Micro Econom I e

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTAN A
CONF.UNIV.DR. LAURA PATACHE
MICROECONOMIE
– NOTE DE CURS –
CONSTAN A
2014
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………… 7
LEC IA 1
ECONOMIA I TIIN A ECONOMIC . NO IUNI INTRODUCTIVE
1.1. Introducere ............................................................................................................... 10

1.2. Obiectivele i competen ele – timp alocat ............................................................... 10
1.3. Con inutul lec iei ..................................................................................................... 10
1.3.1. Obiectul de studiu al economiei politice. Metod în tiin a economic ......... 10
1.3.2. Resursele economice limitate în rela ie cu nevoile nelimitate ........................ 15
1.3.3. Activitatea economic .................................................................................... 17
1.3.4. Forme de organizare i func ionare a economiei ............................................ 19
1.4. Îndrumar pentru verificare/autoevaluare .................................................................. 23
LEC IA 2
PIA A. CEREREA I OFERTA
2.1. Introducere ............................................................................................................... 26

2.3.1. Pia a i concuren a .......................................................................................... 26
2.3.2. Tipurile de pie e .............................................................................................. 28
2.3.3. Cererea ............................................................................................................ 29
2.3.4. Oferta .............................................................................................................. 34
2.3.5. Pre ul i echilibrul pie ei ................................................................................. 37
2.4. Îndrumar pentru autoverificare ................................................................................ 40
2
LEC IA 3
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
3.1. Introducere ............................................................................................................... 42

3.3.1. Conceptul de bun economic i clasificarea bunurilor …………………….... 42
3.3.2. Utilitatea. Concept i forme ………………………………………………... 43
3.3.3. Curba de indiferen i optimul consumatorului ........................................... 44
3.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................... 46
LEC IA 4
COMPORTAMENTUL PRODUC TORULUI. COMBINAREA

FACTORILOR DE PRODUC IE
4.1. Introducere .............................................................................................................. 48
4.2. Obiectivele i competen ele – timp alocat .............................................................. 48
4.3. Con inutul lec iei .................................................................................................... 48
4.3.1. Întreprinderea ca sistem ................................................................................ 48

4.3.2. Factorii de produc ie ..................................................................................... 50
4.3.3. Comportamentul produc torului ................................................................... 53
4.4. Îndrumar pentru autoverificare .............................................................................. 54
LEC IA 5
COSTUL DE PRODUC IE
5.1. Introducere ............................................................................................................. 55

5.2. Obiectivele i competen ele – timp alocat ............................................................. 55
5.3. Con inutul lec iei..................................................................................................... 55
3
5.3.1. Natura i func iile costului de produc ie ....................................................... 55
5.3.2. Costul total, costul mediu i costul marginal ................................................. 57
5.3.3. Rela ia dintre costul marginal, costul mediu variabil i costul mediu total ... 61
5.3.4. Evolu ia costurilor pe termen lung ................................................................. 63
5.3.5. Economiile i dez-economiile de scar ……………………………………… 64
5.4. Îndrumar pentru autoverificare ................................................................................ 65
LEC IA 6
PIA A MUNCII I SALARIUL
6.1. Introducere ............................................................................................................... 67

6.3. Con inutul lec iei...................................................................................................... 67
6.3.1. Conceptul, tr s turile i restric iile pie ei muncii .......................................... 67
6.3.2. Cererea i oferta. Echilibrul pie ei muncii ..................................................... 69

6.3.3. Salariul ........................................................................................................... 76
LEC IA 7
PROFITUL I RENTA
7.1. Introducere .............................................................................................................. 79

7.2. Obiectivele i competen ele – timp alocat .............................................................. 79
7.3. Con inutul lec iei …................................................................................................. 79
7.3.1. Conceptul i tipologia profitului .................................................................... 79
7.3.2. Func iile profitului. Rata profitului i viteza de rota ie a capitalului ............ 80
7.3.3. Renta - con inut i tipologie .......................................................................... 82
4
LEC IA 8
PIA A MONETAR . DOBÂNDA
8.1. Introducere ........................................................................................................... 87

8.2. Obiectivele i competen ele – timp alocat .......................................................... 87
8.3. Con inutul lec iei .................................................................................................. 87
8.3.1. Banii i sistemul bancar ............................................................................... 87
8.3.2. Agregatele monetare .................................................................................... 89
8.3.3. Pia a monetar ............................................................................................. 90
8.3.4. Dobânda i rata dobânzii ............................................................................. 91
8.3.5. Politica monetar ......................................................................................... 92
8.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................. 94
LEC IA 9
PIA A CAPITALULUI
9.1. Introducere ........................................................................................................... 96

9.2. Obiectivele i competen ele – timp alocat ........................................................... 96
9.3. Con inutul lec iei ................................................................................................. 96
9.3.1. Pia a capitalului. Concept i obiect ............................................................ 96
9.3.2. Pia a primar i pia a secundar de capital ................................................. 98
9.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................ 99
LEC IA 10
PIA A VALUTAR
10.1. Introducere .......................................................................................................... 101

10.3. Con inutul lec iei ................................................................................................ 101
10.3.1. Pia a valutar – concept, subiec i, cerere i ofert ................................... 101
5
10.3.2. Valuta i cursul valutar ........................................................................... 102
10.3.3. Opera iunile valutare .............................................................................. 103
10.4. Îndrumar pentru autoverificare ......................................................................... 105
LEC IA 11
EXTERNALIT I I BUNURI PUBLICE
11.1. Introducere .......................................................................................................... 107

11.3. Con inutul lec iei ................................................................................................ 107
11.3.1. E ecul pie elor .......................................................................................... 107
11.3.2. Externalit ile ............................................................................................ 109
11.3.3. Bunurile publice ........................................................................................ 110
11.4. Îndrumar pentru autoverificare ............................................................................ 111
BIBLIOGRAFIE SELECTIV ………………………………………………… 113
6
INTRODUCERE
Termenul de economie politic a fost consacrat în anul 1615 de economistul francez

Antoine de Montchrestien, prin Tratatul s u de economie, i desemna pe atunci tiin a
produc iei i distribu iei bog iei la nivel de ar .
Ideile i teoriile economice au ap rut înc din Evul Mediu, îns cuno tin ele economice
erau asimilate altor sisteme de gândire. La început, economia politic a fost cultivat de
filozofi ca Thomas Hobbes, John Locke, Joseph Hume, oameni de afaceri i oameni politici
ca: Thomas Morus, John Temple, Duc de Sully, Johan de Witt, Richard Cantillon, Benjamin
Franklin i de medici ca Nicholas Barbon i François Quesnay.
Identificându-se cu tiin a economic în ansamblul ei, economia politic este
considerat tiin a despre fenomenele i procesele economice prin care oamenii tind s - i
satisfac nevoile în continu cre tere i diversificare cu ajutorul resurselor rare.
Numele de economie provine de la grecescul „oikonomia”, cuvânt compus din oikos

(cas , gospod rie) i nomos (lege, ordine). Ea poate fi definit ca fiind:
ansamblul activit ilor umane desf urate în sfera produc iei, distribu iei i
consumului bunurilor materiale i serviciilor;1
tiin care se ocup cu studiul activit ii economice a societ ii umane;2
totalitatea rela iilor de produc ie dintre oameni care alc tuiesc baza societ ii într-o
anumit epoc .3
Economia a evoluat în ritmuri, propor ii i coordonate diferite, de la o epoc la alta, de
la o ar la alta i chiar în cadrul acelora i grani e statale, treptat omul devenind liber din
punct de vedere economic prin înstr inarea de mijloacele de produc ie i juridic, în special,
prin garantarea dreptului la munc 4. În prezent economia tinde spre:
economia de pia liber concuren ial ;

economia puternic marcat de diviziunea muncii i specializarea în munc ;
economia în care munca fizic a omului este înlocuit treptat de munca ma inilor,
activitatea creativ fiind prioritar ;
economia în care statul î i face sim it prezen a, atât în calitate de element al
suprastructurii, cât i de agent economic;
economia cu randamente i eficien crescânde;
economia fondat pe profit, câ tig, bun stare material dar i spiritual i mai ales pe
dezvoltare durabil .a.m.d.
Economia empiric (faptic , real ) este baza apari iei i existen ei economiei teoretice.
Aceasta din urm este rezultatul observ rii i cercet rii sistematice i permanente, efectuate de
speciali ti.
1
Academia Român , Institutul de Lingvistic „Iorgu Iordan”, Dic ionarul explicativ al limbii române DEX, Ed.
Univers Enciclopedic, 1998
2
***, Noul dic ionar explicativ al limbii române NODEX, Ed. Litera Interna ional, 2002
3
Marcu F. i Maneca C., Dic ionar de neologisme, Editura Academiei, Bucure ti, 1986
4
Dreptul la munc este una dintre libert ile fundamentale înscrise în Declara ia Universal a Drepturilor Omului
din 1948 (articolul 23), în Pactul privind drepturile economice, sociale si culturale din 1966 (articolul 6) i în
numeroase legi fundamentale, inclusiv în Constitu ia României din 2003, (articolul 41)
7
Apari ia economiei teoretice ca tiin se datoreaz clasicului englez Adam Smith i
continuatorului teoriei smith-iene David Ricardo.
Ca exponen i ai capitalismului matur i ai burgheziei industriale în continu ascensiune
în acea epoc , ei au r mas partizanii ordinii naturale i ai liber schimbismului, incluzând în
sfera muncii produc toare de bunuri economice i venit net toate ramurile i, în primul rând,
industria manufacturier , în elegând i explicând rela iile de determinare dintre diviziunea
manufacturier , productivitatea muncii i avu ia na ional . Smith i Ricardo fundamenteaz
tiin ific comer ul exterior prin teoria avantajelor absolute i comparative (relative). Prin ei,
economia devine tiin în adev ratul sens al cuvântului, întrunind cele trei condi ii de baz
pentru a fi socotit ca atare: obiect de studiu propriu, metod de cercetare proprie i sistem
propriu de categorii i legi economice.
tiin a economic are ca obiect studierea vie ii economice empirice, a fenomenelor i
proceselor economice care au loc în domeniul produc iei, schimbului, reparti iei, i
consumului de bunuri i servicii, a rela iilor cauzale, a legilor i categoriilor economice, pe
diferite trepte ale evolu iei societ ii, oferind un mod economic, tiin ific de gândire i
ac iune, putere de anticipare i ra ionalitate, inând seama de confruntarea permanent a
nevoilor nelimitate cu resursele limitate.
În prezent devine tot mai evident discrepan a dintre nevoile nelimitate i resurse
limitate, rare i unele pe cale de epuizare. Indivizii, firmele, guvernele, societatea în întregul
ei con tientizeaz c nu pot avea totul, iar pentru a produce ceva trebuie s renun e la altceva.
Neexistând destul din toate, s-a impus o alegere ra ional a lucrurilor care urmeaz a fi
produse i consumate iar întreb ri precum ce, cât, cum, când i cine s produc au devenit
imperative. Economia încearc s dea un r spuns prompt i cert, impunându-se ca o tiin
socio-uman a op iunii, a alegerii modului de utilizare a resurselor insuficiente pentru
satisfacerea cerin elor individuale i sociale.
Obiectivele cursului
Obiectivul general avut în vedere prin cuprinderea în planul de înv mânt a disciplinei
Microeconomie predat studen ilor din primul an de studiu în semestrul I, are drept obiective:
crearea ABC-ului economistului prin familiarizarea cu termenii economici de specialitate
coroborat cu în elegerea conceptelor, proceselor, fenomenelor, regularit ilor i limit rilor pe
care se sprijin activitatea economic prin prisma conexiunilor care apar între diferitele
categorii de agen i economici, a comportamentelor consumatorului i, respectiv, produc torului
i manierei de combinare eficient a factorilor de produc ie, a mecanismului de func ionare al
pie ei prin prisma componentelor ei: cererea, oferta, pre ul i concuren a etc.
Principalele obiective specifice au în vedere însu irea de c tre studen i, într-o manier
riguroas , a conceptelor i categoriilor acestei tiin e; explicarea aspectelor de baz ale vie ii
economice a societ ii; acumularea de c tre studen i a unui set de cuno tin e care s le permit
în elegerea i descifrarea mecanismelor economiei ca sistem; în elegerea metodelor de
cunoa tere i analiz utilizate în teoria i practica economic care stau la baza în elegerii
proceselor economice reale, a mecanismelor de func ionare a economiei la nivel microeconomic
precum i formarea unei culturi economice solide, indispensabil viitorilor speciali ti.
8
Competen e conferite
Dup parcurgerea acestui curs, studen ii vor fi capabili:
− s abordeze din punct de vedere tiin ific via a economic ;

− s analizeze principalele mecanisme de func ionare a economiei de pia ;
− s analizeze anumite aspecte ale microeconomiei din perspectiva de economist;
− s abordeze multidisciplinar fenomenele economico - sociale;
− s utilizeze în mod adecvat conceptele i metodele economice pentru în elegerea
proceselor economice generale ce au loc la nivel microeconomic.
9
LEC IA 1
ECONOMIA I TIIN A ECONOMIC . NO IUNI INTRODUCTIVE
1.1. Introducere
Definirea tiin ei economice are drept punct de plecare studierea nevoilor i resurselor, a
activit ii economice, a fenomenelor i proceselor economice.
Prin nevoi umane se în elege cuantumul necesit ilor directe, indirecte sau induse
resim ite de oameni. În sens economic, nevoile umane reprezint cerin e materiale i spirituale
concretizate în bunuri, servicii i informa ii. În sens general, este vorba de nevoile de consum
ale popula iei i nevoile de produc ie.
În sens larg, resursele includ în sfera lor de cuprindere i poten ialul financiar i
informa ional existent, care mijloce te desf urarea activit ii, fluxurile economice care au loc
în cadrul activit ii economice.
Resursele economice trebuie în elese în dublu sens: ca stoc sau poten ial existent la un
moment dat i ca flux, adic atrase i utilizate în circuitul economic. Oamenii au multe cerin e
de satisf cut, dar cea mai mare parte a resurselor de care dispun sunt în cantit i limitate.
1.2. Obiectivele i competen ele
− s defineasc nevoile umane, resursele economice, activitatea economic i costul de

oportunitate a alegerii;
− s cunoasc economia na ional i structurile sale;
− s în eleag conceptele de fenomen economic, proces economic, lege economic , risc i
incertitudine în economie;
− s cunoasc obiectul de studiu al economiei politice, a metodelor de investigare i analiz
economic
Timpul alocat lec iei: 2 ore
1.3. Con inutul lec iei
1.3.1. Obiectul de studiu al economiei politice. Metod în tiin a economic
Economia este tiin a op iunilor devenite necesare datorit rarit ii resurselor.

Legea rarit ii const în aceea c , volumul, structurile i calitatea resurselor economice
i a bunurilor se modific mai încet decât volumul, structurile i intensitatea nevoilor umane.
Altfel spus, resursele i bunurile sunt relativ limitate în compara ie cu nevoile. Dac resursele
sunt rare, nu se poate produce totul pân la saturarea cerin elor. R spunsul la întreb rile „ce s
se produc ?, cum i cât s se produc ?” i „când s produc ?”constituie ceea ce economi tii
numesc problema aloc rii resurselor. Dar, la problema aloc rii se adaug i aceea a
repartiz rii resurselor pe destina ii.
10
Atragerea i utilizarea resurselor economice în vederea desf ur rii proceselor de
produc ie, de circula ie, de distribu ie i consum de bunuri i servicii, în func ie de nevoile i
interesele economice, reprezint în fapt activitatea economic .
Raritatea resurselor face ca orice alegere a unuia sau altuia dintre agen ii economici s
însemne, în acela i timp, sacrificarea unor anse poten iale. Necesitatea de a alege între
utiliz rile alternative ale resurselor disponibile are drept consecin manifestarea costurilor.
Costul de oportunitate al alegerii reprezint pre ul (estimarea) celei mai bune alternative
sacrificate (la care se renun ), atunci când se face o alegere între mai multe variante posibile,
în alocarea resurselor.
Altfel spus, costul de oportunitate sau costul de op iune (concept ini iat de coala
neoclasic ) exprim cea mai bun alternativ de alocare a resurselor, sacrificat în favoarea
alternativei alese.
Economia na ional , poate fi definit , ca reprezentând un ansamblu de resurse
materiale, informa ionale i umane concretizate în derularea de activit i de produc ie sau de
prest ri servicii distribuite pe sectoare de activitate, ramuri, subramuri,activit i specifice,
interdependente, pe baza c rora se realizeaz mi carea valorilor materiale i spirituale
asigurându-se dezvoltarea i func ionarea economic a societ ii.
Structurile activit ii economice pot fi abordate diferit, astfel avem:
- structuri verticale: microeconomia care prive te via a economic la nivelul
comportamentului agen ilor economici; mezo-economia care prive te activitatea la nivel de
ramur i zon economic ; macroeconomia care studiaz activitatea economic la nivel de
economie na ional .
- structura tehnologic a economiei na ionale pune în eviden nivelul tehnic al activit ii
economice, tehnologiile de fabrica ie, precum i raporturile dintre ele;
- structura pe sectoare de activitate economic cuprinde sectorul primar (agricultura,
silvicultura, piscicultura etc. i dup unele concep ii industria extractiv ), sectorul secundar
(industriile prelucr toare, construc iile), sectorul ter iar (restul activit ilor din sfera
serviciilor: transporturi, po t i telecomunica ii, înv mânt, s n tate, comer etc.), sectorul
cuaternar (informa iile i informatizarea);
- structura de ramur reflect ramurile i subramurile existente într-o ar , ponderile
de inute de fiecare i rela iile existente între acestea. Prin ramur a economiei na ionale se
în elege ansamblul de activit i organizate într-un mod specific i desf urate în scopul
producerii aceleia i categorii de produse sau furniz rii aceleia i categorii de servicii
(construc ii, transporturi, telecomunica ii, comer , înv mânt, s n tate, etc.);
- structura teritorial reflect rolul regiunilor/ jude elor/ ora elor i comunelor, respectiv
unit ilor administrativ teritoriale din cadrul unei ri i rela iile de interdependen dintre
acestea formate de-a lungul timpului.
Activitatea economic se desf oar pe baza unor multiple leg turi de intercondi ionare
între actele i faptele specifice i autonome. Unele dintre aceste leg turi se manifest ca:
fenomen economic, proces economic i/sau lege economic .
Fenomenul economic reprezint forma exterioar a activit ii economice, respectiv acele
aspecte i acte economice care apar i se manifest la suprafa a acesteia i pot fi cunoscute de
oameni în mod direct, empiric. Privite în mi carea lor temporal , fenomenele devin procese
economice.
Procesul economic exprim transform rile cantitative, structurale i economice în timp
i spa iu, ce se desf oar pe baza unor rela ii de interdependen proprii i a leg turilor de
interdependen cu cele de alt natur precum tehnologic , ecologic , social , psihologic sau
politic .
Legile economice exprim raporturile stabile, cu un grad ridicat de repetabilitate, dintre
procese si fenomene economice. În viziunea celor mai mul i dintre speciali tii contemporani,
11
legile economice au un caracter obiectiv, dar ac iunea lor difer de cea a legilor naturii. În
esen , legile economice nu limiteaz libert ile i ini iativa oamenilor. Prezen a unor condi ii
face s ac ioneze o lege sau alta, indivizii nu sunt obliga i s fac sau s nu fac ceea ce legea
respectiv cere. Ea nu oblig pe nimeni, ci îi orienteaz pe to i. În m sura în care cerin ele
legilor economice sunt consfin ite prin legi juridice, participan ii la via a economic sunt
obliga i s le respecte.
Orice activitatea economic implic un anumit risc. Analiza riscului începe cu definirea
termenului de incertitudine, care exprim o stare de nesiguran cu privire la viitor. O ac iune
este considerat incert atunci când este posibil ob inerea mai multor rezultate pân s se
cunoasc probabilitatea de apari ie a uneia sau alteia dintre ele.
Riscul este definit ca un eveniment viitor probabil a c rui producere ar putea provoca
anumite pagube sau pierderi. Riscul i incertitudinea se g sesc combinate în diverse propor ii.
Participan ii la via a economic acord o aten ie deosebit m sur rii riscului cu ajutorul
probabilit ilor. Probabilitatea i riscul pot fi interpretate ca obiectiv i subiectiv, dar se
clasific i dup nivelurile de structurare a economiei.
Riscurile se pot manifesta fie la nivel microeconomic cum ar fi: riscul pur accidental,
riscul de neplat , riscul de inova ie, fie la nivel macroeconomic cum ar fi: riscul social, riscul
politic, riscul economic.
De i tiin a economic s-a cristalizat abia la sfâr itul secolului al XVIII-lea, începuturile
gândirii economice dateaz din Grecia antic , prin marile spirite Xenofon, Platon i mai ales
Aristotel care abordeaz în lucr rile lor probleme ca natura, schimbul, banii, marfa, pre ul etc.
Evolu ia ulterioar este lent i abia în secolele XV-XVII se manifest curentul de
gândire mercantilist care eviden iaz importan a circula iei m rfurilor, i în special cea a
comer ului exterior.
Secolele XVIII i XIX, se caracterizeaz prin manifestarea curentului de gândire
fiziocrat, de sorginte francez care sus ine c munca din agricultur este singura produc toare
de venit.
Un moment deosebit, în evolu ia tiin ei economice, îl reprezint coala Clasic Englez
care prin scrierile lui Adam Smith „un vast haos de idei juste, amestecate cu cuno tin e
pozitive”, dup cum afirma Say, i David Ricardo teoretizeaz eficacitatea pie ei, func ia ei
reglatoare i analizeaz bog ia na iunilor ca rezultat al diviziunii muncii din ce în ce mai
complex .
Jean Baptiste Say 5 , în calitate de sistematizator al doctrinei lui Adam Smith, face
distinc ie între întreprinz tor i proprietarul capitalului, eviden iind rolul deosebit al primului
în producerea i repartizarea avu iei. Întreprinz torii pricepu i combin cel mai bine serviciile
produc toare de utilit i (care imprim valoare m rfurilor) ale factorilor munc , capital,
natur . Prin mecanismul pie ei, legea ofertei i a cererii regleaz pre urile serviciilor factorilor
– care pentru munc se traduce în salariu -, la fel cum se regleaz pre urile produselor.
Teoria demo-economic a lui Thomas Robert Malthus, mult controversat , atât în trecut,
cât i-n prezent, conform c reia capacitatea de înmul ire a popula iei este mult superioar
celei de procurare a mijloacelor de subzisten , este de apreciat din perspectiva fr mânt rilor
autorului pentru a g si explica ii i solu ii la problemele accentu rii s r ciei i lipsei locurilor
de munc , în condi iile cre terii avu iei i a capitalului, la problemele supraaglomer rii
pie elor cu m rfuri i a crizelor specifice perioadei revolu iei industriale.
Martor al mizeriei majorit ii lucr torilor i al omajului care luase o deosebit
amploare, J.C.L. Simonde de Sismondi, adept al socialismului utopic, respinge concep ia
liberal cu privire la scopul activit ii economice – cre terea avu iei, punând în centrul
5
J.B. Say, Traite d’Economie politique, ou simple Exposition de la maniere dont se forment, se distribuent et se
consomment les richesses, T.I., et.II, Paris, 1803
12
analizei economice omul i bun starea sa fizic : „Dac am considera bog ia în ea îns i,
uitând de oameni, e mijlocul cel mai sigur pentru a ne r t ci”6.
Meritul lui Sismondi rezid nu numai din ilustrarea unora din neajunsurile dezvolt rii
economico-sociale din vremea sa, ci i în faptul c vine în întâmpinarea remedierii acestora
printr-o serie de m suri care s diminueze costurile sociale, f r a amenin a proprietatea
privat . Multe dintre acestea î i reg sesc ecoul în legisla ia social , men ionând ca fiind
semnificative: acordarea dreptului de asociere pentru lucr tori, ajutoare publice pentru
lucr torii ajun i omeri, interzicerea muncii copiilor, limitarea duratei zilei de munc .
Un alt socialist utopic, Robert Owen, s-a vrut, în opinia speciali tilor 7 un dublu
reformator: al mediului social (prin modelul propus la New Lanark) i al individului (prin
educa ie). Ideea central a „experimentului” lui Owen se constituie în preocuparea
patronatului pentru via a angaja ilor i a familiilor lor, nu numai în cadrul fabricii, ci i în
afara ei, prin: locuin e cu gr dini pentru muncitori, cantine, magazine tip economat, sisteme
de credit i de economisire.
Adept al „ordinii societare” prin înfiin area falansterelor – idee pus în practic în ara
noastr de Theodor Diamant la Sc ieni - Prahova – Charles Fourier este de apreciat nu pentru
stilul cu în eles controversat al scrierilor lui8 greoi, dezordonat i incoerent, ci pentru esen a
ideilor pe care le-a exprimat i care, prin discipolii s i, au dus la realizarea unor pa i înainte
pentru îmbun t irea condi iilor de via ale lucr torilor; Froebel, spre exemplu, creeaz în
1847 primele gr dini e de copii. Ceea ce dorea Fourier s se realizeze în cadrul falansterului
(asigurarea dreptului la munc , diviziunea muncii în func ie de vârst i sex, locul de munc
îmbietor i curat astfel încât munca s devin o pl cere i nu o obliga ie .a.), sunt idei care
ocup un loc central în teoriile actuale cu privire la formarea, utilizarea i stimularea
resurselor umane.
În cea de a doua jum tate a secolului al XIX-lea, se afirm Karl Marx, discipol al lui
Ricardo, care dezvolt teoria valoare-munc i analizeaz economia capitalist de atunci.
Spre deosebire de clasici, îns , Marx consider c valoarea for ei de munc - marf este
determinat de cantitatea de munc social necesar producerii ei, f când distinc ie între for a
de munc a inginerului -„munca complex ”- i for a de munc a lucr torului necalificat -
„munca simpl ”- în sensul c , producerea for ei de munc a inginerului implic mai mult timp
i un efort, i, în consecin , salariile celor doi vor fi diferite, capitalismul excluzând egalitatea
salariilor: „valoarea for ei de munc este determinat de valoarea mijloacelor de subzisten
necesare producerii, dezvolt rii, conserv rii i perpetu rii for ei de munc ”9.
Sfâr itul secolului XIX i începutul secolului XX au fost dominate de trei scoli: coala
de la Viena în frunte cu Von Vieser, coala de la Lansanne în frunte cu Leon Walras i
Vilfredo Pareto i coala de la Cambrige în frunte cu Alfred Marshall.
Odat cu apari ia, în 1936, a lucr rii lui J.M. Keynes, Teoria general a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzii i a banilor, analiza nivelului microeconomic este completat cu nivelul
macroeconomic.
În perioada postbelic , tiin a economic i-a îmbun t it substan ial con inutul prin
numeroase lucr ri care abordeaz problematica macro-deciziei economice, a cre terii
economice, a echilibrului macroeconomic i a optimului economic, a pie ei, a ocup rii i
omajului, a infla iei, a rolului statului în economie.
De-a lungul timpului tiin a economic a suportat numeroase defini ii în cadrul
confrunt rilor de idei dintre diferi i autori.
6
Ch. Gide, Ch. Rist, Istoria doctrinelor economice, Ed. Casei coalelor, Bucure ti, 1926, pag.250
7
Vezi, Ch. Gide, Ch. Rist, op. cit., pag. 333-334 i Ion Lungu, Sorin Cosma, Gândirea economic , Ed.
Companiei Na ionale Administra ia Porturilor Maritime Constan a, 2002, pag.221-224
8
Vezi, Charles Fourier, Opere economice, Ed. Academiei RSR, Bucure ti, 1966
9
Vezi, K. Marx, F. Engels, Opere alese, vol.I, Ed. Partidului Muncitoresc Român, Bucure ti, 1949, pag.431-432
13
Obiectul economiei ca tiin îl constituie studierea vie ii economice reale, a
fenomenelor i proceselor economice care au loc în domeniul produc iei, schimbului,
reparti iei i consumului de bunuri materiale i servicii, a rela iilor cauzale, a legilor i
categoriilor economice, pe diferite trepte ale evolu iei societ ii, oferind un mod economic
tiin ific de gândire i ac iune, putere de anticipare i ra ionalitate, inând seama de
confruntarea nevoilor nelimitate cu resursele limitate.
În domeniul economiei, metoda reprezint un ansamblu de principii, de procedee i
tehnici de cercetare, care au rolul de a contribui la extinderea cunoa terii tiin ifice, la
descoperirea de noi adev ruri i la rezolvarea cu eficien tot mai mare a problemelor întâlnite
în practic . Ca i formarea tiin ei economice, constituirea metodei acesteia s-a realizat treptat
în timp.
Procedeele care caracterizeaz metoda în domeniul tiin elor economice sunt
urm toarele:
- abstractizarea: presupune ca în procesul de cercetare a fenomenelor i proceselor
economice, s se ia în considerare ceea ce este dominant, caracteristic acestora, f cându-se
abstrac ie de unele fapte, date, aspecte ale realit ii analizate, care sunt neesen iale i în
consecin nu sunt necesare cunoa terii esen ei.
- induc ia: reprezint acel procedeu de cercetare în care se porne te de la fapte reale, a a
cum sunt ele, spre gândirea abstract , spre generalizarea tiin ific , cu alte cuvinte, ea este
modul de a ra iona de la particular spre general.
- deduc ia: const în a porni de la teze teoretice, de la generaliz ri spre fapte concrete,
unde se pot confirma sau infirma tezele teoretice, cu alte cuvinte este modul de a ra iona de la
general spre particular.
- metoda istoric : implic luarea în considerare a faptelor, a realit ilor, în desf urarea
lor istoric , cu detaliile i meandrele care au loc, chiar dac ele nu concord întotdeauna cu
ceea ce reprezint logica mi c rii economice. Cercetarea logic presupune trecerea de la
abstrac ie la concret, preluând din procesul istoric real numai ceea ce este esen ial. Cercetarea
logic este istoria eliberat de elementele întâmpl toare f r a fi rupt de realul economiei.
- analiza cantitativ : presupune determin ri cantitative, cuantificare, evaluare în
expresie b neasc precum i în unit i naturale, a cheltuielilor i rezultatelor, a dimensiunilor
activit ii economice.
- analiza calitativ : pornind de la schimb rile cantitative, cercetarea tiin ific încearc
s surprind trecerea la o nou calitate, adic la un alt nivel de dezvoltare economic .
Analiza economic poate fi pozitiv , atunci când explic faptele a a cum sunt i
normativ , atunci când stabile te norme, reguli de comportament. Dup criteriul temporal ea
poate fi: static (la un moment dat), dinamic (luând în calcul timpul) i static-comparativ
(compar dou sau mai multe perioade). Cu toate c analiza este actul cel mai important în
procesul de cercetare, ea trebuie completat cu sinteza.
- sinteza: înseamn cunoa terea pe baza reunirii mentale a elementelor ob inute de
analiz , prin stabilirea leg turilor dintre ele.
- experimentul economic: presupune ca, înainte de extinderea sau generalizarea unor
m suri de perfec ionare a organiz rii, gestiunii etc., la nivelul firmelor sau al ramurilor, s
aib loc experimentarea acestora, prin care se verific eficacitatea aplic rii lor.
- fundamentarea tiin ific a analizei economice, a concluziilor care se desprind, a
orient rilor i deciziilor care se adopt apeleaz tot mai mult la modelarea matematic .
Aceasta const în reproducerea schematic a unui proces economic sub forma unui sistem
linear sau analog, în scopul estim rii modului de desf urare a fenomenului sau procesului
real.
14
1.3.2. Resursele economice limitate în rela ie cu nevoile nelimitate
Produs al naturii i al societ ii, omul se prezint ca fiin tridimensional : biologic ,

social i ra ional .
Nevoile umane apar, mai întâi, sub forma de necesit i a ceea ce oamenii resimt direct
ca fiindu-le necesar pentru existen , pentru formarea i dezvoltarea lor (ap , hran , aer,
haine etc.), pentru ca mai apoi dorin ele s se multiplice i diversifice.
Nevoile umane se manifest ca un sistem integrat i dinamic de cerin e, ordonate i
ierarhizate în func ie de locul i rolul lor în cadrul vie ii sociale.
Nevoilor umane sunt clasificate i ierarhizate de psihologul Abraham Harold Maslow
dup cum urmeaz (începând de la baza piramidei i terminând c tre vârf):
1.Nevoi fiziologice: sunt indispensabile pentru a supravie ui: a mânca, a bea, a dormi, a
se proteja de frig i de c ldur . Ele reprezint cele mai puternice, cele mai importante nevoi
ale omului. Satisfacerea lor este necesar pentru a r mâne în via .
2.Nevoia de siguran / securitate personal . Orice fiin omeneasc are nevoie s se
simt protejat în fa a oric rei amenin ri a vie ii. Dac tr ie te într-o ar care se afl în
r zboi, de exemplu, se presupune c aceast necesitate nu este acoperit . Odat ce nevoile
fiziologice sunt satisf cute, intervine nevoia i dorin a de a satisface nevoile de siguran :
personal - cu to ii avem nevoie de securitatea casei i familiei, mai ales atunci când vine
vorba de copii, s nu fim agresa i, financiar – siguran a locului de munc , venit minim
garantat etc..
3.Nevoia de dragoste i apartenen – nevoi sociale. O dat acoperite necesit ile de
baz , aceasta este cea mai important . Aici sunt incluse nevoia de prietenie, familie,
apartenen la un grup, sau de implicare într-o rela ie intim non-sexual . Rela ia cu celelalte
persoane la un nivel afectiv profund este forma obi nuit de a satisface aceast necesitate. De
exemplu, familia, tovar ul de via sau prietenul, echipa sportiv , grupul religios, organiza ia
profesional , .a..
4.Nevoia de autorespect i recunoa tere social . Fiecare fiin uman are nevoie s se
respecte pe ea îns i i s aib o concep ie potrivit despre propria sa persoan . Este vorba
aici de recunoa terea venit din partea altor indivizi (care rezult în sentimente de putere,
prestigiu, acceptare etc.) cât i din respectul de sine, ce creeaz sentimentul de încredere,
adecvare, competen . Nesatisfacerea nevoilor de stim genereaz descurajare i, pe termen
lung, complexe de inferioritate. Un nivel de auto-estimare dezechilibrat (cum ar fi
subestimarea, de exemplu, a gândi c toat lumea îmi este superioar ) are ca rezultat un
randament sc zut i, în consecin , deteriorarea comportamentului.
5.Nevoia de autorealizare. Potrivit lui Maslow, o persoan din zece simte intens aceast
nevoie. Psihologul afirm c oamenii care au totul pot m ri poten ialul lor. Ei pot c uta
cuno tin e, lini te, experien e estetice, împlinire de sine. Cea mai mare parte se concentreaz
în jurul nevoilor care pot fi prev zute. Autorealizarea include obiective mai înalte i mai
abstracte (de exemplu: dreptate, perfec iune, bun tate, adev r, hot râri individuale), care sunt
tot mai fragile, ca i vârful piramidei.
Din punct de vedere al rolului lor în existen a i dezvoltarea oamenilor, nevoile sunt:
primare (fundamentale sau de baz ): alimente, îmbr c minte, înc l minte, locuin ,
odihn etc.;
superioare (complexe sau elevate): cuno tin e tiin ifice, educa ie, cultur , art ,
informa ie, etc.
Nevoile umane reprezint ansamblul cerin elor care se manifest ca dorin e subiective
ale omului pentru consumarea, utilizarea, contemplarea unor factori de satisfac ie, acestea
devenind nevoi efective-reale în func ie de gradul atins în dezvoltarea societ ii i nivelul de
cultur i civiliza ie la un moment dat.
15
Nevoile umane se caracterizeaz prin anumite tr s turi fiecare dintre acestea reflectând
o lege economic .
Nevoile umane sunt nelimitate ca num r i au caracter dinamic (de la o perioada la
alta apar noi nevoi sau trebuin e);
Nevoile umane sunt limitate în capacitate, satisfacerea unei anumite nevoi presupune
consumarea unei cantit i date dintr-un bun material sau serviciu;
Nevoile umane sunt concurente i substituibile în sensul ca unele se extind, iar altele
se restrâng, având loc i substituirea unora cu altele;
Nevoile umane sunt complementare, evoluând de cele mai multe ori în sensuri
identice;
Orice nevoie uman se stinge prin satisfacere, dar este regenerabil (nevoile reapar la
intervale mai mici sau mai mari de timp).
Una dintre componentele esen iale ale nevoilor umane o reprezint nevoile (trebuin ele)
economice, care reprezint cerin e obiective ale vie ii umane, ale existen ei i dezvolt rii
purt torilor lor indivizii, grup rile sociale, statele, na iunile, societatea în ansamblul ei.
Nevoile (trebuin ele) economice se caracterizeaz prin urm toarele tr s turi:
[1] reprezint i exprim o stare de necesitate obiectiv iminent indivizilor i
colectivit ilor umane, manifestându-se ca impuls ini ial i ca scop permanent al tuturor
activit ilor economice;
[2] au caracter istoric, devenind nelimitate ca num r i manifestându-se sub forma
principiului cre terii i diversific rii trebuin elor;
[3] au o dubl determinare:
• obiectiv , fiind rezultatul condi iilor de via existente la un moment dat în societate,
depinzând de gradul de civiliza ie i cultur al popula iei;
• subiectiv , adic nevoile economice depind de factori biologici, sociali, psihologici,
morali, tradi ii, obiceiuri, fiecare individ devenind un subiect economic care constat cât de
mare este intensitatea trebuin ei sale;
[4] între amplificarea nevoilor economice (nelimitate) i resursele economice (limitate)
exist o contradic ie care se manifest prin legea rarit ii resurselor, adic resursele i bunurile
sunt relativ limitate, rare în compara ie cu nevoile;
[5] orice nevoie economic satisf cut rena te cu timpul, având o anumit periodicitate;
[6] intensitatea unei nevoi se afl în permanen în raport invers propor ional cu gradul
de satisfacere a acesteia;
[7] au caracter complex, prezentându-se ca o mul ime de trebuin e complementare,
concurente i substituibile.
Orice activitate uman presupune utilizarea de resurse specifice, în cantit i determinate
i de calitate adecvat .
Resursele reprezint totalitatea bunurilor oferite de natur sau produse de om i
utilizate de acesta în activit ile sale în scopul satisfacerii nevoilor.
Dup forma lor de existen ele cuprind trei mari componente:
- resursele umane (poten ialul de munc , de crea ie tiin ific i tehnic existent,
popula ia apt de munc , structura ei de calificare, nivelul de preg tire profesional , cultur i
educa ie);
- resursele naturale (aerul, apa, solul, bog iile subsolului, fondul forestier i cinegetic);
- resursele derivate (ob inute prin activitatea oamenilor – mijloacele de produc ie sau
factorul de produc ie capital, adic , ma ini, utilaje, instala ii, materii prime, materiale etc.)
Resursele naturale, inclusiv umane, formeaz resursele primare, al turi de care, o
importan deosebit revine resurselor economice derivate, care reprezint rezultatul folosirii
i acumul rii resurselor primare, poten ând eficien a utiliz rii tuturor resurselor economice.
16
În sens larg, resursele includ în sfera lor de cuprindere i poten ialul financiar i
informa ional existent, care mijloce te desf urarea activit ii, fluxurile economice care au
loc.
Resursele economice trebuie în elese în dublu sens: ca stoc sau poten ial existent la un
moment dat i ca flux, adic atrase i utilizate în circuitul economic.
Resursele atrase i efectiv utilizate pentru producerea i ob inerea de bunuri materiale i
servicii se numesc factori de produc ie.
Satisfacerea oric rei nevoi umane presupune bunuri.
Bunurile cuprind ansamblul materialelor identificabile i m surabile luate din natur ,
prelucrate sau produse i al serviciilor de orice fel care pot satisface o anumit trebuin
uman .
Bunurile sunt de dou feluri: libere (aer, lumina solara, etc.) i economice, rezultate din
activitatea uman .
Bunurile economice sunt bunurile materiale (corporale) i servicii (incorporabile).
Bunurile materiale sunt bunuri directe de consum personal final (pâine, lapte, înc l minte) i
bunuri indirecte de produc ie (materii prime, energie, bunuri de investi ii, mijloace de
transport etc.).
1.3.3. Activitatea economic
Activitatea economic poate fi definit ca fiind lupta împotriva rarit ii, proces complex
care reflect faptele, actele, comportamentele i deciziile oamenilor cu privire la atragerea i
utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circula iei, reparti iei i consumului de
bunuri în func ie de nevoile i interesele economice.
Participan ii la activitatea economic poart numele de agen i economici.
Activitatea economic este înainte de toate o activitate uman .
Din punct de vedere al raporturilor dintre om i natur pot fi grupate în:
a. activit i practice;
b. activit i teoretice.
Din punct de vedere al energiei umane folosite pot fi grupate în:
a. activit i fizice;
b. activit i intelectuale.
Din punct de vedere al sistemului valorilor existente în societate activit ile pot avea
caracter:
a. pozitiv sau negativ;
b. moral sau imoral;
c. progresist sau reac ionar;
d. legal sau ilicit etc.
Din punct de vedere al con inutului i finalit ii activit ii economice desf urate de
oameni, activit ile pot fi grupate în:
a. activit i creative;
b. activit i de repetare i reproducere;
c. activit i de reproducere la aceea i scar sau pe scar mai mare;
d. activit i de distrugere;
e. activit i de organizare sau dezorganizare.
De-a lungul timpului, a avut loc un amplu proces de diversificare, specializare i
integrare a activit ilor economice, cunoscut sub denumirea de diviziune social a muncii,
care reprezint procesul obiectiv de desprindere, diferen iere, separare-autonomizare i
combinare a diferitelor genuri de activit i i de fixare a acestora, prin func iile îndeplinite,
ca momente inseparabile ale ac iunii social-economice.
17
Ca rezultat al dezvolt rii societ ii, al adâncirii diviziunii sociale a muncii, structura
economiei reale cuprinde patru mari grupuri de activit i care s-au format i func ioneaz pe
baza unor rela ii orizontale: produc ia, distribu ia (reparti ia), circula ia (schimbul) i
consumul.
Produc ia const în transformarea intr rilor (input-urilor), resurselor, factorilor de
produc ie în ie iri (output-uri) de bunuri economice, realizate de c tre agen i economici
specializa i, în scopul ob inerii de profit. În func ie de rezultatele ei produc ia poate fi:
- produc ie material , când rezultatul const în bunuri materiale (bog ie material );
- prest ri de servicii, reprezint acele activit i care transform intr rile în rezultate
specifice, adic bog ie imaterial (transporturi, activit i turistice etc.).
Distribu ia (reparti ia) cuprinde acele activit i economice prin care bunurile materiale
i serviciile sunt orientate spre destina iile lor, distribuindu-se i redistribuindu-se venitul
participan ilor la via a economic i între membrii societ ii.
Circula ia (schimbul) se refer la transportul, depozitarea, conservarea i schimbul de
produse i servicii, pentru ca bunurile economice create s fie puse la dispozi ia de in torilor
de venituri pe calea vânz rii-cump r rii sau pe alte c i.
Consumul const în utilizarea bunurilor economice create, repartizate i introduse în
circula ie pentru satisfacerea diferitelor trebuin e, fiind ultimul stadiu al mi c rii bunurilor
economice. În cadrul acestui proces au loc numeroase sub-procese cum sunt:
• consumul productiv (intermediar) care const în utilizarea unor bunuri materiale i
servicii pentru crearea altor bunuri i servicii;
• consumul neproductiv (final) reprezentat de utilizarea bunurilor economice pentru
satisfacerea trebuin elor personale;
• atestarea utilit ii bunurilor economice i manifestarea acestora ca bunuri economice
reale.
Agentul economic este un actor independent al vie ii economice, adic un centru de
decizie pe care economistul îl apreciaz ca fiind semnificativ pentru a-l izola în vederea
analizei.10
Agentul economic este constituit din una sau mai multe persoane fizice sau juridice.
Agentul economic reprezint o entitate primar autonom a vie ii economice.11
Dup criteriul institu ional, agen ii economici sunt grupa i în ase categorii în func ie de
rolul lor în cadrul func ion rii mecanismului de pia :
– societ ile i cvasi-societ ile nefinanciare (produc tori, distribuitori, intermediari etc.)
au ca func ie principal produc ia de bunuri materiale i servicii (non-financiare) destinate
pie ei, ele alc tuind sectorul productiv al economiei. Scopul acestora este de a ob ine profit,
veniturile lor provenind din vânzarea produc iei realizate;
–gospod riile popula iei (menajele) sunt reprezentate de familii, celibatari, diferite
comunit i etc. Aceast categorie are calitatea de consumator, veniturile acestora provenind
din salarii, titluri de proprietate, dar i din transferurile efectuate de alte sectoare de activitate;
– institu iile financiare (credit) i societ ile de asigur ri sunt agen i economici care au
ca principal func ie intermedierea financiar între agen ii economici;
– administra iile publice sunt tot agen i economici care exercit func ia de redistribuire a
veniturilor pe baza unor servicii cu caracter non-marfar prestate. Veniturile acestor agen i
economici provin dintr-o serie de v rs minte obligatorii efectuate de c tre unit ile care
apar in celorlalte categorii de agen i economici, v rs minte primite direct sau indirect;
10
Ristea A. (coord.), Marketing. Crestoma ie de termeni i concepte, Ed. Expert, Bucure ti, 2001, pag. 13
11
Pistol Gh., Economia întreprinderii. Note de curs, Ed. Funda iei România de Mâine, Bucure ti, 2004, pag. 7
18
– administra iile private grupeaz organisme f r scop lucrativ, de genul asocia ilor sau
funda iilor, ale c ror venituri provin mai ales din cotiza ii, contribu ii voluntare sau venituri
din propriet i;
– agen ii externi, administra iile str ine i interna ionale sunt agen ii economici cu care
agen i autohtoni intr în rela ii economice.
Rela iile dintre participan ii la activit ile economice se manifest prin rela ii de transfer
i rela ii de schimb.
- rela iile de transfer apar ca un flux unilateral de disponibilit i b ne ti, f r o
contrapondere evident i direct . Avem astfel, transferuri publice, v rs minte sau presta ii
sociale i transferuri private.
- rela iile de schimb sunt raporturi în care unul din subiec i cedeaz un bun pentru a
primi în contrapartid un alt bun de la partenerul sau. Schimburile sunt efectul direct al
specializ rii în produc ie.
Fluxurile economice reprezint mi c ri permanente de bunuri materiale i servicii, de
resurse economice, disponibilit i b ne ti etc. între agen ii participan i la tranzac ii. Fiecare
tranzac ie bilateral sau de pia este format din dou fluxuri economice: fluxurile de bunuri
care pornesc de la produc tor spre consumator i fluxurile monetare care au un sens opus.
Totalitatea fluxurilor economice formeaz circuitul economic. Considerând activitatea
economic ra ional , deciziile agen ilor economici se fundamenteaz pe principii i reguli
determinate de interdependen a aspectelor tehnice, economice, ecologice i sociale.
1.3.4. Forme de organizare i func ionare a economiei
În evolu ia istoric a societ ii, s-au manifestat mai multe modalit i de organizare a
activit ii economice, având mecanisme proprii de alocare i utilizare a resurselor pentru
satisfacerea nevoilor.
Principalele sisteme economice sunt: economia natural , economia de schimb,
economia de pia concuren ial , economia centralizat sau de comand i economia mixt .
La începuturile existen ei sale, produc ia social ia forma economiei naturale iar pe
m sura adâncirii diviziunii sociale a muncii, sistemul economiei naturale î i restrânge treptat
sfera de cuprindere în favoarea economiei de schimb, în care bunurile se produc predominant
pentru pia , aceasta având un rol hot râtor în reglarea economiei i care s-a dovedit, în
practic , a fi un sistem performant.
Satisfacerea nevoilor umane s-a realizat, de-a lungul timpului, pe dou c i distincte:
fie din produc ia proprie prin autoconsum,
fie prin intermediul schimbului, cedând bunurile proprii în favoarea altor bunuri
ob inute de al i produc tori.
Autoconsumul desemneaz procesul de utilizare a propriilor rezultate pentru satisfacerea
nevoilor.
Schimbul reprezint înstr inarea rezultatelor propriei activit i, primind în
contrapresta ie alte bunuri necesare, inclusiv moneda.
Economia natural (autarhic ) reprezint acea form de organizare i func ionare a
economiei în care nevoile individuale sau colective se satisfac prin autoconsum, f r a fi
nevoie de schimb.
Economia natural se caracterizeaz prin câteva tr s turi specifice:
diversificarea activit ii economice, în sensul c produc torul nespecializat î i
realizeaz prin munca proprie bunurilor necesare;
importan a acordat p mântului, considerat a fi principalul factor de produc ie;
predominan a nevoilor biologice;
izolarea produc torului din punct de vedere economic;
19
descentralizarea economiei redus ;
diviziunea simpl , natural a muncii.
Economia de schimb se define te ca fiind acea form de organizare a activit ii
economice în care agen ii economici, specializa i i autonomi, produc bunuri destinate
tranzac ion rii pe pia .
Economia de schimb are tr s turi proprii, prin care se diferen iaz de economia natural
astfel:
specializarea agen ilor economici în producerea unor bunuri diferen iate;
schimbul, ca rezultant a specializ rii, necesar ca produc torii s - i schimbe între ei
surplusul de bunuri pentru satisfacerea nevoilor economice;
autonomia i independen a agen ilor economici, presupune ca ace tia s dispun de
libertatea de ac iune, de dreptul de decizie, iar înstr inarea bunurilor s aib la baz criterii
economice. Autonomia este fundamentat pe interesul oferit de proprietate. Proprietatea
privat , particular sau individual , ca baz principal a autonomiei economice, nu exclude
existen a altor forme de proprietate, cum ar fi: particular asociativ (societ i pe ac iuni,
cooperative), public (ce apar ine statului sau unit ilor administrativ-teritoriale) i mixt ;
concentrarea activit ii economice în jurul pie ei;
existen a monedei (institu ionalizate) care creeaz o nou treapt de organizare i
func ionare a activit ii economice, i anume produc ia de m rfuri, i mai ales produc ia de
m rfuri generalizat ;
desf urarea schimburilor economice sub forma unor tranzac ii bilaterale de pia
(mi c ri reciproce de bunuri i bani între participan ii la schimb).
Specializarea agen ilor economici într-o activitate a fost determinat de interese
economice, tradi ii, obiceiuri, experien sau întâmplare, iar mai târziu, a fost cauzat de
interese economice, de avantajul ob inut dintr-o activitate, comparativ cu alta.
Specializarea agen ilor economici prezint avantaje i anume:
oamenii acumuleaz mai multe cuno tin e pe o arie restrâns de interes/ competen
specific unei calific ri, mai mult experien ;
se perfec ioneaz mijloacele de munc ;
se economisesc resurse;
costurile unitare ale produselor sunt mai reduse;
se ob in produc ii mai mari la bunurile în care agentul economic s-a specializat;
produc ia se diversific sortimental, prin introducerea în fabrica ie a unor produse noi;
se extind schimburile economice.
Economia de comand este întâlnit în ri precum Cuba, China, Coreea de Nord i
prezint câteva caracteristici:
este o economie etatizat deoarece proprietatea public este dominant , aproape toate
mijloacele de produc ie se afl în proprietatea statului, resursele fiind alocate prin plan;
caracterizat printr-un stil de munc formalist;
era apreciat mult timp ca fiind o economie ineficient deoarece bunurile nu sunt
produse în raport cu cererea existent , produc torii realizând bunuri decise de planificatori,
dar, în contextul unei economii orientate spre export evolu ia fulminant a Chinei din ultimii
ani genereaz noi moduri de abordare a acestui tip de economie i deschide noi por i de
dezbateri12.
12
China este ara cu cea mai spectaculoas ascensiune din ultimii ani, statul comunist devenind în 2010 a doua
putere economic a lumii din punctul de vedere al valorii Produsului Intern Brut. Cum a evoluat îns economia
chineza între 1970 i 2010, i cum a ajuns aceast ar s de in o rezerv valutar mai mare decât PIB-ul Fran ei
sau Marii Britanii pute i afla accesând: http://businessday.ro/01/2011/economia-chinei-in-cifre-1970-2010-cum-
a-ajun-statul-comunist-a-doua-mare-putere-economica-a-lumii/.
20
Incapabil s solu ioneze problemele pe care le-a generat, în multe ri „foste
comuniste”, economia de comand s-a pr bu it l sând locul economiei de tranzi ie, care nu
are nici tr s turile economiei de comand i nici tr s turile economiei de pia , marcând
trecerea de la sistemul falimentar al economiei centralizate la economia modern de pia .
Problemele pe care trebuie s le solu ioneze fostele state socialiste vizeaz câteva
aspecte:
• stabilizarea macroeconomic ;
• pre ul i reforma pie ei;
• crearea sectorului particular;
• privatizarea i restructurarea întreprinderilor de stat;
• redefinirea rolului statului în economie.
Economia de pia se define te ca fiind acea form modern de organizare i
func ionare a economiei de schimb în care întreprinz torii î i desf oar activitatea
economic în mod liber, autonom i ra ional, corespunz tor cerin elor pie ei în scopul
satisfacerii unor nevoi existen iale tot mai sporite, cu resurse economice limitate.
În condi iile actuale, pentru func ionarea eficient a economiei de pia trebuie avut în
vedere existen a cumulativ a urm toarelor condi ii:
pia a este cadrul general prin care se stabile te ce, cât, pentru cine i când s se
produc în condi iile libert ii de ac iune a agen ilor economici;
deciziile economice sunt luate în mod liber de c tre indivizi i firme, din interac iunea
acestora rezultând produc ia global i consumul;
concuren a între agen ii economiei i ob inerea unui profit cât mai mare reprezint
obiectivul major al activit ii i criteriul esen ial în evaluarea eficien ei acestuia;
indivizii ac ioneaz pe baza intereselor personale i a principiului eficien ei maxime,
atingerea acestor interese realizându-se prin mecanismul pre urilor, numai în m sura în care
deciziile lor iau în considerare interesele i dorin ele celorlal i;
formarea liber a pre urilor bunurilor economice pe baza cunoa terii de c tre agen ii
economici, a cererii i a ofertei;
proprietatea privat a pluralismului formelor de proprietate a agen ilor economici;
institu ionalizarea juridic i economic a economiei de pia ;
interven ia statului având rolul de a asigura cadrul institu ional al economiei de pia
i supravegherea func ion rii normale a acestuia, prin folosirea cadrului legal i a pârghiilor
economice;
existen a unei structuri tehnico-economice moderne (factori de produc ie, mod de
combinare a acestora, sistem financiar-bancar etc.) ca o condi ie a satisfacerii decente a
nevoilor fundamentale ale tuturor cet enilor.
Proprietatea se define te ca fiind o rela ie între oameni, un contract social cu privire la
bunurile materiale, spirituale i de alt natur existente în societate sau ob inute din
activitatea economic .
Atributele propriet ii sunt:
1. dreptul de posesiune, dreptul de a dispune de bunurile economice iar în virtutea
acestui drept obiectul propriet ii poate fi înstr inat prin act de vânzare-cump rare, dona ie
sau mo tenire;
2. dreptul de uz/ folosin , proprietarul putând s - i exercite acest drept în mod autonom
sau s -l transfere pe baz de contract altei persoane fizice sau juridice;
3. dreptul de dispozi ie, dreptul de administrare i gestionare a bunurilor;
4. dreptul de uzufruct, de însu ire a rezultatelor produc iei.
Atributele propriet ii pot fi înstr inate:
a) în totalitate:
• pe baz de contra-echivalent (de exemplu: actul de vânzare-cump rare);
21
• f r echivalent (de exemplu: dona ie i mo tenire);
b) par ial: înstr inarea uneia sau mai multora din cele patru atribute (de exemplu:
înstr inarea atributelor de posesiune i utilizare, pe diferite durate, genereaz rela ii de
închiriere, arendare etc.).
Proprietatea exprim întotdeauna unitatea a dou elemente: obiectul i subiectul
propriet ii.
Obiectul propriet ii îl constituie bunurile economice care au o dubl determinare:
latura utilitar , concretizat în capacitatea bunului de a satisface o anumit trebuin
de consum;
latura valoric ce se m soar în expresie b neasc cu ajutorul pre urilor.
Subiectul propriet ii reprezint anumite persoane fizice sau juridice ce de in anumite
bunuri în proprietatea lor exclusiv (exemplu: indivizi, socio-grupuri, organiza ii, statul).
Principalele forme de proprietate existente în cadrul economiilor moderne în raport de
titularul subiectului propriet ii, se disting:
[1] proprietatea privat care poate fi:
proprietatea privat individual se manifest atunci când proprietarii nu sunt
produc tori, dar angajeaz produc tori direc i în calitate de salaria i;
proprietatea privat asociativ se caracterizeaz prin faptul c factorii de produc ie
utiliza i într-o unitate de produc ie, apar in mai multor proprietari individuali, care pot fi
salaria i în acea unitate;
[2] proprietatea public apar inând statului, este prezent în sectoarele cu riscuri mai
mari pentru întreprinz tori, pe care proprietarii particulari le suport mai greu (cercet ri
nucleare i spa iale, exploat ri miniere, construc ii de c i ferate, drumuri, poduri, metrou etc.).
Ea exist în toate rile lumii, în diferite grade de dezvoltare. Sub aspect economico-social
acest tip de proprietate are o serie de limite concretizate în:
poate frâna concuren a prin utilizarea unor pre uri de monopol de stat, afectând
nevoile consumatorilor;
poate men ine unit i economice cu un grad redus de rentabilitate care beneficiaz de
subven ii bugetare de la stat;
[3] proprietatea mixt apar inând atât proprietarilor priva i individuali sau în asocia ie,
cât i statului (administra iei publice), ia na tere prin asocierea propriet ii private i publice,
în diferite variante:
în cadru na ional, între agen ii economici na ionali;
în cadru interna ional, între agen ii economici din state diferite.
Pluralismul formelor de proprietate poate fi definit ca fiind coexisten a în cadrul unei
ri (economii) a principalelor forme de proprietate aflate în interdependen i totodat într-o
permanent evolu ie.
Pluralismul genereaz competi ie între formele de proprietate pentru men inere i
afirmare ceea ce este în avantajul consumatorilor; o parte dintre consecin ele acestuia sunt:
• reducerea cheltuielilor de produc ie;
• ridicarea calit ii bunurilor;
• sporirea volumului produc ie;
• promovarea progresului tehnic.
Categoria de liber ini iativ reprezint libertatea, dreptul agen ilor economici de a
ac iona pentru realizarea propriilor interese, dar în a a fel încât s nu afecteze cu nimic
libertatea celorlal i.
Formele de concretizare a liberei ini iative constau în dreptul agen ilor economici:
de a dezvolta, men ine sau de a- i restrânge ac iunile;
de a se manifesta ca întreprinz tori;
de a adopta decizii privind ac iunile i bunurile lor;
22
de a se angaja în mod liber în acte de schimb, asocia ii i societ i cu caracter
economic.
Libera ini iativ cunoa te cea mai mare dezvoltare în condi iile propriet ii private,
determinând realizarea unei activit i eficiente pentru proprietar i pentru societate. Libera
ini iativ este îngr dit sau eliminat , încetând s mai fie surs de eficien i rentabilitate în
rile în care proprietatea este personalizat prin:
• existen a unor monopoluri;
• m suri dictatoriale.
În condi iile propriet ii private i ale liberei ini iative, veniturile sunt inegal distribuite
datorit inegalit ii eficien ei agen ilor economici, determinat la rândul ei de diferen ele
dintre oameni (exemplu: capacitatea intelectual , puterea de munc , voin a, aptitudinile etc.).
Economia de pia real , are o serie de tr s turi, care se întâlnesc în orice ar :
- pluralismul formelor de proprietate, în cadrul c rora proprietatea privat este
dominant ;
- func ionarea i dezvoltarea economiei au loc în condi iile în care pia a îndepline te un
rol deosebit în reglarea comportamentului agen ilor economici, în alocarea i utilizarea
resurselor;
- motiva ia activit ii agen ilor economici o constituie maximizarea profitului;
- concuren a stimuleaz agen ii economici i promovarea progresului;
- pentru majoritatea bunurilor i serviciilor, pre urile se formeaz liber, în func ie de
cerere-oferta;
- statul democratic se manifest ca agent economic ac ionând pentru corectarea
imperfec iunilor pie ei, prin folosirea cadrului legislativ, a pârghiilor economico-financiare.
Schematic se poate vorbi de trei modele principale ale economiei reale de pia :
- economia social de pia (în rile nordice i câteva ri ale Europei Occidentale, în
special Germania) se caracterizeaz prin faptul ca statul se implic i este responsabil nu
numai în promovarea unei politici monetare i fiscale corespunz toare, dar i în realizarea
unei infrastructuri eficiente, acordând aten ie deosebit protec iei mediului, dezvolt rii
educa iei, ocrotirii s n t ii, asigur rii locurilor de munc i înf ptuirii unor programe
guvernamentale de protec ie social ;
- economia de pia direc ionat de consum (modelul SUA) acord un rol foarte mare
for elor pie ei i un rol minim statului;
- economia de pia ghidat administrativ (modelul japonez) pune accentul nu atât pe
ob inerea unor profituri imediate, ci pe o competi ie superioar în vederea cuceririi a cât mai
multe pie e externe, sus inut prin m suri statale cu un nivel înalt de economisire i investi ii.
1.4. Îndrumar pentru autoverificare
Sinteza lec iei 1
Legea rarit ii const în aceea c , volumul, structurile i calitatea resurselor economice i

a bunurilor se modific mai încet decât volumul, structurile i intensitatea nevoilor umane.
Costul de oportunitate al unei alegeri reprezint pre ul celei mai bune alternative
sacrificate, atunci când se face o alegere între mai multe variante posibile, în alocarea
resurselor.
Economia na ional , poate fi definit , ca reprezentând un ansamblu de resurse materiale,
informa ionale i umane concretizate în derularea de activit i de produc ie sau de prest ri
servicii distribuite pe sectoare de activitate, ramuri, subramuri,activit i specifice,
23
interdependente, pe baza c rora se realizeaz mi carea valorilor materiale i spirituale
asigurându-se dezvoltarea i func ionarea economic a societ ii.
Obiectul economiei ca tiin îl constituie studierea vie ii economice reale, a fenomenelor
i proceselor economice care au loc în domeniul produc iei, schimbului, reparti iei i
consumului de bunuri materiale i servicii, a rela iilor cauzale, a legilor i categoriilor
economice, pe diferite trepte ale evolu iei societ ii, oferind un mod economic tiin ific de
gândire i ac iune, putere de anticipare i ra ionalitate, inând seama de confruntarea nevoilor
nelimitate cu resursele limitate.
Fenomenul economic reprezint forma exterioar a activit ii economice, respectiv acele
aspecte i acte economice care apar i se manifest la suprafa a acesteia i pot fi cunoscute de
oameni în mod direct. Privite în mi carea lor temporal , fenomenele devin procese
economice.
Procesul economic exprim transform rile cantitative, structurale i economice în timp i
spa iu, ce se desf oar pe baza unor rela ii de interdependen proprii i a leg turilor de
interdependen cu cele de alta natur precum tehnologic , ecologic , social , psihologic .
Legile economice exprim raporturi stabile, cu un grad ridicat de repetabilitate, între
procese si fenomene economice. În viziunea celor mai mul i dintre speciali tii contemporani,
legile economice au un caracter obiectiv, dar ac iunea lor difer de cea a legilor naturii.
Procedeele ce caracterizeaz metoda în domeniul tiin elor economice sunt urm toarele:
abstractizarea, induc ia, deduc ia, metoda istoric , analiza cantitativ , analiza calitativ .
Analiza economic poate fi pozitiv , atunci când explic faptele a a cum sunt i
normativ , atunci când stabile te norme, reguli de comportament, iar dup criteriul temporal
poate fi: static (la un moment dat), dinamic (luând în calcul timpul) i static-comparativ
(compar dou sau mai multe perioade). Cu toate c analiza este actul cel mai important în
procesul de cercetare, ea trebuie completat cu sinteza, care înseamn cunoa terea pe baza
reunirii mentale a elementelor ob inute de analiz , prin stabilirea leg turilor dintre ele.
Experimentul economic presupune ca, înainte de extinderea sau generalizarea unor
m suri de perfec ionare a organiz rii, gestiunii etc., la nivelul firmelor sau al ramurilor, s
aib loc experimentarea acestora, prin care se verific eficacitatea aplic rii lor.
Nevoile umane reprezint ansamblul cerin elor care se manifest ca dorin e subiective ale
omului pentru consumarea, utilizarea, contemplarea unor factori de satisfac ie, acestea
devenind nevoi efective-reale în func ie de gradul atins în dezvoltarea societ ii i nivelul de
cultur i civiliza ie la un moment dat.
Resursele reprezint totalitatea bunurilor oferite de natur sau produse de om i utilizate
de acesta în activit ile sale în scopul satisfacerii nevoilor.
Activitatea economic poate fi definit ca fiind lupta împotriva rarit ii, proces complex
care reflect faptele, actele, comportamentele i deciziile oamenilor cu privire la atragerea i
utilizarea resurselor economice în vederea producerii, circula iei, reparti iei i consumului de
bunuri în func ie de nevoile i interesele economice. Participan ii la activitatea economic
poart numele de agen i economici.
Diviziunea social a muncii, reprezint procesul obiectiv de desprindere, diferen iere,
separare-autonomizare i combinare a diferitelor genuri de activit i i de fixare a acestora,
prin func iile îndeplinite, ca momente inseparabile ale ac iunii social-economice.
Ca rezultat al dezvolt rii societ ii, al adâncirii diviziunii sociale a muncii, structura
economiei reale cuprinde patru mari grupuri de activit i care s-au format i func ioneaz pe
baza unor rela ii orizontale: produc ia, distribu ia (reparti ia), circula ia (schimbul) i
consumul.
Economia natural (autarhic ) reprezint acea form de organizare i func ionare a
economiei în care nevoile individuale sau colective se satisfac prin autoconsum, f r a fi
nevoie de schimb.
24
Economia de schimb se define te ca fiind acea form de organizare a activit ii
economice în care agen ii economici, specializa i i autonomi, produc bunuri destinate
tranzac ion rii pe pia .
Economia de comand este întâlnit în ri precum Cuba, China, Coreea de Nord i
prezint câteva caracteristici: este o economie etatizat deoarece proprietatea public este
dominant , aproape toate mijloacele de produc ie se afl în proprietatea statului, resursele
fiind alocate prin plan; este caracterizat printr-un stil de munc formalist; era apreciat mult
timp ca fiind o economie ineficient deoarece bunurile nu sunt produse în raport cu cererea
existent , produc torii realizând bunuri decise de planificatori, dar, în contextul unei economii
orientate spre export evolu ia fulminant a Chinei din ultimii ani genereaz noi moduri de
abordare a acestui tip de economie i deschide noi por i de dezbateri
Economia de pia se define te ca fiind acea form modern de organizare i func ionare
a economiei de schimb în care întreprinz torii î i desf oar activitatea economic în mod
liber, autonom i ra ional, corespunz tor cerin elor pie ei în scopul satisfacerii unor nevoi
existen iale tot mai sporite, cu resurse economice limitate.
Concepte i termeni de re inut
• nevoi umane
• nevoi de consum
• nevoi de produc ie
• interese economice
• resurse economice
• bunuri economice
• produc ie
• circula ie
• consum
• cost de oportunitate
• economie na ional
• fenomen economic
• proces economic
• lege economic
• abstractizare
• induc ie
• deduc ie
• analiz cantitativ
• analiza calitativ
• experiment economic
Întreb ri de control i teme de dezbatere
• Ce se în elege prin interese economice?

• De câte feluri sunt resursele economice?
• Care sunt structurile activit ii economice?
• Care sunt etapele form rii i dezvolt rii tiin ei economice?
• Care sunt procedeele ce caracterizeaz metoda în domeniul tiin elor economice?
• Care sunt componentele ce alc tuiesc sistemul tiin elor economice?
• Ce reprezint economia de schimb?
• Care sunt caracteristicile generale ale economiei de schimb?
• Care sunt principalele modele ale economiei reale de pia ?
25
LEC IA 2
PIA A. CEREREA I OFERTA
2.1. Introducere
Pia a reprezint un aranjament prin care cump r torii i vânz torii se întâlnesc sau/ i
comunic , în scopul tranzac ion rii de produse sau servicii dar care nu presupune neap rat
existen a unui loc fizic în care s se confrunte, ei pot tranzac iona i on-line, telefonic, prin po t
etc.
Regulatorul pie ei este concuren a, astfel încât fiecare î i urm re te propriul interes, iar
pia a prin „mâna invizibil ” regleaz activitatea economic . Prin intermediul pârghiilor
economice, pia a furnizeaz informa ii agen ilor economici asupra raportului dintre cerere i
ofert .
Pia a îndepline te un rol important în realizarea, în dinamic a echilibrului dintre ofert
(produc ie) i cerere (consum). De altfel, termenul de „economie de pia ” indic sistemul
economic în care pre urile i cantit ile produse depind de confruntarea ofertei cu cererea.
Caracterizarea rela iilor de pia contemporan nu poate face abstrac ie de interven ia statului în
economie, adic de ac iunile acestuia menite s corecteze imperfec iunile pie ei, prin politica
bugetar i fiscal , social , de investi ii, monetar i de credit.
•s cunoasc rolul, tipurilor i formelor de pia

•s în eleag legea cererii, a determinantelor i a func iei cererii
•s explice caracteristicile i tipurile economiei de pia
•s descrie legea ofertei, a determinantelor i a func iei ofertei
2.3.1. Pia a i concuren a
În sens tiin ific, pia a exprim rela ii economice dintre oameni, dintre agen ii
economici, ce se desf oar într-un anumit spa iu în cadrul c rora se confrunt cererea cu
oferta de m rfuri, se formeaz pre urile, au loc negocieri i acte de vânzare-cump rare, în
condi ii de concuren .
Pia a contemporan este foarte complex i eterogen , în cadrul ei delimitându-se mai
multe tipuri de pie e.
Din punct de vedere al obiectului tranzac iei economice, se disting:
- pia a bunurilor de consum final, adic rela ii de vânzare-cump rare de obiecte i
servicii de consum personal;
- pia a factorilor de produc ie, format din pia a resurselor materiale, pia a muncii, pia a
capitalului, pia a informa ional etc.;
- pia a monetar ;
26
- pia a financiar , inclusiv bursa.
Din punct de vedere al extinderii teritoriale exist : pia a local , regional , na ional i
mondial .
Din punct de vedere al desf ur rii concuren ei exist :
- pia a cu concuren perfect sau pur ;
- pia a cu concuren imperfect format din:
o pia a cu concuren monopolistic ;
o pia a cu concuren de tip oligopol;
o pia a de tip monopol;
o pia a de tip monopson sau oligopson.
Tr s tur esen ial a economiei de pia , concuren a reprezint forma activ de
manifestare a liberei ini iative.
Concuren a reprezint o confruntare deschis între agen ii economici pentru realizarea
unei pozi ii cât mai avantajoase pe pia , corespunz toare intereselor proprii.
Concuren a este în acela i timp i o form de colaborare (conlucrare) între diferite
categorii de agen i economici13 (formarea de patronate, sindicate .a. care conlucreaz pentru
a- i atinge anumite interese).
Concuren a cuprinde raporturi între vânz tori i cump r tori i raporturi în interiorul
fiec rui grup. Când cantitatea de bunuri de un anumit fel i anume, cea cerut i cea oferit se
afl în echilibru, concuren a are o intensitate relativ sc zut . Dac oferta dep e te vizibil
cererea, raportul de for e între vânz tori i cump r tori este în favoarea ultimilor, de aici
tendin a fiec rui ofertant de a câ tig clientel în defavoarea celorlal i, prin reducerea pre ului.
Când cererea este sensibil superioar ofertei, partea slab o reprezint cump r torii, fiecare
fiind dispus s pl teasc un pre superior celui obi nuit pentru a- i procura cantitatea de
bunuri necesar .
Dat fiind inegalitatea dintre întreprinderi în ceea ce prive te eficacitatea, concuren a
realizeaz o selec ie a produc torilor, eliminând pe cei slabi. Concuren a asigur totodat
consumatorilor libertatea de a alege între diferitele tipuri de bunuri i servicii i de satisfacere
la un nivel superior a trebuin elor.
În func ie de instrumentele luptei de concuren aceasta poate fi:
- concuren a loial care se define te prin folosirea nediscriminatorie de c tre vânz tori a
instrumentelor economice (reducerea costurilor, reducerea pre ului de vânzare, ridicarea
calit ii produselor, acordarea unor facilit i clien ilor ca transport gratuit, garan ie, service) în
condi iile accesului liber pe pia ;
- concuren a neloial generate de m rirea artificial a propriilor produse, de acordarea
unor stimulente clien ilor, de utilizarea unor mijloace extraeconomice pentru p trunderea i
men inerea pe pia .
Pentru ca efectele concuren ei s fie predominant benefice se impun eforturi sus inute
din partea statului, care promoveaz trei categorii de m suri:
- m suri de elaborare a regulilor jocului, a m surilor de drept pe baza c rora se
desf oar activitatea economic , care se revizuiesc periodic i sunt dublate, în fiecare etap ,
de sanc iuni materiale i penale pentru agen ii economici care le încalc ;
- m suri, tot de ordin juridic, îndreptate împotriva piedicilor care se a eaz în calea
concuren ei, a abuzurilor monopolurilor;
- m suri de limitare a excesului de concuren .
În cadrul pie ei cu concuren perfect , maximizarea profitului se poate asigura numai
prin dimensionarea optim a capacit ii de produc ie i minimizarea costurilor, încât încas rile
s fie mai mari decât cheltuielile totale.
13
Gavril I., Gavril T., Popescu A., Mediul concuren ial i politica Uniunii Europene în domeniul concuren ei,
Ed. Economic , Bucure ti, 2006, p.18
27
Pe termen lung, când to i factorii de produc ie sunt variabili întreprinderea, pentru a- i
maximiza profitul, alege acea alternativ care îi permite s creeze bunurile cu cel mai mic cost
mediu posibil. Întrucât costul mediu este egal cu costul marginal, iar nivelul minim al costului
mediu rezult ca pe termen lung, în condi ii de concuren perfect , firma ob ine doar profit
normal.
În viziunea colii neoclasice concuren a perfect este un deziderat ideal i criteriu de
performan spre care ar trebui s tind mediul concuren ial efectiv al fiec rui tip de pia ,
cumulând urm toarele caracteristici:
- atomicitatea agen ilor economici i pie ei, care presupune un mare num r de vânz tori
i cump r tori;
- transparen a perfect a pie ei, produc tori i consumatorii fiind perfect informa i;
- omogenitatea extrinsec i intrinsec a produselor fabricate i vândute, în care
cump r torii sunt indiferen i fa de unitatea care vinde;
- intrarea i ie irea liber de pe pia a oric rui bun sau agent economic, exclusiv pe
criterii de eficien , de calcul economic;
- mobilitatea perfect (teritorial, sectorial, dar i ca substituibilitate) a factorilor de
produc ie i a bunurilor de consum.
Statul nu intervine sub nici o form în activitatea economic (de cele mai multe ori
administra iile publice nu sunt analizate ca sector institu ional distinct), iar barierele de ordin
tehnic, managerial, economic, natural, cutumiar, institu ional-juridic sunt eliminate din calea
liberei intr ri/ie iri de pe orice pia . În aceste împrejur ri, cererea, oferta i pre urile se
adapteaz operativ, sunt fluide, reac ionând prompt i corelat la modificarea oric rei variabile
economice. Ca rezultat sunt excluse dezechilibre structurale i profituri suplimentare (pure),
durabile; pia a, prin pre uri i concuren libere, asigur cea mai bun alocare i utilizare a
resurselor.
2.3.2. Tipurile de pie e
Pia a cu concuren imperfect este un ansamblu de pie e care au unele tr s turi

comune, dar se i deosebesc între ele. Din acest ansamblu fac parte: pia a monopolist , pia a
duopolist , pia a oligopolist , pia a monopolistic , pia a tip monopson.
A. Pia a monopolist , este opusul pie ei cu concuren perfect . Include mai multe
situa ii posibile:
- monopolul ca produc tor unic într-o ramur . O singur întreprindere fabric i vinde
întreaga cantitate de bunuri de un gen anume, oferta nefiind egal cu oferta pie ei. Pentru avea
pozi ie de monopol, întreprinderea trebuie s produc un bun nesubstituibil i produsul ei s
nu fie consumat pe pia a intern ca un bun identic creat de o firm din str in tate. Monopolul,
ca firm unic , are posibilitatea de a hot rî independent i volumul de produc ie i pre ul de
vânzare al bunului. Monopolul alege o anumit corela ie optim , între ofert i pre , încât s
ob in un profit mai mare decât profitul obi nuit;
- monopolul prin alian , apare atunci când oferta unui bun este realizat de câteva firme
mici, ce încheie conven ii privind produc ia pe care s o realizeze fiecare, pre ul de vânzare
unic i pie ele pe care furnizeaz marf , dominarea ofertei i pre ului de c tre monopol, privit
ca întreg, asigur tuturor întreprinderilor un profit mai mare decât în cazul func ion rii lor
separate;
- monopolul întemeiat pe calitatea unui produs industrial. Într-o ramur , o întreprindere
produce un produs de calitate deosebit , pe care celelalte întreprinderi nu le pot produce o
anumit perioad . Furnizorul produsului cu calit i deosebite are în consecin pozi ie de
monopol i î i asigur un profit de monopol. De regul , la un moment dat, vinde brevetul
atunci când deja ob ine o alt inova ie care se poate concretiza într-un produs i mai bun.
28
B. Pia a duopolist , se caracterizeaz prin prezen a într-o ramur a dou întreprinderi
mari, de aceea i talie ori inegale, ce furnizeaz întreaga produc ie a ramurii, iar num rul
cump r torilor este foarte mare. Întreprinderile duopoliste iau decizii referitoare atât la
cantitatea de bunuri produs cât i la pre .
C. Pia a oligopolist . No iunea de oligopol implic prezen a într-o ramur a unui num r
relativ mic de întreprinderi (cel pu in trei) care livreaz întreaga cantitate de m rfuri. Prin
excelen sunt oligopoliste pie ele produc iei siderurgice, ale automobilelor, ale ma inilor i
echipamentelor destinate energeticii. Întreprinderile evit s utilizeze pre ul ca mijloc de
împ r ire a pie ei i utilizeaz pre urile directoare sau ale liderului.
D. Pia a monopolistic . Se distinge prin existen a într-o ramur a unui mare num r de
produc tori de talie relativ mic i apropiat i prin diferen ierea produselor, ceea ce permite
întreprinderilor s fixeze cuplul calitate - pre ca i în cazul oligopolului. Firmele din pia a
monopolistic , în tendin a de a- i maximiza profitul urm resc nu doar îmbun t irea calit ii
ci i minimizarea costurilor, prin determinarea nivelului optim al produc iei pe termen scurt i
alegerea variantei optime de combinare a muncii i capitalului pe termen lung.
E. Pia a de tip monopson. Este opusul celei monopoliste. Se caracterizeaz prin
existen a unui singur cump r tor într-o zon economic i a numero i vânz tori a bunului
fabricat la scara rii. Când într-o zona oarecare func ioneaz dou unit i cump r toare, într-
o ramur dat , exist duopson, iar dac func ioneaz trei sau mai multe exist oligopson.
2.3.3. Cererea
Cererea de m rfuri reprezint nevoile de bunuri i servicii care se satisfac prin

intermediul pie ei, prin vânzare-cump rare. Cu alte cuvinte, cererea reprezint cantitatea
total dintr-o anumit marf dorit , care poate fi cump rat de un individ, într-o perioad de
timp, la un pre unitar dat.
Cererea poate fi:
- individual (din partea unui singur cump r tor la un bun economic sau altul),
- total (din partea tuturor cump r torilor la bunul sau serviciul respectiv),
- agregat sau global (exprim ansamblul cererii tuturor cump r torilor pentru toate
bunurile i serviciile exprimate în bani).
Principalii factori de care depinde dinamica cererii sunt nevoile, venitul i pre ul.
Legea cererii este principiu conform c ruia, dac celelalte condi ii nu se schimb ,
cantitatea dintr-un bun cerut de cump r tori tinde s creasc atunci când pre ul scade sau
tinde s scad atunci când pre ul cre te.
Pre ul constituie un factor care exercit o mare influen asupra cererii de bunuri i
servicii,cererea aflându-se în raport invers propor ional fa de pre , deci este o func ie
descresc toare fa de pre , iar panta acesteia este variabil dup natura bunurilor.
Spre exemplu, dac pentru un bun x cantitatea (Cx) i pre ul (Px) evolueaz ca în tabelul
de mai jos:
Indicator U.M. t1 t2 t3 t4 t5 t6
Cx buc. 850 520 310 210 170 150
Px lei 2 4 6 8 10 12
Atunci curba cererii se va prezenta ca în figura 2.1:
29
Fig.. 2.1
2 Curba cererii pentru bunul x
M rimea i dinamica cere rerii pentru un anumit bun sunt determinatee de nivelul i
dinamica pre ului pentru bunul ul respectiv care reprezint cauza extinderii sa sau contrac iei
cererii. Într-o perioad de timp dat,
da cererea pentru un anumit bun poate s creasc sc sau poate s
scad în func ie de evolu ia urm rm torilor factori, care poart denumirea de ddeterminantele
(condi iile) cererii:
- modificarea veniturilor b nne ti ale consumatorului;
- modificarea pre urilor alto
tor bunuri, substituibile i complementare;
- modificarea num rului dee cump r tori;
- modificarea preferin elorr cump
c r torilor;
- previziunile privind evolu
lu ia pre ului i a venitului.
Schimbarea gusturilor (pre referin elor) consumatorilor genereaz modificc ri în evolu ia
cererii, astfel, uneori, preferin el
ele consumatorilor se schimb rapid – de exem mplu, în cazul
muzicii sau modei vestimentare. re. În acest caz, curba cererii se deplaseaz frec ecvent. Alteori,
preferin ele consumatorilor se schimb
sc greu, dar schimb rile sunt de durat – de exemplu,
oamenii acord în prezent maii mult aten ie compozi iei alimentelor pe care re le consum ,
astfel încât a crescut cererea pent
ntru alimente cu con inut sc zut de colesterol.
Schimbarea anticipa iilor consumatorilor.
co Dac oamenii anticipeaz c pr pre ul unui bun
va cre te relativ la pre urile altor
al bunuri, sau dac anticipeaz o cre tere a costului de
oportunitate al achizi ion rii bununului respectiv, ei î i m resc volumul achizi iilor
lor din acel bun
înainte ca schimbarea pre ului s aib loc.
Atitudinea consumatorilorr fa f de risc. Unii indivizi au adversitate fa dde risc, astfel
încât cererea lor pentru asigur ri este mare. Al i indivizi accept riscul, astfel înc
încât cererea lor
pentru jocuri de noroc este mare.
Cererea de m rfuri nu este te o m rime fix . Sensibilitatea cererii fa de va varia ia pre ului
sau a venitului reprezint elasticit
citatea cererii în func ie de pre sau de venit.
Pentru a analiza sensibilitate
atea cererii la modificarea unuia dintre factorii s i de influen
se utilizeaz conceptul de elastici
icitate a cererii.
În termenii cei mai generali,
li, elasticitatea reprezint m sura în care o variab
iabil oarecare
„r spunde” la modificarea uneii aalte variabile. Particularizând, elasticitatea cerer
rerii exprim
m sura în care cantitatea cerut se s modific în func ie de modificarea unuia dintr tre factorii s i
de influen . Coeficientul de elast
asticitate a cererii se determin ca raport între mododificarea
procentual a cantit ii cerute i m modificarea procentual a unui factor de influenn a cererii.
Elasticitatea cererii în func
nc ie de pre exprim modificarea cantit ii cerute ute determinat
de modificarea pre ului. Coeficie cientul de elasticitate a cererii în func ie de pree se determin
raportând modificarea procentual al a cantit ii cerute la modificarea procentual a pre ului:
∆Q
Q ∆Q p 0
E cp =− 0 =− ⋅
∆p ∆p Q0
p0
30
unde, Q - modificarea cantit ii cerute
p- modificarea pre ului
∆Q
- (1/panta tangentei la curba cererii)
∆P
(P0, Q0) – punctul de pe curba cererii în care se calculeaz elasticitatea
Pentru exemplificare, s presupunem c o cre tere a pre ului de la 245 lei la 275 lei
determin o reducere a cantit ii cerute de la 10 buc i la 8 buc i pe lun . În aceste condi ii:
∆Q = (8 − 10 ) / 10 = − 0 , 2
∆P % = ( 275 − 245 ) / 245 = 0 ,12
( − 0,2) > 1, cerere elastic

Ecp = − = 1, 67
0 ,12
În acest exemplu, un coeficient de elasticitate a cererii în func ie de pre egal cu 1,6,

arat c modificarea cantit ii cerute este de 1,6 ori mai mare decât modificarea pre ului.
Datorit rela iei inverse dintre pre i cantitatea cerut , modificarea cantit ii cerute va
avea întotdeauna un semn opus modific rii pre ului (cu excep ia bunurilor de tip Giffen).14
Un bun Giffen este un bun pentru care o cre tere a pre ului acestuia va determina
oamenii s cumpere chiar mai mult din acel produs.
Economi tii clasific curbele cererii în func ie de valorile coeficientului de elasticitate a
cererii în func ie de pre . Cererea este elastic atunci când Ecp>1, situa ie în care cantitatea
cerut se modific cu un procent mai mare decât pre ul. Cererea este inelastic atunci când
Ecp<1, situa ie în care cantitatea cerut se modific cu un procent mai mic decât pre ul. Atunci
când Ecp=1, pre ul i cantitatea cerut se modific cu acela i procent, situa ie în care cererea
este cu elasticitatea unitar . Atunci când Ecp= 0, cererea este perfect inelastic (rigid ), situa ie
în care curba cererii este o linie vertical . În acest caz, indiferent de modificarea pre ului,
cantitatea cerut r mâne aceea i. Atunci când Ecp= ∞ , cererea este perfect elastic , situa ie în
care curba cererii este o linie orizontal , ar tând c modific ri foarte mici ale pre ului vor
conduce la o modificare foarte mare a cantit ii cerute.
A. Cerere perfect inelastic B. Cerere inelastic C. Cerere cu elasticitate
unitar
Pre Pre Pre
P1 P1 P1
Q Cantitate Q1Q0 Cantitate Q1Q0 Cantitate

Pre
Pre
P1
P1
Q1 Q0 Cantitate Q1 Q0 Cantitate
D. Cerere elastic E. Cerere perfect elastic
Fig. 2.2 Variet i ale curbelor cererii
14
Sir Robert Giffen (1837 – 1910) a observat fenomenul pe pia a cartofilor din Irlanda, într-o perioad de
foamete generalizat , determinat de recolte foarte proaste, când de i pre ul cartofilor cre tea, simultan, cre tea
i cantitatea cump rat .
31
Deoarece elasticitatea cererii în func ie de pre m soar r spunsul cantit ii cerute la
modificarea pre ului, aceasta este strâns legat de panta curbei cererii. De i elasticitatea
cererii în func ie de pre este diferit în fiecare punct al curbei cererii, în teoria economic se
consider c cererea pentru un anumit produs este mai elastic sau mai inelastic în func ie de
panta cererii: cu cât cererea are o pant mai abrupt (curba cererii se apropie de vertical ), cu
atât cererea este mai inelastic .
Atunci când curba cererii este reprezentat printr-o linie dreapt , elasticitatea variaz în
func ie de zona sau punctul în care aceasta este m surat . În cazul unei curbe liniare a cererii,
∆Q
raportul din formula elasticit ii este constant (1/panta curbei cererii), deci coeficientul
∆P
P
de elasticitate depinde numai de raportul . Atunci când pre ul cre te, cantitatea cerut
Q
scade, deci raportul P cre te. Altfel spus, pe m sur ce pre ul cre te, elasticitatea cererii
Q
cre te i ea, deci curba cererii are un tronson inelastic i unul elastic.
O variabil adesea avut în vedere atunci când se analizeaz modul în care un anumit
eveniment afecteaz pia a este venitul total (suma pl tit de cump r tori i primit de c tre
vânz tori). Pe orice pia , venitul total se determin ca produs între pre ul de vânzare i
cantitatea vândut .
O cre tere a pre ului de vânzare al unui bun este aparent benefic pentru produc torul
(vânz torul) bunului respectiv. Cu toate acestea, cre terea pre ului de vânzare al unui bun nu
conduce întotdeauna la o cre tere a venitului total. Atunci când pre ul cre te, venitul total
poate s creasc , s scad sau s nu se modifice, în func ie de elasticitatea cererii în func ie de
pre .
Elasticitatea cererii în func ie de pre pe o anumit pia este o informa ie foarte
important pentru produc tor. Pe baza acestei informa ii, produc torul poate adopta decizia
corect de modificare a pre ului (cre tere sau sc dere, în a a fel încât venitul s u s creasc ).
Dac cererea este inelastic , modificarea pre ului va fi mai mare decât modificarea
cantit ii cerute. Dac pre ul cre te, cantitatea cerut se reduce, iar venitul total va cre te
(deoarece cre terea pre ului a fost mai mare decât reducerea cantit ii cerute). Dac pre ul
scade, cantitatea cerut cre te, iar venitul total se va reduce (deoarece reducerea pre ului a fost
mai mare decât cre terea cantit ii cerute).
Dac cererea este elastic , modificarea cantit ii cerute va fi mai mare decât
modificarea pre ului. Dac pre ul cre te, cantitatea cerut scade, iar venitul total se va reduce
(deoarece cre terea pre ului a fost mai mic decât reducerea cantit ii cerute). Dac pre ul
scade, cantitatea cerut cre te, iar venitul total va cre te (deoarece reducerea pre ului a fost
mai mic decât cre terea cantit ii cerute).
În cazul cererii cu elasticitate unitar , modificarea pre ului va fi egal cu modificarea
cantit ii cerute. Dac pre ul cre te, cantitatea cerut scade, iar venitul total va r mâne
constant (deoarece cre terea pre ului a fost egal cu reducerea cantit ii cerute). Dac pre ul
scade, cantitatea cerut cre te, iar venitul total va r mâne constant (deoarece reducerea
pre ului a fost egal cu cre terea cantit ii cerute).
32
Rela ia dintre modificarea pre ului, modificarea venitului total i elasticitatea cererii în
func ie de pre este prezentat în tabelul de mai jos:
Cerere cu
Cerere Cerere
elasticitate
inelastic elastic
unitar
Ecp< 1 Ecp>1
Ecp=1
Pre ul Venitul total Venitul total Venitul total
cre te cre te nu se modific scade
Pre ul Venitul total Venitul total Venitul total
scade scade nu se modific cre te
Dac cererea este inelastic , modificarea cantit ii cerute este mai mic decât
modificarea pre ului. Astfel, veniturile produc torilor se vor modifica în acela i sens cu
pre ul.
În cazul în care cererea este elastic , modificarea cantit ii cerute este mai mare decât
modificarea pre ului. În consecin veniturile se vor modifica în acela i sens cu cantitatea,
deci în sens invers cu pre ul.
Dar de ce elasticitatea cererii pentru anumite bunuri este mai mic , iar elasticitatea
cererii pentru alte bunuri este mai mare?
Principalul factor de care depinde elasticitatea cererii pentru un bun este existen a sau
inexisten a) unor bunuri substituibile. Unele produse, cum ar fi portocalele, au mai multe
produse substituibile: mandarine, grapefruit etc. O cre tere a pre ului la portocale îi va
determina pe consumatori s cumpere o cantitate mai mare din posibilii substituen i ai
portocalelor i o cantitate mai mic de portocale.
În cazul produselor pentru care nu exist substituen i apropia i, o cre tere a pre ului va
determina o sc dere mai mic a cantit ii cerute din acel produs.
Cu alte cuvinte, un produs pentru care exist un num r mare de substituen i tinde s
aib o cerere elastic , în timp ce un produs pentru care nu exist substituen i tinde s aib o
cerere inelastic .
Trebuie men ionat îns c orice produs dintr-un grup de produse asem n toare va tinde
s aib o cerere mai elastic , chiar dac grupul în ansamblul s u are o cerere inelastic . De
exemplu, sarea i zah rul sunt incluse în categoria „bunuri alimentare”, îns cererea pentru
zah r este mai elastic decât cererea pentru sare deoarece zah rul are mai mul i substituen i
decât sarea (zaharin , miere etc.)
Un alt factor de care depinde elasticitatea cererii este accesul la bunuri complementare.
Dac un bun este un complement minor al unui bun important, cererea pentru el tinde s fie
inelastic . De exemplu, cererea pentru uleiul de motor tinde s fie inelastic , deoarece acesta
este un complement al unui bun mult mai important – autoturismul.
De asemenea, elasticitatea cererii depinde de ponderea cheltuielii pentru un bun în
bugetul unei persoane. De exemplu, cum cheltuiala pentru cump rarea scobitorilor are o
pondere neînsemnat în bugetul unui individ, cererea pentru scobitori este inelastic .
Elasticitatea cererii depinde i de orizontul de timp. Adesea, cererea pentru un bun sau
pentru un serviciu este mai pu in elastic pe termen scurt decât pe termen lung. De exemplu,
cantitatea cerut pentru combustibil de înc lzit nu scade pe termen scurt, chiar dac pre ul
acestuia cre te. Pe termen lung, consumatorii g sesc îns metode prin care s diminueze
cheltuielile cu înc lzirea.
Elasticitatea cererii fa de venit exprim modificarea cantit ii cerute dintr-un bun
determinat de modificarea venitului consumatorilor, celelalte condi ii r mânând
neschimbate. Coeficientul de elasticitate a cererii în func ie de venit se calculeaz raportând
modificarea procentual a cantit ii cerute la modificarea procentual a venitului.
33
∆Q
Q ∆Q v 0
E cv =− 0 =− ⋅
∆v ∆v Q0
v0
Elasticitatea cererii fa de venit este strâns legat de conceptele de bunuri normale i

bunuri inferioare.
În cazul unui bun normal, o cre tere a venitului determin o cre tere a cererii pentru
bunul respectiv. Deoarece venitul i cererea se schimb în acela i sens, în cazul unui bun
normal, elasticitatea cererii fa de venit are o valoare pozitiv .
În cazul unui bun inferior, o cre tere a venitului determin o sc dere a cererii pentru
bunul respectiv. Deoarece venitul i cererea se modific în sensuri diferite, în cazul unui bun
inferior, elasticitatea cererii fa de venit are o valoare negativ .
Economi tii utilizeaz termenul de elasticitate încruci at a cererii pentru a determina
modul în care cantitatea cerut dintr-un bun se modific ca urmare a modific rii pre ului altui
bun.
Elasticitatea încruci at a cererii exprim raportul modific rii procentuale a cantit ii
cerute dintr-un bun, ca urmare a modific rii procentuale a pre ului pentru alte bunuri, celelalte
condi ii r mânând neschimbate.
Elasticitatea încruci at a cererii = ∆ Q x / Qx 0
∆ P y / Py 0
unde, Qx – modificarea cantit ii cerute din bunul x

Py – modificarea pre ului bunului y
Elasticitatea încruci at a cererii este strâns legat de conceptele de bunuri substituibile

i bunuri complementare. Astfel, în cazul bunurilor substituibile, elasticitatea încruci at a
cererii este pozitiv , iar în cazul bunurilor complementare elasticitatea încruci at a cererii
este negativ .
De exemplu, mandarinele i portocalele sunt bunuri substituibile. Cre terea pre ului
mandarinelor determin o cre tere a cantit ii cerute de portocale. Deoarece pre ul
portocalelor i cantitatea cerut de mandarine se modific în acela i sens, elasticitatea
încruci at a cererii este pozitiv .
De asemenea, uleiul de motor i benzina sunt bunuri complementare. O cre tere a
pre ului benzinei determin o sc dere a cantit ii cerute de ulei de motor. Deoarece pre ul
benzinei i cantitatea cerut de ulei de motor se modific în sensuri diferite, elasticitatea
încruci at a cererii este negativ .
2.3.4. Oferta
Oferta de m rfuri reprezint cantitatea de bunuri i servicii destinate vânz rii pe pia ,
la un moment dat.
Dimensiunile i dinamica ofertei deriv din comportamentul economic al produc torului.
Însumarea cantit ilor oferite la acela i pre de c tre to i vânz torii reprezint oferta de pia .
Oferta poate fi:
- individual (produs sau serviciu din partea unui produc tor),
- total (întreaga cantitate a unui produs sau serviciu din partea tuturor produc torilor) i
- agregat sau global (toate bunurile i serviciile din ara respectiv , destinate pie ei, în
toat diversitatea i cantitatea lor, exprimate în bani).
34
Oferta are caracter dinamic deoarece, odat cu dezvoltarea produc iei, se realizeaz
cre teri cantitative, diversificare, înnoiri structurale ca i performan e calitative ale bunurilor.
Oferta este o func ie cresc toare fa de pre , în sensul c se m re te (extinde) când pre urile
cresc i se mic oreaz (se contract ) când pre urile scad.
Legea ofertei: exprim rela ia dintre ofert i pre , în cadrul c reia oferta evolueaz în
acela i sens cu pre ul.
Spre exemplu, dac pentru un bun x cantitatea (Cx) i pre ul (Px) evolueaz ca în tabelul
de mai jos:
Indicator U.M. t1 t2 t3 t4 t5 t6
Ox buc. 50 450 640 800 920 1020
Px lei 2 4 6 8 10 12
Atunci curba cererii se va prezenta ca în figura nr.2.3:
15
10
0
0 500 1000 1500
Fig. 2.3 Curba ofertei pentru bunul x
Modificarea cantit ii oferite la acela i nivel al pre ului este determinat de o serie de
factori denumi i determinantele ofertei:
- costul de produc ie (reducerea costului de produc ie a unui bun determin cre terea
ofertei i invers);
- pre ul altor bunuri (din produc ia bunului principal pot rezulta bunuri secundare. Dac
pre ul bunului principal cre te, oferta de pia a bunului secundar cre te i invers);
- num rul firmelor care produc acela i bun (dac produc ia firmelor existente nu se
modific într-o perioad dat de timp i vor intra noi firme în produc ia bunului respectiv,
oferta va cre te, iar dac unele firme vor da faliment, oferta se va reduce);
- taxele i subven iile (majorarea taxelor pe activitatea firmelor va determina reducerea
ofertei i invers. Firmele care beneficiaz de subven ii din bugetul statului, vor determina o
cre tere a ofertei);
- previziunile privind evolu ia pre ului (dac se prevede cre terea pre ului la un bun,
oferta prezent la acel bun se va reduce i invers);
- evenimentele social politice i naturale (în condi ii naturale i social-politice
favorabile, oferta cre te i invers).
Elasticitatea ofertei în func ie de pre exprim raportul modific rii procentuale a
cantit ii oferite dintr-un bun ca urmare a modific rii procentuale a pre ului s u, celelalte
condi ii r mânând neschimbate.
Coeficientul de elasticitate a ofertei în func ie de pre se determin raportând
modificarea cantit ii oferite la modificarea pre ului.
35
∆Q / Q 0
Eop =
∆P / P 0
unde, ∆Q - modificarea cantit ii oferite

∆P - modificarea pre ului
De exemplu, s presupunem c o cre tere a pre ului unui pachet de orez, de la 54 lei la
70 lei, determin o cre tere a cantit ii oferite de orez de la 1.000 pachete/zi la 1.500
pachete/zi.
Folosind metoda punctului de mijloc, modificarea procentual a pre ului este:
P/P0 = (70-54)/ 54 = 0,30
Modificarea procentual a cantit ii cerute este:
Q/Q0= (1.500 – 1.000)/ 1.000 = 0,5
În aceast situa ie, coeficientul de elasticitate al ofertei în func ie de pre este:
Eop = 0,5/ 0,3 = 1,67 >1, ofert elastic
În acest exemplu, valoarea coeficientului de elasticitate al ofertei în func ie de pre , arat

c o modificare a pre ului determin o modificare de 1,67 ori mai mare a cantit ii oferite.
Economi tii clasific curbele ofertei în func ie de valorile coeficientului de elasticitate a
ofertei în func ie de pre astfel:
- ofert perfect inelastic (rigid ), atunci când Eop = 0: indiferent de modificarea pre ului,
cantitatea oferit r mâne la acela i nivel;
- ofert inelastic , atunci când Eop< 1: modificarea procentual a pre ului determin o
modificare15 procentual mai mic a cantit ii oferite;
- ofert cu elasticitate unitar , atunci când Eop = 1: modificarea procentual a pre ului
determin o modificare procentual egal a cantit ii oferite;
- ofert elastic , atunci când Eop> 1: modificarea procentual a cantit ii oferite este mai
mare decât modificarea pre ului;
- oferta perfect elastic , atunci când Eop = ∞ : la o modificare oricât de mic a pre ului
nu se mai ofer bunul respectiv.
A. Ofert perfect inelastic B. Ofert inelastic C. Ofert cu elasticitate
unitar
D. Ofert elastic E. Ofert perfect elastic
Fig. 2.4 Variet i ale curbelor ofertei
Elasticitatea ofertei în func ie de pre depinde de flexibilitatea vânz torilor de a produce

mai mult sau mai pu in. De exemplu, toate bunurile prelucrate – cum ar fi c r ile,
15
Pre ul i cantitatea oferit se modific în acela i sens: pre ul cre te, cantitatea oferit cre te; pre ul scade,
cantitatea oferit scade.
36
televizoarele, autoturismele – tind s aib o ofert elastic , deoarece firmele pot s - i extind
capacitatea de produc ie pe termen lung, ca r spuns la cre terea pre ului.
Pe majoritatea pie elor, principalul factor de care depinde elasticitatea ofertei este
orizontul de timp. În general, oferta este mai elastic pe termen lung decât pe termen scurt. Pe
termen scurt, firmele nu por s modifice cu u urin volumul capacit ilor de produc ie pentru
a produce mai mult sau mai pu in dintr-un bun. Astfel, pe termen scurt, oferta tinde s fie
inelastic (cantitatea oferit nu este foarte sensibil la modificarea pre ului). Pe termen lung
îns , firmele pot s construiasc noi fabrici sau pot s le închid pe cele vechi. De asemenea,
pe pia pot s intre noi firme, iar o parte din firmele deja existente se pot închide. Astfel, pe
termen lung, oferta tinde s devin elastic (cantitatea oferit este foarte sensibil la
modificarea pre ului).
2.3.5. Pre ul i echilibrul pie ei
Expunerea b neasc a valorii m rfii sau suma de bani care se pl te te pentru

achizi ionarea unor bunuri i servicii în cadrul tranzac iilor de pia , reprezint pre ul.
În condi ii normale de activitate, pre ul este superior costului mediu de produc ie, iar
vânzarea m rfurilor asigur recuperarea cheltuielilor i ob inerea de profit.
Din punct de vedere al naturii i obiectului pie ei exist : pre uri ale bunurilor materiale i
serviciilor, pre uri ale factorilor de produc ie, pre uri ale titlurilor de valoare, pre uri ale
b ncilor - corespunz tor pie ei titlurilor financiare i a pie ei monetare.
Dup natura obiectului schimbului exist : pre uri industriale, pre uri agricole, tarife
pentru servicii.
Dup stadiul schimbului exist : pre uri cu ridicata (en gros) i pre uri cu am nuntul (en
detail).
Pe pia a mondial se întâlnesc urm toarele categorii de pre uri: pre ul burs sau cota ia
bursei, pre uri de licita ie, pre ul de list sau de catalog (stabilit de exportatori i difuzat la
firmele importatoare pentru negocierea contractului de vânzare-cump rare), pre ul de
tranzac ie (adic cel efectiv realizat în momentul vânz rii-cump r rii unui produs), pre ul
indexat, pre ul ajustat (cel prev zut în contract i care poate fi corectat în momentul vânz rii
produsului în func ie de condi iile pie ei), pre director (cel care se formeaz pe pia a
principal a unui produs), pre ul de pia (cel care se formeaz i se modific în func ie de
condi iile pie ei, de raportul dintre cerere i ofert ), pre urile stabilite pe baza unor
reglement ri interna ionale etc..
Prin func iile lui economice, pre ul este nu numai o categorie valoric , dar i o
important pârghie economic . Cele mai importante func ii ale pre ului sunt:
- func ia de calcul i m surare a cheltuielilor sau rezultatelor, care const în aceea c
prin intermediul pre urilor cap t expresie b neasc indicatorii ce caracterizeaz activitatea
economico-social ;
- func ia de stimulare a produc torilor, ce reprezint elementul central al strategiei
agen ilor economici stimulându-i în adaptarea permanent a nivelului cantitativ i calitativ a
structurilor produc iei la cerin ele reale ale pie ei;
- func ia de recuperare a costurilor i de distribuire a veniturilor.
Având în vedere caracteristicile pie ei cu concuren pur i perfect , mai sus amintite,
fiecare întreprindere poate s stabileasc numai cantitatea de bunuri pe care o produce, dar nu
i nivelul pre ului. Pre ul se formeaz prin suveranitatea pie ei i se impune ca “un dat
exterior” pentru oricare vânz tori sau cump r tori.
În mod necesar, pre ul format prin suveranitatea pie ei este unic, adic un pre de
echilibru, pre ul ce corespunde situa iei în care cererea este egal cu oferta. Pre ul de echilibru
este în mi care, el implicând inegalitatea între cerere i ofert . Mi carea pre ului poate fi
37
ascendent sau dependent . Apar are ca efect o noua rela ie între cerere i ofert , ccare la rândul
ei, reac ioneaz asupra pre ului. i. PPrin astfel de ac iuni i retroac iuni repetate, mi carea cererii
i ofertei conduce la un momentt dat d la apari ia egalit ii dintre ele i a pre ului de echilibru.
Pre ul de echilibru, este prere ul spre care tind pre urile practicate pe pia . Când cererea
i oferta cresc în aceea i propo por ie sau scad în aceea i propor ie, pre ul dee eechilibru este
constant. În via a economic , cererea
c i oferta, precum i raporturile dintre tre ele sunt în
continu mi care.
Practica economic arat c interven ia statului în procesul form rii pre uri urilor constituie
un fenomen prezent în toate rile. r Prin aceasta se urm re te, în principal, pprevenirea sau
atenuarea dificult ilor economi mice i sociale, asigurarea stabilit ii economic ice i sporirea
eficien ei sale.
În sens general, echilibrull pie
p ei reflect situa ia în care cantit ile oferite te i cele cerute
sunt egale, la pre ul pie ei, când
nd cump r torii ob in cantit ile cerute, iar ofert ertan ii î i vând
m rfurile.
Situa iei de echilibru a pie ei
e îi corespunde formarea cantit ilor de echilibru bru i a pre ului
de echilibru. În realitatea econom mic , echilibrul pie ei se schimb în condi iile în care oferta i
cererea de m rfuri se pot modifi ifica simultan în acela i sens sau în sensuri diferi erite, în aceea i
propor ie sau în propor ii diferite
ite. Interac iunea dintre cerere i oferta reprezintt un proces de
ajustare reciproc , prin care se re
realizeaz o anumit coordonare a pie ei, se forme meaz pre urile.
În esen , pre ul variaz în raport rt invers propor ional cu cererea i în raport direc ect propor ional
cu oferta.
Grafic echilibrul pie ei se realizeaz
re la intersec ia curbei cererii i ofertei.
Fig. 2.5 Echilibrul pie ei
În graficul anterior, echilib

librul pie ei este reprezentat de combina ia canti ntitate-pre (30;
300). În acest punct, cantitateaea pe care consumatorii doresc s o cumperee eeste egal cu
cantitatea pe care produc torii (vânz
(v torii) doresc s o vând . În realitate, aceasta
sta ar fi situa ia
când, într-un magazin de exem emplu, produsul nu se mai g se te, dar nu eexist nici un
cump r tor nemul umit care arr vrea s îl cumpere i nu poate. S recunoa te tem, o situa ie
destul de greu de întâlnit.
În consecin , în realitate,, pie
p ele se g sesc în alte dou situa ii când pre uul este fie mai
mare, fie mai mic decât pre ul de echilibru. Dac pre ul este mai mic decât pre ul de echilibru,
atunci cererea este mai mare decât
de oferta, deci va apare o cerere în exces. P Pe pia , va fi
penurie i, probabil, va apare pia a „neagr ”. Drept reac ie, unii produc tori î i vor diminua
stocurile din produsul respectiv,, iar
i al ii vor cre te pre ul sau cantitatea produs .
Dac îns pre ul va fi maii mare decât pre ul de echilibru, atunci oferta va fi mai mare
decât cererea i va apare un surpurplus din produsul respectiv. Ca urmare, unii pr produc tori vor
accepta cre terea stocurilor, all ii vor reduce pre ul sau cantitatea produs . În cconsecin , în
realitate, pre ul tinde permanentt c tre pre ul de echilibru, oscilând în jurul acestu
tuia.
38
Modificarea cererii, respect
ctiv a ofertei, determin modificarea punctului de echilibru pe
o pia .
Fig
ig. 2.6 Modificarea echilibrului
În graficul de mai sus, suntt reprezentate

r urm toarele situa ii:
1) Cre terea cererii (în pozozi ia C2) i men inerea constant a ofertei (O0) determin
cre terea pre ului i a cantit ii de echilibru;
2) Sc derea cererii (C1) i men
m inerea constant a ofertei determin sc dere rea pre ului i a
cantit ii de echilibru;
3) Cre terea ofertei (O2) i men inerea constant a cererii (C0) determ rmin sc derea
pre ului i cre terea cantit ii dee eechilibru;
4) Sc derea ofertei i men en inerea constant a cererii determin cre tere erea pre ului i
sc derea cantit ii de echilibru;
5) Când cererea i oferta cresc
cr simultan, cantitatea de echilibru cu siguran
ran cre te, iar
pre ul de echilibru poate s creasc
asc , s scad sau s r mân nemodificat;
6) Când cererea i oferta scadsc simultan, cantitatea de echilibru cu siguran ran scade, iar
pre ul de echilibru poate s creasc
asc , s scad sau s r mân nemodificat;
7) Când cererea cre te i oferta scade, pre ul de echilibru cu siguran an cre te, iar
cantitatea de echilibru poate s creasc
cr , s scad sau s r mân constant ;
8) Când cererea scade i oferta cre te, pre ul de echilibru cu siguran an scade, iar
cantitatea de echilibru poate s creasc
cr , s scad sau s r mân constant .
De multe ori, în realitate,, modific
m rile cererii i ofertei nu se rezum la ce
cele prezentate
mai sus. S consider m cazul cân ând o cre tere a utiliz rii autoturismelor determinin o cre tere a
cererii de benzin , ceea ce duce ce la cre terea pre ului de echilibru al benzinei.i. Îns , în timp,
pre ul ridicat îi va determina pee produc torii de benzin s produc mai mult. t. ÎÎn consecin ,
pe termen lung, curba oferteii se s va deplasa i ea spre dreapta, iar pre ul de echilibru va
sc dea. În acest fel, o parte a cre
cr terii ini iale a pre ului este anulat de evolu lu ia pe termen
lung a ofertei. Generalizând, putem
pu spune c atunci când o modificare a pre re ului produce
efecte dup un anumit intervall de d timp, atunci modificarea eventual a pre ulu lui de echilibru
este mai mic decât modificareaa iini ial .
Analizele economice pot s difere substan ial în func ie de perioada de ti timp care este
luat în considerare. Din acest punct
pu de vedere, în tiin a economic , perioadele
ele de timp sunt
clasificate astfel:
Perioad instantanee – o perioad de timp atât de scurt încât, pentru sp sporirea ofertei,
produc torii nu pot apela decât la produc ia deja realizat i aflat pe stoc, în dep epozite.
Perioada pe termen scurt s – o perioad suficient de lung pentr ntru a permite
produc torilor s utilizeze mai m mult munc , dar nu suficient de lung pentru a le permite s
39
cumpere mai multe ma ini i echipamente, s î i extind fabrica, adic , în general, s
majoreze capitalul folosit.
Perioada pe termen lung – o perioad suficient de lung , astfel încât produc torul
poate s î i majoreze i capitalul folosit.
Exist , în principal, dou situa ii în care statul intervine pe diverse pie e:
- fixarea de pre uri maxime - se practic în perioade critice i vizeaz m rfuri care se
adreseaz trebuin elor fundamentale ale popula iei (alimente, energie, etc.);
- garantarea pre urilor la unele produse agricole sau a veniturilor agricultorilor i este
determinat de instabilitatea produc iei agricole. Întrucât produc ia agricol este oscilant ,
pre ul garantat poate s se soldeze cu venituri totale inegale, de aceea se practic i garantarea
veniturilor anuale.
În raport de dimensionarea spa ial i temporal a utiliz rii de c tre stat a metodelor de
interven ie, se structureaz trei tipuri de politici în domeniul pre urilor:
- politici care limiteaz interven ia puterii publice la un num r redus de produse,
domeniul prioritar reprezentându-l fie men inerea pre urilor (în special la produsele agricole),
fie limitarea cre terii lor la produsele de prim necesitate i la serviciile publice;
- politici bazate pe coexisten a unui sector reglementat relativ important i un sector liber
sau simplu supravegheat;
- politici ce tind s impun o disciplin de ansamblu a pre urilor pe timp îndelungat, care
sunt specifice economiilor planificate centralizat.
Dubla calitate a statului, de agent economic i reprezentant al intereselor de ansamblu ale
societ ii în raport cu partenerii economici interni i externi eviden iaz caracterul logic al
interven iei statului în asigurarea cadrului juridic necesar desf ur rii normale a concuren ei,
în fixarea direct a unor pre uri i sau influen area lor pe plan na ional i interna ional.
Sinteza lec iei 2
Pia a exprim rela ii economice dintre oameni, dintre agen ii economici, ce se desf oar
într-un anumit spa iu în cadrul c rora se confrunt cererea cu oferta de m rfuri, se formeaz
pre urile, au loc negocieri i acte de vânzare-cump rare, în condi ii de concuren .
Concuren a reprezint o confruntare deschis între agen ii economici pentru realizarea
unei pozi ii cât mai avantajoase pe pia , corespunz toare intereselor proprii. Concuren a
poate viza i colaborarea pentru un interes comun.
În cadrul pie ei cu concuren perfect , maximizarea profitului se poate asigura numai
prin dimensionarea optim a capacit ii de produc ie i minimizarea costurilor, încât încas rile
s fie mai mari decât cheltuielile totale.
Concuren a perfect cumulând urm toarele caracteristici: atomicitatea agen ilor
economici i pie ei, transparen a perfect a pie ei, produc tori i consumatorii fiind perfect
informa i, omogenitatea extrinsec i intrinsec a produselor fabricate i vândute; intrarea i
ie irea liber de pe pia a bunurilor i agen ilor economici; mobilitatea perfect a factorilor
de produc ie i a bunurilor de consum.
Tipurile de pia cu concuren imperfect sunt: pia a monopolist , pia a duopolist , pia a
oligopolist , pia a monopolistic , pia a tip monopson, oligopson.
Cererea de m rfuri reprezint nevoile de bunuri i servicii care se satisfac prin
intermediul pie ei, prin vânzare-cump rare. Cu alte cuvinte, cererea reprezint cantitatea
total dintr-o anumit marf dorit , care poate fi cump rat de un individ, într-o perioad de
timp, la un pre unitar dat.
40
Legea cererii este principiu conform c ruia, dac celelalte condi ii nu se schimb ,
cantitatea dintr-un bun cerut de cump r tori tinde s creasc atunci când pre ul scade sau
tinde s scad atunci când pre ul cre te.
Elasticitatea cererii în func ie de pre exprim modificarea cantit ii cerute determinat de
modificarea pre ului.
Elasticitatea cererii fa de venit exprim modificarea cantit ii cerute dintr-un bun
determinat de modificarea venitului consumatorilor, celelalte condi ii r mânând
neschimbate.
Oferta de m rfuri reprezint cantitatea de bunuri i servicii destinate vânz rii pe pia , la
un moment dat.
Legea ofertei: exprim rela ia dintre ofert i pre , în cadrul c reia oferta evolueaz în
acela i sens cu pre ul.
Elasticitatea ofertei în func ie de pre exprim raportul modific rii procentuale a cantit ii
oferite dintr-un bun ca urmare a modific rii procentuale a pre ului s u, celelalte condi ii
r mânând neschimbate.
Expunerea b neasc a valorii m rfii sau suma de bani care se pl te te pentru
achizi ionarea unor bunuri i servicii în cadrul tranzac iilor de pia , reprezint pre ul.
Pre ul de echilibru, este pre ul spre care tind pre urile practicate pe pia .
În sens general, echilibrul pie ei reflect situa ia în care cantit ile oferite i cele cerute
sunt egale, la pre ul pie ei, când cump r torii ob in cantit ile cerute, iar ofertan ii î i vând
m rfurile.
• pia a
• concuren a
• cerere individual
• cerere total
• cerere agregat
• curba cererii
• elasticitatea cererii
• oferta individual
• oferta total
• oferta agregat
• curba ofertei
• elasticitatea ofertei
• echilibrul pie ei.
• Defini i pia a în sens tiin ific.

• Care sunt principalii factori de care depinde dinamica cererii?
• Defini i elasticitatea cererii i a coeficientului de elasticitate a cererii.
• Ce este oferta de pia ?
• Care este con inutul legii generale a ofertei?
41
LEC IA 3
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI
3.1. Introducere
Consumatorul este un agent economic care utilizeaz un bun sau serviciu pentru a- i
satisface o nevoie. Comportamentul acestuia const în totalitatea deciziilor tipice
consumatorilor care au drept scop maximizarea utilit ii.
În leg tur cu bunurile, se mai fac diferen ieri asupra modului în care acestea intr în
circuitul de consum. Majoritatea acestor bunuri intr în consum prin intermediul schimbului
(vânzare-cump rare), fiind denumite m rfuri. O mic parte a bunurilor economice servesc
autoconsumului, acestea apar inând economiei naturale. Important este faptul c aceste bunuri
pot intra oricând în circuitul de schimb sub form de m rfuri. O caracteristic mult mai
important a bunurilor economice este materialitatea/imaterialitatea acestora. Se poate constata
c nu toate rezultatele activit ii umane, care contribuie la bun starea oamenilor, au un caracter
tangibil i/sau comensurabil. Din acest motiv, tiin a economic utilizeaz diferen ierea
bunuri/servicii, ultimele elemente indicând tocmai acele bunuri intangibile. Acest tip de
diferen iere este uzual doar în domeniul unor tiin e economice aplicative, teoria economic
neinsistând prea mult asupra acestor aspecte. Prin bun economic în elegem atât bunurile
materiale, cât i serviciile.
• s explice conceptul de bun economic i utilitate economic

• s cunoasc tipologia bunurilor i a legii utilit ii marginale
• s în eleag optimul consumatorului i a curbei de indiferen
3.3.1. Conceptul de bun economic i clasificarea bunurilor
Existen a uman este condi ionat de consumul unor elemente din natur , transformate
sau nu, care sunt denumite bunuri. Bunurile se clasific dup mai multe criterii:
1. Dup criteriul provenien ei, respectiv al modului de acces la bunuri exist :
- bunuri libere (aerul, apa, fructele de p dure, energia i lumina solar , energia eoliana,
etc.), ce provin din natur ;
- bunuri economice – sunt produse prin efortul omului, necesitând o prelucrare.
2. Dup modul în care bunurile intr în circuitul de consum acestea sunt m rfuri care
intr în consum prin intermediul schimbului i bunuri de autoconsum.
3. În func ie de destina ie avem bunuri de consum (satisfactori) i bunuri de produc ie
(prodfactori) folosite pentru a produce alte bunuri.
42
Pentru descrierea capacit ii acestor bunuri de a satisface o nevoie sau o dorin de
consum a oamenilor, se folose te conceptul de utilitate.
3.3.2. Utilitatea. Concept i forme
No iunea de utilitate a ap rut în secolul al XIX-lea. Ini ial acest concept era privit ca un
indicator pentru a m sura bun starea general a unui individ. El avea o accep iune de
cardinalitate prin care se atribuia o valoare direct i exact acestei utilit i. În acest caz
m rimea ecartului între nivelele de utilitate asociate la dou pachete de consum avea o
semnifica ie important . Astfel num rul 20 corespunz tor unui pachet semnifica c el este de
dou ori mai dorit decât pachetul a c rui utilitate era cotat cu 10. În cazul alegerii optimale
este necesar s se cunoasc care pachet este preferat altuia, adic care are o utilitate mai
ridicat , m rimea ecartului neaducând nici o informa ie în plus privind aceast alegere, ceea
ce a dus la abandonarea acestei accep iuni.
Utilitatea se nume te ordinal dac numerele de utilitate atribuite pachetelor nu au alt
semnifica ie decât acela de a desemna rangul acestor preferin e din punctul de vedere al
consumatorului.
În analiza alegerii consumatorului singurul lucru care conteaz este selectarea acelui
pachet care are cea mai mare utilitate, m rimea ecartului între nivelele de utilitate
neprezentând nici un interes.
Utilitatea reprezint capacitatea unui bun de a satisface o nevoie sau o dorin ,
capacitate dat de propriet ile, însu irile i caracteristicile bunului respectiv.
Speciali tii sus in c utilitatea dobânde te sens economic doar atunci când sunt
îndeplinite cumulativ 3 condi ii:
a) stabilirea unei rela ii între caracteristicile bunului i cel pu in una dintre nevoile
individului sau societ ii;
b) con tientizarea rela iei dintre caracteristicile bunului i nevoi;
c) comunitatea uman s fie capabil a folosi utilitatea intrinsec a bunurilor pentru
satisfacerea nevoilor.
Utilitatea îmbrac mai multe concepte.
Astfel, utilitatea economic reprezint satisfac ia pe care o resimte o persoan ca urmare
a consumului unei cantit i determinate dintr-un bun, în anumite condi ii de timp i spa iu.
Utilitatea individual reprezint satisfac ia pe care o resimte o persoan în urma
consum rii unei unit i dintr-un bun.
Utilitatea total reprezint utilitatea pe care o resimte o persoan în urma consum rii
unor cantit i succesive dintr-un bun într-o perioad dat .
Utilitatea marginal reprezint sporul utilit ii totale resim ite de o persoan ca urmare a
consum rii unei unit i suplimentare dintr-un bun.
Dac not m cu Um (x) utilitatea marginal a bunului x.
Conform defini iei:
Um (x)= (Ux+1)−U( x).
Tabelul 3.1
Utilitatea asociat Utilitatea marginal
Cantitatea
consumului de bun x a bunului x
consumat de bun x
U(x) Um(x)
0 0 12
1 12 8
2 20 7
3 27 6
4 33 3
5 36 2
6 38 1
7 39 -
43
Se observ c utilitatea mararginal a bunului x se diminueaz odat cu cre tterea cantit ii
consumate din acest bun. Este consecin
co a legii utilit ii marginale (formulat de H. Gossen în
1854) care arat c atunci când ca
cantitatea consumat dintr-un bun cre te, utilitate
tea marginal a
bunului respectiv tinde s se dimi
minueze, pân la a deveni nul în punctul de saturura ie.
Fig. 3.1 Curbele utilit

u ii totale i, respectiv, utilit ii marginale
3.3.3. Curba
adde indiferen i optimul consumatorului
Consumatorul este un agen ent economic care utilizeaz un bun sau servici iciu pentru a- i
satisface o nevoie. Comporta rtamentul acestuia const în totalitatea dec eciziilor tipice
consumatorilor care au drept scop
op maximizarea utilit ii.
Curba de indiferen (izou zoutilitate) este curba care exprim ansamblull combin rilor
posibile în consumul a dou bunuri,
b astfel încât nivelul utilit ii consumat
atorului s fie
acela i. Punctele de pe aceas ast curb semnific programe de consum fa de care
consumatorul este indiferent, deo
eoarece toate sunt dorite în aceea i m sur .
Fig. 3.2 Curba de indiferen

n (combina ii ale cantit ilor x i y din bunuril
rile X i Y)
Linia bugetului (constrânge gerea bugetar ) exprim limitele b ne ti ale cons nsumatorului.
Dreapta bugetului semnificfic linia posibilit ilor maxime de consum (dem marca ia dintre
op iunile accesibile i cele impos osibile). Fiecare punct al ei - de pild A, B, R i S, în figura
urm toare – reprezint o comb bina ie a cantit ilor maxime care pot fi achi chizi ionate din
bunurile X i Y, în condi iile utili
tiliz rii venitului disponibil pentru consum.
Dreapta bugetului are pantpa negativ (-Px/Py) întrucât la consumul ul unei unit i
adi ionale dintr-o marf , trebuiee s se renun e la o anumit cantitate din cel laltt bbun.
44
Fig.3.3 Dreapta bugetului
Observa ii privind graficul dreptei bugetului:

Orice punct al dreptei bugetului – A, B, R sau S – denot alegeri posibile din perspectiva
constrângerilor de venit i de pre uri (în cazul lui R, xR·PX + yR·PY V; pentru S, xS·PX +
yS·PY V). Îns numai unul din aceste puncte va indica alegerea optim (decizie motivat în
cele ce urmeaz ).
Orice punct din interiorul triunghiului AOB înseamn o combina ie accesibil , deoarece
cheltuiala aferent op iunii respective este cel mult egal cu venitul disponibil (de exemplu,
punctul N, în care xN·PX + yN·PY< V).
Orice punct situat “deasupra” dreptei arat o combina ie inaccesibil , deoarece dep e te
venitul (cazul punctului M, în care xM·PX + yM·PY> V).
Rezult c :
1. Suprafa a ha urat din grafic (domeniul de alegere al consumatorului) acoper
mul imea “pachetelor” de unit i din m rfurile X i Y, care pot fi achizi ionate cu venitul V,
în condi iile date de pre i de m rimea bugetului.
2. În absen a restric iilor bugetare i/sau de pre , solu iile de tip M, corespunz toare
exteriorului triunghiului AOB, ar fi preferate celor de tip N, din interiorul zonei respective.
Optimul (echilibrul) consumatorului exprim acea combinare de bunuri i servicii în
consum care, la nivelul bugetului disponibil i al pre urilor existente, asigur maximum de
utilitate/ de satisfac ie.
Fig. 3.4 Optimul consumatorului
În figura 3.4, individul ra ional nu va exprima – de exemplu – alegerea aferent

punctului M (nu pentru c n-ar dori, ci pentru c nu-i ajunge venitul).
De asemenea, de i poate opta pentru varianta N, nu va fi interesat de ea, întrucât pe de o
parte nu- i folose te integral bugetul, iar pe de alt parte, mul umirea lui nu e deplin .
45
Individul poate alege i solu ia punctului R, situat pe dreapta bugetului. Din pozi ia lui R
fa de S decurge, îns , tocmai op iunea între cele dou variante de consum. Ea echivaleaz cu
pozi ionarea pe una din curbele de indiferen I2 i I3 – c rora le corespund nivele diferite de
mul umire (de utilitate), a a cum arat tr s turile curbelor de indiferen . De aceea, dac
pentru consum ar fi aleas varianta R, satisfac ia cump r torului ar fi mai redus în raport cu
“solu ia” S.
Individul ra ional va opta în final pentru varianta S, în care va g si satisfac ia maxim
posibil . Punctul S reprezint , deci, alegerea optim a consumatorului (starea de echilibru
fiind determinat de “cuplul” cantit ilor x3 i y3 i de curba de indiferen I3).
Optimul de consum denume te situa ia în care cump r torul î i maximizeaz utilitatea
total , în condi iile constrângerilor existente: venit disponibil cheltuit integral i pre uri date
ale m rfurilor.
Grafic, acest punct (la noi, S) este cel în care linia bugetului AB este tangent la una
din curbele de indiferen (aici, I3). Luând ca repere convexitatea curbelor de indiferen i
tendin a de majorare a satisfac iei pe m sura cre terii consumului – deci în elegând trecerea
evolutiv de la o astfel de curb la alta, superioar – existen a punctului S este fireasc .
Din punct de vedere analitic, în punctul S are loc alegerea optim a consumatorului, iar
panta curbei de indiferen este egal cu panta dreptei bugetului:
-U’Tx/U’Ty = -Px/Py de unde U’Tx/U’Ty = Px/Py
(unde oper m cu nota iile derivatelor de ordinul I ale func iei utilit ii totale în raport cu X,
respectiv cu Y – i cu pre urile bunurilor X i Y).
Rata marginal de substitu ie între dou bunuri Y i X (RMSY/X = rata marginal de
substitu ie a bunului Y prin bunul X) reprezint cantitatea din bunul Y la care consumatorul
poate renun a în schimbul achizi iei unei unit i suplimentare din bunul X, astfel încât
utilitatea resim it de subiectul economic s r mân neschimbat (în condi iile conserv rii
satisfac iei consumatorului):
RMSY/X =
Sinteza lec iei 3
Existen a uman este condi ionat de consumul unor elemente din natur , transformate
sau nu, care sunt denumite bunuri.
Utilitatea reprezint capacitatea unui bun de a satisface o nevoie sau o dorin , capacitate
dat de propriet ile, însu irile i caracteristicile bunului respectiv.
Utilitatea este cardinal atunci când fiec rui bun i se atribuie o valoare direct i exact
acestei utilit i.
Utilitatea se nume te ordinal dac numerele de utilitate atribuite pachetelor nu au alt
semnifica ie decât acela de a desemna rangul acestor preferin e din punctul de vedere al
consumatorului.
Utilitatea economic reprezint satisfac ia pe care o resimte o persoan ca urmare a
consumului unei cantit i determinate dintr-un bun, în anumite condi ii de timp i spa iu.
46
Utilitatea individual reprezint satisfac ia pe care o resimte o persoan în urma
consum rii unei unit i dintr-un bun.
Utilitatea total reprezint utilitatea pe care o resimte o persoan în urma consum rii
unor cantit i succesive dintr-un bun într-o perioad dat .
Utilitatea marginal reprezint sporul utilit ii totale resim ite de o persoan ca urmare a
consum rii unei unit i suplimentare dintr-un bun.
Legea utilit ii marginale arat c atunci când cantitatea consumat dintr-un bun cre te,
utilitatea marginal a bunului respectiv tinde s se diminueze, pân la a deveni nul în punctul
de satura ie.
Curba de indiferen (izoutilitate) este curba care exprim ansamblul combin rilor
posibile în consumul a dou bunuri, astfel încât nivelul utilit ii consumatorului s fie acela i.
Linia bugetului (constrângerea bugetar ) exprim limitele b ne ti ale consumatorului.
Dreapta bugetului semnific linia posibilit ilor maxime de consum (demarca ia dintre
op iunile accesibile i cele inaccesibile).
Rata marginal de substitu ie între dou bunuri Y i X reprezint cantitatea din bunul Y
la care consumatorul poate renun a în schimbul achizi iei unei unit i suplimentare din bunul
X, astfel încât utilitatea resim it de subiectul economic s r mân neschimbat (în condi iile
conserv rii satisfac iei consumatorului).
• bun economic
• utilitate
• optimul consumatorului
• curba de indiferen
• dreapta bugetului
• rata marginal de substitu ie
• efectul de substitu ie
• efectul de venit.
• Care sunt criteriile dup care se clasific bunurile?

• Explica i legea utilit ii marginale descresc toare.
• Reprezenta i o func ie de utilitate ordinal în spa iul tridimensional.
• Care sunt alternativele de abordare a optimului consumatorului?
• Defini i dreapta bugetului.
47
LEC IA 4
COMPORTAMENTUL PRODUC TORULUI. COMBINAREA
FACTORILOR DE PRODUC IE
4.1. Introducere
Produc torul se reg se te în activitatea economic mai ales sub denumirea de firm , dar el
poate fi un liber profesionist sau o persoan fizic autorizat . Acesta ac ioneaz în mediul
concuren ial fiind prezent pe cel pu in dou pie e, pia a factorilor de produc ie i pia a bunurilor,
având ca obiectiv principal organizarea i asigurarea ob inerii de bunuri economice marfare
corporale sau necorporale (servicii,informa ii etc.) destinate consumatorului.Ca s poat exista
consum, trebuie s existe produc ie i ofert .
A adar produc ia este activitatea uman care se manifest prin crearea de bunuri i
servicii, apte s satisfac nevoi i care sunt destinate consumului. Majoritatea firmelor produc
mai mult de un bun. Decizia cu privire la ce bunuri s se produc , în ce cantitate i cum s fie
produse, reprezint o problem central care îi prive te pe managerii firmei/ întreprinz tor.
Problemele ar fi corect rezolvate dac nu ar interveni unele rela ii importante între produse.
Realizarea unui produs poate afecta producerea altuia.
• s cunoasc i s în eleag aspecte importante în ceea ce prive te teoria produc torului

• s realizeze o caracterizare general a factorilor de produc ie
• s în eleag modalit ilor de combinare i substituire a factorilor de produc ie, optimului
consumatorului i a curbei de indiferen .
4.3.1. Întreprinderea ca sistem
Întreprinderile sunt organiza ii cu scop economic care în urma desf ur rii unei
activit i eficiente i eficace pot ob ine profit.
Prin întreprindere în elegem în fapt orice unitate economic produc toare de bunuri i
servicii, capabil de a se organiza din punct de vedere func ional i tehnologic în vederea
desf ur rii unor activit i specifice. Întreprinderea modern este o component de baz a
economiei na ionale, producând bunurile i serviciile necesare existen ei. La nivel
microeconomic, întreprinderile sunt promotoarele ini iativelor economice de satisfacere a
nevoilor manifestate în societate. Regiile autonome, societ ile comerciale, societ ile
cooperatiste, asocia iile familiale, asocia iile proprietarilor de p mânt, micii întreprinz tori
autoriza i s - i desf oare anumite activit i reprezint exemple de întreprinderi.
Pe baza unor criterii economice si juridice, întreprinderile sunt de urm toarele tipuri:
- întreprinderi persoane fizice (individuale, private de familie);
- întreprinderi asociere (cooperative);
48
- întreprinderi - societ i comerciale: de persoane în nume colectiv i în comandit
simpl ; de capitaluri în comandit pe ac iuni i societ i pe ac iuni (corpora ii); societ i cu
r spundere limitat (mixte, de persoane i de capitaluri);
- regii autonome - na ionalizate sau constituite din rezervele statului.
Mi c rile permanente de bunuri materiale i servicii, de resurse economice,
disponibilit i b ne ti etc. între agen ii economici i mediul exterior în calitate de participan i
la activitatea economic concretizeaz fluxurile economice. (vezi figura 4.1)
Fig. 4.1 Rela ia întreprinderii cu mediul exprimat prin fluxuri

Sursa: Herbei M., Echilibrul financiar al firmei, Ed. Mirton, Timi oara, 1998, p. 7.
Abordate într-o concep ie sistemic , întreprinderile:

prezint o anumit finalitate - aceasta vizeaz orientarea activit ii întreprinderii spre
patru obiective fundamentale:
• profit;
• supravie uire;
• dezvoltare;
• responsabilitate social .
prezint o anumit barier care o separ de mediul s u specific.
asigur , în permanen , fluxuri materiale, financiare, informa ionale prin îns i
organizarea sa procesual i structural .
Astfel, dintr-o perspectiv structural , putem considera întreprinderea ca fiind un sistem
compus din elemente structurale interdependente (subsisteme) aflate în rela ii de
intercondi ionare i care sunt astfel organizate încât s constituie un întreg. Întreprinderea este
deci un sistem dinamic i deschis, adic un sistem care interac ioneaz i r spunde la stimulii
mediului, procesând o serie de resurse diverse i realizând ie iri sub form de produse,
servicii sau informa ii. Practic finalitatea demersului uman în întreprindere trebuie s vizeze
adaptarea rapid la schimb rile din mediul ambiant, pentru a spori ansele de men inere a
viabilit ii organiza iei.
Intr rile în sistem – fluxul real de intr ri - sunt constituite din resursele financiare,
materiale, umane i informa ionale, pentru care corespunde un flux financiar de ie iri (pl i).
Ie irile din sistem – fluxul real de ie iri - constau din produse, servicii i informa ii, depind de
calitatea intr rilor i de parametrii de procesare a sistemului i sunt generatoare de flux
financiar de intr ri (încas ri). Evaluarea modului de func ionare a sistemului are la baz
criterii multiple cum ar fi crearea de valoare pentru proprietari, rentabilitatea, regularitatea
achit rii obliga iilor c tre ter i, eficien a proceselor interne, gradul de atingere a obiectivelor
organiza ionale (eficacitate), protec ia social i de mediu, investi iile realizate, m sura în care
întreprinderea este perceput ca „un bun cet ean” etc.
49
Func ionarea i succesul sistemului sunt date de parametrii interni, cum ar fi calitatea
activelor de inute (propriet i, tehnologii etc.) i a resurselor umane (manageri, personal,
colaboratori), modul de organizare, modul de gestionare a aspectelor legate de mediu, poluare
i regenerarea resurselor epuizabile, dimensiunea întreprinderii etc. dar i de parametrii
externi, cum ar fi factori socio-culturali, tehnologici, economici, de mediu, politici, legislativi,
mediul concuren ial, clien ii, furnizorii, existen a produselor de substitu ie, ac iunile
eventualelor grupuri de presiune etc.
Prin procesul de transformare, cele patru categorii de resurse (materiale, financiare,
umane i informa ionale) sunt valorificate ca ie iri materiale de bunuri i/sau servicii.
Sistemul nu are ca scop doar vânzarea integral a produselor i serviciilor rezultate vizând i
ob inerea unei valori ad ugate cât mai consistente, de natur s permit remunerarea
satisf c toare a tuturor factorilor de produc ie implica i în opera iunile produc torului sau
afecta i de activitatea acestuia.
4.3.2. Factorii de produc ie
Factorii de produc ie reprezint resursele economice atrase i utilizate în procesul

productiv sau/ i circuitul economic.
J. B. Say, sublinia în lucrarea sa „Tratat de economie politic ”, c la producerea
bunurilor particip trei factori de produc ie i anume: munca, natura (p mântul) i capitalul.
Munca i p mântul pot fi considera i ca factori originari sau primari ai produc iei iar capitalul,
ca un factor derivat care rezult din interac iunea primilor doi.
Munca reprezint activitatea specific uman , fizic i intelectual , prin care oamenii î i
folosesc aptitudinile, cuno tin ele i experien a ajutându-se de instrumente corespunz toare
în scopul producerii bunurilor necesare satisfacerii nevoilor imediate i de perspectiv .
Munca este un factor activ i determinant al produc iei, ce antreneaz ceilal i factori în
vederea ob inerii de bunuri i servicii.
Factorul natural al produc iei se refer la toate resursele brute oferite de natur care
pot fi folosite în producerea bunurilor i serviciilor.
Natura se manifest ca factor de produc ie prin trei comportamente principale:
- p mântul care în sens restrâns se manifest prin fondul funciar (terenuri arabile, p uni,
fâne e, vii i livezi, terenuri forestiere, luciul apelor interioare, etc.). Teoria economic
pornind de la luarea în considerare a lucr rilor de hidro-iriga ii, de fertilizare, etc. a formulat
no iunea de p mânt-capital;
- resursele de ap care îndeplinesc o serie de func ii vitale pentru via a biologic ,
precum i pentru cea economic i social ;
- resursele minerale care au un rol important în asigurarea bazei de materii prime i
energie necesare desf ur rii întregii activit i economice,
- alte resurse pot fi: soarele, vântul care genereaz energie etc.
Capitalul reprezint ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activit i
anterioare, utilizate în producerea de bunuri materiale i servicii destinate realiz rii ca
m rfuri pe pia , în scopul ob inerii unui profit.
Sunt folosite diferite denumiri: bunuri-capital, bunuri instrumentale, bunuri
investi ionale, bunuri de produc ie, capital tehnic. Bunurile capital sunt acele produse
destinate produc iei i nu satisfacerii nevoilor de consum. În sens juridic, capitalul are o baz
mai larg , fiind constituit din toate elementele pozitive ale patrimoniului întreprinderii
(bunuri, bani, crean e) i este denumit capital lucrativ.
Capitalul tehnic folosit în activitatea economic , denumit i capital fizic, productiv sau
net este constituit din:
50
- capitalul fix, acea parte a capitalului format din bunuri de lung durat , care particip
la mai multe cicluri de produc ie, se consum treptat i se înlocuiesc dup mai mul i ani de
utilizare (ma ini, utilaje, cl diri, mijloace de transport);
- capital circulant (materii prime, materiale, combustibil, semifabricate i alte obiecte
aflate în procesul de prelucrare sau asamblare), care particip la un singur ciclu de produc ie,
se consum integral i se înlocuiesc dup fiecare ciclu, reg sindu-se integral sau par ial în
produsul finit.
Procesul de consumare a capitalului fix prezint o anumit specificitate, care const în
diminuarea treptat a calit ilor lui tehnice i economice i poart denumirea de uzur .
Aceasta poate fi:
- uzura fizic , respectiv deprecierea treptat a caracteristicilor fizice ale ma inilor,
echipamentelor, instala iilor ca urmare a folosirii lor în activitatea economic sau a ac iunii
factorilor naturali;
- uzura moral , determinat de progresul tehnic, care favorizeaz fabricarea unor ma ini
i utilaje noi, cu performan e tehnice superioare celor aflate în func iune.
Amortizarea reprezint procesul de recuperare treptat a cheltuielilor de achizi ionare
a capitalului fix prin includerea în costul produsului a unei p r i din produc ie. Prin
amortizare se asigur în cazul fiec rei întreprinderi un fond de amortizare pe seama c ruia va
fi posibil înlocuirea capitalului fix.
Celor trei factori de produc ie li se poate adaug un al patrulea – antreprenoriatul/
abilitatea întreprinz torului, care constituie ac iunea de organizare a celorlal i factori de
produc ie de c tre întreprinz tor. Paralel cu modific rile din con inutul i sfera factorilor de
produc ie î i fac apari ia noi factori de produc ie numi i neo-factori cum ar fi: noile tehnologii,
cuno tin ele, informa ia etc., care nu pot fi separa i de factorii clasici întrucât ei ac ioneaz
practic prin intermediul i împreun cu ace tia.
Utilizarea factorilor de produc ie presupune o anumit combinare a lor în raport cu
specificul activit ii economice în care sunt implica i i cu particularit ile procesului de
fabrica ie a bunului economic respectiv. Combinarea factorilor de produc ie reprezint un
mod specific de unire a factorilor de produc ie privit atât sub aspect cantitativ, cât i din
perspectiva structural-calitativ , atât din punct de vedere tehnic cât i economic.
Un anumit produs poate fi realizat cu ajutorul a “n” combina ii între factorii de
produc ie. Cei mai des substituibili factori de produc ie sunt munca cu capitalul, astfel, odat
cu cre terea performan elor elementelor de capital în ob inerea produc iei a fost necesar un
num r mai mic de lucr tori.
Combinarea este posibil ca urmare a propriet ilor factorilor de produc ie i a
manifest rii simultane a lor:
- divizibilitatea, reflect posibilitatea factorului de produc ie de a se împ r i în unit i
simple, omogene, f r a fi afectat calitatea factorului respectiv în integritatea sa (factorul
munc în num r ore/om, factorul p mânt în unit i de suprafa etc.). Pentru unii factori de
produc ie este imposibil sau foarte dificil divizibilitatea (de exemplu o central electric );
- adaptabilitatea, reprezint capacitatea de asociere a unei unit i dintr-un factor de
produc ie cu mai multe unit i din alt factor de produc ie (de exemplu un tractor la 5 ha.);
- complementaritatea, se manifest atunci când o cantitate dat dintr-un factor poate fi
asociat doar cu o cantitate fix dintr-un alt factor de produc ie (de exemplu o ma in cu 35 l
de carburant);
- substituibilitatea, este definit ca posibilitatea de a înlocui o cantitate dintr-un factor de
produc ie printr-o cantitate determinant dintr-un alt factor în condi iile men inerii aceluia i
nivel al produc iei.
Problema esen ial pentru managerii unei firme o constituie volumul resurselor necesare
pentru producerea unui bun. Rela ia dintre intr ri (factorii de produc ie) i ie iri (bunuri
51
ob inute), respectiv rela ia dintre produc ia scontat a se ob ine dintr-un bun i cantit ile din
diferi i factori de produc ie necesare pentru ob inerea acestuia, sunt exprimate prin func ia de
produc ie. Cel mai adesea, func ia de produc ie se prezint ca o rela ie a doi factori de tipul
Q = (K,L), unde K – capital, L – munca.
Izocuanta sau curba de izoproduc ie reprezint ansamblul combina iilor dintre doi
factori, x i y, care asigur produc torului acela i volum (nivel) al produc iei.
Fig. 4.2 Harta izocoantelor

Legend : Q0, Q1, Q2 – niveluri diferite ale produc iei
Izocuantele apar inând aceleia i h r i nu se pot intersecta niciodat . Ele sunt convexe în
raport cu originea axelor (pentru ca produc ia s nu se modifice, o sc dere a cantit ii utilizate
dintr-un factor de produc ie (Y) trebuie s fie compensat de cre terea cantit ii utilizate din
cel lalt factor de produc ie (X). De asemenea, au o pant negativ (datorit sc derii
productivit ii marginale), iar nivelul produc iei este cu atât mai ridicat cu cât izocuanta se
afl mai departe de originea axelor.
Când unul din factori se anuleaz i produc ia este egal cu zero. Pe termen lung, to i
factorii de produc ie sunt variabili. Combinarea va presupune nu doar unirea factorilor de
produc ie ci i un mod specific de înlocuire a lor, respectiv substituirea lor.
Modelul general de analiz a comportamentului produc torului presupune diverse
combin ri i substituiri de factori de produc ie, care conduc la ob inerea aceluia i nivel de
produc ie.
Exist diferite tipuri de substituire a factorilor de produc ie:
- complementaritatea factorilor (substituirea în propor ii fixe) – factorii de produc ie
sunt complementari i nu este posibil substituirea lor.
- substituirea perfect – factorii vor fi substitui i în propor ii egale (cre terea cu o unitate
a unui factor va corespunde sc derii cu o unitate a celuilalt factor);
- substituirea imperfect – factorii de produc ie se vor substitui în propor ii inegale (un
factor va cre te cu mai mult sau mai pu in de o unitate în condi iile sc derii cu o unitate a
celuilalt factor).
Pentru aprecierea alegerii f cute se folosesc urm torii trei indicatori:
- productivitatea marginal a factorilor de produc ie – reprezint produc ia suplimentar
ce se poate ob ine în condi iile utiliz rii unei unit i suplimentare dintr-un factor de produc ie;
- rata marginal de substituire a doi factori – reprezint cantitatea suplimentar dintr-un
factor de produc ie necesar pentru a compensa reducerea cu o unitate a celuilalt factor, astfel
încât produc ia s se men in constant ;
- elasticitatea substituirii – exprim m sura în care poate fi men inut produc ia când un
factor este înlocuit cu altul sau se modific utilizarea (cre terea sau descre terea) unui factor
în compara ie cu altul. Elasticitatea substituirii este pozitiv pentru toate combina iile normale
52
ale factorilor de produc ie i variaz de la zero la infinit, în func ie de u urin a cu care unul
din factori poate fi înlocuit cu altul.
Determinarea celei mai eficiente combina ii presupune: cunoa terea caracteristicilor
procesului de produc ie, încadrarea în bugetul de care dispune produc torul, care este un
buget limitat, particularit ile pie ei specifice etc. Se formeaz o leg tur între volumul
produc iei pe care întreprinz torul dore te s -l realizeze i cantitatea utilizat din fiecare
factor de produc ie care poate fi eviden iat prin func ia de produc ie.
4.3.3. Comportamentul produc torului
Întreprinz torul ia decizii:

Pe termen scurt: atunci când modificarea produc iei se face doar prin modificarea
factorilor de produc ie variabili, capitalul fix r mânând constant.
Pe termen lung:când modificarea produc iei se face prin modificarea tuturor factorilor
de produc ie dar raportul dintre capital i munc ( K/ L ) r mâne constant.
Pe termen foarte lung - modificarea volumului produc iei se face prin modificarea
tuturor factorilor de produc ie, dar i cu înlocuirea tehnologiilor vechi cu altele noi, mai
performante (tehnologii înalte), ceea ce înseamn c raportul dintre capital i munc (
K/L)cre te , întreprinz torul substituind munca cu capitalul.
A a cum am mai men ionat anterior, antreprenorul/ întreprinz torul, prin deciziile sale
urm re te fie maximizarea produc iei la un volum dat de factori de produc ie; fie minimizarea
costurilor de produc ie la un volum dat al produc iei, fie maximizarea profitului.
Fig. 4.3 Leg tura între evolu ia produc iei, a productivit ii i a costurilor
Rata marginal de substitu ie între factorii de produc ie a factorului y cu factorul x

(Rms) este cantitatea dintr-un factor de produc ie la care trebuie s se renun e (de ex. Y)
pentru a spori cu o unitate cel lalt factor (X), astfel încât volumul produc iei s r mân
constant.
Rms = - dY/ dX =Wmg X/Wmg Y
unde: Wmg sunt productivit ile marginale ale bunurilor x i y.
53
Sinteza lec iei 4
Întreprinderile sunt organiza ii cu scop economic care în urma desf ur rii unei activit i
eficiente i eficace pot ob ine profit.
Mi c rile permanente de bunuri materiale i servicii, de resurse economice,
disponibilit i b ne ti etc. între agen ii economici i mediul exterior în calitate de participan i
la activitatea economic concretizeaz fluxurile economice.
Munca reprezint activitatea specific uman , normal sau/ i intelectual , prin care
oamenii î i folosesc aptitudinile, cuno tin ele i experien a ajutându-se de instrumente
corespunz toare în scopul producerii bunurilor necesare satisfacerii nevoilor imediate i de
perspectiv .
Factorul natural al produc iei se refer la toate resursele brute din natur care pot fi
folosite în producerea bunurilor i serviciilor.
Capitalul reprezint ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activit i
anterioare, utilizate în producerea de bunuri materiale i servicii destinate realiz rii ca m rfuri
pe pia , în scopul ob inerii unui profit.
Capitalul tehnic folosit în activitatea economic , denumit i capital fizic, productiv sau
net este constituit din capitalul fix i capital circulant.
Procesul de consumare a capitalului fix prezint o anumit specificitate, care const în
diminuarea treptat a calit ilor lui tehnice i economice i poart denumirea de uzur .
Amortizarea reprezint procesul de recuperare treptat a cheltuielilor de achizi ionare a
capitalului fix prin includerea în costul produsului a unei p r i din produc ie.
Rata marginal de substitu ie între factorii de produc ie este cantitatea dintr-un factor de
produc ie la care trebuie s se renun e pentru a spori cre terea cu o unitatea a celuilalt factor,
astfel încât volumul produc iei s r mân constant.
• factor de produc ie
• factor originar
• factor derivat
• p mântul
• capital
• capital tehnic
• capital fix
• capital circulant
• uzur fizic
• uzur moral
• amortizare
• neo-factori
• Cum se clasific resurselor productive?

• Defini i i explica i factorul de produc ie munc .
• Care sunt propriet ile factorilor de produc ie?
54
LEC IA 5
COSTUL DE PRODUC IE
5.1.Introducere
Desf urarea neîntrerupt a activit ii economice presupune un consum continuu de factori

de produc ie. În condi iile limit rii cantitative a acestora, firmele aleg categoriile i cantit ile de
bunuri care vor fi produse i optimizeaz combinarea factorilor de produc ie disponibili cu
obiectivul de a maximiza profitul economic ob inut. Maximizarea profiturilor se poate realiza
îns numai prin minimizarea costurilor.
5.2.Obiectivele i competen ele

• s cunoasc conceptul de cost, m rimea i tipologia costului de produc ie
• s în eleag rolul minimiz rii costului i a raportului cost-profit
• s explice rela ia dintre cost i productivitate
• s surprind comportamentul produc torului bazat pe criteriul de eficien în alocarea i
utilizarea resurselor
5.3.1. Natura i func iile costului de produc ie
De cele mai multe ori când economi tii vorbesc despre cost, ei se refer la costul de
oportunitate al producerii unui bun sau serviciu, apreciindu-l ca fiind cel mai relevant.
Costul istoric16 reflect valoarea real a elementelor patrimoniale la data intr rii lor în
firm . Sunt situa ii în care costurile istorice sunt irelevante. Spre exemplu, persoan a
mo tenit un teren de 500 m2 în Constan a. În 2014, un teren în aceea i zon are pre ul de
1.000 euro/m2. Mo tenitorul se gânde te ca pe terenul respectiv s construiasc sediul propriei
firme. Care este costul terenului pentru noua firm ? Costul istoric, cel la care persoana a
„cump rat”/ ob inut terenul este zero. Cu toate acestea, dac el ar vinde terenul s u, în 2012,
ar ob ine 1.000 euro/m2 x 500 m2= 500.000 euro. Suma maxim pe care terenul ar genera-o
într-o utilizare alternativ este costul de oportunitate al utiliz rii terenului pentru firm . Acest
cost este identic cu cel pe care persoana l-ar suporta dac ar trebui s cumpere terenul de pe
pia a imobiliar în 2012.
Factorii de produc ie utiliza i în activitatea economic provin, de regul , de la al i agen i
economici numi i furnizori, pentru care produc torul face cheltuieli cu cump rarea lor.
Totodat , în economia de pia , întreprinz torul produc tor poate utiliza resurse proprii pentru
care nu face cheltuieli c tre ter e persoane. Pentru a delimita cele dou surse de provenien a
factorilor de produc ie, se utilizeaz no iunile de cost explicit i cost implicit.
Costurile de oportunitate care iau forma unei pl i monetare explicite c tre proprietarii
factorilor de produc ie se numesc costuri explicite.
16
Costurile contabile sunt, de cele mai multe ori, costuri istorice.
55
Costurile de oportunitate care nu necesit o plat monetar de c tre firm se numesc
costuri implicite.
Costurile implicite nu se reg sesc întotdeauna în costurile contabile ale unei companii i
în profitul contabil al acesteia. S lu m un exemplu pentru clarificare. Pentru a- i înfiin a
propria firm , SOFTING SRL, un individ renun la slujba sa de programator la o alt firm ,
unde salariul s u era de 2500 lei pe lun . În acela i timp, el angajeaz doi programatori pe
care îi pl te te cu 1500 lei pe lun . Costurile explicite lunare cu for a de munc ale SOFTING
SRL sunt de 2x1500= 3000 lei. La acestea îns trebuie ad ugate costurile implicite, în cazul
nostru costul de oportunitate al muncii prestate de proprietarul firmei, de 2500 de lei pe lun .
Costurile totale lunare cu for a de munc ale SOFTING SRL sunt deci costurile explicite plus
costurile implicite. Nu toate aceste costuri se vor reg si îns în costurile contabile. În
exemplul nostru, costul implicit al muncii lui X nu se va reg si în costurile contabile i nici în
calcularea profitului contabil. Profitul contabil este calculat ca diferen a dintre veniturile
totale ale firmei i costurile explicite. O evaluare corect a profitabilit ii firmei se face îns
pe baza profitului economic, care ia în considerare atât costurile implicite, cât i pe cele
explicite ale producerii unui bun. Profitul economic se calculeaz ca diferen a dintre veniturile
totale ale firmei i suma costurilor explicite i implicite. S presupunem c unicele costuri ale
firmei sunt cele cu for a de munc . Firma, încaseaz din serviciile furnizate 5000 lei pe lun .
Din punct de vedere strict contabil firma este profitabil , profitul contabil fiind de 2000 de lei
pe lun . Din punct de vedere economic îns , o dat ce toate costurile sunt luate în considerare,
firma pierde 500 de lei pe lun . Cu alte cuvinte, proprietarului îi r mân numai 2000 lei pe
lun în buzunar ca proprietar al SOFTING SRL, în timp ce ar fi câ tigat 2500 lei ca i
programator.
Un alt principiu important în evaluarea costurilor este cel al actualiz rii. Acesta
semnific aducerea la acela i moment de referin a tuturor cheltuielilor incluse în cost;
aceasta deoarece o sum de bani nu are aceea i valoare economic în momente diferite de
timp. Ca urmare, costurile prezente sunt diferite de costurile viitoare. S ilustr m aceast
problem cu un exemplu simplu. S presupunem c ave i de f cut o plat în valoare de 10.000
lei peste un an i o alt plat , tot de 10.000 lei, mâine. Rata dobânzii pentru un depozit la
termen, în lei f r capitalizarea dobânzii, pe 1 an, este de 5%. Cele dou pl i au o valoare
economic diferit , pentru c mâine pute i depune în banc numai 9523,81 lei urmând ca
peste un an s retrage i ace ti bani, împreun cu dobânda aferent , adic exact cei 10.000 lei
pe care îi ave i de pl tit la momentul respectiv. Prin urmare valoarea prezent a 10.000 lei pe
care îi datora i peste un an este de numai 9523,81 lei.17 Valoarea prezent a celor 10.000 lei
pe care îi datora i mâine este, evident, 10.000 lei.
În raport cu volumul produc iei i în func ie de intervalul de timp la care se raporteaz ,
costurile de produc ie au un comportament diferit. De aceea, evolu ia costurilor este analizat
i urm rit atât pe termen scurt, cât i pe termen lung.
Firmele folosesc o varietate de factori pentru a produce bunuri i servicii.
Unii din ace ti factori, cum ar fi cantitatea de materie prim , energia i cantitatea de
munc folosit pot fi ajusta i imediat pentru a cre te sau sc dea volumul produc iei. De aceea,
ace ti factori se numesc factori variabili.
Al i factori îns nu pot fi ajusta i imediat. Ei includ hale de produc ie, birouri,
echipamente, for de munc specializat etc. Ace ti factori se numesc factori fic i.
Diferen a dintre factorii fic i i cei variabili este cea care determin distinc ia între dou
orizonturi temporale: termenul scurt i termenul lung.
A a cum am mai men ionat, termenul scurt este acea perioad de timp în care anumi i
factori nu pot fi ajusta i, sunt fic i. Termenul lung este perioada de timp în care to i factorii
17
Cum am ajuns la aceasta cifr ? F r a intra în am nunte, valoarea prezent a unei sume viitoare Sn, unde n
este num rul de ani, este S0=Sn/(1+r) n, unde r este rata anual a dobânzii.
56
pot fi ajusta i. Perspectivele „pe termen scurt” i „pe termen lung” nu sunt deci definite în
termeni calendaristici. În plus, ele difer în func ie de tipul de întreprindere sau de produs.
Costul de produc ie constituie un criteriu esen ial în fundamentarea deciziilor
întreprinz torilor privind asimilarea în fabrica ie a noilor produse. Numai printr-o estimare
simultan cât mai exact a cheltuielilor de produc ie i a pre ului prezumtiv de vânzare al
m rfurilor se poate aprecia dac veniturile ob inute vor dep i cheltuielile i se va ob ine rata
de rentabilitate acceptabil .
Costul de produc ie este i un indicator de referin al nivelului eficien ei economice.
Urm rirea nivelului real al cheltuielilor de produc ie ofer agen ilor economici posibilitatea s
cunoasc volumul factorilor de produc ie consuma i i eficien a acestor consumuri,
comparativ cu normele de cheltuieli prev zute sau cu nivelul consumurilor realizate de c tre
firmele concurente.
Costul de produc ie constituie un indicator esen ial pentru stabilirea pre ului cerut de
vânz tor în procesul de negociere a m rfii cu agen ii economici cump r tori. Cunoscând
nivelul exact al cheltuielilor de produc ie, vânz torul va ti între ce limite poate s negocieze
pre ul de vânzare, astfel încât s - i recupereze aceste cheltuieli i s ob in i un profit.
În sfâr it, prin compararea cu pre ul interna ional, costul de produc ie orienteaz
întreprinderile s - i îmbun t easc permanent structura importurilor i exporturilor.
5.3.2. Costul total, costul mediu i costul marginal
A. Costul global reprezint ansamblul cheltuielilor necesare ob inerii unui volum de

produc ie dat, dintr-un bun. El poate fi privit structural, divizat în cost fix i cost variabil i pe
ansamblu, adic drept cost global total.
- costul fix reflect acele cheltuieli care, privite în totalitatea lor, sunt independente de
volumul produc iei (amortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ,
cheltuielile de între inere, iluminat, înc lzit, dobânzi, etc.).
- costul variabil exprim acele cheltuieli ale întreprinderii care se modific în func ie de
volumul produc iei. Se înscriu în aceast categorie de cost urm toarele: cheltuieli de materii
prime, materiale, combustibil, energie, salariile directe, etc. Costul variabil este o func ie
cresc toare fa de produc ie.
- costul total reprezint suma costurilor fixe i variabile.
B. Costul mediu sau costul unitar, exprim costurile globale pe unitatea de produs.
Similar costului global, distingem costul mediu fix, costul mediu variabil i costul total.
- costul mediu fix reprezint costul fix pe unitatea de produs;
- costul mediu variabil sau costul variabil pe unitatea de produs;
- costul mediu total exprim costul global total pe unitatea de produs.
C. Costul marginal exprim sporul de cost total necesar pentru ob inerea unei unit i
suplimentare de produc ie. Costul marginal m soar varia ia costului total pentru o varia ie
infinit mic a cantit ii produse. Costul marginal st la baza deciziilor privind oferta de bunuri
i servicii i de el depinde costul mediu total. Costul mediu total este descresc tor atunci când
costul marginal se mic oreaz mai accentuat i când îi este inferior i este cresc tor când
costul marginal cre te mai accentuat, fiindu-i superior. Cele dou costuri sunt egale atunci
când costul mediu total este la nivel minim. Astfel costul marginal trage dup sine în jos sau
în sus costul mediu total.
Costul total ( CT ) exprim , în form b neasc , consumurile totale de factori de
produc ie realizate pentru ob inerea unui volum dat al produc iei. Costul total al producerii
fiec rui nivel de produc ie poate fi ob inut din func ia de produc ie, prin luarea în calcul a
pre urilor factorilor de produc ie folosi i.
57
Tabelul 5.1. Costurile totale si marginale ale
al firmei Alfa
Factorul Factorul Costuri
munc Costuri
ri cu capital Costuri cu totale Cost
Produc ia
nr. muncitori/ munc
nca capitalul marginal
utilaje/ zi (CF+CV)
zi
Q L CV K CF CT Cm
0 0 0 1 250.000 250.000
00
1 2 200.000
20 1 250.000 450.000
00 200.000
3 3 30
00.000 1 250.000 550.000
00 50.000
7 4 400.000
40 1 250.000 650.000
00 25.000
10 5 500.000
50 1 250.000 750.000
00 33.333
12 6 600.000
60 1 250.000 850.000
00 50.000
13 7 700.000
70 1 250.000 950.000
00 100.000
Dac reprezent m grafic ic nivelul costului total pentru fiecare nivel al prod
roduc iei
ob inem func ia costului totall (figura
( 5.1). Prin urmare, func ia costului totall dderiv direct
din func ia de produc ie i din
in pre urile factorilor.
Din figura 5.1 se poate ob
observa c , de la un anumit nivel al produc iei, co costul total se
majoreaz într-un ritm cresc tor.
to Aceast evolu ie a costului nu este întâmpll ttoare i deriv
din produsul marginal descresc
esc tor care caracterizeaz func ia de produc ie pe termen
scurt. Dat fiind c , începând de la un anumit nivel de utilizare, productivitateaea fiec rei
unit i adi ionale de factor var
ariabil este din ce în ce mai mic , costurile totalee ccresc din ce
în ce mai repede. Cre terea în costul total datorat cre terii produc iei cu o un unitate se
nume te cost marginal (Cm).. Costul
C marginal este un concept extrem de impo portant în
analiza economic . El se calcu
culeaz ca:
∆CT
Cm =
∆Q
Atunci când modificarea ea produc iei este infinit de mic , formula de maii ssus devine
derivata costului total în funcc iie de cantitate.
Fig. 5.1
.1 Curba costului total al firmei Alfa
Costul total este suma costurilor

co fixe i variabile suportate de c tre firm
m :
CT = CF + CV
ca nu variaz cu nivelul produc iei, numite cost
Orice firm are costuri care osturi fixe
(CF). Aceste costuri sunt supo
portate de aceasta chiar dac nu se produce nimic.ic. Dac firma
închiriaz capitalul, de exempl
plu, acest cost este suportat indiferent dac firmaa produce sau
58
nu i este acela i la orice nivel al produc iei. Combustibilii pentru înc lzitul halelor i
birourilor, costurile cu iluminatul, chiriile, salariile indirecte, dobânzile sunt alte exemple
de costuri fixe. Costul variabil (CV) reprezint consumurile factorilor de produc ie, în
form b neasc , ce se modific în func ie de cantit ile produse. În aceasta se includ:
materii prime i materiale de baz i auxiliare, semifabricate, combustibili pentru
produc ie, energie pentru produc ie, ap tehnologic , salarii directe etc. Costurile variabile,
asociate factorilor variabili, se modific deci o dat cu nivelul produc iei. Unele costuri,
variaz în mod strict propor ional cu volumul produc iei (de exemplu, consumul de materii
prime), iar alte costuri variaz nepropor ional, mai repede sau mai încet (de exemplu,
consumul de benzin al unui vehicul, orele suplimentare, dincolo de durata normal de
lucru, sunt pl tite cu un tarif superior tarifului normal). Fluctua iile costului total cu nivelul
produc iei reproduc, prin urmare, varia iile costului variabil.
Costul marginal este i el determinat de evolu ia costurilor variabile deoarece:
∆CT CT1 − CT0 CF1 + CV1 − CF0 − CV 0 ∆CV

Cm = = = =
∆Q Q1 − Q 0 Q1 − Q 0 ∆Q
În tabelul 2 de mai sus, cheltuielile cu for a de munc reprezint costurile variabile,

iar cele cu capitalul costurile fixe.
Costurile totale, fixe i variabile pot fi exprimate pe unitate de produs i în acest caz
se numesc costuri medii sau unitare.
Costul mediu fix (CMF) reprezint costul fix pe unitate de produs:
CF
CMF =
Q
Costul mediu variabil (CMV) reprezint costul variabil pe unitate de produs:

CV
CMV = .
Q
Costul mediu total sau costul unitar (CM) este costul total pe unitate de produs:
CT CF + CV
CM = = = CMF + CMV .
Q Q
Pragul de rentabilitate este acel nivel al produc iei pentru care profitul realizat este
zero.
S consider m urm torul grafic simplificat (VT = venit total, CT = cost total, CFT = cost
fix total, CVT = cost variabil total):
P
VT
CT
CVT
CFT
59
Fig. 5.2 Pragul de rentabilitate
Profitul este zero în punctul unde venitul total este egal cu costul total:
Profit = 0 = VT – CT = VT – CFT – CVT = P x Q – CFT – Q x CVM
Deci:
Q x (P – CVM) = CFT
Rezult c nivelul pragului de rentabilitate este:
CFT
Qr =
P − CVM
Dac firma care i-a calculat acest prag de rentabilitate reu e te s produc o cantitate
mai mare decât Qr , atunci ea va ob ine profit. Dac îns nu va reu i s ajung cu produc ia la
pragul de rentabilitate, atunci firma va înregistra pierderi.
Analizând graficul de mai sus, se poate observa c :
O cre tere a costului mediu variabil va determina o cre tere a pantei dreptei costului
total i, în consecin , o cre tere a nivelului pragului de rentabilitate.
O cre tere a costului fix va determina o deplasare paralel , în sus, a dreptei costului
total i, în acest fel, nivelul pragului de rentabilitate va cre te.
Consecin a practic a acestor observa ii este urm toarea. O firm cu costuri fixe mari i
costuri variabile sc zute va avea un prag de rentabilitate mai ridicat decât una cu costuri fixe
mici i costuri variabile mari. Putem s consider m c , de regul , firmele cu costuri fixe mari
utilizeaz mai mult capital din punctul de vedere al factorilor de produc ie (sunt mai capital-
intensive), în vreme ce firmele cu costuri variabile mai mari utilizeaz mai mult munc (sunt
mai intensive în munc ). Prin urmare, firmele cu capital-intensivitate mai mare î i vor atinge
pragul de rentabilitate la valori mai mari de produc ie, ceea ce constituie un dezavantaj. i
atunci de ce ar mai investi o firm în achizi ionarea de capital?
R spunsul îl d un alt indicator, i anume gradul de senzitivitate. Acesta m soar efectul
modific rii cantit ilor vândute asupra profitului firmei ( ). Formula de calcul este
asem n toare celor referitoare la elasticit i, adic modificarea profitului raportat la
modificarea cantit ii vândute:
∆Π
Π0
GS =
∆Q
Q0
Dac , de exemplu, GS = 3, aceasta înseamn c la o cre tere a vânz rilor cu 10%,

profitul firmei va cre te cu 30%.
Dac vom dezvolta formula de mai sus, vom putea ob ine:
Q ( P − CMV )
GS =
Q ( P − CMV ) − CFT
Din aceast formul se observ c o firm cu costuri fixe mari i costuri variabile reduse
va avea un grad de senzitivitate mai mare. Cu alte cuvinte, de i trebuie s produc o cantitate
60
mare pentru a- i atinge pragul de rentabilitate, totu i, o dat acest prag dep it, profitul acestei
firme va cre te mai repede decât profitul unei firme cu costuri fixe mici i costuri variabile
mari. La fel de adev rat este îns i situa ia invers : profitul s u va sc dea mai repede în
perioade de recesiune economic , adic atunci când, de regul , cantitatea vândut scade sub
pragul de rentabilitate. i, în plus, firma devine neprofitabil la niveluri mari de produc ie.
Concluzionând, nivelul pragului de rentabilitate i gradul de senzitivitate au o mare
influen asupra deciziei unei firme care analizeaz posibilitatea de a se transforma dintr-o
firm de tip vechi, care folose te mult for de munc , într-una de tip nou, modern ,
automatizat , într-un cuvânt, capital-intensiv .
În anumite circumstan e, o firm nu î i poate calcula costul mediu variabil i nici pre ul.
Aceasta se întâmpl , de exemplu, atunci când firma nu produce un singur produs, ci mai
multe. În aceste situa ii, nu mai putem folosi formula de mai sus pentru calculul pragului de
rentabilitate.
Ceea ce putem face este s calcul m pragul de rentabilitate, dar în termeni valorici, de
venituri. Pentru aceasta, este îns nevoie s accept m o ipotez simplificatoare i anume c :
procentul costului variabil în total venit este constant.
Dac , în cazul unei firme multi-produs, procentul costului variabil mediu al fiec ruia în
pre este diferit, atunci – pentru ca ipoteza formulat s r mân valabil – trebuie ca procentul
fiec rui produs în total venituri s fie constant.
S not m:
CVT
a=
VT
Deci, CVT = a x VT.
Dar tim c VT = CFT + CVT (defini ia pragului de rentabilitate).
Deci, VT = CFT + a x VT.
Sco ând venitul total, ob inem nivelul pragului de rentabilitate, exprimat valoric, în
unit i monetare:
CFT
VT =
1− a
5.3.3. Rela ia dintre costul marginal, costul mediu variabil i costul mediu total
Pentru a în elege mai u or rela ia dintre costul marginal, costul mediu variabil i costul
mediu total, vom urma pa ii exemplului firmei ABC SA. (vezi tabelul 5.2 i figura 5.3)
Tabelul 5.2 Costurile medii i marginale pe termen scurt

ale firmei ABC SA
Q CV CF CT Cm CFM CVM CTM
0 0 150 150
1 38 150 188 38 150,00 38,00 188,00
2 72 150 222 34 75,00 36,00 111,00
3 102 150 252 30 50,00 34,00 84,00
4 130 150 280 28 37,50 32,50 70,00
5 155 150 305 25 30,00 31,00 61,00
61
6 178 150 328 23 25,00 29,67 54,67
7 199 150 349 21 21,43 28,43 49,86
8 220 150 370 21 18,75 27,50 46,25
9 240 150 390 20 16,67 26,67 43,33
10 260 150 410 20 15,00 26,00 41,00
11 282 150 432 22 13,64 25,64 39,27
12 305 150 455 23 12,50 25,42 37,92
13 330 150 480 25 11,54 25,38 36,92
14 357 150 507 27 10,71 25,50 36,21
15 388 150 538 31 10,00 25,87 35,87
16 422 150 572 34 9,38 26,38 35,75
17 460 150 610 38 8,82 27,06 35,88
Q CV CF CT Cm CFM CVM CTM
18 502 150 652 42 8,33 27,89 36,22
19 550 150 700 48 7,89 28,95 36,84
20 608 150 758 58 7,50 30,40 37,90
21 662 150 812 54 7,14 31,52 38,67
22 727 150 877 65 6,82 33,05 39,86
23 800 150 950 73 6,52 34,78 41,30
23 880 150 1.030 80 6,52 38,26 44,78
Din tabelul 5.2 i din figura 5.3 observ m faptul c :

- Costurile fixe medii descresc continuu cu nivelul produc iei, reflectând faptul c
acela i cost fix este „împ r it” la din ce în ce mai multe unit i de produs.
- Costurile medii totale, costurile medii variabile i cele marginale descresc i apoi cresc
(au o forma de U). Atât costurile marginale, cât i cele medii variabile cresc de la un anumit
nivel al produc iei, din cauza produsului marginal descresc tor al factorilor variabili. Costul
mediu total reflect evolu ia combinat a costurilor medii fixe i variabile. Punctul de minim
al costului mediu total se nume te m rimea optim pe termen scurt a firmei.
- Costul marginal scade i cre te mai repede decât scad i cresc costurile medii variabile
i totale. Se poate observa c , atât timp cât costul marginal este sub costul mediu total sau sub
costul mediu variabil, acestea din urm scad. Atunci când costul marginal este deasupra
costului mediu total sau deasupra celui variabil, aceste costuri cresc. Aceast rela ie nu este
întâmpl toare, ci respect o regul matematic general . Ca urmare, curba costului marginal
va intersecta curbele costurilor medii totale i medii variabile în punctele de minim ale
acestora.18
18
Demonstra ia matematic este simpl . Func ia costurilor medii î i atinge minimul când prima derivat devine
zero.
Deci:
Q × ∂CT / ∂Q − CT × 1 CT
∂CM / ∂Q = ∂ (CT / Q ) / ∂Q = 0 => = 0 => Q × Cm − CT = 0 => Cm = = CM .
2 Q
Q
O demonstra ie similar se poate face i pentru curba costurilor variabile.
62
Fig. 5.3 Rela ia dintre costuri pe exemplul firmei ABC SA
5.3.4. Evolu ia costurilor pe termen lung
Dac pe termen scurt întreprinz torii pot m ri produc ia numai în limita capacit ilor de
produc ie existente, pe termen lung constrângerile legate de factorii fic i dispar.
În cadrul unui orizont de timp îndelungat, întreprinz torii au posibilitatea s intervin
asupra m rimii capacit ii de produc ie prin investi ii, cu ajutorul c rora se dau în exploatare
noi capacit i de produc ie (dac se urm re te cre terea dimensiunilor produc iei) sau prin
renun area la o serie de capacit i. Deci, pe o perioad lung , practic toate costurile au
caracter variabil.
Deoarece firmele sunt mai flexibile pe termen lung, ele pot produce la costuri medii mai
sc zute decât cele pe termen scurt. De aceea, curba costului mediu pe termen lung este
reprezentat grafic ca o curb înf ur toare a curbelor costurilor medii pe termen scurt (i se
mai spune i curba-plic). Pe termen lung, firmele î i pot alege pe ce curb a costurilor medii
pe termen scurt s se situeze, adic pot alege o anumit dimensiune a firmei care s le
minimizeze costurile producerii unui anumit nivel de produc ie. Punctele de tangen dintre
curbele costurilor medii pe termen scurt i costul mediu pe termen lung reprezint costul
minim asociat acelui nivel de produc ie.
Câteva exemple vor ilustra mai bine rela ia dintre costurile medii pe termen scurt i
costul mediu pe termen lung. În figura 5.4, sunt reprezentate trei firme identice ca tehnologie:
una de m rime mic , alta de m rime mijlocie i alta de m rime mare, descrise de curbele
costurilor lor medii pe termen scurt. O firm care vrea s produc 10.000 de buc i pe lun , de
exemplu, va alege pe termen lung dimensiunea medie. Dac ar alege o capacitate mare,
costurile ar fi ridicate, pentru c o mare parte a acestei capacit i ar r mâne nefolosit .
Firma de m rime medie reprezentat în figura 5.4 produce 10.000 de produse pe lun la
costul mediu de 1 milion lei/bucat . Pe fondul unei cereri ridicate din partea consumatorilor,
firma dore te îns s - i majoreze produc ia la 11.000 de unit i pe lun . Pe termen scurt,
deoarece nu î i poate schimba capacitatea (m rimea), aceast firm trebuie s majoreze
cantitatea de factori variabili utiliza i. Produsul marginal descresc tor al acestor factori
determin costurile medii totale s creasc la 1,5 milioane pe unitate de produs. Pe termen
lung îns , firma î i poate cre te i capacitatea de produc ie ( i, ca atare, trece pe o curb a
costurilor pe termen scurt situat la dreapta), ceea ce îi va permite s produc cele 11.000 de
unit i la un cost mediu de aproximativ 1 milion lei.
Perioada de timp în care firmele î i pot ajusta capacit ile de produc ie este diferit de la
firm la firm i de la industrie la industrie. Construirea unui reactor nuclear dureaz între 5 i
10 ani. Extinderea unui restaurant, pe de alt parte, se poate face în câteva s pt mâni.
63
CM(termenscurt) CM(termenscurt) CM(termenscurt)
Mrime mica a Mrime mediea Mrime mare a
firmei firmei firmei
1.5mil
1mil
Costul mediupe
termenlung(CML)
9.000 10.000 11.000
Fig. 5.4 Rela ia dintre costurile medii pe termen scurt i costul mediu pe termen lung
5.3.5. Economiile i dez-economiile de scar
Cre terea sau sc derea, pe termen lung, a capacit ii de produc ie a firmelor poart
denumirea de modificare a sc rii de produc ie. O schimbare în scara de produc ie poate afecta
în mod diferit costul mediu pe termen lung, în func ie de tehnologia de produc ie. Firmele pot
avea trei tipuri de randamente de scar .
Atunci când costul mediu pe termen lung scade o dat cu cre terea nivelului produc iei
firma beneficiaz de economii de scar sau de economii interne de scar . Atributul de intern
are menirea de a atrage aten ia c astfel de economii se ob in numai la nivelul întreprinderii
(în cadrul acesteia), nu i la cel de ramur sau de economie na ional . Aceste economii de
scar pot fi cu caracter tehnic sau cu caracter financiar. Avantajele tehnice ale fabric rii pe
scar mare pot fi diverse, remarcându-se cele care rezult dintr-o mai bun specializare a
sarcinilor în cadrul întreprinderii i din folosirea utilajelor moderne în dotarea tehnic . O
întreprindere cu capacitate de produc ie mare poate beneficia de lucr tori specializa i în
executarea acelora i produse, opera ii etc. Timpul lor de munc este astfel mai bine valorificat
comparativ cu o întreprindere de dimensiuni mici, ob inând astfel o cre tere a productivit ii
muncii. Deoarece utilajele sunt indivizibile, utilajele moderne, specializate, cu performan e
tehnico-func ionale deosebite nu se justific a fi folosite decât atunci când volumul produc iei
pe care întreprinderea îl poate vinde este suficient de mare. Pe lâng economiile de scar cu
caracter tehnic, o întreprindere poate avea i economii de scar cu caracter financiar, datorate
ob inerii, din partea furnizorilor, a unor reduceri de pre uri, bonifica ii pentru comenzi
importante .a. Similar, de la b nci o astfel de firm poate beneficia de condi ii de credit i de
finan are mai avantajoase.
Atunci când costul mediu pe termen lung nu se modific o dat cu nivelul produc iei,
firma are randamente de scar constante.
Cu anumite tehnologii sau la niveluri foarte ridicate ale produc iei se pot instala dez-
economii de scar , adic s aib loc o cre tere a costului mediu pe termen lung o dat cu
cre terea nivelului produc iei.
Teoretic, curba costurilor pe termen lung ale unei firme poate reflecta toate tipurile de
randamente de scar , caz în care ea va avea forma de U prezentat în figura 5.4. Firmele din
figura 5.4 beneficiaz de economii de scar pân la un nivel al produc iei de aproximativ
9.000 unit i pe lun . Între 9.000-11.000 unit i pe lun randamentele de scar sunt constante,
iar dup 11.000 se instaleaz dez-economiile de scar . Punctul de minim al curbei costului
mediu pe termen lung reprezint dimensiunea optim a întreprinderii. Studiile empirice arat
c , în practic , zona de economii de scar tinde s fie relativ redus , ea fiind urmat de o
por iune relativ lung cu randamente de scar constante. Zonele de dez-economii de scar
sunt mai pu in vizibile i apar numai la niveluri foarte ridicate ale produc iei.
64
Sinteza lec iei 5
Factorii de produc ie utiliza i în activitatea economic provin, de regul , de la al i agen i

economici - furnizori, pentru care produc torul face cheltuieli cu cump rarea lor. Totodat , în
economia de pia , întreprinz torul produc tor poate utiliza resurse proprii pentru care nu face
cheltuieli c tre ter e persoane. Pentru a delimita cele dou surse de provenien ale factorilor
de produc ie, se utilizeaz no iunile de cost explicit i cost implicit.
Costurile de oportunitate care iau forma unei pl i monetare explicite c tre proprietarii
factorilor de produc ie se numesc costuri explicite.
Costurile de oportunitate care nu necesit o plat monetar de c tre firm se numesc
costuri implicite.
Actualizarea costurilor semnific aducerea la acela i moment de referin a tuturor
cheltuielilor incluse în cost; aceasta deoarece o sum de bani nu are aceea i valoare
economic în momente diferite de timp.
Costul global reprezint ansamblul cheltuielilor necesare ob inerii unui volum de
produc ie dat, dintr-un bun. El poate fi privit structural, divizat în cost fix i cost variabil i pe
ansamblu, adic drept cost global total.
Costul mediu sau costul unitar, exprim costurile globale pe unitatea de produs. Similar
costului global, distingem costul fix mediu i costul variabil mediu.
Costul total exprim , în form b neasc , consumurile totale cu factorii de produc ie
realizate pentru ob inerea unui volum dat al produc iei.
Costul fix reflect acele cheltuieli care, privite în totalitatea lor, sunt independente de
volumul produc iei (amortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ,
cheltuielile de între inere, iluminat, înc lzit, dobânzi, etc.).
Costul variabil exprim acele cheltuieli ale întreprinderii care se modific în func ie de
volumul produc iei. Se înscriu în aceast categorie de cost urm toarele: cheltuieli de materii
prime, materiale, combustibil, energie, salariile directe, etc. Costul variabil este o func ie
cresc toare fa de produc ie.
• cost de produc ie
• costul economic
• costul contabil
• costul de oportunitate
• pre de vânzare
• profit
• cost global
• costul mediu
• costul marginal
• cost fix
• cost variabil
• minimizarea profitului
• prag de rentabilitate
• optimul produc torului.
65
• Ce este costul economic?

• Ce este costul de oportunitate?
• Din ce elemente se compune costul global i ce reprezint el?
• Din ce elemente se compune costul mediu (unitar) i ce reprezint el ?
• Defini i i reprezenta i grafic pragul de rentabilitate.
LEC IA 6
PIA A MUNCII I SALARIUL
6.1. Introducere
Ca domeniu de analiz pentru teoria i practica economic , problematica pie ei muncii a

ap rut din timpuri str vechi, probabil odat cu angajarea o tirii romane în schimbul unei sume
de bani „salarium” pentru a- i cump ra sarea.
66
Apari ia curentului clasic de analiz economic a marcat o piatr de hotar în abordarea
problematicii pie ei muncii din perspectiva ra ionalit ii economice, care în timp s-a aprofundat,
s-a diversificat, pe fondul apari iei i perpetu rii a numeroase nuan e, opinii originale i chiar
controverse. Probabil c prima dintre acestea vizeaz îns i conceptul în sine. Astfel, în opinia
unor autori români , conceptul nu ar fi fezabil din punct de vedere tiin ific, deoarece obiectul
actului de vânzare - cump rare este for a de munc i nu munca, considerând mai adecvat
termenul de pia a for ei de munc .
•s cunoasc con inutul i s caracterizeze pie ei muncii

•s explice cererea i oferta de munc
•s prezinte con inutul i forme salariului
•s eviden ieze principalele aspecte privind pia a muncii din România
6.3.1. Conceptul, tr s turile i restric iile pie ei muncii
Omul este mai mult decât o marf 19 , el presteaz munc ; conform uneia din legile
ergonomiei for a de munc se reproduce de la o zi la alta, fiind o resurs uman regenerabil ,
de aici, necesitatea realiz rii unui echilibru între timpul de munc i timpul liber.
La rândul s u, profesorul Gheorghe R boac , pornind de la muta iile semnificative
ap rute recent în mecanismul pie ei muncii 20 , subliniaz aspectele originale pe care se
întemeiaz noua pia a muncii21, în sensul c „munca este o marf special , distinct de
întreaga lume a m rfurilor”. „Noua pia a muncii”, în opinia autorului, s-a conturat de la
începutul secolului trecut i a fost promovat pe scar larg dup 1944, ea detronând vechea
pia a muncii care trata munca ca pe oricare alt marf , pre ul (salariul) fiind rezultatul
confrunt rii cererii cu oferta de munc . În cadrul „noii pie e a muncii” salariul este
consecin , în special, a raportului patronate - sindicate, reglementat legislativ i arbitrat de
c tre stat, uneori chiar cu participarea direct a statului în sistemul de negociere (în formul
tripartit sau bipartit ).
Într-o formul generalizatoare, pia a muncii poate fi definit ca „spa iul economico-
social în care se întâlnesc i tranzac ioneaz , în mod liber, proprietarii de capital sau
reprezentan ii acestora în calitate de cump r tori i de in torii for ei de munc sau
reprezentan ii acestora în calitate de vânz tori. Proprietarii de capital sunt exponen ii cererii
de for de munc , iar de in torii for ei de munc sunt exponen ii ofertei de for de munc .
Cererea i oferta de for de munc se ajusteaz i pe baza mecanismelor liberei concuren e,
19
Coralia Angelescu (coord.), Dic ionar de Economie (edi ia a II-a), Ed. Economic , Bucure ti, 2001, pag.345-
346 i urm.
20
Gheorghe R boac , Pia a muncii i dezvoltarea durabil , Ed. Tribuna Economic , Bucure ti 2003, pag.25-35
21
Vezi Gheorghe R boac , op.cit, pag.27-35
67
ca efect al rela iei dintre agen ii economici i for a de munc , prin negocierea pre ului for ei
de munc , sub forma salariului real, ca i a altor mecanisme specifice”22.
Se cristalizeaz , astfel, trei percep ii diferite ale obiectului pie ei muncii:
- munca este o marf - viziunea clasic ;
- for a de munc /munca este o marf special care se vinde i se cump r pe pia a muncii
- concept sus inut i de profesorul Gheorghe R boac ;
- for a de munc nu este o marf - for a de munc , cheltuit în mod con tient prin munc ,
este obiectul tranzac iilor de pe pia a muncii, tez pe care o sus in.23
Prima caracteristic , i cea mai important a pie ei muncii, care o diferen iaz de
celelalte pie e, este aceea c obiectul schimbului este încorporat într-o fiin uman 24 care
devine prestatoare de munc . Proprietatea i posesia unui bun/marf este complet transferabil
de la vânz tor la cump r tor i, astfel, nici o parte nu are vreun interes privind caracteristicile
personale ale celuilalt participant la tranzac ie (cum ar fi: vârsta, sexul, culoarea,
personalitatea .a.).
În schimb munca, ca serviciu, este inseparabil de persoana înzestrat cu ea i, astfel,
angajatul care ofer munc i angajatorul care o cump r trebuie s aib o rela ie direct ,
personal , unul cu cel lalt. Aceasta, i faptul c fiin ele umane au anumite preferin e, diferite,
care in de condi iile de munc , face ca schimbul de pe pia a muncii s fie determinat nu
numai de pre ul muncii, dar i de o mul ime de factori non-economici care pot fi ignora i (în
cea mai mare parte) în analiza pie ei bunurilor. Ace ti factori non-economici sunt, par ial, de
natur fizic / material , cum sunt: riscul de accidente de munc sau un mediu de munc
primitor i, par ial, de natur social , cum sunt: prestigiul slujbei respective, originea i genul
colegilor de munc , atitudinea fa de conducere etc.
Din perspectiva celor de mai sus, apreciez c , pe pia a muncii (sintagma fiind cel mai
des uzitat ) se întâlnesc i se confrunt persoanele dispuse s tranzac ioneze i s presteze în
anumite condi ii (legale i/sau ilegale – în contextul pie ei gri i negre a muncii) munc fizic ,
intelectual i, cu o pondere per ansamblu din ce în ce mai mare, activitate creativ , cu acele
persoane fizice sau juridice care î i exprim nevoia de munc salariat ; toate acestea pe
fondul unei eterogenit i de situa ii, pia a muncii nefiind nici unic i nici unitar . Plecând de
la aceste considerente, opinez c termenul de „pia a muncii” se apropie cel mai mult de
sintagma de pia a serviciilor, munca reprezentând o presta ie con tient a angajatului în
favoarea angajatorului.
Pia a muncii este centrat pe resursa uman , omul reprezentând o resurs comun i,
totodat , o resurs cheie, vital , de azi i de mâine, a tuturor organiza iilor care asigur
supravie uirea, dezvoltarea i succesul competi ional al acestora25.
Din aceast perspectiv investi ia în capitalul uman 26 se refer în esen la orice
activitate menit s asigure o sporire a calit ilor i capacit ilor factorului uman apt s
genereze fluxuri viitoare, pe termen lung, de valoare ad ugat i venituri.
Locul strategic pe care-l ocup for a de munc în prezent sub forma capitalului uman
impune o reconsiderare a unor teorii economice referitoare la for a de munc i elaborarea
22
Vezi Minic Boaj , Tendin e în evolu ia pie ei muncii, Ed. Universitaria, Craiova, 1999, pag.27-28 i Mihai
Pârâianu, Pia a paralel a muncii, Ed. Expert, Bucure ti, 2003
23
Vezi Laura Iacob, Tendin e actuale vizând pia a muncii, publicat în vol. Dezvoltarea economic a României
în perspectiva integr rii în Uniunea European , Ed. Europolis, Constan a 2005, pag. 235-242
24
Bruce E. Kaufman, The Economics of Labor Markets and Labor Relations, The Dryden Press, USA, 1989
25
Aurel Manolescu, Managementul resurselor umane – Edi ia a treia, Ed. Economic , Bucure ti, 2001, pag. 15
26
Capitalul uman - totalitatea cuno tin elor profesionale i deprinderilor unui individ, pune în valoare capacitatea
de produc ie i reproduc ie a economiei, se dezvolt în timp i poate avea efecte pe termen lung, fiind supus
deprecierii; vezi Magdalena Platis, Capitalul uman - o investi ie profitabil ?, publicat în vol. Simpozionului
tiin ific na ional - Relansarea cre terii economice în România din 12 mai 2000, Ed. Economic , Bucure ti,
2000, pag. 352
68
unor teorii noi care s corespund realit ilor economice, idee sus inut i de o serie de
speciali ti români27 , care apreciaz c sec. XXI prefigureaz amplificarea cuno tin elor în
toate domeniile, promovarea competi iei, stimularea ini iativei i creativit ii.
Plecând de la modific rile survenite pe pia a muncii, de la fenomenele emergente pie ei
muncii i de la complexul de factori exogeni sau endogeni acesteia, se amplific preocup rile
fa de fenomenele de excluziune social de pe pia a muncii coroborate cu amplificarea
s r ciei în rândul unor categorii de persoane active economic, dar insuficient integrate pe
pia .
„Excluziunea trebuie definit în termeni de incapacitate de integrare a individului sau
grupului în unul sau mai multe (sub)sisteme dintre urm toarele patru:
- sistemul democratic i legal, care presupun integrarea civic ;
- pia a muncii, care promoveaz integrarea economic ;
- sistemul statului bun st rii, care promoveaz ceea ce poate fi numit integrarea social ;
- sistemul familiei i comunit ii, care promoveaz integrarea interpersonal ”28
Abordând doar latura conceptual a excluziunii de pe pia a for ei de munc i/sau
excluziunii ocupa ionale ca fiind e ecul, respectiv incapacitatea „sistemului” de a promova i
de a sus ine integrarea economic a indivizilor/grupurilor, manifestat la nivelul pie ei muncii,
prin reducerea num rului de angaja i, ca urmare a destructur rilor i/sau restructur rilor din
economie (având drept consecin cre terea ratei omajului înregistrat, i cu atât mai grav, de
multe ori, cronicizarea neocup rii), concomitent cu sporirea incapacit ii/e ecului individului
de a se integra/men ine pe pia a muncii.
Consecin a unui cumul de factori cu influen e în sfera economicului, socialului,
culturalului i politicului - printre care i excluziunea social i economic - un alt fenomen
care cap t din ce în ce mai mult amploare în plan na ional i interna ional, este cel de
intensificare i diversificare a migra iei for ei de munc , atât ca orientare a fluxurilor, cât i
profesional .
6.3.2. Cererea i oferta. Echilibrul pie ei muncii
Pia a muncii, component a pie elor factorilor de produc ie, este cea care asigur
satisfacerea unei p r i semnificative a necesarului de for de munc , pe baza folosirii
posibilit ilor de munc existente în societate, respectiv, a cantit ii de munc pe care resursa
de munc poate i vrea s o efectueze, în baza negocierilor dintre p r ile implicate, pe fondul
legisla iei în vigoare, într-o anumit perioad de timp. Ea este dimensionat în func ie de
con inutul ofertei de munc i, respectiv cererii de munc .
Oferta de munc într-un spa iu economico-social determinat (ora , zon , regiune, ar ,
comunitar) reprezint resursele de munc existente în societate, la un moment dat, i care se
delimiteaz pe baza unor criterii, cum ar fi: remunerarea, posesia unor aptitudini fizice i
intelectuale necesare prest rii unor anumite activit i specifice, c utarea sus inut a unui loc
de munc , i disponibilitatea imediat de a-l ocupa. Persoanele care nu îndeplinesc
cumulativ aceste criterii nu se includ în oferta de for de munc .
Oferta de for de munc , în ansamblul s u, se formeaz în decursul unui timp
îndelungat în care cre te i se instruie te fiecare genera ie de oameni pân la vârsta la care se
poate angaja iar apoi se adapteaz condi iilor concrete (tehnice, organiza ionale, economice
etc.), prin elementul capital uman specific.
27
Coralia Angelescu, Resursele umane în pragul secolului XXI, publicat în vol. Relansarea cre terii economice
în România, Ed. Economic , Bucure ti, 2000, pag. 301-303
28
Vezi, M. Preda în L. Pop (coord.), Dic ionar de politici sociale, apud „Excluziunea social în Europa:
Contextul politic i cadrul analitic” (Berghman, 1996, in Graham Room, editor, 1996), pag.328
69
Posesorii for ei de munc au o mobilitate relativ redus ; oamenii sunt ata a i mediului
economico-social, chiar dac nu au avantaje economice, ei nu se deplaseaz dintr-o localitate
în alta i nu- i schimb cu u urin munca. De asemenea, oferta de munc depinde de vârst ,
sex, starea s n t ii, psihologie, condi ii de munc etc., aspecte care nu sunt neap rat de
natur economic .
Oferta de for de munc este eminamente perisabil i are un caracter relativ rigid. Cei
care furnizeaz oferta trebuie s tr iasc , nu pot a tepta oricât angajarea pe un loc de munc .
Aceasta nu se formeaz în exclusivitate pe principiile economiei de pia , poten ialul ofertant
de for de munc constituindu-se în baza unor motiva ii mai mult de natura subiectiv ale
familiilor i, doar în subsidiar, pe cerin e economice riguroase.
M rimea ofertei de munc este influen at de o serie de factori: m rimea popula iei în
vârst de munc ; tradi ii; sistemul de educa ie i formare profesional ; m rimea salariului i a
diverselor avantaje nesalariale; raportul între utilitatea i dezutilitatea marginal a muncii;
con inutul i durata muncii; reglement rile privind condi iile de munc ; gradul de
independen economic ; dispersia mecanismelor de de inere în proprietate a unor factori de
produc ie (capital tehnic, resurse naturale .a.); gradul de concentrare al propriet ii.
M rimea popula iei în vârst de munc este cea care condi ioneaz volumul poten ial de
for de munc , conferind o rigiditate relativ ofertei de munc . Pentru continentul european
se observ o tendin accentuat de îmb trânire a popula iei pe seama unui spor natural
adeseori negativ, tendin la care se aliniaz i ara noastr .
Tradi iile, obiceiurile i credin a religioas joac un rol important în dimensionarea
ofertei de munc , astfel, tradi ia a dus la specializarea elve ienilor în domeniul financiar-
bancar, japonezii sunt caracteriza i de un model paternalist în derularea rela iei patron-
angaja i, în rile musulmane femeile sunt majoritar casnice, .a.m.d..
Plecând de la certitudinea c deciziile privind oferta de munc sunt luate în familie, pe
baza unui complex de factori (nivelul venitului, mentalitatea fa de munc , tradi iile tat -fiu,
educa ie, religie, personalitatea fiec ruia, pozi ia în ierarhia familial etc.), i, având în vedere
c oferta de munc este direct legat de pia a educa ional-formativ , putem afirma c oferta
de munc are în mare m sur un caracter derivat.
În ceea ce prive te sistemul de educa ie i formare profesional , oferta de munc , sub
aspect cantitativ, reflect interesul omului de a compara investi iile pentru educa ia colar ,
pentru s n tate i formarea profesional , cu veniturile care se pot ob ine în viitor. Din punct
de vedere calitativ, reflect dorin a de investire în capital uman, cre terea investi iei în om
poate genera un spor de productivitate i, deci, o ofert de munc sporit , mai ales, în ceea ce
prive te complexitatea i capacitatea de a crea un volum sporit de valoare ad ugat .
În acela i timp, durata colariz rii pentru înv mântul de toate gradele, prelungirea
studiilor, afecteaz în sens negativ oferta de munc pentru o genera ie sau genera ii care
coexist i, totodat , reducerea duratei de colarizare obligatorie, întreruperea studiilor i
abandonul colar, includerea examenelor sau a grilelor obligatorii între diferitele trepte de
colarizare pot contribui la m rirea ofertei de munc chiar dac aceasta are loc în detrimentul
calit ii sale.
Oferta de for de munc poate fi privit ca ofert individual de for de munc i
ofert de pia /global a for ei de munc .
Volumul ofertei individuale de munc este în rela ie pozitiv cu nivelul salariului, pân
la un anumit prag. (vezi figura 6.1)
70
Salariul orar Oferta de munc (Sh)
Sh3
Sh2
Sh1
Cantitatea de munc (L)

(ore/zi)
Fig. 6.1 Dinamica ofertei de munc dup tariful de salarizare
Oferta individual de munc const în num rul unit ilor de munc pe care o anumit
persoan este dispus s le presteze în schimbul ob inerii unui salariu minim de participare la
for a de munc numit, în literatura de specialitate, salariu de rezervare29. Pe pia a muncii,
fiecare persoan poate alege între utilitatea puterii de cump rare, rezultat din num rul orelor
de munc prestate (salarizarea dup timpul lucrat i nu corelat cu rezultatele ob inute a fost i
este înc practicat pe scar larg ), i timpul liber, destinat refacerii for ei de munc i
obliga iilor familiale. Aceasta înseamn c ofertantul de munc are în vedere raportul între
utilitatea muncii (salariul) i dezutilitatea muncii - disconfortul, efortul, timpul liber
sacrificat i implicit renun rile pe care aceasta le incumb ; astfel, fiecare în mod firesc ar
trebui s ia în considerare în condi iile unei noi posibile cre teri a venitului peste un anumit
prag subiectiv i individual, s reduc timpul de munc i s sporeasc timpul liber, pentru c ,
pentru el, în condi iile date, utilitatea marginal a timpului liber este mai mare ca utilitatea
marginal a muncii (salariul pe unitatea de munc ).
Din perspectiva individual , subiectiv i cu mari diferen ieri de la o persoan (categorie
de vârst i profesional ) la alta, pe pia a muncii se pot ivi situa ii specifice pe care
majoritatea speciali tilor le evalueaz prin cele dou efecte contradictorii: de substitu ie i de
venit.
Efectul de substitu ie este caracterizat prin faptul c o m rime a salariului determinat
genereaz tendin a de a spori cantitatea de munc depus de c tre cei angaja i, dar, i prin
transformarea unor situa ii de ocupare nesalariale în ocupa ii salariale; veniturile sporind mai
rapid decât cantitatea de munc , timpul liber fiind sacrificat. Este acel comportament
caracteristic pentru anumite categorii profesionale i de vârst , în special tineri, persoane care
consider venitul b nesc unul dintre cele mai importante criterii de realizare profesional .
Efectul de venit se manifest atunci când o persoan atinge nivelul de venit care îi
permite s aib condi ii de via apropiate de aspira iile sale, el optând s înlocuiasc timpul
de munc cu timp liber. Altfel spus, are o putere de cump rare care îi permite „s cumpere”
timp liber.
Oferta total de pe pia a unei categorii specifice de munc este asigurat de lucr torii
angaja i i de cei care caut un loc de munc . De i, rezult din cumularea ofertelor individuale
de munc , oferta de pia nu este afectat de efectul de venit i de substituire, în principal,
gra ie mobilit ii profesionale i geografice a for ei de munc . Spre exemplificare, dac
salariul unui muncitor s-ar dubla, num rul orelor lucrate de acesta ar putea sc dea (sub
impactul efectului de substitu ie), dar num rul total de ore lucrate per total va cre te ca urmare
a cre terii atractivit ii activit ii prestate.
29
vezi Constantin Popescu, Ilie Gavril , Dumitru Ciucur, Teorie economic general , Vol.II - Macroeconomie,
Ed. ASE, Bucure ti, 2005 pag. 543
71
Con inutul i durata muncii se concretizeaz în atractivitatea/ dezinteresul for ei de
munc pentru derularea unei activit i, i se contureaz în obiect de studiu pentru o tiin
relativ nou - ergonomia. De Cenzo i A. David afirmau c : „condi iile de munc trebuie,
astfel, stabilite încât s determine angaja ii s r mân i, totodat , s atrag noi solicitan i în
cadrul organiza iei”.
Reglementarea pie ei muncii determin o serie de specificit i cu privire la: nivelul
salariului minim pe economie, organizarea în sindicate sau organisme bi- sau tripartite,
negocierea i încheierea de contracte colective i individuale de munc , m suri obligatorii i
facultative de protec ie a muncii, probleme legate de inspec ia muncii, acte normative cu
privire la sistemul de impozitare etc.. Constitu ional se garanteaz dreptul la munc în ceea ce
prive te libertatea muncii i stabilitatea în munc , f r asigurarea locului de munc .
Gradul de independen economic se reg se te în raport invers propor ional cu
m rimea ofertei de for de munc , astfel, dac o persoan de ine suficiente mijloace de trai
pentru a- i satisface propriile necesit i este cu atât mai pu in interesat s desf oare o
activitate economic în calitate de ofert de munc .
Din punct de vedere al structurii, oferta de munc se prezint ca:
- oferta de munc individual , reprezentat de num rul de ore de munc pe care un
salariat dore te s le efectueze;
- oferta de munc total , exprimat prin ofertele individuale totale ale segmentelor pie ei
muncii, formate din cei angaja i sau în c utarea unui loc de munc .
Cererea i oferta de munc sunt structurate pe domenii de activitate rezultate din
diviziunea social a muncii. Aceast diferen iere a for ei de munc segmenteaz pia a muncii
în grupuri nonconven ionale, ceea ce se concretizeaz i în rate diferite ale salariilor.
Cererea de munc reprezint nevoia de munc salariat , condi ionat de remunerare,
care se formeaz într-o economie de pia , la un moment dat sau pe o anumit perioad ,
exprimat prin num rul locurilor de munc asigurate de c tre angajatori (persoane fizice i
juridice, publice i private).
Cererea de munc poate fi individualizat dup mai multe criterii: dup modul de
evaluare (cerere poten ial i cerere efectiv ), dup orizontul de timp (cerere pe termen scurt,
mediu i lung), volumul de munc (cerere de înlocuire, de dezvoltare, de substituire), durata
rela iei contractuale (cu contract de munc pe perioad nedeterminat sau respectiv,
determinat de timp, part-time etc.), spa iul na ional-statal (cerere intern i extern ) etc..
M rimea cererii de for de munc este influen at , la rândul ei, de o serie de factori:
nivelul salariului; starea celorlalte pie e: pie ei bunurilor de consum, pie ei bunurilor de
capital (destinate produc iei interne sau exportului), pie ei serviciilor .a.; volumul investi iilor
i altor resurse; modul de combinare a factorilor de produc ie; nivelul productivit ii muncii;
cerin ele de protec ie i refacere a mediului; necesit ile de protec ie împotriva calamit ilor
naturale, agresiunilor externe i interne (r zboaie, terorism, greve, revolte civile etc.) .a.m.d.
For a de munc în calitatea ei de factor de produc ie este solicitat de întreprinderi care
au ca scop maximizarea profitului.
Se contureaz , astfel, întrebarea - De cine depinde decizia unei firme de a angaja sau nu
un salariat?
Pentru a r spunde la aceast întrebare, economi tii de forma ie i convingeri neoclasice,
care opineaz c munca este o marf ca oricare alta, justific angajarea unei „unit ii de
munc ” în plus prin rela ia de mai jos:
WmgvL CmgiL
unde: WmvL – productivitatea marginal valoric a muncii;

CmiL – costul marginal integral al muncii (salariul cost).
72
Productivitatea marginal a muncii îmbrac dou forme:
- productivitatea marginal valoric a muncii (Wmgv) – considerat ca fiind sporul de
venit prin vânzarea pe pia a cre terii de produc ie realizat în urma angaj rii de c tre firm a
unei unit i adi ionale de munc i
- productivitatea marginal fizic a muncii (Wmgf) – definit ca fiind sporul de
produc ie (output) care rezult ca urmare a folosirii unei unit i adi ionale de munc .
Notând cu P – pre ul unitar de vânzare al m rfii, se ob ine rela ia:
Wmgv = Wmgf × P
Plecând de la rela ia de mai sus, rezult c :

- productivitatea marginal valoric nu reprezint altceva decât venitul marginal pe care
întreprinderea îl ob ine atunci când se decide s angajeze o unitate de munc în plus, precum
i
- decizia firmei de a angaja o unitate de munc în plus va depinde de costul marginal al
acestei unit i - salariul i alte costuri conexe pl tite pentru o unitate de munc (S).
Prin urmare, decizia de a angaja sau nu un salariat depinde de diferen a dintre
productivitatea marginal a muncii i costul marginal al acesteia. Astfel, dac un angajat
suplimentar adaug la venitul total al întreprinderii o valoare mai mare decât costul salarial30,
atunci firma va proceda la angajarea unui nou salariat (Wmgv > S), în situa ia invers (Wmgv
< S) firma reduce num rul de angaja i (ceteris paribus).
De asemenea, urmând aceia i linie de gândire, datorit faptului c productivitatea
marginal valoric depinde de nivelul productivit ii marginale fizice i m rimea pre ului de
vânzare, înseamn c , în condi iile în care am considera pe acesta din urm ca fiind dat i
relativ constant pentru o anumit perioad de timp, ritmul de cre tere al productivit ii
marginale fizice trebuie s devanseze ritmul de cre tere al salariilor.
Din tabloul teoriei creionate, apreciez ca îndrept it afirma ia prin care: nivelul
salariului se reg se te în rela ie negativ cu volumul cererii de munc , dac costurile salariale
cresc firmele vor angaja mai pu ini salaria i i, respectiv, dac costurile salariale scad num rul
angaja ilor se va majora. Astfel, conform teoriei expuse, într-un spa iu dat, dac costurile
salariale sunt la un nivel sc zut va fi atras capitalul i treptat se va pierde for de munc care
va migra c tre zonele cu pachete salariale mai atractive, iar dac pachetul salarial este atractiv
cu costuri salariale mari vor atrage for de munc în detrimentul capitalului.
Plecând de la cazul cel mai frecvent când mobilitatea capitalului dep e te mobilitatea
for ei de munc , zonele cu salarii sc zute vor înregistra cea mai mare cre tere a outputului,
deoarece capitalul se va deplasa c tre acele regiuni mai repede decât le p r se te for a de
munc .
În situa ia în care activitatea nu vizeaz ob inerea de profit, a a cum este cazul
administra iilor publice, limita ocup rii nu este dat de diferen a dintre productivitatea
marginal a muncii i costul marginal al acesteia. Astfel, dac avem în vedere activitatea
institu iilor de înv mânt, în special cazul înv mântului de stat obligatoriu, caracterizat prin
non-exclusivitate (nimeni nu este privat de dreptul de–a se instrui), angajarea unei persoane în
plus poate fi determinat de o cre tere a num rului popula iei, de o restructurare a sistemului
educa ional, de conven iile privind normarea muncii în domeniu .a..
În cazul productivit ii marginale fizice a muncii, se pune problema existen ei cererii
pentru sporul de ofert , altfel spus, produc ia în plus realizat s fie vandabil ; productivitatea
30
În aceast concep ie, salariul este considerat ca fiind costul marginal al muncii, de i salariul, în prezent, are o
arie de cuprindere mult mai larg .
73
marginal valoric a muncii, din aceast perspectiv fiind un indicator mai relevant. Exist
îns o serie de rezerve pentru a face opera ional argumentul de mai sus, dintre care men ionez
urm toarele:
- sporul de produc ie este favorabil dac consider m c mediul este relativ constant: nu
apar produse concurente, pre ul/ unitatea de produs r mâne constant, cererea pentru produsul
respectiv este în cre tere etc.,
- calcularea cu rigurozitate în cadrul unei firme a acestor doi indicatori nu este
realizabil , deoarece sporul de produc ie realizat poate fi consecin a angaj rii unui lucr tor în
plus, dar coroborat cu o productivitate mai bun a muncii celorlal i angaja i sau exploatarea
unor oportunit i de afaceri .a.,
- decizia de angajare a unui lucr tor în plus nu ine seama doar de considerente de natur
economic ci i social , astfel, exist numeroase programe chiar i în ara noastr pentru
stimularea angaj rii de omeri sau persoane cu un anumit grad de handicap sau defavorizate
dintr-un anumit punct de vedere (vezi programele pentru diferite etnii) pe linia politicilor de
ocupare guvernamentale,
- angajarea se face pe baza unui contract individual de munc , negociat i în
conformitate cu legisla ia în vigoare, care devine opera ional dup acceptarea de c tre p r i, în
schimb, productivitatea marginal poate fi evaluat cel mult, dup o oarecare perioad de
timp, iar, dac anticip rile nu se realizeaz , contractul poate fi reziliat de c tre angajator cu
mare dificultate, considerându-se angajarea efectuat chiar dac condi ia neoclasic nu s-a
realizat;
- ra ionamentul în baza c ruia limita superioar a angaj rii este dat de egalitatea între
productivitatea marginal a muncii i costul marginal al acesteia (WmgL = CmgL), de i logic
în sine, este cu totul inoperant ; în firmele contemporane puternica înzestrare tehnic se
îmbin cu specializarea i cooperarea în munc , ceea ce face dificil , dac nu chiar
imposibil , individualizarea aportului „ultimului angajat” sau „al ultimei unit i de munc ”. În
plus, teoria neoclasic a fost elaborat pe ipoteza c firmele sunt atomizate i nici una nu are
capacitatea de a fixa pre ul de ofert , el fiind un dat, considerând c firmele sunt „primitoare
de pre ”, fapt greu de acceptat azi, când pre ul de ofert este individualizat i doar pre ul de
echilibru apare ca un rezultat al pie ei i concuren ei.
Pe cale de consecin , concluzia neoclasic reprezint un demers intelectual logic, corect
în sine, dar f r capacitatea opera ional de a fi aplicat sau testat . În plus, dac prin absurd,
s-ar putea testa, experien a practic a demonstrat c sporurile salariale f r acoperire în
productivitate sunt recuperate de firme prin m riri de pre , infla ia contemporan ca fenomen
generalizat neputând fi explicat f r a lua în calcul acest fapt.
Plecând de la cele de mai sus i din observarea realit ii economice, apreciez faptul c
salariul - sub formele sale nominal i real – are o structur din ce în ce mai complex .
Costul muncii este doar un element de referin în fixarea salariului care trebuie
coroborat cu cerin ele legisla iei în vigoare (impune un salariu minim pe economie sau chiar
pe ramur /sector de activitate sub care angajatorii nu pot merge, precum i alte costuri în
func ie de specificul muncii, costuri de protec ie i asigur ri sociale, s n tate .a.).
Modalit ile sub care se acord salariul s-au diversificat, astfel, c pe lâng plata în banii (la
caserie i/sau pe card) se pot ad uga plata sub form de bonuri de mas , diferite facilit i
acordate angaja ilor, scutiri sau reduceri de pre uri/taxe etc..
Volumul investi iilor i altor resurse se afl , ca regul , în rela ie pozitiv cu m rimea
cererii de munc , un spor de investi ii generând, în mod normal, pe termen mediu i lung, o
cre tere a cererii de for de munc .
O discu ie legat de acest aspect o poate genera dilema înlocuirii omului cu ma ina pe
baza investi iilor realizate. Din acest punct de vedere, putem ajunge la concluzia c uneori
investi iile pot genera o reducere a num rului de angaja i, omaj (pentru acei care nu reu esc
74
s se adapteze i s se perfec ioneze corespunz tor cu noile cerin e ale tehnicii i tehnologiei)
sau, pe termen scurt, dac investi iile vizeaz substituirea muncii prin capital. Chiar i în
aceste cazuri cererea agregat de munc spore te, pe termen mediu i lung, pentru a produce
cantit i suplimentare de bunuri de capital care s substituie munca, inclusiv, prin sporurile de
produc ie conexe cre terii competitivit ii firmelor i cotelor de pia ale acestora.
Un alt factor care influen eaz cererea de for de munc este modul de combinare al
factorilor de produc ie. Astfel, se poate constata c de-a lungul timpului, pe m sur ce nivelul
de dezvoltare cre te (în special datorit evolu iei exponen iale a programului tiin ifico-
tehnic), propor ia în care se combin factorul munc cu ceilal i factori de produc ie se
modific în sensul diminu rii num rului de angaja i concomitent cu modificarea structurii i
calit ii resursei de munc sau/ i for a de munc se reconverte te c tre celelalte sectoare de
activitate – din sectorul primar, treptat, spre cuaternar.
Cererea de munc este influen at i de starea pie ei bunurilor marfare, atât bunuri de
consum, cât i bunuri de capital i informa ie. Dac consider m situa ia în care pre ul
produsului adus pe pia de o întreprindere cre te, atunci interesul firmei de a produce în
cantit i mai mari acel bun cre te ducând la sporirea num rului de angaja i (considerând c
salariul r mâne constant).
Atât cererea, cât i oferta de munc , nu sunt omogene, ci se compun din segmente i
grupuri neconcuren iale sau pu in concuren iale, neputându-se substitui reciproc decât în
anumite limite sau deloc.
Cererea de for de munc a unei întreprinderi/ a economiei în ansamblu î i are izvorul
în domeniul produc iei i serviciilor i este expresia rela iilor dintre o multitudine de variabile
economice: rata de cre tere economic , cererea efectiv de bunuri i servicii, rata investi iilor,
progresul tehnico- tiin ific, costul for ei de munc .a.
Aceasta se manifest pe pia a muncii dar se formeaz pe pia a bunurilor i serviciilor.
Între aceste dou pie e exist un sistem de rela ii de interdependen demonstrate econometric.
Aceste rela ii poart în ele germenii dezechilibrelor care apar pe cele dou pie e i care pot
îmbr ca forme variate, de tipul:
ambele pie e dezechilibrate: C > O i, respectiv, O > C;
ambele pie e echilibrate: C = O;
una din pie e echilibrat (C = O) i cealalt dezechilibrat (C >O, C < O).
Pia a muncii se poate caracteriza prin urm toarele st ri:
- de echilibru, care reflect ocuparea deplin a for ei de munc ;
- de dezechilibru când oferta de for de munc este mai mic decât cererea (deficit al
for ei de munc i când oferta de munc este mai mare decât cererea (excedent de for de
munc exprimat prin omaj).
În condi iile actuale ale economiei de pia , conceptul de ocupare deplin a for ei de
munc nu trebuie în eles ca rat zero a omajului ci se consider c exist o rat natural a
omajului (6-7%) care este comparabil cu starea general de echilibru economic.
Pia a muncii, considerat imperfect , func ioneaz nu numai pe baza principiilor pie ei ci
într-o mare m sur i pe baza reglement rilor din partea statului. La nivel macroeconomic se
stabilesc condi iile generale de func ionare a pie ei muncii, iar la nivel microeconomic are loc
întâlnirea efectiv a cererii cu oferta de munc . Firma prin contract î i asum obliga iile ce îi
revin fa de angaja i.
Nivelul de ocupare a popula iei unei ri este eviden iat prin intermediul unor indicatori,
precum:
- rata de activitate ( popula ia activ ocupat / popula ia total x 100)
- gradul de ocupare (popula ia ocupat /popula ia disponibil x 100).
75
6.3.3. Salariul
Salariul constituie o component esen ial a pie ei muncii.

Salariul reprezint suma de bani cu care este remunerat factorul de produc ie munc
pentru participarea sa la ob inerea rezultatelor unei activit i economice.
Salariul este abordat în dublu sens: cost i venit.
Salariul-cost reprezint cheltuielile suportate de agen ii economici pentru plata muncii,
contribu iile la asigur rile sociale i fondul de omaj.
Salariul-venit, revine factorului de produc ie munc , este o form de venit personal, de a
c rui m rime depinde satisfacerea nevoilor fiec rui salariat. În literatura economic salariul-
venit este abordat în mod diferit.
Lucr rile contemporane, preluând diferite elemente din teoriile înainta ilor, definesc
salariul-venit drept remunerarea muncii în raport cu cererea-oferta de munc , cu negocierile
colective între sindicate i patronat, cu reglement rile legislative privind func ionarea pie ei
muncii. A adar, salariul este o categorie economic complex , care presupune contract de
munc , negocieri colective, presta ii de securitate social , institu ii ale pie ei muncii.
Formele salariului sunt urm toarele:
- salariul nominal reprezint suma de bani pe care salariatul o prime te i este cel
negociat. Salariul nominal în care este inclus impozitul este salariul nominal brut;
- salariul net este acela pe care îl prime te salariatul ca venit, din care s-a sc zut
impozitul i alte re ineri prev zute prin lege;
- salariul real exprim cantitatea de bunuri i servicii care poate fi cump rat cu salariul
nominal, la un nivel dat al pre urilor, într-o anumit perioada de timp. M rimea salariului real
se calculeaz ca raport între salariul nominal i nivelul preturilor;
- salariul direct reprezint remunera ia efectiv primit de salariat, care corespunde cu
salariul net plus sumele corespunz toare pentru concediul legal;
- salariul indirect este acea parte a salariului pl tit familiei în func ie de alte criterii
decât consumul efectiv de munc ;
- salariul minim garantat este salariul fixat prin lege, în urma negocierilor sindicate-
guvern;
- salariul colectiv este atribuit tuturor salaria ilor unei firme când rezultatele economico-
financiare ale acesteia sunt deosebit de bune (prime, al 13-lea salariu, facilit i f cute
salaria ilor la anumite servicii precum cre e, case de odihn , cantine, etc.);
- salariul social reprezint acele venituri care completeaz salariul nominal i care
provin de la bugetul de stat sub forma aloca iei pentru copii, diferite ajutoare sociale.
M rimea efectiv a salariului este influen at de comportamentul contradictoriu al
salariatului, exprimat fie în efectul de substitu ie, fie în efectul de venit.
Efectul de substitu ie const în reducerea timpului liber i cre terea corespunz toare a
timpului muncii, care îi asigur salariatului venituri mai mari. Are deci loc o substitu ie a unei
p r i din timpul liber prin timp de munc .
Efectul de venit exprim situa ia în care salariatul ob ine un venit suficient de mare,
astfel încât are loc mic orarea timpului destinat muncii.
Rela ia efect de substitu ie-efect de venit pune în eviden cerin a ca m rimea salariului
s fie astfel determinate, încât s stimuleze pe salariat la munc . Principiile i modalit ile
concrete prin care se determin m rimea salariului pentru fiecare salariat exprim forma de
salarizare.
Formele de salarizare sunt stipulate în contractul de munc . Cele mai practicate forme
sunt în regie, în acord i în remiz .
Salarizarea în regie reprezint remunerarea salariatului dup timpul lucrat (ora, zi,
s pt mân , lun ) i se practic atunci când munca este complex i dificil de normat.
76
Salarizarea în acord este acea form de remunerare a individului sau grupului în func ie
de cantitatea de produse realizate, de num rul opera iunilor executate i se realizeaz în:
acord direct - stabilirea unui tarif constant pe bucat sau opera iune executat ; acord
progresiv - presupune ca la un anumit nivel de realizare a normei, tariful pe unitatea de produs
sau opera iune s se majoreze în anumite propor ii în mod progresiv; acord global se practic
la nivel de forma ie de lucru ce î i asum obliga ia de a realiza într-un termen stabilit un
produs sau o produc ie exprimat în unit i fizice, pentru care prime te o sum global .
Salarizarea în remiz , sau cote procentuale, se aplic de regul , în comer i în
activitatea de prest ri servicii.
Pia a muncii se caracterizeaz prin profunde dezechilibre, ca expresie a reducerii cererii de
munc , în condi iile dificult ilor de ansamblu ale economiei. În România, salariul minim este
rezultatul negocierilor între sindicate, patronat i guvern. El este stabilit la nivel de economie
i este corectat, în anumite propor ii cu rata infla iei.
Sinteza lec iei 6
În cadrul pie ei muncii se întâlnesc i se confrunt persoanele dispuse s tranzac ioneze

i s presteze în anumite condi ii (legale i/sau ilegale – în contextul pie ei gri i negre a
muncii) munc fizic , intelectual i, cu o pondere per ansamblu din ce în ce mai mare,
activitate creativ , cu acele persoane fizice sau juridice care î i exprim nevoia de munc
salariat ; toate acestea pe fondul unei eterogenit i de situa ii, pia a muncii nefiind nici unic
i nici unitar .
Oferta de munc într-un spa iu economico-social determinat (ora , zon , regiune, ar ,
comunitar) reprezint resursele de munc existente în societate, la un moment dat, i care se
delimiteaz pe baza unor criterii, cum ar fi: remunerarea, posesia unor aptitudini fizice i
intelectuale necesare prest rii unor anumite activit i specifice, c utarea sus inut a unui loc
de munc , i disponibilitatea imediat de a-l ocupa. Persoanele care nu îndeplinesc cumulativ
aceste criterii nu se includ în oferta de for de munc .
Efectul de substitu ie const în reducerea timpului liber i cre terea corespunz toare a
timpului muncii, care îi asigur salariatului venituri mai mari. Are deci loc o substitu ie a unei
p r i din timpul liber prin timp de munc .
Efectul de venit exprim situa ia în care salariatul ob ine un venit suficient de mare,
astfel încât are loc mic orarea timpului destinat muncii.
Cererea de munc reprezint nevoia de munc salariat , condi ionat de remunerare, care
se formeaz într-o economie de pia , la un moment dat sau pe o anumit perioad , exprimat
prin num rul locurilor de munc asigurate de c tre angajatori (persoane fizice i juridice,
publice i private).
Salariul reprezint suma de bani cu care este remunerat factorul de produc ie munc
pentru participarea sa la ob inerea rezultatelor unei activit i economice.
Salariul-cost reprezint cheltuielile suportate de agen ii economici pentru plata muncii,
contribu iile la asigur rile sociale i fondul de omaj.
Salariul-venit, revine factorului de produc ie munc , este o form de venit personal, de a
c rui m rime depinde satisfacerea nevoilor fiec rui salariat. În literatura economic salariul-
venit este abordat în mod diferit.
Salariul nominal reprezint suma de bani pe care salariatul o prime te i este cel
negociat. Salariul nominal în care este inclus impozitul este salariul nominal brut.
77
Salariul net este acela pe care îl prime te salariatul ca venit, din care s-a sc zut impozitul
i alte re ineri prev zute prin lege.
Salariul real exprim cantitatea de bunuri i servicii care poate fi cump rat cu salariul
nominal, la un nivel dat al pre urilor, într-o anumit perioada de timp. M rimea salariului real
se calculeaz ca raport între salariul nominal i nivelul preturilor.
Salariul direct reprezint remunera ia efectiv primit de salariat, care corespunde cu
salariul net plus sumele corespunz toare pentru concediul legal.
Salariul indirect este acea parte a salariului pl tit familiei în func ie de alte criterii decât
consumul efectiv de munc .
Salariul minim garantat este salariul fixat prin lege, în urma negocierilor sindicate-
guvern.
Salariul colectiv este atribuit tuturor salaria ilor unei firme când rezultatele economico-
financiare ale acesteia sunt deosebit de bune (prime, al 13-lea salariu, facilit i f cute
salaria ilor la anumite servicii precum cre e, case de odihn , cantine, etc.).
Salariul social reprezint acele venituri care completeaz salariul nominal i care provin
de la bugetul de stat sub forma aloca iei pentru copii, diferite ajutoare sociale.
Salarizarea în regie reprezint remunerarea salariatului dup timpul lucrat (ora, zi,
s pt mân , lun ) i se practic atunci când munca este complex i dificil de normat.
Salarizarea în acord este acea form de remunerare a individului sau grupului în func ie
de cantitatea de produse realizate, de num rul opera iunilor executate.
Salarizarea în remiz , sau cote procentuale, se aplic de regul , în comer i în activitatea
de prest ri servicii. Costul variabil exprim acele cheltuieli ale întreprinderii care se modific
în func ie de volumul produc iei. Se înscriu în aceast categorie de cost urm toarele: cheltuieli
de materii prime, materiale, combustibil, energie, salariile directe, etc. Costul variabil este o
func ie cresc toare fa de produc ie.
• resurse de munc
• pia a muncii
• cererea de munc
• oferta de munc
• salariu-cost
• salariu-venit
• salariul nominal
• salariul real
• salariul minim
• Care sunt particularit ile pie ei muncii?

• Care sunt func iile pie ei muncii?
• Care sunt factorii de care depinde cererea de munc ?
• Ce reprezint oferta de munc ?
• Ce este salariul i care sunt formele sale?
78
LEC IA 7
PROFITUL I RENTA
7.1. Introducere
În orice activitate economic sunt implica i factori de produc ie. Ca urmare, posesorii
acestora se simt îndrept i i s î i însu easc o parte din venitul ob inut din comercializarea
bunurilor i serviciilor realizate. Astfel, posesorul factorului capital îi revine profitul,
posesorului factorului munca - salariul, posesorului p mântului – renta, iar posesorului
capitalului financiar – dobânda.
Profitul, salariul, renta si dobânda, sunt principalele forme de venit în economia de pia .
Dup parcurgerea acestui curs, studentul va fi capabil s :
• cunoasc m rimea, formele i concep iile cu privire la profit

• explice conceptul i formele rentei
• în eleag mecanismul de formare a rentei i a pre ului p mântului
7.3.1. Conceptul i tipologia profitului
Într-o accep iune general , prin profit se în elege partea r mas din venitul total care
revine întreprinz torului dup ce s-au sc zut toate cheltuielile aferente venitului respectiv.
Profitul este criteriul esen ial de estimare i evaluare a randamentului capitalului i totodat ,
este unul din veniturile importante supuse impozit rii, constituind o resurs de prim
însemn tate a bugetului de stat.
Adam Smith i David Ricardo, considerau profitul ca o parte a valorii m rfurilor care
este re inut de patron. coala marginalist exclude profitul din resursele dezvolt rii i în
principiu, pentru marginali ti, profitul este nul.
Dup modul de determinare i realizare se disting:
- profitul brut reprezentat de partea ce r mâne din venitul total dup sc derea
cheltuielilor de produc ie;
- profitul net reprezentat de partea din venitul brut care r mâne dup ce au fost deduse
dobânda la capitalul propriu al întreprinz torului, salariul ca recompens pentru activitatea sa,
arenda i chiria pentru terenul i cl direa care îi apar in, impozitele i taxele ce se suport
direct din profit;
- profitul normal, legitim sau justificat ce reprezint câ tigul minim acceptat de
întreprinz tor ca s organizeze activitatea;
- profitul pur sau supraprofitul este profitul generat de împrejur ri deosebite, care nu au
leg tur cu activitatea întreprinz torului i se realizeaz , de regul , pe baza unor pre uri de
vânzare mai ridicate, în condi ii de monopol;
79
- profitul marginal reprezentat de profitul asigurat de produc ia marginal i este egal cu
diferen a dintre venitul marginal i costul marginal.
M rimea profitului stabilit în sum absolut ca diferen între venitul total i costul de
produc ie se nume te masa profitului.
Profitul poate fi exprimat i în m rime relativ ca rata profitului. Rata profitului
exprim gradul de valorificare a capitalului utilizat de întreprinz tor i ofer m sura
rentabilit ii unei firme. Dac pe termen scurt posibilit ile de maximizare a profitului se afl
sub semnul cheltuielilor suplimentare cu care se ob ine un spor de produc ie i al încadr rii lor
în pre ul pie ei, pe termen lung, maximizarea profitului depinde de capacitatea firmei de a
realiza produc ia cu costuri inferioare pre ului pie ei, în condi iile reducerii acestuia sub
presiunea ofertei.
Ra ionalitatea activit ilor economice cu caracter comercial este relevat de profit, c ruia
i se mai spune i beneficiu. Lipsa profitului face dificil sau chiar imposibil existen a în
continuare a activit ii care se încheie cu un asemenea rezultat i a firmei care o realizeaz .
Unit ile economice îl urm resc sistematic, acesta constituind motiva ia obiectiv a
proprietarilor capitalului. Maximizarea profitului la nivelul unit ilor economice constituie
criteriul cel mai important de apreciere a eficientei lor.
Din punctul de vedere al firmei, diferen a dintre încas rile totale i costurile totale
reprezint profitul brut.
Pr = CA – CT = Q(P – CTM),
unde: Pr – masa profitului

CA – cifra de afaceri (încas ri totale)
CT – costul total
P – pre ul
CTM – costul total mediu
Q – cantitatea vândut
Legea contabilit ii i Codul fiscal din fiecare tar reglementeaz modalit ile specifice
de determinare a profitului i impozitului pe profit în diferite domenii.
Dup ce firma pl te te impozitul i alte taxe pe profit, partea care r mâne este profitul
net. Profitul net are ca destina ii: investi ii noi, pentru m rirea capitalului tehnic, constituirea
de rezerve financiare, dividende (beneficii) pentru proprietarii capitalului (ac ionarii) etc.
Pragul de rentabilitate reprezint volumul produc iei pentru care nu se înregistreaz
nici pierderi nici profit, încas rile sunt egale cu costurile, astfel CA = CT => P = CTM.
7.3.2. Func iile profitului. Rata profitului i viteza de rota ie a capitalului
Dintre func iile profitului men ion m:

- motiveaz proprietarii de capital asupra utiliz rii acestuia în activit i cu caracter
comercial;
- stimuleaz ini iativa i acceptarea riscului din partea celor care îl urm resc drept scop;
- incit la cre terea eficien ei i cultiv spiritul de economie;
- este un criteriu în func ie de care se decide alocarea resurselor pe activit i i firme,
orientându-se spre cele mai profitabile i mai moderne;
- este o surs de finan are direct sau indirect a oric rei activit i, inclusiv a celor
social-culturale;
- asigur autofinan area, total sau par ial , respectiv o minim independen financiar ,
absolut necesar oric rei firme competitive.
80
Sistemul activit ilor motivate de ob inerea profitului poate s genereze i abuzuri.
Existen a îns a unui cadru legal puternic descurajant sub acest aspect, i a unor mijloace
eficiente la dispozi ia statului, între care un sistem de impozite i taxe care asigur o
redistribuire corespunz toare a veniturilor în cadrul societ ii, poate atenua sau rezolva astfel
de fenomene.
M rimea profitului este variabil de la o firm la firm , în perioade de timp diferite i în
teritoriu. Gradul de profitabilitate al firmei se exprim cu ajutorul ratei profitului, exprimat
prin profit raportat la cost total, cifra de afaceri, respectiv capital utilizat.
Ratele rentabilit ii (profitabilit ii):
1.Rata economic :
Rata rentabilit ii activului total = (Rezultatul exerci iului înaintea impozit rii sau
profitul brut total / Activ total) x 100
Rata rentabilit ii economice a exploat rii = (Rezultatul exploat rii sau Profitul din
exploatare/ Active de exploatare) x 100
2.Rata comercial :
Rc = ( P / CA) x 100,
unde: P = profitul net;
CA = cifra de afaceri.
3.Rata financiar :
Rata rentabilit ii financiare a capitalului permanent = (Rezultatul curent / Capital

permanent) x 100
Rata rentabilit ii financiare a capitalului propriu = (Rezultatul exerci iului / Capital

propriu) x 100
Capitalul propriu al ac ionarilor exclude în mod normal efectul oric rui activ necorporal
(goodwill, marc înregistrat , etc.) i se determin prin sc derea tuturor obliga iilor i
activelor necorporale din activele totale.
4.Rata resurselor consumate, se determin prin raportarea masei profitului la costurile

totale ocazionate de atragerea i utilizarea resurselor consumate.
Rata rentabilit ii fie ea financiar , economic , comercial , este un indicator care

permite evaluarea performan elor economice i financiare ale firmei pentru diagnosticul
intern, fiind un instrument util managerilor, ac ionarilor/asocia ilor dar i partenerilor externi.
Din analiza ratelor de profit rezult factorii de care depind volumul profitului i gradul
de profitabilitate al firmei, i anume:
- costul unitar, cu care profitul este într-o rela ie negativ (cre te costul, scade profitul);
- pre ul unitar, cu care profitul este într-o rela ie pozitiv (cre te pre ul, cre te profitul);
- volumul produselor i serviciilor vândute, cu care profitul este intr-o rela ie pozitiv
(cre te produc ia, cre te profitul) – excep ie în cazul în care costul variabil cre te mai repede
decât produc ia, profitul înregistrând o sc dere;
- modul în care se distribuie veniturile între posesorii factorilor de produc ie – cu cât
dobânda, renta i salariul sunt mai mici, cu atât va fi mai mare partea destinat profitului;
- viteza de rota ie a capitalului, fa de care profitul este într-o rela ie pozitiv (cre te
viteza, cre te profitul).
81
Viteza de rota ie a capitalului (Vk) se exprim fie prin durata unei rota ii, fie prin
num rul de rota ii în unitatea de timp.
De exemplu, dac un capital de 100 de milioane de lei are un num r de dou rota ii pe an,
înseamn c durata unei rota ii este de ase luni. Cu cât durata unei rota ii este mai mic , cu
atât num rul de rota ii în unitatea de timp este mai mare, i deci viteza de rota ie a capitalului
folosit cre te, sporind produc ia i profitul.
Indicatorii vitezei de rota ie sunt:
1. Num rul de rota ii (r):
r = CA/ K (rot. /an)
sau r = CA / Kc
unde: CA – cifra de afaceri

K – capitalul folosit (total)
Kc – capitalul circulant
2. Durata în zile (dz)
dz = 1/r * 365 (zile/rot.)
Rata profitului este foarte important pentru orientarea structurii produc iei pe produse,
ramuri i subramuri, fiind c utate cele care ofer o rat cât mai înalt . În c utarea acestei rate,
unii agen i economici î i restrâng sau chiar abandoneaz anumite activit i – cu profit mai mic
– i dezvolt sau ini iaz altele – cu profit mai mare – ceea ce imprim tuturor activit ilor o
dezvoltare inegal în timp.
7.3.3. Renta - con inut i tipologie
În sens uzual renta este un venit stabil realizat de posesorul unui bun imobiliar (p mânt,
cl diri, construc ii, resursele de ap ) sau mobiliar (hârtii de valoare, capital b nesc). În sens
restrâns se folose te termenul de rent economic , care reprezint plata pentru folosirea unei
resurse economice nesubstituibile, a c rei ofert total este insuficient în raport cu cererea,
constituind un venit pentru posesorul acestuia.
În gândirea economic s-au conturat de-a lungul timpului, numeroase concep ii cu
privire la natura, formele i con inutul rentei. În economia contemporan majoritatea colilor
i curentelor de gândire economic sus in valabilitatea universal a rentei, caracterul ei de
fenomen comun tuturor formelor de activitate economic . Renta economic se prezint în
numeroase forme, func ie de natura i caracteristicile factorilor care pot fi de inu i i utiliza i
în condi ii de monopol, cu calit i excep ionale.
A. Renta funciar – constituie un venit care revine proprietarului terenului în virtutea
monopolului asupra p mântului de la care sunt exclu i ceilal i agen i economici. Renta
funciar se prezint sub mai multe forme.
- renta absolut care este încasat de to i proprietarii funciari indiferent de calitatea
terenului pe care îl de in. Plata rentei se face sub form de arend ;
- renta diferen ial care provine din diferen a de fertilitate dintre terenuri fiind numit i
renta de fertilitate, sau din diferen e de productivitate generate de investi ii succesive pe
aceea i suprafa de teren;
- renta de monopol este supraprofitul realizat de posesorul unor suprafe e de teren cu
însu iri speciale care produc în cantit i reduse produse cu calit i deosebite;
82
- renta de pozi ie rezultat din diferen ele de cheltuieli de transport i exploatare pe care
le genereaz terenurile care au pozi ie diferit fa de pie ele de desfacere i/sau c ile de
comunica ie.
B. Renta minier , încasat de proprietarii minelor, sondelor ce se datoreaz diferen ei de
con inut în substan util a z c mântului sau pozi iei z c mântului.
C. Renta în construc ii provine de la terenurile destinate construc iilor i este în func ie
de diferen a de calitate (terenuri mai bine echipate cu elemente de suprastructur – surse de
ap , energie, mijloace de transport, servicii comunale) sau pozi ie (ex. situate în centrul
localit ilor).
D. Renta de monopol – este venit excedentar încasat de întreprinz torii care dispun i
folosesc factorii de produc ie cu însu iri excep ionale, rari i nesubstituibili, de la utilizarea
c rora sunt exclu i ceilal i întreprinz tori.
E. Renta de abilitate reprezint venituri suplimentare care se ob in ca urmare a
aptitudinilor i competen elor unui individ.
F. Renta consumatorului este un plus de venit rezultat din pre ul mai ridicat, pe care
consumatorul ar fi dispus s -l pl teasc pentru a cump r marfa dorit , fa de pre ul real, mai
redus.
G. Renta produc torului este câ tigul suplimentar realizat de întreprinz torii care pot
s - i vând marfa la un pre superior celui estimat.
H. Renta conjunctural , comercial i industrial , este renta legat de folosirea unor
împrejur ri favorabile, care permit ob inerea de câ tiguri suplimentare.
I. Renta de marc , de autor sau model, este renta care reflect dreptul de in torilor de a
încasa venituri de la care sunt excluse celelalte persoane, în virtutea de inerii unui drept de
proprietate industrial sau intelectual .
La baza rentei se afl surplusul de produc ie i de venit ce rezult fie din utilizarea unor
factori de produc ie cu calit i deosebite, fie din aplicarea principiilor moderne de
management sau chiar din specularea unor situa ii specifice care pot s determine o diferen
favorabil între pre ul de vânzare efectiv i cel care ar fi ob inut în condi ii normale.
Mecanismul form rii rentei economice, ca surplus sau excedent peste venitul normal se
fundamenteaz pe legea randamentelor nepropor ionale. Con inutul legii randamentelor
nepropor ionale const în aceea c , atunci când se combin unul sau mai mul i factori
constan i, cu alt factor variabil, cantit ile adi ionale din acest ultim factor determin , într-o
prim etap m rirea produc iei, apoi produc ia suplimentar aferent cantit ilor adi ionale
din factorul variabil î i încetine te cre terea, pentru ca, în faza urm toare, sporul produc iei
s fie tot mai slab, iar în final chiar s scad . Transformarea produc iei suplimentare în venit
rentier depinde de situa ia cererii i ofertei la bunul respectiv.
M rimea rentei este egal cu diferen a dintre venitul ob inut în urma utiliz rii unui
factor de produc ie cu performan e superioare i ofert inelastic i cel realizat în situa iile
când se folosesc factorii cu randamente medii i mai u or de procurat.
Pre ul p mântului reprezint suma de bani pl tit pentru transferarea dreptului de
proprietate asupra unei suprafe e de teren prin actul de vânzare-cump rare. Lucr rile de
amenajare, ameliorare sau chiar simpla cultivare de-a lungul timpului confer p mântului
calitatea de p mânt-capital.
Pre ul p mântului ca p mânt-capital este influen at de mai mul i factori:
- cererea i oferta de terenuri agricole – limitarea natural a p mântului imprim ofertei
totale de terenuri agricole caracter inelastic, de indiferen a la varia ia pre ului. Concuren a se
deplaseaz de pe terenul ofertei pe cel al cererii. Ca urmare, pre ul p mântului evolueaz în
raport cu mi carea agen ilor economici care sunt dispu i s investeasc în agricultur ;
83
- m rimea i evolu ia rentei – renta ridicat sau coborât m re te sau reduce pre ul
p mântului. Condi ia principal este existen a sau non existen a dorin ei agen ilor de a investi
în terenuri agricole;
- rata dobânzii bancare – proprietarul funciar va pretinde la vânzarea terenului o sum
egal cu capitalul depus la banc , cu rata dobânzii la zi, care îi va aduce un venit anual egal cu
renta ob inut dac arendeaz p mântul;
- posibilitatea folosirii alternative a p mântului – suprafe ele de teren sunt susceptibile
pentru diferite utiliz ri (agricultura, silvicultura, construc ii, urbanism, c i de comunica ii,
turism). Folosin a care asigur pre ul cel mai ridicat influen eaz pre ul p mântului.
Proprietarii funciari vor accepta s nu modifice destina ia agrar a terenurilor pe care le de in,
numai cu condi ia realiz rii unui venit comparabil cu cel ob inut în alternativa modific rii
destina iei acestuia;
- ameliorarea pozi iei terenurilor – realizarea de infrastructuri care ofer posibilit i mai bune
de exploatare a terenurilor, chiar dac proprietarul nu a avut nici o contribu ie la executarea
lor, influen eaz pre ul p mântului. Analiza pre ului terenurilor agricole pe perioade mai lungi
de timp, relev o tendin net de cre tere, cu unele oscila ii intermediare.
Sinteza lec iei 7
Prin profit se în elege partea r mas din venitul total care revine întreprinz torului dup
ce s-au sc zut toate cheltuielile aferente venitului respectiv.
Profitul brut reprezint partea care r mâne din venitul total dup sc derea cheltuielilor
de produc ie.
Profitul net reprezint partea din venitul brut care r mâne dup ce au fost deduse
dobânda la capitalul propriu al întreprinz torului, salariul ca recompens pentru activitatea sa,
arenda i chiria pentru terenul i cl direa care îi apar in, impozitele i taxele care se suport
direct din profit.
Profitul normal, legitim sau justificat reprezint câ tigul minim acceptat de întreprinz tor
ca s organizeze activitatea.
Profitul pur sau supraprofitul este profitul generat de împrejur ri deosebite, care nu au
leg tur cu activitatea întreprinz torului i se realizeaz , de regul , pe baza unor pre uri de
vânzare mai ridicate, în condi ii de monopol.
Profitul marginal este reprezentat de profitul asigurat de produc ia marginal i este egal
cu diferen a dintre venitul marginal i costul marginal.
Pragul de rentabilitate reprezint volumul produc iei pentru care nu se înregistreaz nici
pierderi nici profit, încas rile sunt egale cu costurile.
Viteza de rota ie a capitalului se exprim fie prin durata unei rota ii, fie prin num rul de
rota ii în unitatea de timp.
Rent economic , reprezint plata pentru folosirea unei resurse economice
nesubstituibile, a c rei ofert total este insuficient în raport cu cererea, constituind un venit
pentru posesorul acestuia.
Renta funciar constituie un venit ce revine proprietarului terenului în virtutea
monopolului asupra p mântului de la care sunt exclu i ceilal i agen i economici.
Renta absolut care este încasat de to i proprietarii funciari indiferent de calitatea
terenului pe care îl de in. Plata rentei se face sub form de arend .
84
Renta diferen ial provine din diferen a de fertilitate dintre terenuri fiind numit i renta
de fertilitate, sau din diferen e de productivitate generate de investi ii succesive pe aceea i
suprafa de teren.
Renta de monopol este supraprofitul realizat de posesorul unor suprafe e de teren cu
însu iri speciale care produc în cantit i reduse produse cu calit i deosebite.
Renta de pozi ie rezult din diferen ele de cheltuieli de transport i exploatare pe care le
genereaz terenurile ce au pozi ie diferit fa de pie ele de desfacere i/sau c ile de
comunica ie.
Renta minier , încasat de proprietarii minelor, sondelor se datoreaz diferen ei de
con inut în substan util a z c mântului sau pozi iei z c mântului.
Renta în construc ii provine de la terenurile destinate construc iilor i este în func ie de
diferen a de calitate (terenuri mai bine echipate cu elemente de suprastructur – surse de ap ,
energie, mijloace de transport, servicii comunale) sau pozi ie (ex. situate în centrul
localit ilor).
Renta de monopol este un venit excedentar încasat de întreprinz torii care dispun i
folosesc factorii de produc ie cu însu iri excep ionale, rari i nesubstituibili, de la utilizarea
c rora sunt exclu i ceilal i.
Renta de abilitate reprezint venituri suplimentare ce se ob in ca urmare a aptitudinilor i
calit ilor unui individ.
Renta consumatorului este un plus de venit rezultat din pre ul mai ridicat, pe care
consumatorul ar fi dispus s -l pl teasc pentru a cump r marfa dorit , fa de pre ul real, mai
redus.
Renta produc torului este câ tigul suplimentar realizat de întreprinz torii care pot s - i
vând marfa la un pre superior celui estimat.
Renta conjunctural , comercial i industrial , este renta legat de folosirea unor
împrejur ri favorabile, care permit ob inerea de câ tiguri suplimentare.
Renta de marc , de autor sau model, este renta care reflect dreptul de in torilor de a
încasa venituri de la care sunt excluse celelalte persoane.
Pre ul p mântului reprezint suma de bani pl tit pentru transferarea dreptului de
proprietate asupra unei suprafe e de teren prin actul de vânzare-cump rare.
• profit
• profit brut
• profit net
• profit normal
• supraprofit
• profit marginal
• rata profitului
• renta
• renta funciar
• renta minier
• renta de monopol
• renta de abilitate
• renta consumatorului
• renta produc torului
• renta conjunctural
• renta de marc
85
• Ce este profitul i cum este privit în accep iunea unor coli de gândire economic ?
• Cum poate fi determinat m rimea profitului?
• Cum se define te renta?
• Care sunt formele rentei funciare?
• Care sunt factorii care influen eaz pre ul p mântului-capital?
86
LEC IA 9
PIA A MONETAR . DOBÂNDA
8.1. Introducere
Doctrina economic precizeaz , în principal, dou modele de abordare: modelul european,

dominat de lumea bancar , în care b ncile utilizeaz aproape toate instrumentele monetar-
financiare, i modelul anglo-saxon, în care se folose te no iunea numit generic pia financiar
în care se delimiteaz pia a monetar i pia a de capital.
• explice sistemul bancar contemporan i rolului b ncilor

• descrie masa monetar i structurile ei
• analizeze cererea i oferta de moned
• în eleag conceptul de dobând i cel al echilibrului pie ei monetare
• eviden ieze obiectivele i instrumente politicilor monetare
8.3.1. Banii i sistemul bancar
Banii au ap rut i au evoluat ca instrumente care s faciliteze tranzac iile dintre parteneri
i desf urarea vie ii economice. Prima form de existen a banilor a constituit-o forma
marf -bani care s-a caracterizat prin faptul c mijlocirea raporturilor de schimb se realiza de
anumite m rfuri precum sarea, animalele, bl nurile, etc. Cu timpul, acest rol a început s fie
îndeplinit de metale pre ioase, precum aurul i argintul, datorit tr s turilor acestora, ap rând
treptat banii cu valoare intrinsec . În func ia de mijlocitori ai schimbului de m rfuri i
servicii, banii se afl doar temporar în posesia agen ilor economici i nu este obligatoriu ca ei
s aib o valoare proprie, intrinsec . De aceea, treptat, monedele din metale pre ioase au fost
înlocuite cu bani de hârtie i cu monede din metal comun.
Banii de hârtie, dup natura lor economic , sunt de dou feluri: bilete de banc
(bancnote, bani de credit sau moneda de hârtie) i bani de hârtie propriu-zi i sau hârtie-
moned .
În pofida diversit ii de opinii, pot fi identificate urm toarele func ii ale banilor:
- mijloc de m surare a activit ii economice, banii m soar cheltuielile efectuate i
rezultatele ob inute în activitatea economic prezent i trecut precum i cele avute în vedere
în perioada urm toare.
- mijloc de schimb, atunci când m rfurile se achit în momentul livr rii lor.
87
- mijloc de plat , atunci când drepturile i obliga iile economice sunt evaluate în bani i
se sting prin cedarea (primirea) sumei corespunz toare. Ca mijloc de plat , banii servesc îns ,
i pentru stingerea altor obliga ii.
- mijloc de rezerv de valoare, atunci când ob inerea banilor prin vânzarea bunurilor sau
serviciilor ofer de in torilor posibilitatea s fac economii, denumite rezerve de valoare.
Func ionarea pie ei concuren iale i mecanismele form rii pre urilor sunt organic legate
de mecanismele i func iile specifice pie elor ca: pia a muncii, pia a capitalului i pia a
valutar .
Interdependen ele dintre aceste pie e se reflect în procesul unitar de asigurare a
economiei cu disponibilit ile b ne ti pentru mijlocirea schimbului, creditarea agen ilor
economici solvabili, formarea de noi capitaluri, asigurarea posibilit ilor interne de finan are.
B ncile, ca agent economic autonom, reprezint institu ii financiare care au ca
activitate principal atragerea de depozite i împrumutarea unor sume în scopul acord rii de
credite i efectu rii de plasamente în schimbul unor sume/ pl i (dobânzi, tarife, comisioane i
speze bancare).
B ncile au func ii active i pasive. Principala func ie activ const în acordarea de
împrumuturi solicitan ilor, care întrunesc condi iile de bonitate financiar , adic au
capacitatea economic de a restitui la scaden creditele contractate cu dobânzile aferente.
O alt func ie activ a b ncilor const în p strarea elasticit ii mijloacelor de plat . Ea
revine b ncii de emisiune care adapteaz cantitatea de bilete de banc la fluctua iile nevoilor
de mijloace de plat ale vie ii economice.
Func iile pasive ale b ncilor se concretizeaz în primirea depunerilor pe care le fac
clien ii: depuneri spre fructificare (depozite) i depuneri pentru executarea de pl i din ordinul
acestora.
În perioada contemporan , b ncile au dobândit alte dou func ii fundamentale: gestiunea
pl ilor i selec ionarea i sus inerea proiectelor de dezvoltare.
Amploarea rolului b ncilor, ca i diversificarea func iilor îndeplinite de ele, au impus
specializarea activit ii bancare i constituirea diferitelor forme de b nci:
- b ncile de emisiune - au rolul de a emite moned i de a asigura controlul asupra masei
monetare, de a acorda credite altor b nci i de a coordona politicile monetar , valutar i de
credit ale statului;
- b ncile comerciale de depozit – sub forma b ncilor de depozit propriu-zise, care î i
formeaz capitalul din depuneri la vedere i pe termen i care nu fac împrumuturi decât pe
termen scurt i b ncile de afaceri, care dispun de capitaluri proprii însemnate i î i pot
procura mijloacele necesare pentru finan area întreprinderilor prin emisiunea de obliga iuni i
de ac iuni;
- b ncile specializate care acord credite speciale anumitor categorii de activit i: case
de credit agricol, b nci de credit financiar, b nci de credit na ional, b nci de comer exterior
etc. Exist i b nci specializate în opera iuni interna ionale (BIRD, BERD .a.).
Sistemul financiar bancar din România cuprinde:
- Banca Na ional a României ca banca de emisiune de moned , de reglementare a
sistemului monetar de credit i de supraveghere a tuturor societ ilor bancare din ar ;
- B ncile comerciale cu rol de atragere a disponibilit ilor b ne ti de la agen ii
economici i popula ie, acordarea de credite i efectuarea tuturor opera iunilor specifice
sistemului bancar;
- Casele de economii care efectueaz colect ri de la popula ie i acord credite pentru
construc ia de locuin e;
- Cooperativele de credit care colecteaz numai de la membrii cooperatori i acord
împrumuturi acestora;
88
- Societ ile de asigurare i reasigurare care efectueaz plata sumei asigurate total sau
par ial în favoarea beneficiarului în cazul producerii evenimentului pentru care s-a asigurat
asiguratul;
- Trezoreria în calitate de reprezentant al statului, colecteaz impozitele i taxele de la
contribuabili, persoane fizice i juridice i pl te te diver ilor agen i economici în contul
administra iei publice, a func ioneaz ca i casier al statului dar i ca bancher.
În economia contemporan , moneda cuprinde ansamblul mijloacelor de plat care pot fi
utilizate direct pentru efectuarea tranzac iilor pe pia . Nici un flux economic nu se poate
desf ura f r participarea direct sau indirect a monedei.
Masa monetar const din totalitatea instrumentelor de circula ie i plat de care
dispune economia unei ri, la un moment dat sau, în medie, într-un orizont de timp
(trimestru, an). Ea include monedele i bancnotele aflate în circula ie i conturile curente
asupra c rora pot fi trase cecuri.
Totalitatea componentelor sau ansamblul principiilor i normelor juridice, economice si
institu ionale care reglementeaz circula ia monetar în interiorul unui stat formeaz sistemul
monetar.
Banca Na ional a României este institu ia monetar-financiar central a statului,
func ionând sub supravegherea Parlamentului. Ea are responsabilitatea înf ptuirii politicii
monetare i de credit, ac ionând în mod tiin ific, cu profesionalism pentru asigurarea puterii
de cump rare a monedei na ionale – LEUL. Denominarea leului, trecerea la leul greu
începând de la 1 iulie 2005, este o dovad evident în acest sens. Prin statutul s u, Banca
Na ional a României se bazeaz pe capitalul public.
Func iile B nci Na ionale a României constau, în principal, în:
- asigurarea în totalitate a emisiunii monetare;
- conducerea politicii monetare i valutare a rii;
- supravegherea activit ii de acordare de credite realizate de b ncile comerciale;
- supravegherea activit ii de gestiune a politicii de trezorerie de c tre Banca
Comercial Român , c reia i-a fost delegat aceast func ie de c tre Banca Na ional a
României etc.
Aceste func ii fac parte din managementul bancar al celei mai importante b nci din ara
noastr , care se realizeaz în dublu sens: al autorit ii monetare na ionale supreme i al
asigur rii conducerii competente prin personal de înalt calificare la toate nivelurile, începând
de la Consiliul de administra ie pân la directoratul micro-bancar.
În ansamblul masei monetare s-au conturat, de-a lungul timpului, dou componente:
- disponibilit ile monetare propriu-zise (bilete ale b ncii de emisiune, monedele
divizionare, moneda scriptural , cecurile la purt tor, etc.). Ele sunt lichidit i perfecte, în
m sur s sting imediat o datorie f r diminuarea resurselor de inute;
- disponibilit ile semi-monetare (economiile pe bilete bancare, bonurile de cas ale
b ncilor, nominative sau la purt tor, depunerile pe termen la trezorerie, efectele de comer
negociabile, etc.). Ele nu sunt lichiditate perfect , dar pot fi transformate într-un mijloc de
plat , dup o opera iune intermediar f r a pierde din capitalul acumulat.
8.3.2. Agregatele monetare
Analiza masei monetare, a structurii i dinamicii sale, poate fi elucidat prin conceptul
de agregat monetar, prin care sunt desemnate p r ile constitutive ale masei monetare i semi-
monetare, ale instrumentelor de schimb i de plat în totalitatea lor.
Lichiditatea unui activ reprezint u urin a cu care un individ poate vinde activul de inut
la un anumit moment, la un anumit pre , cât mai repede, în condi iile minimiz rii costului de
tranzac ionare.
89
Caracteristicile agregatelor monetare:
- ansamblu omogen de active posibil a fi utilizate ca mijloc de plat (principiul
omogenit ii);
- activele incluse în aceea i grup prezint acela i grad de lichiditate (principiul
lichidit ii).
În literatura de specialitate se opereaz cu patru agregate monetare:
- primul agregat monetar (M0) cuprinde acele mijloace de circula ie i de plat care sunt
instrumente monetare în sensul strict al cuvântului (monede divizionare, biletele de hârtie sau
moneda fiduciar – numerar în circula ie în afara sistemului bancar i cecurile de lucru la
purt tor, apar inând reziden ilor nonfinaciari).
- al doilea agregat monetar (M1), conform BNR masa monetar în sens restrâns,
cuprinde componentele primului agregat M0 i conturile curente, depozitele la vedere.
Agregatele M1 i M2 formeaz masa monetar , adic disponibilit ile gestionate de sistemul
bancar. În economia modern aceasta se afl sub dou forme: moneda manual (care trece
dintr-o mâna în alta) i moneda scriptural .
- al treilea agregat monetar (M2) reprezint conform BNR masa monetar intermediar
sunt incluse pe lâng M1, i depozitele cu durat ini ial de pân la doi ani inclusiv.
- al patrulea agregat monetar (M3) reprezint masa monetar în sens larg sunt incluse pe
lâng M2, i alte instrumente financiare precum împrumuturi din opera iuni repo,
ac iuni/unit i ale fondurilor de pia monetar , titluri de valoare negociabile cu maturitatea de
pân la doi ani inclusiv.
8.3.3. Pia a monetar
Pia a monetar reprezint ansamblul tranzac iilor cu moned , a a cum rezult el din
confruntarea cererii cu oferta.
În func ionarea mecanismelor acestei pie e sunt implicate urm torii agen i economici:
- statul, care pe baza suveranit ii sale confer putere liberatorie monedei i stabile te
coordonatele politicii monetare;
- Banca Central (de emisiune) care emite moned i exercit controlul asupra monedei
aflate în circula ie;
- sistemul bancar care face leg tura între agen ii priva i, pune în circula ie moneda
legal , acord credite i creeaz o form specific de moned , cea bancar ;
- întreprinderile (firmele) i gospod riile popula iei, care pot oferi sau solicita
disponibilit i b ne ti, prin intermediul b ncilor sau altor agen i de schimb.
Cererea de moned reprezint cantitatea de moned solicitat de agen ii economici la
un moment dat pentru achizi ionarea de bunuri i servicii sau în scop speculativ.
Cererea de moned depinde de volumul opera iunilor, al tranzac iilor de bunuri i
servicii intermediate efectiv de moned i de viteza de rota ie a acesteia. Masa monetar este
direct propor ional cu cantitatea bunurilor i a serviciilor supuse tranzac ion rii la un anumit
pre i invers propor ional cu viteza de rota ie a monedei. La baza cererii de moned lichid
(numerar) din partea agen ilor economici stau cel pu in patru mobile: mobilul venitului,
mobilul afacerilor (împreuna formeaz mobilul tranzac iilor), mobilul precau iei i mobilul
specula iei. Cantitatea de moned cerut de agen ii economici pentru primele trei mobiluri se
modific odat cu cre terea venitului i este neglijabil influen at de rata dobânzii. Cererea de
moned pentru scopuri speculative depinde, îns , de nivelul dobânzii, când acesta cre te,
scade cererea i invers.
Oferta de moned reprezint cantitatea de moned pus la dispozi ia agen ilor
economici i a altor utilizatori de moned de c tre sistemul bancar.
90
Cea mai mare parte a monedei este creat de b ncile comerciale, prin ceea ce se nume te
pia a interbancar . Cererea de moneda de c tre b nci este limitat de o serie de mecanisme
spontane care contribuie la echilibrarea cererii i ofertei de moned la un moment dat.
Compensarea reciproc a obliga iunilor de plat i a drepturilor de încasat ale clien ilor de
c tre b nci este o alt limit . La aceste dou limite se adaug riscul. B ncile cer garan ii
pentru un împrumut iar agen ii economici trebuie s demonstreze c afacerea finan at de
credit este profitabil .
8.3.4. Dobânda i rata dobânzii
Pentru acordarea dreptului de folosire a resurselor b ne ti împrumutate, b ncile pretind

i încaseaz dobând sau comision dup caz.
Dobânda reprezint suma de bani pl tit pentru dreptul de folosin temporar a
mijloacelor b ne ti împrumutate, sau dac banii sunt privi i ca lichiditate, dobânda
reprezint pre ul consim it a fi pl tit de cel ce se împrumut pentru procurarea lichidit ii.
Fiind un surplus pl tit proprietarului, peste m rimea capitalului folosit, dobânda
reprezint o form de venit care se poate realiza numai într-o activitate economic eficient .
Exist mai multe forme ale dobânzii:
- dobânda de pe pia a monetar , la creditele pe termen scurt între b ncile comerciale i
între acestea i Banca Central ;
- dobânzile aplicate de b nci sau alte institu ii financiare persoanelor juridice/ firme etc.;
- dobânda de pe pia a obliga iunilor, caracteristic a plasamentelor pe termen lung;
- dobânda practicat de casele de economii sau b nci pentru depozitele la vedere i
termen.
Indiferent de forma sub care se manifest , dobânda are o m rime. M rimea dobânzii se
exprim prin masa i rata dobânzii.
Masa dobânzii reprezint m rimea absolut a dobânzii anuale pl tit la suma total
împrumutat . M rimea ei relativ , numit rata dobânzii anuale, este raportul procentual
între masa dobânzii i capitalul împrumutat.
Rata dobânzii poate fi: rat nominal , adic rata pl tit de debitor necorectat cu rata
infla iei (defla iei), rata real , adic rata nominal corectat cu rata infla iei (defla iei).
Din punct de vedere al modului de calcul, dobânda este de dou feluri:
- simpl , se calculeaz numai asupra sumei împrumutat ini ial,
- compus , se calculeaz asupra datoriei ini iale la care se adaug suma capitalizat a
dobânzilor deja percepute pentru perioadele anterioare.
Dobânda simpl se determin :
D = S0 * d’ * n
unde D = dobânda;
S0 = suma depus ini ial (în cazul depozitelor) sau suma creditat
d’ = rata dobânzii
n = perioada de timp sau num rul de zile ale depozitului/360 zile
Când se acord un credit pe o durata mai mare de un an i dobânda nu este pl tit anual
creditorului, se folose te dobânda compus :
D = S0 (1 + d’)n - S0
91
Dobânda compus înseamn c dobânda din fiecare an se adaug la suma ini ial dat cu
împrumut i de aceea, în anul urm tor, va fi luat în calculul dobânzii la fel ca suma ini ial .
Altfel spus, primim dobând i la dobânda din anul precedent.
Suma care va fi returnat dup „n” ani se calculeaz prin formula:
Sn = S0 (1 + d’)n
Rata nominal a dobânzii este rata dobânzii care apare în contractul de credit sau a
contractului pentru depozit.
De exemplu, rata dobânzii de 10% afi at de banc în cazul unui depozit sau de 5% în
cazul unui credit.
Rata real a dobânzii este rata nominal a dobânzii (prezentat mai sus) din care se
scade rata infla iei.
r = d’ – i’
unde: r = rata dobânzii reale;

d’ = rata dobânzii nominale;
i’ = rata infla iei.
Rata dobânzii nete reprezint rata dobânzii nominale din care s-a sc zut impozitul.
Dobânda net este de fapt, dobânda primit efectiv de c tre cel care împrumut (creditor).
Spre exemplu, în cazul unui depozit se pl te te impozit de 16% (cota unic de impozitare) din
dobânda primit .
Dobânda fix r mâne neschimbat pe toat perioada credit rii sau a depozitului f cut.
Dobânda variabil este dobânda care se calculeaz periodic (de regul la 3 luni) în func ie de
evolu ia dobânzii pe pia . Acest tip de dobând îi ofer creditorului posibilitatea de a se ap ra
de pierderea care ar rezulta pentru el din fixarea unei dobânzi neschimbate la acordarea
creditului într-o perioad de ascensiune a dobânzii.
La un anumit nivel al ratei dobânzii, celelalte condi ii fiind date, evolu ia cererii i
ofertei de moned asigur realizarea echilibrului pe pia a monetar .
Pia a monetar se afl în echilibru, când, la un anumit nivel al ratei dobânzii, cantitatea
de moned oferit este egal cu cantitatea de moned cerut . Cre terea cererii de moned duce
la sporirea cantit ii de moned pe pia a i cre terea ratei dobânzii i invers. Cre terea ofertei
de moned duce la sc derea ratei dobânzii i cre terea masei monetare tranzac ionate i
invers.
8.3.5. Politica monetar
Politica monetar reprezint ansamblul obiectivelor, instrumentelor, m surilor i

metodelor prin care autorit ile publice abilitate caut s influen eze condi iile
macroeconomice prin ajustarea cererii i ofertei de bani.
Autorit ile monetare au la dispozi ie trei op iuni principale: suplimentarea ofertei de
bani prin tip rirea acestora (o asemenea opera iune este folosit mai rar în prezent); controlul
nemijlocit asupra de inerilor de bani în sectorul monetar; opera iuni de open market.
Obiectivul fundamental al politicii monetare îl constituie stabilitatea pre urilor împreun
cu limitarea infla iei i men inerea valorii interne i externe a monedei na ionale.
Responsabilitatea înf ptuirii acestor obiective revine B ncii Centrale.
Principalele instrumente de politic monetar folosite de majoritatea b ncilor centrale
sunt: instrumente indirecte, instrumente directe, alte elemente de conducere a politicii
monetare.
92
Instrumentele indirecte sunt:
[1] Facilit ile de refinan are i de depozit sunt instrumentele prin care b ncile
comerciale au acces la resursele de finan are ale b ncii centrale (refinan are), respectiv au
posibilitatea de a plasa la banca central resursele b ne ti disponibile (depozit). Ratele
dobânzilor la aceste facilit i creeaz , de regul , coridorul dobânzilor pie ei monetare (rata
dobânzii la creditele de refinan are este limita superioar a dobânzilor practicate în sistem, iar
rata dobânzii la depozitele constituite este limita inferioar ). Aceste opera iuni sunt demarate
de b ncile comerciale.
[2] Opera iunile de pia (open-market) sunt instrumentul predilect în economiile
dezvoltate. Prin “open market” se în elege pia deschis . Banca na ional central cump r
sau vinde titluri ale împrumuturilor publice i private pe pia a monetar în vederea restrângerii
sau extinderii lichidit ii b ncilor, a dirij rii creditelor i, prin aceasta, a influen rii activit ii
economice generale, inclusiv a activit ii comer ului exterior. Altfel spus, prin vânz rile de
efecte publice i comerciale pe pia , banca central poate s absoarb excesul de lichiditate,
iar prin cump r rile de efecte publice i comerciale poate s completeze lichiditatea. Includ de
asemenea i opera iuni de refinan are .a.
[3] Rezervele minime obligatorii sunt, în esen , disponibilit i ale b ncilor, în moned
na ional sau în valut , pe care acestea le p streaz în cont la banca central . Astfel, banca
central controleaz oferta de bani, prin injectarea sau absorb ia de lichidit i din sistemul
bancar.
Instrumentele directe sunt: controlul direct al volumului creditului (plafoanele de credit);
controlul direct al ratelor dobânzilor (plafoanele de dobânzi).
Alte elemente de conducere a politicii monetare sunt: manevrarea dobânzilor directoare
ale b ncii centrale (taxa scontului, rata repo); modificarea cursului de schimb al monedei
na ionale; modificarea nivelului rezervelor interna ionale; persuasiunea adic instrumentele
prin care banca central î i folose te autoritatea pentru a convinge b ncile i celelalte institu ii
financiare de necesitatea modific rii nivelului dobânzilor practicate, a structurii acestora sau a
marjelor dintre ele i în privin a politicii de creditare a clien ilor.
Rezult c pia a monetar implic mai multe segmente ca: pia a scontului (cump rarea-
vânzarea de cambii), pia a interbancar (b ncile se împrumut reciproc), pia a certificatelor de
depozit (atragerea de resurse b ne ti prin emiterea de certificate de depozit negociabile,
înscrisuri care pot fi r scump rate de b nci la o anumit dobând ), pia a efectelor de comer
(b ncile, marile firme sau alte institu ii financiare emit titluri de credit, respectiv bilete la
ordin sau cecuri în vederea credit rii agen ilor economici), pia a euro-valutelor (atragerea i
plasarea de fonduri în valut în afara rii de origine a fiec rei valute).
Realitatea monetar are deci o mare complexitate, astfel c ea este urm rit sistematic
prin institu iile bancare specializate, care regleaz (ajusteaz ) masa monetar , operând asupra
cererii i ofertei de moned în rela ie cu circula ia bunurilor pe pia . Astfel, se urm re te
echilibrul pie ei monetare.
Scontarea reprezint actul prin care o banc achizi ioneaz de la clien ii s i, la vedere
i înainte de scaden crean e pe termen scurt oferindu-le acestora suma de pe înscrisul
respectiv din care se scade dobânda aferent perioadei de timp cuprins între momentul
achizi ion rii crean ei i scaden a ei (scont).
Rescontarea reprezint opera iunea de achizi ionare de c tre Banca Central de la
b ncile comerciale a efectelor de comer deja scontate de acestea, opera iune efectuat la
vedere i înainte de scaden . Taxa rescontului este rata dobânzii pe care o calculeaz Banca
Central în momentul rescont rii portofoliilor de cambii i alte titluri de credit de c tre
b ncile comerciale.
93
Varia ia cotelor obligatorii de rezerv s-a generalizat în toate rile cu economie de
pia . Varia ia procentajelor rezervelor este foarte eficace, întrucât afecteaz imediat dinamica
creditului.
Multiplicatorul creditului pune în eviden cantitatea de moned scriptural ce se poate
crea folosind mecanismului creditului. Dac sumele împrumutate sunt nedepozitate la b nci,
se m resc disponibilit ile acestora i devin baz pentru acordarea de noi credite. Raportul
dintre disponibilit ile suplimentare (noile depozite) i rata rezervei obligatorii reprezint
multiplicatorul banilor.
Mecanismul de multiplicare a banilor poate func iona i în sens invers, producându-se în acest
fel o scurgere de numerar prin schimbul bancar. În practic , suma banilor în circula ie cre te
mai repede decât creditele acordate, datorit tendin ei agen ilor economici de a p stra o
cantitate de bani efectivi pentru cheltuieli neprev zute.
Sinteza lec iei 8
Func iile banilor sunt: mijloc de m surare a activit ii economice; mijloc de schimb;
mijloc de plat ; mijloc de rezerv de valoare.
B ncile, ca agent economic autonom, reprezint institu ii financiare care au ca activitate
principal atragerea de depozite i împrumutarea unor sume în scopul acord rii de credite i
efectu rii de plasamente în schimbul unor sume/ pl i.
B ncile de emisiune au rolul de a emite moned i de a asigura controlul asupra masei
monetare, de a acorda credite altor b nci i de a coordona politicile monetar , valutar i de
credit ale statului.
B ncile comerciale de depozit, întâlnite sub forma b ncilor de depozit propriu-zise, care
î i formeaz capitalul din depuneri la vedere i pe termen i care nu fac împrumuturi decât pe
termen scurt i a b ncilor de afaceri, care dispun de capitaluri proprii însemnate i î i pot
procura mijloacele necesare pentru finan area întreprinderilor prin emisiunea de obliga iuni i
de ac iuni.
B ncile specializate care acord credite speciale anumitor categorii de activit i: case de
credit agricol, b nci de credit financiar, b nci de credit na ional, b nci de comer exterior etc.
Exist i b nci specializate în opera iuni interna ionale.
Sistemul financiar bancar din România cuprinde: Banca Na ionala a României, B ncile
comerciale, Casele de economii, Cooperativele de Credit, Societ ile de asigurare i
reasigurare, Trezoreria.
Masa monetar const din totalitatea instrumentelor de circula ie i plat de care dispune
economia unei ri, la un moment dat sau, în medie, într-un orizont de timp (trimestru, an).
Disponibilit ile monetare cuprind bilete ale b ncii de emisiune, monedele divizionare,
moneda scriptural , cecurile la purt tor, etc.
Disponibilit ile semi-monetare cuprind economiile pe bilete bancare, bonurile de cas
ale b ncilor, nominative sau la purt tor, depunerile pe termen la trezorerie, efectele de comer
negociabile, .a.
Agregatul monetar desemneaz p r ile constitutive ale masei monetare i semi-monetare,
ale instrumentelor de schimb i de plat în totalitatea lor.
Pia a monetar reprezint ansamblul tranzac iilor cu moned , a a cum rezult el din
confruntarea cererii cu oferta.
Cererea de moned reprezint cantitatea de moned solicitat de agen ii economici la un
moment dat pentru achizi ionarea de bunuri i servicii sau în scop speculativ.
94
Oferta de moned reprezint cantitatea de moned pus la dispozi ia agen ilor economici
i a altor utilizatori de moned de c tre sistemul bancar.
Dobânda reprezint suma de bani pl tit pentru dreptul de folosin temporar a
mijloacelor b ne ti împrumutate, sau dac banii sunt privi i ca lichiditate, dobânda reprezint
pre ul consim it a fi pl tit de cel ce se împrumut pentru procurarea lichidit ii.
Masa dobânzii reprezint m rimea absolut a dobânzii anuale pl tit la suma total
împrumutat . M rimea ei relativ , numit rata dobânzii anuale, este raportul procentual între
masa dobânzii i capitalul împrumutat.
Politica monetar reprezint ansamblul obiectivelor, instrumentelor, m surilor i
metodelor prin care autorit ile publice abilitate caut s influen eze condi iile
macroeconomice prin ajustarea cererii i ofertei de bani.
Scontarea reprezint actul prin care o banc achizi ioneaz de la clien ii s i, la vedere i
înainte de scaden crean e pe termen scurt oferindu-le acestora suma de pe înscrisul respectiv
din care se scade dobânda aferenta pe perioadei de timp cuprins între momentul
achizi ion rii crean ei i scaden a ei (scont).
Rescontarea reprezint opera iunea de achizi ionare de c tre Banca Central de la
b ncile comerciale a efectelor de comer deja scontate de acestea, opera iune efectuat la
vedere i înainte de scaden . Taxa rescontului este rata dobânzii pe care o calculeaz Banca
Central în momentul rescont rii portofoliilor de cambii i alte titluri de credit de c tre
b ncile comerciale.
• disponibilit i b ne ti
• institu ii financiare
• mijloace de plat
• b nci de emisiune
• b nci comerciale
• b nci specializate
• cooperative de credit
• societ i de asigurare i reasigurare
• trezorerie
• moned
• masa monetar
• agregat monetar
• cerere de moned
• ofert de moned
• dobânda
• rata dobânzii
• politica de open market
• scontare
• Care sunt principalele func ii active i pasive ale b ncilor?

• Din ce este format sistemul financiar bancar din România?
• Care sunt agregatele monetare i ce cuprind ele?
• Care sunt formele dobânzilor?
• Care sunt instrumentele folosite în politica monetar ?
95
LEC IA 9
PIA A CAPITALULUI
9.1. Introducere
Pia a capitalurilor sau pia a titlurilor de valoare apare înc din secolul al XVI-lea. Ea
l rge te baza economic a cre terii produc iei, al turi de profit, utilizându-se în acest sens i o
parte din salarii, pensii i alte venituri ale popula iei, mobilizate prin intermediul emisiunii i
vânz rii de titluri de valoare. Concomitent pia a capitalului are o contribu ie decisiv la
extinderea capitalului privat asociat. Se diversific astfel, formele de proprietate, iar proprietatea
asupra capitalului se separ tot mai mult de conducerea efectiv a produc iei.
Pia a capitalului introduce modific ri i în reparti ia veniturilor. Persoanele salariate
de in toare de titluri de valoare, primesc în afar de salariu i un venit suplimentar datorat unei
p r i din rezultatele muncii celor care au realizat bunurile i serviciile societ ii emitente de
titluri de valoare, dac este vorba de aceea i societate (salariat i ac ionar) atunci beneficiaz de
venituri din munca anterior prestat .
• s explice con inutul i rolului pie ei capitalului

• s cunoasc obiectul principal al pie ei capitalului i anume activele financiare
• s eviden ieze unele aspecte legate de func ionarea pie ei capitalului i a institu iilor
specifice
9.3.1. Pia a capitalului. Concept i obiect
Pia a capitalului este o totalitate de tranzac ii al c rui obiect îl constituie titlurile de

valoare.
Titlurile de valoare sunt înscrisuri, emise în baza unor legi, care dau posesorilor lor
dreptul de a încasa anual un venit variabil sau fix.
Literatura de specialitate a structurat dou concep ii în ceea ce prive te pia a de capital:
• concep ia anglo-saxon conform c reia pia a financiar este format din pia a de capital
i pia a monetar i
• concep ia continental-european conform c reia pia a de capital este structurat din
pia a monetar , pia a ipotecar , pia a financiar .
Componentele clasice ale titlurilor de valoare sunt: ac iunile, obliga iunile ipotecare,
titluri de rent i bonurile de tezaur.
În perioada postbelic au ap rut i alte titluri de valoare, obliga iuni cu rata variabil a
dobânzii, obliga iuni indexate, ac iuni cu venit anual relativ fix.
Obiectul pie ei capitalului, în sens general îl constituie activele financiare.
96
Activele reprezint bunuri care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor i
sunt:
- active fizice care cuprind bunurile de capital fix (cl diri, echipamente, utilaje, etc.),
suprafe e de terenuri, bunurile constituite în stocuri i rezerve materiale, bunuri de consum de
folosin îndelungat , inclusiv locuin ele;
- active financiare care constau în depozitele monetare i semi-monetare, inclusiv din
hârtiile de valoare pe termen scurt i pe termen lung, sau f r termen.
Ac iunea este un titlu de proprietate care d dreptul de in torului la o parte din
capitalul social al firmei emitente i un titlu de valoare care confer posesorului dreptul la un
venit anual variabil numit dividend.
Dividendul reprezint o parte din venitul unit ii care a emis ac iunile, distribuit
de in torilor acestora. Ac iunile se clasific în ac iuni nominative, care au înscrise pe ele în
afar de alte date i numele de in torului i ac iuni la purt tor care nu poart nici un nume.
Ele se mai clasific i în ac iuni ordinare care confer posesorilor drepturi obi nuite i
privilegiate, care confer drepturi speciale. Ac iunea este nerambursabil (nu se pot cere
înapoi banii pl ti i pe ea), dar este negociabil , adic se poate vinde la burs .
Obliga iunea este un titlu de credit i un titlu de valoare, emis de întreprinderi, institu ii
ori de stat, care d dreptul de in torului s încaseze un venit anual fix, numit dobând . Cu
cât riscul este mai ridicat, cu atât dobânda pl tit este mai mare. De in torii de obliga iuni
numi i obligatari, sunt creditori ai unit ilor care au emis aceste titluri de valoare, ca urmare
obliga iunea este rambursabil . Rambursarea se face dintr-o dat , la scaden final sau în
tran e anuale egale sau inegale.
Obliga iunile sunt negociabile la burs , putând fi vândute înainte de scaden .
Obliga iunile ipotecare sunt titluri de valoare emise de b nci cu scopul acord rii de
împrumuturi agen ilor economici care le garanteaz cu terenuri sau imobile. Suma
împrumutului solicitat de la banc nu se acord direct, în numerar ori prin deschiderea unui
cont, ci indirect prin înmânarea unei obliga iuni ipotecare, vândut ulterior la bursa de valori
de c tre posesorul ei. La scaden ea se restituie b ncii.
Titlurile de rent sunt hârtii de valoare, emise de stat, pentru a mobiliza la dispozi ia sa
sume de bani necesari acoperirii unor cheltuieli. Ele sunt nerambursabile, dar sunt
negociabile la burs .
Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare, emise de Ministerul Finan elor, ori
Administra ia bugetelor de stat, denumit tezaur în majoritatea rilor lumii, în ara noastr
sunt emise de Trezorerie. Prin emisiunea lor, statul împrumut pe termen scurt, de la
popula ie, întreprinderi, b nci sume de bani pentru acoperirea unor goluri bugetare.
Bonurile de tezaur sunt purt toare de dobând , rambursabile la scaden a i negociabile la
burs .
Pia a capitalului cuprinde pia a primar i pia a secundar . Pia a primar
tranzac ioneaz titlurile de valoare pe termen lung nou emise. Pe pia a secundar se
negociaz titluri de valoare emise anterior.
Func ionarea pie ei capitalului presupune existen a unor institu ii specifice precum
Comisia Titlurilor de Valoare, casele de brokeraj, bursa de valori.
Comisia Titlurilor de Valoare este un organism guvernamental care are responsabilit i
în ceea ce prive te coordonarea acestei pie e. La noi se nume te Comisia Na ional a Valorilor
Mobiliare.
Casele de brokeraj îndeplinesc urm toarele func ii: introducerea noilor emisiuni pe pia a
primar , tranzac ii pe pie ele secundare, tranzac ii pe cont propriu, gestionarea portofoliului
de titluri de valoare, consultan în probleme de investi ii i p strarea în custodie a titlurilor de
valoare. Principalul actor al pie ei capitalului este brokerul, care din punct de vedere
institu ional este conceput pe trei niveluri: persoana fizic care practic profesiunea de broker,
97
case de brokeraj care opereaz ca intermediari între cump r torii i vânz torii de titluri de
valoare i asocia ii de brokeri.
Bursa de valori este o institu ie înfiin at prin lege i supravegheat de stat. Are ca scop
încheierea de tranzac ii cu titluri de valoare anterior emise, dar poate mijloci i tranzac ii cu
valute i metale pre ioase. De regul , bursele se constituie ca societ i pe ac iuni, dar pot sa
apar i ca societ i comerciale sau camere de comer .
9.3.2. Pia a primar i pia a secundar de capital
Pia a primar a capitalului este deservit de regul , de b nci care preiau sarcina plas rii
ac iunilor i obliga iunilor nou emise, pentru care încaseaz un comision. Ca orice tranzac ii i
cele cu titluri de valoare se deruleaz la un pre anumit care se nume te curs. Pentru titlurile
nou emise, cursul este ferm i egal, de regul , cu valoarea nominal a acestora.
Pe pia a primar sunt oferite titluri de valoare de c tre întreprinderi, b nci, alte institu ii
i stat. Oferta de titluri de valoare este o surs de finan are al turi de profit i credite bancare.
Concret, oferta de titluri de valoare este cerere de capital b nesc, derivat din cererea de
factori de produc ie, care la rândul ei, rezult din cererea de bunuri de consum i trebuin ele
popula iei.
Oferta de titluri de valoare trebuie s fie precedat de calcule laborioase privind rata
posibil a profitului i de compararea ei cu rata dobânzii bancare i veniturile distribuite
de in torilor de titluri. Oferta de titluri de valoare porne te i de la stat sau de la institu ii ale
colectivit ilor locale: municipii, ora e i se întemeiaz pe calcule de oportunitate, dar devine
evident necesar , mai ales când conjunctura economic general este nefavorabil i scad
impozitele i taxele la bugetele locale i bugetul central. Indiferent din care punct porne te,
oferta de titluri de valoare se poate adresa atât persoanelor fizice i/sau juridice din ar , cât i
celor din alte ri.
Pe pia a primar , purt torii titlurilor de valoare sunt familiile, întreprinderile, b ncile,
alte institu ii. Cererea de titluri de valoare este func ie de mai multe variabile: veniturile
cump r torilor i pre ul de vânzare; randamentul banilor investi i în titluri i rata dobânzii
bancare; riscul investi iilor; câ tigul ob inut din vânzarea titlurilor de valoare la burs .
Înainte de plasarea banilor în titlurilor de valoare, cump r torii compar randamentul
ac iunilor i obliga iunilor cu rata dobânzii bancare.
Pia a secundar de capital este deservit , în principal, de bursele de valori mobiliare.
Opera iunile efectuate pe pia a secundar , prin mijlocirea burselor, nu sunt omogene ci
diferen iate. Ele se împart în opera iuni la vedere i la termen.
Opera iunile la vedere sunt acelea în care transmiterea titlurilor de valoare, de la
vânz tori la cump r tori i plata acestora se realizeaz imediat la cursul zilei respective.
Cele la termen se efectueaz în dou runde. În prima runda partenerii convin asupra
num rului de titluri ce se vor livra în viitor i asupra cursului (pre ului). În runda a doua are
loc transmiterea efectiv a titlurilor i plata lor la pre ul anterior fixat. De regul opera iunile
la termen au un caracter speculativ.
Pre ul de vânzare-cump rare a titlurilor de valoare, pe pia a secundar este oscilant, nu
este ferm. Evolu ia cursului pe pia a secundar pe fiecare titlu de valoare în parte, influen eaz
indicele general de pia bursier , care se calculeaz de c tre toate bursele.
Cel mai edificator indice determinat de bursele de valori este indicele Dow-Jones,
considerat drept barometru al mi c rii cursurilor pe principala burs din Wall Street,
determinat ca o medie a pre urilor titlurilor de valoare emise de principalele 30 de companii
americane cotate la bursa respectiv .
98
Pia a secundar este dominat de dorin participan ilor la tranzac ii de a ob ine venituri
nu sub form de dividende sau dobând , ci din opera iuni comerciale. În plus pe aceast pia
nu se formeaz capital pentru unit ile economice emitente ale titlurilor, ci doar se redistribuie
între persoane capitalul existent.
Decizia de a investi în titluri de valoare se întemeiaz pe actualizare, adic pe determinarea
valorii actuale a fluxului viitor de venituri. Atunci când se cump r titluri de valoare de pe
pia a primar se ia în calcul i câ tigul care se poate ob ine prin vânzarea lor pe pia a
secundar .
Sinteza lec iei 9
Pia a capitalului este o totalitate de tranzac ii al c rui obiect îl constituie titlurile de

valoare.
Activele reprezint bunuri care au capacitatea de a genera fluxuri de venituri în viitor.
Active fizice cuprind bunurile de capital fix (cl diri, echipamente, utilaje, etc.), suprafe e
de terenuri, bunurile constituite în stocuri i rezerve materiale, bunuri de consum de folosin
îndelungat , inclusiv locuin ele.
Active financiare constau în depozitele monetare i semi-monetare, inclusiv din hârtiile
de valoare pe termen scurt i pe termen lung, sau f r termen.
Ac iunea este un titlu de proprietate care d dreptul de in torului la o parte din capitalul
social al firmei emitente i un titlu de valoare care confer posesorului dreptul la un venit
anual variabil numit dividend.
Obliga iunea este un titlu de credit i un titlu de valoare, emis de întreprinderi, institu ii
ori de stat, care d dreptul de in torului s încaseze un venit anual fix, numit dobând .
Titlurile de rent sunt hârtii de valoare, emise de stat, pentru a mobiliza la dispozi ia sa
sume de bani necesari acoperirii unor cheltuieli. Ele sunt nerambursabile, dar sunt negociabile
la burs .
Bonurile de tezaur sunt titluri de valoare, emise de Trezorerie prin care statul împrumut
pe termen scurt, de la popula ie, întreprinderi, b nci sume de bani pentru acoperirea unor
goluri bugetare. Bonurile de tezaur sunt purt toare de dobând , rambursabile la scaden a i
negociabile la burs .
Pia a capitalului cuprinde pia a primar i pia a secundar .
Pia a primar tranzac ioneaz titlurile de valoare pe termen lung nou emise.
Pe pia a secundar se negociaz titluri de valoare emise anterior.
Comisia Titlurilor de Valoare este un organism guvernamental care are responsabilit i
în ceea ce prive te coordonarea acestei pie e.
Casele de brokeraj îndeplinesc urm toarele func ii: introducerea noilor emisiuni pe pia a
primar , tranzac ii pe pie ele secundare, tranzac ii pe cont propriu, gestionarea portofoliului
de titluri de valoare, consultan în probleme de investi ii i p strarea în custodie a titlurilor de
valoare.
Bursa de valori este o institu ie înfiin at prin lege i supravegheat de stat. Are ca scop
încheierea de tranzac ii cu titluri de valoare anterior emise, dar poate mijloci i tranzac ii cu
valute i metale pre ioase.
99
• pia a capitalului
• ac iunea
• obliga iunea
• obliga iunea ipotecar
• titluri de rent
• bonuri de tezaur
• pia a primar de capital
• pia a secundar de capital
• bursa de valori
• Care sunt cele dou concep ii privind pia a capitalului?

• Ce reprezint i de câte feluri sunt activele?
• Ce este ac iunea i ce este obliga iunea?
• Care sunt caracteristicile pie ei secundare de capital?
100
LEC IA 10
PIA A VALUTAR
10.1. Introducere
Pia a valutar joac un rol important la nivelul oric rei ri ca urmare a faptului c
satisface nevoile valutare ale agen ilor comerciali, necomerciali i a institu iilor financiare.
Importan a pie ei valutare deriv i din faptul c banca central sau alte autorit i monetare pot
vizualiza i interveni în cazul în care moneda na ional este subapreciat sau suprapreciat în
raport cu o moned str in .
• defineasc con inutul pie ei valutare, a cererii i ofertei de valut

• explice conceptele de convertibilitate, curs valutar i opera iuni valutare
• prezinte structura datoriei externe i balan ei de pl i externe
10.3.1. Pia a valutar – concept, subiec i, cerere i ofert
Pia a valutar asigur confruntarea cererii i ofertei de moned str in (valut ) i

relev cursul (pre ul) acestora exprimat în moneda na ional . Pe pia a valutar monedele i
devizele str ine nu sunt mijloace de schimb i de plat sau mijloace de cuantificare a valorii,
ci active financiare nemonetare fiind negociate ca atare.
Pe pia a se fac tranzac ii cu valut i devize. Devizele sunt titluri de credit, cambii, bilete
la ordin, cecuri, valori imobiliare, ordine de plat , etc. exprimate în valut .
În cadrul pie ei valutare, un rol de seam îl are pia a eurovalutelor, ap rut în 1957.
Eurovalutele sunt constituite în principal, din dolari depu i în conturi la b ncile din afara
SUA, înainte de toate în Europa, dar i pe alte continente. Eurovalutele cuprind, de asemenea,
monede na ionale ale rilor din Europa, aflate în conturi la b nci str ine. Pia a eurovalutelor
include atât opera iile interbancare, cât i opera iile efectuate între b nci, pe de o parte, i
institutii nebancare, pe de alt parte. Tranzac iile pe pia a eurovalutelor nu se supun nici
reglement rilor în vigoare din rile emitente i nici din rile în care eurovalutele circul .
Pe pia a valutar ac ioneaz urm toarele categorii de subiec i:
- operatori principali, în principal b ncile care ac ioneaz prin reprezentan ii lor
(cambi ti) pe baza autoriza iei ob inute de la autoritatea statal valutar ;
- operatori comercian i, agen ii economici care desf oar activit i de comer
interna ional. Ei particip la pia a valutar în calitate de vânz tori sau cump r tori de valut ;
- operatori intermediari, mai ales brokerii, care ac ioneaz în calitate de comisionari sau
reprezentan i ai diferitelor agen ii economice interna ionale de comer ;
- operatori speculatori, ca persoane fizice sau juridice care particip la tranzac iile pe
pia a valutar în conformitate cu reglement rile existente în fiecare ar .
101
Cererea i oferta de valut se formeaz pe baza unor procese specifice determinate de
economiile na ionale i de rela iile interna ionale.
Cererea de valut se formuleaz de agen ii economici pentru a- i satisface nevoia de:
extindere a activit ii economice, interese speculative, protejare împotriva unei dinamici
nefavorabile a cursului de schimb al diverselor monede na ionale.
Oferta valutar se formeaz pe baza deciziilor bancare i a banilor persoanelor fizice i
juridice care ac ioneaz ca agen i economici în comer , industrie, agricultur , turism,
asigur ri în rela ie cu str in tatea. Numerarul nu are un rol semnificativ în procesul de
formare a ofertei de valut .
10.3.2. Valuta i cursul valutar
Valuta este moneda na ional a unui stat, aflat în posesia unor persoane fizice i
juridice str ine.
Ca orice moned valuta are dou forme de existen : forma numerar numit i valut
efectiv i forma scriptural , atunci când ea exist ca disponibil în contul bancar al
de in torului din ara proprie sau alte ri. Cea mai mare cantitate de valut apare sub form
scriptural .
Valutele se împart în valute convertibile i neconvertibile. Cele convertibile sunt valutele
care se pot schimba liber cu alte valute, f r restric ii privind sumele solicitate, scopul pentru
care sunt solicitate i persoanele care efectueaz schimbul (spre exemplu, dolarul american,
euro, lira sterlin , yenul japonez etc.). Valutele neconvertibile sunt valute care se pot schimba
pe alte valute doar în cantit i limitate i în condi ii strict reglementate, din aceast categorie
face parte i leul românesc.
Condi iile care preg tesc treptat convertibilitatea unei monede sunt:
- stabilirea unui curs real;
- producerea bunurilor de baz ca bunuri competitive în privin a calit ii i pre ului, atât
pentru pia a intern cât i pe cea extern ;
- practicarea pe pia a intern a pre urilor libere;
- crearea treptat a unor rezerve monetare suficiente, la dispozi ia B ncii Na ionale,
formate din valute convertibile ale altor ri, aur, linii de credit externe, etc.
Dac nu sunt îndeplinite condi iile economice, convertibilitatea for at introdus are
efecte negative. De nedorit este i amânarea convertibilit ii atunci când sunt întrunite
condi iile ei.
Pre ul unei monede na ionale exprimat în moneda altei ri cu care se compar valoric
se nume te curs valutar.
Cursul valutar se exprim în dou moduri, numite metode de cotare direct i indirect .
În cazul cot rii directe, utilizat în majoritatea rilor, în stânga ecua iei apare o unitate
din moneda unei ri str ine, iar în dreapta num rul corespunz tor de unit i din moneda
na ional proprie, care asigur echivalen a.
În cazul cot rii indirecte, în stânga ecua iei apare o unitate din moneda na ional , iar în
dreapta num rul corespunz tor de unit i din monedele str ine care asigur echivalen a
(Marea Britanie utilizeaz cotarea direct în ceea ce prive te lira sterlin , euro).
Indiferent de modul în care se exprim , cursul valutar este oscilant fiind influen at atât
de factori interni, cât i de factori externi. Cursul valutar economic sau cursul pie ei este
cursul efectiv cotat zilnic care se folose te în tranzac iile interna ionale care are la baz
paritatea pre urilor de cump rare a monedelor. El se formeaz pe pie ele valutare în func ie de
raportul dintre cererea i oferta de moned na ional care se schimb .
Cursurile pentru cump rare sunt mai mici decât cele pentru vânzare, banca/ casa de
schimb luând diferen a numit comision. Cursurile practicate de b nci sunt oscilante chiar i
102
pe parcursul aceleia i zile. Schimburile de valut (opera iunile valutare) se efectueaz
autorizat de c tre unit ile bancare i casele de schimb valutar. i unele i altele se numesc
operatori valutari.
10.3.3. Opera iunile valutare
B ncile în calitate de principali operatori pe pia a valutar efectueaz : opera iuni care
servesc publicul nonbancar (popula ia, întreprinderi, institu ii), opera iuni pe cont propriu i
opera iuni între ele.
Opera iunile care servesc publicul nonbancar au ca obiect, în principal, schimbul valutei
scripturale i sunt de trei feluri: opera iuni la vedere, opera iuni la termen i opera iuni de tip
hedging (hedging – a se pune la ad post de riscuri).
Opera iunile la vedere (spot) sunt acelea în care transferul efectiv de valut are loc într-
un interval de 48 ore lucr toare socotite de la încheierea contractului. Ele includ i
cump rarea i vânzarea de valut de c tre publicul nonbancar.
Opera iunile la termen (forward) sunt acelea în care valuta se transfer efectiv într-un
interval de timp mai mare de 48 ore lucr toare, din momentul încheierii contractului.
Specificitatea lor const în aceea c transferul valutei, la scaden a fixat , se face nu la cursul
zilei, ci la cursul ini ial stabilit prin contract. De regul sunt opera iuni speculative.
Opera iunile valutare de tip Hedging urm resc evitarea riscurilor de c tre marii
importatori de m rfuri, care efectueaz într-o zi anume o dubl tranzac ie: cump rarea la
vedere a cantit ii de valut de care au nevoie i vânzarea ei la termen.
B ncile efectueaz i opera iuni pur comerciale pe cont propriu, în scopul realiz rii de
profit. Acestea se numesc opera iuni de arbitraj valutar. Profitul încasat de b nci din
asemenea opera iuni provine din câteva surse: diferen a de curs a aceleia i valute pe dou
pie e diferite, diferen a de curs a unei valute pe aceea i pia la date diferite, diferen a de curs
între dou valute pe dou pie e diferite. Cea mai simpl opera iune de arbitraj valutar este
arbitrajul direct care înseamn vânzarea unei valute pe pia a la care cursul este cel mai ridicat
i cump rarea ei concomitent pe pia a la care cursul ei este cel mai sc zut.
B ncile efectueaz i opera iuni valutare între ele, sau opera iuni Swap (swap – schimb
reciproc, troc). Acestea sunt opera iuni de creditare reciproc , intervenite, de regul , între
dou b nci centrale cu scopul acord rii de împrumuturi de c tre una dintre ele, unei ter e
b nci.
Casele de schimb efectueaz numai opera iuni la vedere. Acestea sunt tranzac ii cu
valute efective, implicând schimbarea unei valute sau moneda na ional în numerar, în alt
valut în numerar. i casele de schimb practic un curs la cump rare mai mic i altul la
vânzare mai mare.
Cursul valutar oscilant influen eaz starea economiilor na ionale, evolu ia importurilor i
exporturilor, turismul interna ional, situa ia creditorilor i debitorilor externi.
Deprecierea cursului valutar al unei monede na ionale favorizeaz exportul i
defavorizeaz importul rii care a emis moneda respectiv , iar aprecierea cursului ac ioneaz
invers. Deprecierea monedei na ionale a rii creditoare avantajeaz pe debitorii acestei ri,
iar aprecierea monedei na ionale avantajeaz pe creditori.
Valutele constituie nu doar obiect al schimbului, ci i al creditului intern i interna ional.
Creditele interna ionale în valut pot fi: pe termen scurt (1-3 ani), pe termen mediu (3-5 ani) i
pe termen lung (peste 5 ani). Creditele acordate întreprinderilor private au ca efect formarea
datoriei externe private, iar creditele acordate celorlalte entit i (întreprinderi de stat, institu ii
de drept public, unit i administrativ teritoriale, guverne) au ca efect formarea datoriei externe
publice. Împreun formeaz datoria extern total .
103
Datoria extern a unei ri se poate calcula ca sum absolut , ca sum ce revine pe
locuitor sau ca procent din PIB. Ultimii indicatori sunt cei mai concluden i în privin a
gradului de îndatorare fa de str in tate. Atunci când o ara este concomitent debitor i
creditor pot s apar trei situa ii: situa ia de debitor net (specific rilor în dezvoltare),
situa ia de creditor net (specific rilor dezvoltate) i situa ia de echivalent care este prin
excelen teoretic .
Datoria extern trebuie s fie rambursat într-un anumit interval de timp. De obicei
rambursarea începe la un anumit num r de ani dup contractarea împrumutului. Intervalul
cuprins între momentul primirii creditului i începerea ramburs rii se nume te perioad de
gra ie. Tran ele anuale scadente ale împrumutului i dobânda corespunz toare, precum i alte
comisioane i cheltuieli aferente datoriei externe se nume te serviciul datoriei externe. În
cazul în care un debitor nu achit dobânda la termen, acesta se transform în credit nou i
începe s se calculeze dobând la dobând , situa ie cu consecin e negative asupra debitorilor.
Contractarea de datorii externe nu este, prin ea îns i, nici benefic , nici nociv , totul depinde
de ceea ce se întreprinde cu mijloacele împrumutate, de eficacitatea întrebuin rii lor.
Un rol esen ial în analiza fluxurilor economice ale unei ri revine balan ei de pl i
externe. O defini ie unanim acceptat în lumea economic , a balan ei de pl i externe, a fost
dat de Fondul Monetar Interna ional (FMI) – balan a este un tablou sintetic sub form
contabil , care înregistreaz sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare i monetare
între reziden ii unei economii na ionale i restul lumii, în cursul unei perioade de un an.
Conform regulilor adoptate de FMI, balan a de pla i externe cuprinde tranzac iile pe care
p r ile contractante au convenit s le efectueze în perioada de referin a balan ei, indiferent
de momentul când va avea loc de plata efectiv a m rfurilor, serviciilor sau altor obliga ii de
plat .
Conform modelului prezentat în manualul FMI, balan a de pl i externe are urm torul
con inut:
I. Balan a tranzac iilor curente (balan a de cont curent):
- balan a comercial (reflect volumul tranzac iilor de export-import la pre uri FOB sau
franco-frontiera rii exportatoare).
- balan a invizibilelor (servicii, transferuri unilaterale atât din sectorul privat cât i cel
oficial).
II. Balan a pe capitaluri pe termen lung (credite comerciale la export i import, investi ii
directe na ionale în str in tate i str ine pe teritoriul na ional, alte investi ii, împrumuturi,
investi ii de portofoliu).
III. Balan a de capitaluri pe termen scurt (sectorul privat nebancar prin credite
comerciale i împrumuturi, sectorul bancar prin crean e i angajamente în moneda na ional
sau devize i sectorul oficial prin active i angajamente pe termen scurt i la vedere).
IV. Ajust ri (contul de erori i omisiuni).
Balan a de pl i externe este excedentar (activ ) dac soldul balan ei tranzac iilor
curente împreun cu cel al balan ei capitalurilor este zero, sau altfel spus când încas rile
interna ionale sunt mai mari decât pl ile. Se spune c balan a de pl i extern este deficitar
(pasiv ) dac suma soldurilor celor dou balan e este mai mic decât zero, adic atunci când
pl ile sunt mai mari decât încas rile. Exist echilibru în cazul în care varia ia crean elor este
nul , nefiind necesar reglarea schimburilor prin mi c ri monetare sau când încas rile sunt
egale cu pl ile.
Conform marii majorit i a speciali tilor, exist patru posibilit i de abordare a unui
deficit al balan ei de pl i externe: corijare (corectare), compensare, finan are i reglementare.
A corecta un deficit înseamn a ac iona asupra factorilor care determin veniturile i
cheltuielile în vederea elimin rii deficitului în viitor prin m suri de austeritate i disciplin
104
(devalorizare, m rirea taxelor vamale, încurajarea industriilor exportatoare, încurajarea
turismului, etc.).
Un deficit poate fi compensat prin intr ri de capitaluri sau prin depozite de capitaluri pe
termen scurt.
În anumite cazuri se finan eaz în mod con tient un deficit, împrumutând fonduri
destinate umplerii unor g uri deja existente i vizibile. În ceea ce prive te reglementarea, ea
are loc prin m suri precum anularea unei datorii.
Balan a de pl i externe constituie sinteza activit ii comerciale a unei ri cu str in tatea i
reprezint un sprijin pentru autorit ile de stat în elaborarea m surilor de politic monetar i
valutar ; a deciziilor privind comer ul i pl ile interna ionale. De regul , statele urm resc s
aib o balan de pl i externe echilibrat în dinamic .
Sinteza lec iei 10
Pia a valutar asigur confruntarea cererii i ofertei de moned str in (valut ) i relev
cursul (pre ul) acestora exprimat în moneda na ional .
Cererea i oferta de valut se formeaz pe baza unor procese specifice determinate de
economiile na ionale i de rela iile interna ionale.
Valuta este moneda na ional a unui stat, aflat în posesia unor persoane fizice i juridice
str ine.
Valutele convertibile sunt valutele care se pot schimba liber cu alte valute, f r restric ii
privind sumele solicitate, scopul pentru care sunt solicitate i persoanele care efectueaz
schimbul.
Valutele neconvertibile sunt valute care se pot schimba pe alte valute doar în cantit i
limitate i în condi ii strict reglementate, din aceast categorie face parte i leul românesc.
Cursul valutar reprezint pre ul unei monede na ionale exprimat în moneda altei ri cu
care se compar valoric.
Cursul valutar se exprim în dou moduri, numite metode de cotare direct i indirect .
În cazul cot rii directe în stânga ecua iei apare o unitate din moneda unei ri str ine, iar
în dreapta num rul corespunz tor de unit i din moneda na ional proprie, care asigur
echivalen a.
În cazul cot rii indirecte, în stânga ecua iei apare o unitate din moneda na ional , iar în
dreapta num rul corespunz tor de unit i din monedele str ine care asigur echivalen a.
Opera iunile care servesc publicul nonbancar au ca obiect, în principal, schimbul valutei
scripturale i sunt de trei feluri: opera iuni la vedere, opera iuni la termen i opera iuni de tip
hedging (hedging – a se pune la ad post de riscuri).
Opera iunile la vedere (spot) sunt acelea în care transferul efectiv de valut are loc într-
un interval de 48 ore lucr toare socotite de la încheierea contractului.
Opera iunile la termen (forward) sunt acelea în care valuta se transfer efectiv într-un
interval de timp mai mare de 48 ore lucr toare, din momentul încheierii contractului.
Opera iunile valutare de tip Hedging urm resc evitarea riscurilor de c tre marii
importatori de m rfuri, care efectueaz într-o zi anume o dubl tranzac ie: cump rarea la
vedere a cantit ii de valut de care au nevoie i vânzarea ei la termen.
Balan a de pl i externe, este un tablou sintetic sub form contabil , care înregistreaz
sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare i monetare între reziden ii unei economii
na ionale i restul lumii, în cursul unei perioade de un an.
105
• pia valutar
• valut
• eurovalute
• convertibilitate
• curs valutar
• datorie extern
• serviciul datoriei externe
• balan a de pl i externe
• Care sunt subiec ii care ac ioneaz pe pia a valutar ?

• Ce este valuta i de câte feluri este?
• Care sunt condi iile care preg tesc convertibilitatea unei monede?
• Ce tipuri de opera iuni efectueaz b ncile pe pia a valutar ?
• Care este con inutul balan ei de pl i externe?
106
LEC IA 11
EXTERNALIT I I BUNURI PUBLICE
11.1. Introducere
Externalit ile reprezint consecin e sau efecte care afecteaz via a i activitatea
oamenilor, inclusiv mediul natural. Ele se concretizeaz în costuri sau beneficii care, de i se
produc, nu sunt eviden iate în cheltuielile i rezultatele ob inute de c tre agen ii economici.
Externalit ile apar în situa iile în care pre urile pie ei nu reflect integral nici costurile, nici
beneficiile asociate produc iei sau consumului i reprezint aceea parte a costurilor i
beneficiilor asociat unei ter e p r i, ce pot avea un caracter extern în raport cu partenerii de
baz . Caracteristicile principale ale externalit ilor se refer la faptul c acestea deriv din
activitatea altor agen i economici decât a celor ce le suport costurile directe; iar efectele fiind
induse, nu sunt înregistrate în mod direct pe pie e i, ca atare, nu influen eaz echilibrul
concuren ial.
În cazul externalit ilor, produc ia sau consumul unui bun de c tre un agent economic
schimb corela iile dintre costurile sau beneficiile private, pe de o parte, i costurile sau
beneficiile sociale, pe de alt parte. Externalit ile apar, în principal, datorit faptului c
drepturile de proprietate asupra unor resurse sunt fie insuficient protejate, fie incomplet definite.
(spre exemplu: resursa vital aerul este f r proprietar, iar poluarea este cazul cel mai evident de
externalitate)
Bunuri publice sunt destinate consumului colectiv: osele, autostr zi, iluminatul public,
ap rarea na ional , programele TV i radio, apele râurilor, canalele de naviga ie etc.
•s cunoasc conceptul de e ec al pie ei

•s eviden ieze tipurile de externalit i
•s prezinte unele modalit i de diminuare a efectelor negative ale e ecurilor pie ei
•s cunoasc tr s turile bunurilor publice
11.3.1. E ecul pie elor
E ecul pie elor este un concept în analiza c ruia se trece de la abordarea pozitiv a
fenomenelor microeconomice i a mecanismului pie ei la abordarea normativ a fenomenelor
i proceselor care se manifest la nivel microeconomic, care are ca principal scop evaluarea
performan ei sociale a mecanismului economic i m surarea costurilor i a anselor sacrificate
ale produc torilor precum i eviden ierea modului în care rezultatele ob inute r spund
preferin elor consumatorilor. Abordarea normativ pune în relief modul în care economia
func ioneaz , precum i anumite norme de comportament.
107
Principala problem cu care se confrunt pia a concuren ial este imposibilitatea aloc rii
eficiente a resurselor, întrucât pia a nu poate asigura concomitent o alocare ra ional i o
valorificare maxim a acestora.
E ecul pie elor înseamn imperfec iuni ale pie elor, concretizate în situa iile de
valorificare incomplet a resurselor existente, în eficien redus i dezechilibre.
Din aceast cauz este necesar interven ia autorit ii publice care s corecteze situa iile
de e ec i s favorizeze func ionarea eficient a mecanismului pie ei.
Principalele cauze ale e ecului pie elor pot fi grupate astfel:
- dificultatea individualiz rii dreptului de proprietate;
- existen a unor costuri tranzac ionale semnificative;
- e ecul unor negocieri de schimb reciproc avantajos.
Dificultatea individualiz rii dreptului de proprietate este legat de consecin ele
excluziunii imperfecte i de limitele obiective care pot s apar în leg tur cu transferul
bunurilor sau al controlului asupra acestora.
i) Excluziunea imperfect se manifest atunci când dreptul de proprietate asupra unui
bun economic nu apar ine unui singur subiect economic, ci este de inut de un grup de
persoane fizice sau chiar juridice (spre exemplu, un drum public este greu s fie trecut sub
controlul exclusiv al unui singur subiect economic).
Un alt aspect al excluziunii imperfecte const în dificultatea garant rii ap r rii
drepturilor atribuite legal, fapt care frâneaz luarea unor m suri pentru înl turarea i
sanc ionarea celor ce caut i reu esc s utilizeze ilegal un anume bun care nu le apar ine,
ac iune prin care se perturb manifestarea deplin i liber a drepturilor ob inute pe cale
legal .
Ansamblul m surilor pentru prevenirea, identificarea i sanc ionarea faptelor de utilizare
ilegal de c tre alte persoane a unui bun necesit efectuarea unor cheltuieli care sunt denumite
costuri de excluziune.
Nivelul i dinamica acestor costuri depind de gradul de dificultate al ob inerii unei
excluziuni perfecte. Aceasta presupune c nivelul costurilor de excluziune este cu atât mai
ridicat, cu cât dificultatea excluziunii este mai semnificativ i mai greu de dep it.
ii) Gradul redus de transferabilitate al unor bunuri se concretizeaz în faptul c
limitarea drepturilor legale de vânzare a acestora îi împiedic pe proprietari s încheie
contractele cele mai avantajoase, prin aceea c îi oblig pe cump r tori s - i asume anumite
riscuri.
Cump r torul este mai pu in atras i este obligat s - i ia anumite m suri de siguran i
ca atare, ofer mai pu in i solicit garan ii i facilit i suplimentare din partea vânz torului.
Cu cât gradul de transferabilitate este mai redus, cu atât tranzac ia efectuat necesit mai
multe informa ii i clauze contractuale asiguratorii pentru cump r tor, ceea ce spore te
costurile informa ionale i tranzac ionale pe care trebuie s le suporte vânz torul.
Atât excluziunea imperfect cât i gradul redus de transferabilitate al unor bunuri i al
utiliz rii acestora nu permit o valorificare a oportunit ilor de schimb i reprezint situa ii
tipice de e ec al pie elor.
iii) Costurile tranzac ionale semnificative constituie o alt cauz a e ecului pie elor. În
condi iile economiei contemporane, un schimb avantajos necesit informa ii pertinente i
operative. Atât vânz torul cât si cump r torul trebuie s efectueze importante cheltuieli
pentru c utarea i cunoa terea partenerilor, pentru testarea i eviden ierea calit ii m rfurilor
care fac obiectul schimbului, ca i pentru negocierea unor clauze contractuale cât mai
avantajoase. Sporirea costurilor tranzac ionale i informa ionale conduc la situa ii de e ec al
pie elor.
iv) A patra cauz , e ecul negocierii unor acorduri de schimb reciproc avantajos
exprim faptul c nu s-a ajuns la un acord convenabil ambilor parteneri. În orice tranzac ie,
108
fiecare participant urm re te, prin condi iile i clauzele incluse în acord, s - i ating propriile
obiective i s ob in pentru sine cât mai multe avantaje ceea ce presupune i unele concesii i
renun rii reciproce. E ecul negocierilor genereaz pierderi de eficien , risip de resurse i
degrad ri ale mecanismului pie ei.
11.3.2. Externalit ile
Dintre cazurile mai frecvente de e ec al pie elor amintim externalit ile, bunurile
publice, bunurile de merit i bunurile de nemerit, precum i orice form de monopol.
oamenilor, inclusiv mediul natural. Ele se concretizeaz în costuri sau beneficii care, de i se
produc, nu sunt eviden iate în cheltuielile i rezultatele ob inute de c tre agen ii economici.
Externalit ile apar în situa iile în care pre urile pie ei nu reflect integral nici costurile, nici
beneficiile asociate produc iei sau consumului i reprezint aceea parte a costurilor i
beneficiilor asociat unei ter e p r i, ce pot avea un caracter extern în raport cu partenerii de
baz .
Principalele caracteristici ale externalit ilor sunt:
- externalit ile deriv din activitatea altor agen i economici decât cei care le suport
costurile directe;
- efectele fiind induse, nu sunt înregistrate în mod direct pe pie e i, ca atare, nu
influen eaz echilibrul concuren ial.
În elegerea con inutului i formelor de manifestare ale externalit ilor presupune
cunoa terea a dou perechi de concepte: cost social i cost privat, beneficiu social i beneficiu
privat.
Costul social exprim ansamblul cheltuielilor i anselor sacrificate, concretizate în
costurile suportate de membrii comunit ii în urma organiz rii i desf ur rii unei anumite
activit i.
Costul privat exprim numai cheltuielile suportate direct de unit ile implicate în
organizarea i desf urarea acestei activit i.
Beneficiul social include, în expresie valoric , toate utilit ile de care beneficiaz
membrii unei comunit i ca urmare a organiz rii i desf ur rii unei anumite activit i
economice.
Beneficiul privat include numai venitul ob inut direct de unit ile implicate în
organizarea i desf urarea activit ii.
În func ie de efectele incluse, externalit ile pot fi: externalit i pozitive (efecte
benefice) i externalit i negative (efecte malefice). Aceast clasificare are un caracter relativ,
întrucât o externalitate negativ dintr-un anumit punct de vedere poate fi pozitiv din alt punct
de vedere (spre exemplu, o firm genereaz prin poluare efecte externe negative, dar prin
dezvoltarea produc iei poluante cre te num rul locurilor de munc ). Din aceast cauz ,
includerea într-o categorie sau alta de externalit i are loc în func ie de caracterul
preponderent al efectelor externe.
În cazul externalit ilor pozitive, beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile
sociale. Acest tip de externalit i se concretizeaz în niveluri de produc ie i de consum sub
cele corespunz toare aloc rii eficiente a resurselor. Expresia valoric pe unit i marginale a
consumului reprezint beneficiu marginal.
Întrucât efectele malefice ale externalit ilor negative sunt greu de suportat, solu ia
radical a rezolv rii situa iei este internalizarea acestora. Aceasta const în includerea
costurilor externe în pre urile pie ei i presupune ca produc torii s fie constrân i s ridice
costul privat marginal la nivelul costului marginal social.
109
Externalit ile negative, pot reprezenta argumente pentru interven ia guvernamental în
calitate de monitor i corector al efectelor negative. Exist îns , i situa ii, în care interven ia
guvernamental poate fi evitat . Prin definirea clar i riguroas a drepturilor de proprietate,
concomitent cu crearea unui mecanism institu ional de aplicare i garantare a acestor drepturi
i de impunere a prevederilor contractuale rezultate din tranzac ii, unele probleme economice
legate de internalizarea externalit ilor pot fi solu ionate i f r implicarea autorit ii statale.
Experien a acumulat în rile cu economie de pia dezvoltat demonstreaz c nu
exist incompatibilit i între solu iile de internalizare legate de interven ia corectoare a
guvernelor pe pie ele libere i cele realizate prin tranzac ii directe între p r i, acestea având
caracter complementar.
11.3.3. Bunurile publice
Bunurile publice sunt unice i egale pentru utilizatori, în sensul c fiecare individ poate
beneficia de ele.
Bunurile publice au dou tr s turi fundamentale: nonexcluziunea i nonrivalitatea.
Nonexcluziunea este generat de indivizibilitatea cererii pentru bunurile publice i
exprim posibilitatea ca oricine s beneficieze de un bun public f r ca prin aceasta s fie
afectat capacitatea altcuiva de a face acela i lucru.
Nonrivalitatea înseamn lipsa de rivalitate între utilizatori i este generat de
indivizibilitatea ofertei de bunuri publice. Cu alte cuvinte, accesul unei persoane fizice sau
juridice la utilizarea unui bun public nu reduce disponibilitatea acestuia pentru al i utilizatori.
Nonrivalitatea exprim faptul c , în utilizarea bunurilor publice, suplimentarea beneficiarilor
nu presupune diminuarea utilit ilor pentru beneficiarii ini iali.
În realitatea economic contemporan coexist bunurile publice i bunurile private.
Diferen ierea dintre bunurile publice i cele private are o importan deosebit pentru
delimitarea sectorului public al economiei. Situa iile care pot s apar se concretizeaz în:
sectorul public nonpia , care cuprinde sfera administra iei publice centrale i locale, i
sectorul public de pia care reune te unit ile economice cu patrimoniul public.
Sistemul de pia liber este ineficient în a oferi bunuri publice, deoarece decizia privind
alocarea de resurse pentru ob inerea acestor bunuri se ia, de regul , în afara mecanismelor
pie ei. În aceste condi ii, calcula ia pre ului i luarea deciziilor vor conduce economic spre
corectarea, pe de o parte, a costurilor private cu costurile sociale, i, pe de alt parte, a
beneficiilor private cu beneficiile sociale.
O solu ie a acestei probleme a fost g sit în rile dezvoltate economic, unde producerea
unor bunuri publice se afl în grija unor firme private, care le produc în baza unor contracte
cu guvernul sau administra iile locale care suport pre ul acestora.
Mecanismele concuren iale duc i la excluderea sau limitarea accesului unora la
binefacerile sau bunurile existente pe pia . Pornind de la aceast realitate, s-a dezvoltat teoria
economic a bun st rii, care încearc s coreleze eficien a economic i echitatea social .
Conceptul alocare optim a resurselor în raport cu eficien a i echitatea î i are sorgintea
în modul de abordare a bun st rii de c tre V. Pareto. Potrivit lui Pareto, alocarea optim a
resurselor presupune c :
- fiecare individ este cel mai bun judec tor al propriei bun st ri;
- bun starea social se define te numai prin intermediul bun st rii individuale;
- bun starea indivizilor nu poate fi comparat .
În aceste condi ii, mecanismul conven ional de formare i evolu ie a pre urilor bazat doar
pe criterii i cerin e ale eficien ei trebuie s fie completat cu criterii i cerin e legate de
echitatea social , ceea ce presupune interven ia guvernamental pentru o mai bun
func ionare a pie elor.
110
Teoria i practica economic contemporan se concretizeaz prin confruntarea de idei
dintre doctrinele liberale i cele social-democrate. Potrivit orient rilor liberale, un anumit
nivel de inegalitate i de polarizare a avu iilor este pre ul inevitabil pl tit de societate pentru
asigurarea unei cre teri economice eficiente pe baza ini iativei private. Orient rile social-
democrate, recunoscând rolul ini iativei private i al asum rii riscului în asigurarea unei
economii competitive, apreciaz c distribu ia veniturilor trebuie s urm reasc i satisfacerea
diferitelor nevoi aflate în continu cre tere i diversificare, fiind necesar corectarea
mecanismelor pie ei concuren iale.
Abordarea normativ , printr-un set de reguli i judec i de valoare, a diferitelor aspecte
privind e ecurile pie ei, eviden iaz faptul c pia a duce i la aloc ri nera ionale, care la rândul
lor, reprezint premiza unor pierderi de bun stare. Toate acestea conduc la existen a unor
categorii defavorizate sau marginalizate, a c ror situa ie poate fi ameliorat numai prin
interven ia guvernamental , de corectare a situa iilor de e ec al pie elor, diminuând astfel
pierderile sociale determinate de alocarea ineficient i inechitabil a resurselor.
Se poate aprecia, c pentru buna func ionare a mecanismului pie ei, sunt necesare atât
asigurarea libert ii de ac iune a întreprinz torilor, cât i g sirea pârghiilor adecvate prin care
interven ia corectoare a statului s diminueze efectele negative ale e ecurilor pie ei i s
realizeze un echilibru ra ional între eficien a economic i justi ia social .
Sinteza lec iei 11
E ecul pie elor înseamn imperfec iuni ale pie elor, concretizate în situa iile de
valorificare incomplet a resurselor existente, în eficien redus i dezechilibre.
Dificultatea individualiz rii dreptului de proprietate este legat de consecin ele
excluziunii imperfecte i de limitele obiective care pot s apar în leg tur cu transferul
bunurilor sau al controlului asupra acestora.
Excluziunea imperfect se manifest atunci când dreptul de proprietate asupra unui bun
economic nu apar ine unui singur subiect economic, ci este de inut de un grup de persoane
fizice sau chiar juridice.
Gradul redus de transferabilitate al unor bunuri se concretizeaz în faptul c limitarea
drepturilor legale de vânzare a acestora îi împiedic pe proprietari s încheie contractele cele
mai avantajoase, prin aceea c îi oblig pe cump r tori s - i asume anumite riscuri.
E ecul negocierii unor acorduri de schimb reciproc avantajos exprim faptul c nu s-a
ajuns la un acord convenabil ambilor parteneri.
oamenilor, inclusiv mediul natural.
Costul social exprim ansamblul cheltuielilor i anselor sacrificate, concretizate în
costurile suportate de membrii comunit ii în urma organiz rii i desf ur rii unei anumite
activit i.
Costul privat exprim numai cheltuielile suportate direct de unit ile implicate în
organizarea i desf urarea acestei activit i.
Beneficiul social include, în expresie valoric , toate utilit ile de care beneficiaz
membrii unei comunit i ca urmare a organiz rii i desf ur rii unei anumite activit i
economice.
Beneficiul privat include numai venitul ob inut direct de unit ile implicate în
organizarea i desf urarea activit ii.
111
Bunurile publice sunt unice i egale pentru utilizatori, în sensul c fiecare individ poate
beneficia de ele.
Nonexcluziunea este generat de indivizibilitatea cererii pentru bunurile publice i
exprim posibilitatea ca oricine s beneficieze de un bun public f r ca prin aceasta s fie
afectat capacitatea altcuiva de a face acela i lucru.
Nonrivalitatea înseamn lipsa de rivalitate între utilizatori i este generat de
indivizibilitatea ofertei de bunuri publice.
• e ecul pie ei
• excluziune imperfect
• costuri de excluziune
• grad de transferabilitate
• costuri tranzac ionale
• externalitate
• cost social
• cost privat
• beneficiu social
• beneficiu privat
• beneficiu marginal
• bunuri publice
• nonexcluziunea
• nonrivalitatea
• Care sunt principalele cauze ale e ecului pie elor?

• Care sunt principalele caracteristici ale externalit ilor?
• Care sunt tr s turile fundamentale ale bunurilor publice?
112
BIBLIOGRAFIE SELECTIV
Abraham-Frois G., Economie politic , Ed. Humanitas, Bucure ti, 1992

Angelescu C., Ciucur D., Gavril I., Economie, Edi ia a asea – ASE, Facultatea de
Economie General , Catedra de Economie i Politici Economice, Editura Economic ,
Bucure ti, 2003
Anghelache C., Capanu I., Indicatori macroeconomici. Calcul i analiza economic ,
Ed. Economic , Bucure ti, 2003
Badea, F., Managementul produc iei, Ed.ASE, Bucure ti, 2005
BaldwinR., WyploszC., Economia integr rii europene, Ed. Economic , Bucure ti,
2006
B lu A. V., Probleme ale omajului în tranzi ia la economia de pia din România,
Ed. Ferom, Bucure ti, 1997
Bucur I., Macroeconomie, Ed. C.H. Beck, Bucure ti, 2010
Dr g nescu M., Societatea informa ional i a cunoa terii. Vectorii societ ii
cunoa teri, disponibil la adresa ro-gateway.ro/.../Soc%20info%20si%20a%20cunoasterii%20-
%20vectorii%20cunoasterii.pdf.
Enache C., Mecu C. (coord.), Economie politic , volumul I, Editura Funda iei
România de Mâine, Bucure ti, 2009
Enache Constantin, Mecu Constantin, (coordonatori), Economie politic . Aplica ii
practice, Editura Funda iei România de Mâine, Bucure ti, 2009.
Florida R., The Rise of the Creative Class. Why cities without gays and rock bands
are losing the economic development race, Washington Monthly, Mai 2002
Fuller N., Fundamental economics, Ed.Tudor, Marea Britanie, 1990
Gavril I., Gavril T., Popescu A., Mediul concuren ial i politica Uniunii Europene
în domeniul concuren ei, Ed. Economic , Bucure ti, 2006
Gavril I., Ghi P.T., Ni escu D., Popescu C., Economie. Aplica ii. Teste. Probleme.
R spunsuri, edi ia a V-a, revizuit i îmbun t it , Ed. Economic , Bucure ti, 2003
Gavril I., Gavril T., Competitivitate i mediu concuren ial. Promovarea i
protejarea concuren ei în UE, Ed. Economic , Bucure ti, 2008
Golea P., Pârvu I., Bazele economiei, Editura Ex Ponto, Constan a, 2007
Giddens A., Europa în epoca global , Ed. Ziua, Bucure ti, 2007
Herbei M., Echilibrul financiar al firmei, Ed. Mirton, Timi oara, 1998
Iacob (Patache) L., Pia a muncii i ocuparea în zona Dobrogei, Ed. Economic ,
Bucure ti, 2010
Manolescu A., Managementul resurselor umane, Ed. Economic , Bucure ti, 2001
Nicolescu O., Nicolescu L., Economia, firma i managementul bazate pe cuno tin e,
Ed. Economic , Bucure ti., 2005
Niculescu N., “Economia bazat pe cunoa tere – Noua Economie?”, Revista
Economie teoretic i aplicat , 1 (496)/2006, p. 48-55.
Popescu C., Ciucur D., Gavril I., Economie – Manual Universitar, Editura
Economic , Bucure ti, 1999
113

Micro Econom I e

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Micro Econom I e

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Micro Econom I e

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTAN A

CONF.UNIV.DR. LAURA PATACHE

1.1. Introducere ............................................................................................................... 10

2.1. Introducere ............................................................................................................... 26

3.1. Introducere ............................................................................................................... 42

COMPORTAMENTUL PRODUC TORULUI. COMBINAREA

4.1. Introducere .............................................................................................................. 48

4.2. Obiectivele i competen ele – timp alocat .............................................................. 48

4.3. Con inutul lec iei .................................................................................................... 48

4.3.1. Întreprinderea ca sistem ................................................................................ 48

5.1. Introducere ............................................................................................................. 55

6.1. Introducere ............................................................................................................... 67

6.3.2. Cererea i oferta. Echilibrul pie ei muncii ..................................................... 69

7.1. Introducere .............................................................................................................. 79

8.1. Introducere ........................................................................................................... 87

9.1. Introducere ........................................................................................................... 96

10.1. Introducere .......................................................................................................... 101

EXTERNALIT I I BUNURI PUBLICE

11.1. Introducere .......................................................................................................... 107

BIBLIOGRAFIE SELECTIV ………………………………………………… 113

Termenul de economie politic a fost consacrat în anul 1615 de economistul francez

Numele de economie provine de la grecescul „oikonomia”, cuvânt compus din oikos

economia de pia liber concuren ial ;

Dup parcurgerea acestui curs, studen ii vor fi capabili:

− s abordeze din punct de vedere tiin ific via a economic ;

1.2. Obiectivele i competen ele

Dup parcurgerea acestui curs, studen ii vor fi capabili:

− s defineasc nevoile umane, resursele economice, activitatea economic i costul de

Timpul alocat lec iei: 2 ore

1.3. Con inutul lec iei

1.3.1. Obiectul de studiu al economiei politice. Metod în tiin a economic

Economia este tiin a op iunilor devenite necesare datorit rarit ii resurselor.

Produs al naturii i al societ ii, omul se prezint ca fiin tridimensional : biologic ,

1.3.3. Activitatea economic

1.3.4. Forme de organizare i func ionare a economiei

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza lec iei 1

Legea rarit ii const în aceea c , volumul, structurile i calitatea resurselor economice i

Concepte i termeni de re inut

Întreb ri de control i teme de dezbatere

• Ce se în elege prin interese economice?

2.2. Obiectivele i competen ele

Dup parcurgerea acestui curs, studen ii vor fi capabili:

•s cunoasc rolul, tipurilor i formelor de pia

Timpul alocat lec iei: 4 ore

2.3. Con inutul lec iei

2.3.1. Pia a i concuren a

2.3.2. Tipurile de pie e

Pia a cu concuren imperfect este un ansamblu de pie e care au unele tr s turi

Cererea de m rfuri reprezint nevoile de bunuri i servicii care se satisfac prin

Atunci curba cererii se va prezenta ca în figura 2.1:

( − 0,2) > 1, cerere elastic

În acest exemplu, un coeficient de elasticitate a cererii în func ie de pre egal cu 1,6,

Q Cantitate Q1Q0 Cantitate Q1Q0 Cantitate

Fig. 2.2 Variet i ale curbelor cererii

Elasticitatea cererii fa de venit este strâns legat de conceptele de bunuri normale i

unde, Qx – modificarea cantit ii cerute din bunul x

Elasticitatea încruci at a cererii este strâns legat de conceptele de bunuri substituibile