sau patologice (hemoragii).
COMPONENTELE SÂNGE
 SÂNGELE
I. 55-60%plasmă: - 90% apă
-10% reziduu uscat ->9% subst. organice
(ex. fibrinogen)
->1% săruri minerale
(cloruri, fosfaţi,bicarbonaţi)
II. 40-45%elemente figurate:
1. GLOBULE ROŞII ( HEMATII )
2. GLOBULE ALBE ( LEUCOCITE )
3. PLACHETE SANGVINE ( TROMBOCITE )
 I. PLASMA
- Lichid alb-gălbui -> 55/60 % din sânge
- Are rol în transportul : 1. nutrimentelor
2. vitaminelor
3. hormonilor
4. enzimelor
5. subst. nefolositoare: CO2, uree, acd uric.
- Plasma are o compoziţie constantă. Atât compoziţia constantă a
plasmei, cât şi nr constant al globulelor, mereu aceleaşi la un om
sănătos, arată că mediul intern are un echilibru stabil. Această
proprietate se numeşte homeostazie.
 1.Globule roşii (hematii)
-culoarea roşie este dată de hemoglobină, proteină
colorată în roşu datorită prezenţei fierului
-Formă: celule mici, anucleate, forma disc biconcav
-Numărul lor:aprox.4,5 mil/mm3 la femei
5mil./mm3 la bărbaţi
-Eritropoieza are loc în măduva roşie a oaselor
spongioase=hematogenă
-înainte de a intra în vasele de sânge îşi pierd nucleul,
se încarcă cu hemoglobină, cu rol în transportul
O2 şi a CO2
-trăiesc 120 zile, distruse în splină, ficat=hemoliză
-conţin hemoglobină ce are rol în transportul O2 ŞI
CO2
Hemoglobină +O2→ Oxihemoglobina
Hemoglobină +CO2→ Carbohemoglobina
ROL: transpotrul gazelor respiratorii
-Creşterea nr. de hematii =POLIGLOBULIE
( altitudine, stări patologice)-mobilizarea vol. sangvin
de rezervă
-Scăderea nr. de hematii =ANEMIE( produceri
deficitare, distrugeri exagerate).
c
 Grupele sangvine

▪ Termenul de grupă sanguină (sau grup sanguin) este folosit

pentru a caracteriza sângele unui individ în funcţie de prezenţa sau
absenţa unui antigen pe suprafaţa eritrocitelor acestuia.
▪ Deşi, aceste antigene sunt prezente şi pe leucocite (nu şi pe
trombocite), în mod curent se consideră că doar eritrocitele prezintă
importanţă pentru stabilirea grupelor sanguine.
▪ Datorită faptului că reacţia antigen-anticorp la care participă
antigenele de grup sanguin şi anticorpii lor specifici este una de
aglutinare (se soldează cu aglutinarea hematiilor) antigenele se mai
numesc şi aglutinogene/antigene, iar anticorpii şi
aglutinine/anticorpi. În practica medicală curentă prezintă
importanţă sistemele AB0 şi Rh.
 Sistemul ABO

▪ Austriacul Karl Landsteiner este considerat

descoperitorul sistemului AB0, el primind în
1930 Premiul Nobel pentru aceasta.

▪ Sistemul AB0 se bazează pe existenţa a două

aglutinogene, notate A şi B, şi a două aglutinine
specifice: α (anti A) şi respectiv β (anti B). Astfel,
există 4 grupe principale în sistemul AB0:
Există 4 grupe de sânge:
0(I), A(II), B(III), AB(IV)
 Sistemul ABO

▪ Landsteiner a observat o regulă a excluziunii reciproce-indivizii care

prezintă pe eritrocite un aglutinogen nu au niciodată în plasmă
aglutinina omoloagă.
▪ Problema compatibilităţii se pune atunci când se doreşte realizarea
unei transfuzii sanguine. Clasic, în sistemul AB0, există noţiunile de
donator universal (cu referire la grupa 0, care nu are aglutinogene)
şi de primitor universal (cu referire la grupa AB, care nu are
aglutinine).
▪ Ele nu sunt însă utile decât pentru transfuzii cu volum redus de
sânge, mai mic de 500 ml. În cazul transfuziei a peste 500 ml, se
foloseşte exclusiv sânge izogrup.
▪ Aceasta pentru că, deşi de exemplu grupa 0 nu are aglutinogene,
are totuşi aglutinine. Acestea devin de ajuns de diluate în sângele
primitorului pentru a nu da reacţii sesizabile, dar la volume mari
contactul lor cu aglutinogenele unui primitor de grupă A, B sau AB
poate determina aglutinarea intravasculară a eritrocitelor.
 Sistemul Rh

Sistemul Rh este un alt grup de antigene din

membrana eritrocitară.
Persoanele caucaziene care prezintă acest
antigen sunt Rh pozitive (85 %), iar cele care
nu-l au Rh negative(15%).
Acest sistem cuprinde șase tipuri de antigene: C,
D ,E, c, d, e. Prezenţa antigenului C exclude
prezenţa antigenului c, la fel şi pentru celelalte.
Cel mai răspândit în populație și cu antigenitate
mare este antigenul D.
 Sistemul Rh

Deosebiri majore între sistemul ABO şi Rh :

1) antigenul Rh este prezent numai în membranele
eritrocitare (nu şi în alte celule);
2) în sistemul Rh nu există în mod spontan
anticorpi anti Rh în plasmă.
Aceşti apar fie după o tranfuzie de sânge Rh
pozitiv la persoană Rh negativ (concentrații mari
după 2-4 luni ), fie în cazul unei mame Rh
negative cu făt Rh pozitiv
 Sistemul Rh

Nou-născutul se naşte cu anemie severă, icter grav; cea

mai severă formă este anasarca feto-placentară (edem
generalizat) care poate duce la deces intrauterin sau
imediat după naştere.
Tratamentul constă în exsanguinotransfuzie (înlocuirea
completă, treptată a sângelui nou-născutului cu sânge
Rh negativ), iar preventiv administrarea la mamă Rh
negativă în primele 36-72 h după naştere
imunoglobulina Rh (anticorpi anti D) care distrug
eritrocitele Rh pozitive ajunse în circulaţia maternă.
 Sistemul Rh

▪ În afară de sistemul AB0, în cazul unei transfuzii este obligatoriu să

se ţină seama şi de grupa Rh+.

▪ Sângele Rh+ poate fi primit doar de indivizi Rh+, pe când cel Rh-
se poate administra la Rh- şi Rh+ fără nici o problemă, deoarece în
sistemul Rh nu există anticorpi în absenţa factorului antigenic.

▪ Este de menţionat că totuşi, teoretic, indivizii Rh- ar putea primi o

dată în viaţă sânge Rh+, urmând ca după aceea să dezvolte
anticorpi antiRh. Această variantă este însă evitată cu mare atenţie
în practică, deoarece poate duce la erori ulterioare cu consecinţe
grave.
 II.Globulele albe (leucocitele)
--celule mari, nucleate, mobile, mai puţin
numeroase
- aprox. 6.000 – 8.000/ mm3 sânge
- au proprietatea de a emite pseudopode
şi pot trece prin pereţii vaselor de
sânge-DIAPEDEZĂ
- apără organismul împotriva microbilor =
IMUNITATE
-eliberând anticorpi (neutralizează
toxinele microbilor)
-fagocitoză (emit pseudopode)
-După forma nucleului:
1.Polinucleare( granulare):neutrofile,
bazofilile, eozinofile
2.Mononucleare (agranulare):
limfocite, monocite.
- Durata de viaţă este între căteva
zile,pt polinucleare, şi câteva luni,
pt mononucleare.
1. Polinuclearele - au nucleul segmentat
- prezintă în citoplasmă granulaţii
- după afinităţile tinctoriale pot fi:
a. Neutrofile - au granulaţii ce devin roz cu coloranţi neutri
- ajung primele la ţesutul afectat şi fagocitează microbii
b.Eozinofile: -au granulaţii ce devin roşii cu coloranţi acizi
-numarul lor creşte în boli alergice şi parazitare
c. Bazofile: -celule sferice cu nucleu lobat
-au in citoplasma granulatii care se coloreaza în albastru în prezenta
colorantilor bazici
-intervin în boli alergice
2. Mononucleare – au un nucleu nesegmentat
- nu au granulaţii în citoplasmă
a.Monocite - pot părăsi vasul de sânge şi participă la atacul agresorilor.
b.Limfocite - apărarea imunitară prin producere de anticorpi.
 III.Trombocitele( plachete sangvine)

- sunt fragmente celulare

- aprox. 200.000-400.000/ mm3
- au rol în coagularea şi închiderea
plăgilor
- Durata medie de viaţă : 10 zile
 Funcţiile sângelui:
▪ de transport:
nutrienti,
substanțe de metabolism,
gaze respiratorii;
▪ termoreglare ;
▪ de apărare ;