Electro II Teorie

Bd. Lacul Tei 122-124, Sect.
2, c0d postal 020396, Bucuresti, Rom~nia

UIp. Tel. +40-21-242.12.08, Tel./Fax. +40-21-242.07.81
CB~
Universitatea Tehmicd
secretanat@utcb ro, www.utcb ro
de Constructii Bucure$ti
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII BUCUREŞTI
Departamentul de Inginerie Electrică în Construcții și Instalații
Program de studii universitare de licență
Specializarea: Instalații pentru Construcții
FIŞA DISCIPLINEI
Denumirea INS.07.4.DD.DI.03.
ELECTROTEHNICĂ II Codul disciplinei
disciplinei
Anul de studiu II Semestrul I
4 Tipul de evaluare finală (E, CO, V) E
Regimul disciplinei (OB – obligatorie, 5
OB Număr de credite
OP – opțională, FC – facultativă)
Total ore din 70 28 98
Total ore pe
Planul de Total ore studiu individual
semestru
învățământ
Categoria
DF – discipline fundamentale; DD – discipline în domeniu; DS – discipline
formativă a DD
de specialitate; DC – discipline complementare
disciplinei
Conf. univ. dr. ing. Sorin-Nicolae COCIORVA ;
Titularul(a)
Șef. lucr. univ. dr. ing. Nicoleta TĂNASE;
disciplinei*
Sef lucrări dr.ing. Andreea Mihaela IFTENE.
Facultatea Facultatea de Inginerie a Instalațiilor Numărul total de ore pe

săptămână din Planul de
Domeniul de studii Ingineria Instalațiilor
învățământ
Ciclul de studii (Licență, Licență
Total C S L P
Masterat, Doctorat)
Programul de studii Instalații pentru construcții 70 28 14 28 -
(Specializarea)
Precondiții de curriculum
Cunoştinţe fundamentale în domeniul Rețelelor Electrice de
curent alternativ monofazat și trifazat, necesare pentru calculul
şi execuţia instalaţiilor aferente clădirilor.
Însușirea noțiunilor de bază pentru realizarea: Instalațiilor de
Competențe profesionale - alimentare cu energie electrică, Instalațiilor de iluminat și forță,
vizate de disciplină Sistemelor de automatizare și de securitate la situații de
urgență. Oferă cunoştinţele necesare studiului disciplinelor de
specialitate: Maşini electrice, Instalaţii electrice, Automatizarea
instalaţiilor, Sisteme electrice și electronice de măsură în
instalaţii.
Bd. Lacul Tei 122-124, Sect. 2, c0d postal 020396, Bucuresti, Rom~nia
UIp. Tel. +40-21-242.12.08, Tel./Fax. +40-21-242.07.81
CB~
Contribuie la asigurarea competențelor generale ale

programului de studii:
C2. Efectuarea calculelor de dimensionare pentru instalaţii şi
echipamente pentru instalații;
C3. Conceperea şi proiectarea din punct de vedere tehnologic şi
economic a instalaţiilor şi echipamentelor;
Formează abilităţi practice de lucru şi de utilizare a
instrumentelor și aparatelor electrice în instalaţiile pentru
construcţii.
Conținutul disciplinei (se vor detalia: conținutul cursului, numărul de ore de predare pentru fiecare capitol al
acestuia, lucrări de laborator, lucrări practice, proiect şi altele), numărul total de ore, bibliografia)
Metode de predare Nr. de ore
(Clasice, clasice alocate
Curs
interactive, cu suport
digital ș.a.)
Partea I-a : Rețele electrice trifazate în regim permanent Clasice și cu suport 2
sinusoidal digital
1. Sisteme de mărimi trifazate simetrice sinusoidale.
Sisteme directe, inverse şi homopolare. Generarea tensiu-
nilor trifazate simetrice. Proprietăţi, reprezentări simbolice.
2. Conexiunea în stea a Rețelelor electrice trifazate alimentate Clasice și cu suport 2
cu tensiuni simetrice: digital
- teorema potențialului punctului neutru;
- receptoare echilibrate cu şi fără conductor de nul;
3. Conexiunea în stea a receptoarelor electrice dezechilibrate Clasice și cu suport 2
cu şi fără conductor de nul; digital
4. Conexiunea în triunghi a Rețelelor electrice trifazate Clasice și cu suport 2
alimentate cu tensiuni simetrice. digital
5. Receptoare echilibrate și dezechilibrate în conexiunea Clasice și cu suport 2
triunghi. digital
6. Calculul și măsurarea puterilor în reţelele trifazate Clasice și cu suport 2
alimentate cu tensiuni simetrice. digital
7. Factorul de putere. Ameliorarea factorului de putere. Clasice și cu suport 2
digital
Partea II-a Transformatorul electric monofazat: Clasice și cu suport 2

8. Construcție, principii de funcționare, digital
UIp. Tel. +40-21-242.12.08, Tel./Fax. +40-21-242.07.81
CB~
9. Ecuațiile transformatorului (în domeniul timp) , ecuațiile în Clasice și cu suport 2

complex ale transformatorului , Schema electrică digital
echivalentă.
10. Transformatorul echivalent, (condiții de echivalență, Clasice și cu suport 2
ecuații), schema electrică echivalentă a „Transformatorului digital
cu mărimile din secundar raportate la primar” .
11. Schema echivalentă în T. Ecuațiile în complex ale Clasice și cu suport 2
transformatorului echivalent. Schema în Γ. digital
12. Funcționarea în gol. Încercarea în gol a transformatorului Clasice și cu suport 2

electric digital
Funcționarea în scurt circuit, Încercarea în scurt circuit.

13. Funcționarea în sarcină a transformatorului electric. Clasice și cu suport 2
Caracteristici de funcţionare (caracteristica externă, digital
caracteristica randamentului).
14. Transformatoare în construcție specială: Clasice și cu suport 2
- autotransformatorul; digital
- transformatoare pentru sudare;
- transformatoare pentru măsurare.
TOTAL ORE 28
Activități aplicative
Tipuri de lucrări Metode de Nr. de
(seminar, Denumirea lucrărilor lucru cu ore
laborator, ) studenții alocate
Receptoare trifazate conectate în stea, echilibrate sau
clasice
seminar dezechilibrate, cu sau fără conductor de nul, alimentate 4
interactive
cu tensiuni sinusoidale trifazate simetrice
Receptoare trifazate conectate în triunghi, alimentate clasice
seminar 2
cu tensiuni sinusoidale trifazate simetrice interactive
Ameliorarea factorului de putere în reţele trifazate clasice
seminar 2
interactive
Transformatorul electric monofazat. Schema
clasice
seminar echivalentă, randament, caracteristică externă, 4
interactive
funcţionare în sarcină
Transformatorul electric trifazat. Grupe de conexiuni. clasice
seminar 2
Legare în paralel interactive
Introducere, cerinţe, prezentare laborator; Protecţia clasice
laborator 2
muncii interactive
Sistemul trifazat simetric de tensiuni sinusoidale. clasice
laborator 2
Receptoare echilibrate. interactive
Receptor rezistiv trifazat în conexiune stea, cu şi fără
clasice
laborator conductor de nul, alimentat cu tensiuni simetrice, 2
interactive
UIp. Tel. +40-21-242.12.08, Tel./Fax. +40-21-242.07.81
CB~
Receptor rezistiv trifazat în conexiune triunghi,

clasice
laborator alimentat 2
interactive
cu tensiuni simetrice
Măsurarea puterii active şi reactive în sistemele clasice
laborator 2
trifazate, interactive
Factorul de putere. Ameliorarea factorului de putere clasice
laborator 2
interactive
Regimul tranzitoriu al circuitelor electrice de ordinul I clasice
laborator 2
(R-L şi R-C), interactive
Comportarea în frecvenţă a circuitelor electrice
laborator 2
rezonante.
Receptoare electrice neliniare. Becul cu incandescenţă. 2
laborator
laborator Bobina cu miez de fier. 2

clasice
Încercările în gol şi în scurtcircuit ale transformatorului 2
laborator interactive
electric monofazat,
Încercarea în sarcină a transformatorului electric 2
laborator
monofazat.
laborator Transformatorul trifazat, grupe de conexiuni 2
laborator Colocviu de laborator 2
TOTAL ORE 42
Bibliografie recomandată (Cel puțin un titlu bibliografic sa fie al titularului de disciplina):
1. Iftene Andreea - Circuite electrice culegere de probleme editura CONSPRESS, București 2018
2. Cociorva S. N. s.a. Electrotehnica, Lucrări de laborator de circuite electrice, CONSPRESS,
București, 2003;
3. Tănase Nicoleta Electrotehnică II (note de curs) electronic , București, 2015;
4. Gafencu, M. – Reseaux et conversion statique de l’energie electrique, U.T.C.B., București,
1997;
5. Gafencu, M. – Electrotechnique, U.T.C.B., București, 1996;
6. Gafencu, M. s.a. – Electrotehnica – Electromagnetism editura MATRIX ROM, București, 2002
7. Timotin, A.–Lecțiidebazeleelectrotehnicii,Ed.DidacticășiPedagogică – București, 1970;
8. Radovici, B., Ionescu, C., Vlădeanu, V., ș.a. – Electrotehnică, măsurări și mașini electrice, Ed.
Didactică și Pedagogică – București, 1975;
9. M. Preda, P Cristea, F. Manea – Bazele Electrotehnicii Ed. Didactică și Pedagogică –
București, 1983;
10. M. Preda, P Cristea, F. Manea- Probleme de Electrotehnica si Mașini Electrice Ed. Didactică
și Pedagogică – București, 1982;
11. Constantin Bogdan – Probleme de bazele electrotehnicii editura MATRIX ROM, București,
2001
UIp. Tel. +40-21-242.12.08, Tel./Fax. +40-21-242.07.81
CB~
Ponderea în procente din

Evaluare
nota finală
Răspunsurile la examinarea finală 60%
Susținerea lucrărilor practice de laborator 20%
Susținerea finală a proiectelor -
o lucrare cu pondere de 50
Testarea periodică prin lucrări de control % din cota punctului nr. 1 -
răspunsuri la examen)
Testarea continuă pe parcursul semestrului 10%
Referate elaborate în afara orelor de curs și de lucrări practice
Participarea la orele de curs și aplicații 10%
Alte activități (de precizat care)…………………………….….
Descrieți modalitatea practică de evaluare finală : Examen scris cu 6 subiecte , 3 teoretice și 3
aplicații, fiecare notat individual. Dacă la fiecare subiect se obține peste nota 5, se opține nota finală
ca medie aritmetică. Ponderea este exprimată mai sus.
Examen (lucrare scrisă)
[Activitatea practică de laborator se finalizează cu o notă obţinută la colocviu, notă ce are la examen,
în nota finală, ponderea de la punctul nr. 2; colocviul este individual, iar nota se obţine pe baza
activităţii depuse în cursul semestrului şi a răspunsurilor din ziua de colocviu la partea teoretică şi la
partea practică (de montaj)]
Numărul total de ore de studiu individual (fiecare rând se completează după caz)
Studiul notițelor de curs 18 Pregătirea pentru examinarea finală 30*
Studiul suporturilor de curs - manuale, cărți
4 Participarea la consultații 2*
etc.
Studiul bibliografiei minimale recomandate 2 Documentarea în teren -
Activitățile specifice de pregătire pentru Documentarea suplimentară în
18
seminar, proiect, laborator etc. bibliotecă
Elaborarea de teme, referate, eseuri etc. - Documentarea prin rețeaua internet
Pregătirea pentru lucrări de verificare Alte activități ………………….….
Pregătirea pentru prezentări orale ……………………………...…….
42+32*(*
TOTAL ore studiu individual pe semestru din care 32
în sesiune)
Titularul de seminar / laborator /
Titularul de curs
lucrări practice / proiect
Data completării: Ș. l. dr. ing. Nicoleta TĂNASE
Ș. l. dr. ing. Elena SANDA
Ș. l. dr. ing. Elena SANDA
Ș. l. dr. ing. Nicoleta TĂNASE
S. l. dr. ing. Andreea Mihaela
22.02.2021 S. l. dr.ing. Andreea Mihaela IFTENE
IFTENE
Director de Departament
Prof. dr. ing. Sorin CALUIANU

UIp. Tel. +40-21-242.12.08, Tel./Fax. +40-21-242.07.81
CB~
Notaţii: C - ore de curs; S - ore de seminar; L - ore de laborator/lucrări; P - ore de practică; E - examen; CO -
colocviu; V – verificare.
CURS 1
Avantajele reţelelor trifazate
Producerea, transportul, distribuţia şi cea mai mare parte a utilizării energiei
electromagnetice se face prin reţele electrice şi circuite electrice trifazate datorită multiplelor
avantaje ale acestora.
O reţea trifazată de transport de aceeaşi putere transmisă, în comparaţie cu 3 reţele
monofazate, dispune doar de 3 conductoare principale faţă de cele 6 ale celor 3 reţele
monofazate. Sistemul energetic dispune de generatoare electrice în centrale şi de
transformatoare electrice ridicătoare şi coborâtoare de tensiune. Utilizarea generatoarelor şi
transformatoarelor construite ca unităţi trifazate, în locul a trei unităţi monofazate de aceeaşi
putere instalată, conduce la reducerea importantă a gabaritelor acestora, la reducerea
cantităţilor de material conductor, material feromagnetic şi material izolant, cea ce duce la
micşorarea costurilor acestora. În acelaşi timp se reduc pierderile de putere în materiale
conductoare, materiale feromagnetice şi materiale izolante, creşte randamentul sistemului şi
scade consumul de combustibili primari (petrol, cărbuni, gaze naturale) pentru producerea,
transportul, distribuţia şi utilizarea aceleiaşi cantităţi de energie utilă.
Alt avantaj al reţelelor trifazate este acela că permite alimentarea sistemelor trifazate
de bobine (numite înfăşurări) care produc câmp magnetic învârtitor, care stă la baza
principiului de funcţionare al maşinilor electrice rotative.
Reţelele electrice trifazate permit alimentarea receptoarelor trifazate la două sisteme
de tensiuni (de fază sau de linie), dar permit alimentarea şi a receptoarelor monofazate.
Sisteme trifazate simetrice de mărimi sinusoidale
Un sistem trifazat simetric de mărimi sinusoidale este un ansamblu ordonat de trei mărimi
sinusoidale de aceeaşi frecvenţă şi valori efective (eficace) egale şi de defazaje egale: +2π/3, -
2π/3 sau 0.
Într-un sistem trifazat simetric de mărimi sinusoidale suma valorilor instantanee ale mărimilor
sistemului este, în orice moment, nulă.
Tensiunile electromotoare sunt produse prin transformarea energiei mecanice în energie
electrică în centralele electrice, de către generatoarele trifazate. Ele formează un sistem trifazat
simetric de mărimi sinusoidale, caracterizat de:
§ Aceeaşi frecvenţă ( f ), implicit aceeaşi pulsaţie 𝜔 = 2𝜋𝑓;
§ Valori efective egale, E;
§ Defazaje egale cu 2π/3.
Funcţie de succesiunea trecerii prin zero a celor trei mărimi sinusoidale e1, e2 si e3 distingem:
• sistem trifazat de succesiune directă, în care mărimea e2(t) este defazata în urma
mărimii e1(t) cu un unghi de 2π/3 iar e3(t)este defazata in urma marimii e2(t) cu 2π/3
l
•
2
T
I I
0
••
Fig.1 Reprezentarea in domeniul timp Fig.2 Reprezentarea geometrica ( reprezentarea

fazoriala)
In valori instantanee sistemul trifazat simetric de succesiune directa se scrie:
e! = E√2 ∙ sin ωt
2π
e" = E√2 ∙ sin(ωt − )
3
4π 2π
e# = E√2 ∙ sin(ωt − ) = E√2 ∙ sin(ωt + )
3 3
e! + e" + e# = 0
• sistem trifazat de succesiune inversă, în care mărimea e2(t) este defazata înaintea
mărimii e1(t) cu un unghi de 2π/3si e3(t) este defazata înaintea mărimii e2(t) cu un unghi
de 2π/3.
In valori instantanee sistemul trifazat simetric de succesiune inversă se scrie:
e! = E√2 ∙ sin ωt;

2π
e" = E√2 ∙ sin(ωt + )
3
4π 2π
e# = E√2 ∙ sin(ωt + ) = E√2 ∙ sin(ωt − )
3 3
e! + e" + e# = 0
• sistem homopolar, care este un sistem trifazat constituit din trei mărimi identice,
unghiul de defazaj dintre mărimi fiind egal cu zero.
e! = e" = e#
Reprezentarea în complex a sistemelor trifazate. Proprietăţi.
Planul complex atasat reprezentării mărimii sinusoidale este determinat de axa reală si
imaginară. Fiecărei axe îi corespunde un versor (modul unitate); astfel, versorul axei reale este
1 iar al celei imaginare este j (𝑗 = √−1).
Im (+j)
c
b
a Re (+1)
Fig. 3 Reprezentarea unui număr în planul complex
In planul complex, orice număr are două forme de scriere:

§ forma carteziană, redată prin partea reală şi partea imaginară a numărului
complex;
§ forma polară, unde numărul este complet determinat de modul (argument) şi
unghiul pe care-l face cu axa reală (faza iniţială).
Fie pe un număr complex:
!
c = 𝑎 ± 𝑗𝑏 = √𝑎" + 𝑏 " ∙ 𝑒 ±%∙'()*+ " = 𝑐 ∙ 𝑒 ±%∙-
!
Conjugatul numărului complex este c*= 𝑎 ∓ 𝑗𝑏 = √𝑎" + 𝑏 " ∙ 𝑒 ∓%∙'()*+ " = 𝑐 ∙ 𝑒 ∓%∙- .
#$ #$
! √# ! √#
Dacă introducem operatorul de rotaţie 𝑎 = 𝑒 % % = − + 𝑗 şi 𝑎" = 𝑒 0% % = − − 𝑗 = 𝑎∗ ,
" " " "
avȃnd proprietatea 1 + 𝑎 + 𝑎" = 0, mărimile sistemului simetric direct se exprimă prin
relaţiile:
E1 = E
#&
E2 = E e02 % = a2 E1
#&
E3 = E e32 % = a E1
Mărimile sistemului simetric de succesiune inversă, în complex, sunt:
E1 = E
#&
E2 = E e32 % = a E1
#&
02-
-3 = E e
E % = a2 E1
-
Operatorul a este un operator de rotaţie. Inmulţirea unui fazor cu operatorul rotaţional a roteşte
fazorul în sens trigonometric cu unghiul 2π/3. Înmulţirea unui fazor cu a2 îl roteşte în sens orar
invers trigonometric) cu unghiul 2π/3.
Mărimile sistemelor simetrice direct şi invers, prezintă proprietatea că, în fiecare moment,
suma fazorilor este nulă.
E1 + E2 + E3 = 0
Conexiunile sistemelor trifazate
Un sistem trifazat poate fi constituit din trei circuite monofazate independente, alimentate de
trei t.e.m. simetrice de succesiune directă şi trei impedanţe egale, respectiv t.e.m. E, a2E şi aE
şi impedanţele Z1 = Z2 = Z3 = Z.
Fig. 4 - Sarcini monofazate
Curenţii din cele trei circuite vor avea aceleaşi defazaje faţă de tensiunile corespunzătoare de
aceeaşi valoare efectivă şi vor forma şi ei un sistem simetric de succesiune dierctă, respectiv I,
a2I şi aI.
Numărul de conductoare necesare pentru cele trei circuite independente se poate reduce
legȃndu-se împreună bornele generatoarelor, respectiv ale receptoarelor, formȃndu-se astfel o
bornă 0, numită punctul neutru al generatoarelor, respectiv o bornă N, punctul neutru al
receptoarelor.
Cele două borne 0 şi N pot fi legate şi printr-un al patrulea conductor, conductorul neutru.
Reţeaua obţinută se numeşte reţea în conexiune stea, atȃt la generator cȃt şi la receptor.
,, ,,
,,
z 2/ z
⇒
w
,, 2
¢ # ,, z
�
2
h2
Fig. 5 Conexiune stea la generator şi la receptor
„0”, punctul neutru al generatorului se poate lega la pământ printr-o priză de pământ. Astfel
pământul constituie conductorul neutru între generator şi consumatori, potenţialul electric al
său fiind potenţialul pămȃntului, potenţial de referinţă de valoare nulă.
Conductorul de nul reprezinta punctul care uneste receptorul de generator.
Fazele surselor trifazate pot fi conectate între ele în stea, cu punct neutru accesibil sau nu, sau
în triunghi.
Dacă se leagă succesiv bornele generatoarelor între ele şi respectiv ale receptoarelor, reţeaua
obţinută este cu conexiune triunghi la generator şi la receptor .
,,
f
N
2l r
3
u)1/ 112 �2
% �
2
423
23
'3
Fig. 6 Conexiune triunghi la generator şi la receptor

Valorile instantanee ale tensiunilor electromotoare ce alimentează sistemul trifazat sunt:
e! (t) = E√2 sin ωt

2π
e" (t) = E√2 sin @ωt − A
3
2π 2π
e# (t) = E√2 sin @ωt − 2 A = E√2 sin @ωt + A
3 3
Condiţia ca tensiunile la bornele generatorului să formeze un sistem trifazat simetric de mărimi

este ca sistemul curenţilor de fază să fie un sistem simetric de mărimi sau sistemul curenţilor
să fie echilibrat (adică valorile efective să fie egale, iar defazajele dintre ele să fie egale cu
2π/3 ).
Echilibrul curenţilor atȃt la generator, cȃt şi pe liniile de transport şi distribuţie, face ca sistemul
tensiunilor la consumatori să fie simetric, deoarece şi reţelele electrice au impedanţe
complexe echivalente de linie egale pe cele trei faze, deci sunt echilibrate din punct de vedere
electric.
Sisteme de tensiuni la reţeaua trifazată a consumatorilor
Receptoarele trifazate de energie electrică se leagă la generatoare prin intermediul unui sistem
de 4 borne dintre care 3 sunt numite faze, notate cu L1, L2, L3 şi borna 0, numită punctul neutru
al generatorului. Aceste borne sunt conectate la transformatorul din postul de transformare
(coborâtor de la medie la joasă tensiune) prin intermediul unui cablu de joasă tensiune cu patru
conductoare. Trei conductoare sunt conectate la fazele înfăşurării secundare ale
transformatorului iar cel de al patrulea, numit conductor de nul de lucru, este conectat la
neutrul înfăşurării secundare a transformatorului.
La dispoziţia utilizatorului se mai află o a 5-a bornă, numită bornă de legare la pămȃnt, care
este legată la priza de pământ prin intermediul unui conductor numit conductor de nul de
protecţie, a cărui continuitate trebuie asigurată în mod obligatoriu şi verificată periodic.
Carcasele aparatelor, maşinilor şi instalaţiilor electrice, care, în mod obişnuit nu se află sub
tensiune, se conectează la borna de legare la pămȃnt, această legătură având rol de protecţie la
electrocutare. La o punere accidentală sub tensiune a carcaselor, în lipsa legării la pământ,
persoanele care ating aceste carcase vor fi electrocutate. Dacă există legătura la pământ,
atingerea cu carcasa echivalează cu un scurtcircuit, iar protecţia la scurtcircuit de pe acea fază
va deconecta circuitul aflat sub tensiune.
L1 L1
U12
U10 U31
L2 L2
U20 U23
L3 L3
U30
0
a) b)
Fig. 7 Sistemele simetrice ale tensiunilor de fază (a) şi de linie (b)
Sistemul simetric de succesiune directă al tensiunilor de fază
Se numeşte tensiune de fază tensiunea măsurată între o fază şi borna neutrului 0. Tensiunile
de fază formează un sistem simetric ale carui mărimi se notează, sub formă complexă, U10, U20,
respectiv U30.
Se notează cu Uf valoarea efectivă a tensiunii de fază.
Sistemul simetric de succesiune directă al tensiunilor de fază se va scrie, sub formă instantanee,
astfel:
u!4 (t) = U5 √2 sin ωt

2π
u"4 (t) = U5 √2 sin @ωt − A
3
4π 2π
u#4 (t) = U5 √2 sin @ωt − A = U5 √2 sin @ωt + A
3 3
Sub formă complexă, sistemul simetric de succesiune directă al tensiunilor de fază se va scrie:
U10 = U5
#&
U20 = U5 e02 % = a2 U10
#&
U30 = U5 e32 % = a U10
Fiind un sistem simetric, suma celor trei mărimi este 0:

U10 + U20 + U30 = Uf (1 + a2 + a) = 0
Utilizatorii pot fi alimentaţi şi cu sistemul simetric de succesiune inversă, caz în care se
inversează două dintre legăturile la bornele generatorului.
Sistemul simetric de succesiune directă al tensiunilor de linie
Se numeşte tensiune de linie tensiunea măsurată între două faze ale reţelei (între două linii de
alimentare).
Se determină sistemul simetric de succesiune directă al tensiunilor de linie:
! √# # √#
U12 = U10 – U20 = U10 (1 – a2) = U5 ∙ D1 − E− " − j "
GH = U5 ∙ E" + j "
G = U5 ∙
&
√# ! 6 6 2
√3 ∙ E " + j "G = U5 ∙ √3 ∙ Ecos 7 + j sin 7 G = U5 ∙ √3 ∙ e '
Dacă se notează cu Ul valoarea efectivă a tensiunii de linie, vom deduce următoarea relaţie
între valorile efective ale tensiunilor de fază şi de linie:
U8 = U5 ∙ √3.
Prin urmare, valoarea efectiva a tensiunii de linie este de √3 ori mai mare decat valoarea
efectiva a tensiunii de faza.
Exemplu: Notatia 3x 400/230 V de pe tabloul de distributie considerat ca sursa pentru
receptoarele pe care acestea le alimenteaza, arata ca sistemul este trifazat (cifra 3) , tensiunea
de linie este 400 V iar tensiunea de faza este 230V.
Vom putea scrie sistemul simetric de succesiune directă al tensiunilor de linie:
&
U12 = U10 – U20 = U8 ∙ e2 '
U23 = U20 – U30 = a2 U12
U31 = U30 – U10 = a U12
6
Sistemul tensiunilor de linie este defazat cu 7 inaintea sistemului tensiunilor de faza.
v
Fig. 8 Diagrama fazoriala a tensiunilor de faza si de linie
CURS 2 RECEPTOARE TRIFAZATE ECHILIBRATE CONECTATE IN STEA
Clasificarea receptoarelor trifazate
Receptoarele trifazate pot fi clasificate după mai multe criterii. După mărimea acestora
deosebim:
• receptoare trifazate simple (un motor electric trifazat, un cuptor electric, o scară de
bloc etc.),
• receptoare trifazate complexe (o hală industrială, un complex industrial, un cartier de
locuinţe etc.).
Receptoarele trifazate simple după modul de conectare pot fi:
• receptoare conexiune stea,
• receptoare conexiune triunghi,
După egalitatea sau inegalitatea curenţilor pe cele trei faze pot fi:
• receptoare trifazate echilibrate, care au impedanţele complexe egale în
modul şi argument pe cele trei faze
• receptoare trifazate dezechilibrate, care au impedanţele complexe
diferite în modul sau/şi în argument pe cele trei faze
Din punctul de vedere al funcţionalităţii, receptoarele trifazate pot fi clasificate în:

• receptoare trifazate în regim normal de funcţionare,
• receptoare trifazate în regim de avarie.
Termenii echilibrat – dezechilibrat se referă la parametrii de pe fazele receptorului.
Termenii simetric – nesimetric se referă la tensiunile de alimentare, precum şi la intensitatea
curentului electric.
Receptoarele trifazate conectate în stea pot fi :
1. echilibrate;
2. dezechilibrate:
Ø cu conductor de nul cu impedanţă diferită de zero ( ZN ≠ 0 ) ;
Ø cu conductor de nul cu impedanţă egală cu zero ( ZN = 0 ) ;
Ø fără conductor de nul (cu conductor de nul întrerupt ( ZN → ∞)).
Receptoarele trifazate conectate în triunghi pot fi:
1. echilibrate;
2. dezechilibrate
Vom începe studiul receptoarelor trifazate cu receptorul trifazat echilibrat conectat în stea.
Receptoare trifazate echilibrate conectate în stea, alimentate cu sistemul trifazat simetric
al tensiunilor de fază
Schema unui astfel de receptor este dată în figura următoare :
U1N
I1
L1
U10 Z1
I2 U2N
L2
N
Z
72
U20 I3 U3N
-NJ IN UN0
L3
Z
73
U30
0
Z
7N
Fig. 9 Receptor echilibrat conectat în stea, cu conductor de nul de impedanţă
neglijabilă
Liniile de alimentare L1, L2, L3 (RO)
R, S, T (FR)
U, V, W (Ger)
L1, L2, L3 –liniile de alimentare
U10, U20 ,U30 – Tensiunile de faza ale generatorului
U1N, U2N ,U3N – Tensiunile de faza ale receptorului
UN0- tensiunea de decalaj a nulului
IN- curentul prin conductorul de nul
I1, I2, I3- curenti de faza
Pentru receptorul stea curentii de linie I1, I2, I3 sunt egali cu curentii de faza ai
receptorului.
Il = If
Pentru receptorul dat se cunosc:
1. tensiunile de fază ale sursei, care formează un sistem simetric dat de relaţiile:
U10 = U!
!"
U20 = U! e"# # = a2 U10
!"
U30 = U! e$# # = a U10
2. Impedanţele receptorului, care au modulele şi fazele egale:
Z1 = Z2 = Z3 = Z = Z ejφ, respectiv admitanţele: Y1, Y2, Y3, unde, prin definiţie, se numeşte
&
admitanţă Y% = = G% − 𝑗B% , iar k = 1, 2, 3, cu Gk conductanţa echivalentă, iar Bk
' $
susceptanţa echivalentă.
Conform legii lui Ohm rezultă :

𝑈&(
𝐼& = = 𝑌& ∙ 𝑈&( ;
𝑍&
𝑈)(
𝐼) = = 𝑌) ∙ 𝑈)( ;
𝑍)
𝑈*(
𝐼* = = 𝑌* ∙ 𝑈*( ;
𝑍*
𝑈(+
𝐼( = = 𝑌( ∙ 𝑈(+ .
𝑍(
Aplicȃnd teorema a II a a lui Kirchhoff pe bucla formată de tensiunea la bornele unei faze,
conductorul neutru şi tensiunea de fază rezultă sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului
conectat în stea:
U1N = U10 − UN0 ;
U2N = U20 − UN0 ;
U3N = U30 − UN0.
Teorema I a lui Kirchhoff aplicată în punctul N ne conduce la ecuaţia :
IN = I1+I2+I3.
Ecuaţia anterioară poate fi rescrisă cu ajutorul admitanţelor conductoarelor astfel:
𝑌( ∙ 𝑈(+ = 𝑌& ∙ 𝑈&( + 𝑌) ∙ 𝑈)( + 𝑌* ∙ 𝑈*( .
Dacă înlocuim tensiunile de pe fazele receptorului din ultima relaţie cu expresiile lor date de
teorema a II a a lui Kirchhoff, vom obţine următoarea relaţie de calcul :
𝑌( ∙ 𝑈(+ = 𝑌& 2𝑈&, − 𝑈(, 3 + 𝑌) 2𝑈), − 𝑈(, 3 + 𝑌* 2𝑈*, − 𝑈(, 3.
Prin prelucrare se va obţine expresia tensiunii de deplasare a neutrului receptorului, N, faţă

de neutrul sursei, O, numită TEOREMA lui MILLMAN :
U&, ∙ Y& + U), ∙ Y) + U*, ∙ Y*
U-, = .
Y& + Y) + Y* + Y-
• Deoarece receptorul studiat este echilibrat iar conductorul neutru, prevăzut

din motive de protecţie, are impedanţa neglijabilă (ZN = 0, deci YN → ∞),
tensiunea de deplasare a neutrului N va fi egală cu zero (deoarece numitorul
tinde la infinit !).
• Dacă conductorul de nul nu este prevazut din construcţie (de exemplu, în cazul
motoarelor electrice) sau este întrerupt, (ZN → ∞, deci YN = 0), tensiunea de
deplasare a neutrului N va fi egală cu zero, deoarece suma vectorială a
tensiunilor de alimentare este egală cu zero, fiind vorba de un sistem trifazat
simetric de tensiuni (𝑈&, + 𝑈), + 𝑈*, = 0).
𝑈&, ∙ 𝑌& + 𝑈), ∙ 𝑌) + 𝑈*, ∙ 𝑌* 𝑌2𝑈&, + 𝑈), + 𝑈*, 3

𝑈(, = = = 0.
𝑌& + 𝑌) + 𝑌* + 𝑌( 3𝑌
• Deoarece UN0 = 0 rezultă că la bornele fazelor receptorului echilibrat conectat

în stea se regăsesc tensiunile sistemului de alimentare :
U1N = U10 ;
U2N = U20 ;
U3N = U30.
Algoritmul de calcul al receptorului echilibrat conectat în stea
După desenarea receptorului trifazat echilibrat conectat în stea, se vor parcurge următorii paşi
pentru determinarea curenţilor de pe fazele receptorului :
1. Se va scrie sistemul trifazat simetric al tensiunilor de alimentare
U10 = U!
!"
U20 = U! e"# # = a2 U10
!"
U30 = U! e$# # = a U10
2. Fiind vorba de un receptor echilibrat, tensiunea de decalaj a neutrului receptorului faţă
de neutrul fazei UNO va fi nulă.
3. Ştiind că UNO , sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului va fi acelaşi cu sistemul
tensiunilor de alimentare.
U1N = U10;
U2N = U20;
U3N = U30.
4. Deoarece impedanţele de pe cele trei faze ale receptorului sunt identice, rezultă că şi
sistemul curenţilor de pe faze vor forma un sistem simetric, identic cu cel al tensiunilor
de alimentare. Graţie simetriei, vom face calculul pentru o singură fază, ceilalţi curenţi
deducȃndu-se simplu prin multiplicarea curentului calculat cu operatorii de rotaţie a2 sau
a.
U&-
I& = = Y ∙ U&,
Z
U)-
I) = = Y ∙ U), = a)∙ Y ∙ U&, = a)∙ I&
Z
U*-
I* = = Y ∙ U*, = a∙ Y ∙ U&, = a∙ I&
Z
5. Se verifică dacă suma celor trei curenţi este egală cu zero (1 + a + a2 = 0), deci curentul
prin conductorul de nul este nul.
6. Se determină forma instantanee a curenţilor i1, i2, respectiv i3.
7. Se trasează diagrama lui Fresnel (diagrama fazorială tensiunilor şi curenţilor) astfel :
a) Se reprezintă, la o scară aleasă convenabil, vectorii tensiunilor de alimentare : U10,
U20, U30, în centrul lor aflȃndu-se punctul 0, corespunzător neutrului sursei;
b) Se reprezintă în planul complex punctul N, care coincide cu punctul 0
c) Vectorii tensiunilor de pe fazele receptorului U1N, U2N, respectiv U3N, coincid cu
vectorii tensiunilor de alimentare ;
d) Din punctul 0 se vor reprezenta, la o scară aleasă convenabil, diferită de scara
tensiunilor, curenţii de pe fazele receptorului şi din conductorul de nul.
U3N U30
I3
U10
N≡0
U1N
I2
I1
U2N U20
Fig. 10 Diagrama lui Fresnel pentru un receptor echilibrat conectat în stea

CURS 3 RECEPTOARE TRIFAZATE DEZECHILIBRATE CONECTATE IN STEA
Receptoarele trifazate dezechilibrate conectate în stea pot fi :

Ø cu conductor de nul cu impedanță diferită de zero ( ZN ≠ 0 ) ;
Ø cu conductor de nul cu impedanță egală cu zero ( ZN = 0 ) ;
Ø fără conductor de nul (cu conductor de nul întrerupt ( ZN → ∞)).
Receptoare trifazate dezechilibrate conectate în stea, cu conductor de nul cu impedanță

diferită de zero ( zn ≠ 0 ), alimentate cu sistemul trifazat simetric al tensiunilor de fază
U1N
I1
L1
U10 Z
7
-1
I2 U2N
L2 '
N
Z
7
-2
U20 I3 U3N
IN UN0
L
I3 • '
Z
l
73
U30
0
Z
7N
Fig. 11 Receptor dezechilibrat conectat în stea, cu conductor de nul de impedanță

diferită de zero
Tensiunile de fază ale sursei, care formează un sistem simetric dat de relațiile:
U10 = Uf;
!"
U20 = U! e"# # = a2 U10
!"
U30 = U! e$# # = a U10
Impedanțele receptorului, diferite între ele:
1
Z1 ≠ Z2 ≠ Z3, precum şi ZN, respectiv admitanțele: Y, Y2, Y3, YN.
Vom determina :
1. Tensiunea de deplasare a neutrului receptorului, N, față de neutrul sursei, O:
U'& ∙ Y' + U(& ∙ Y( + U)& ∙ Y)
U%& =
Y' + Y( + Y) + Y%
2. Sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului:

U1N = U10 − UN0 ;
U2N = U20 − UN0 ;
U3N = U30 − UN0.
3. Intensitățile curenților de pe fazele receptorului şi din conductorul de nul :
𝑈'*
𝐼' = = 𝑌' ∙ 𝑈'* ;
𝑍'
𝑈(*
𝐼( = = 𝑌( ∙ 𝑈(* ;
𝑍(
𝑈)*
𝐼) = = 𝑌) ∙ 𝑈)* ;
𝑍)
𝑈*+
𝐼* = = 𝑌* ∙ 𝑈*+ .
𝑍*
4. Verificarea rezultatelor, cu ajutorul teoremei I a lui Kirchhoff aplicată în punctul N :

IN = I1+I2+I3.
Algoritmul de calcul al receptorului dezechilibrat conectat în stea cu conductor de nul cu

impedanţă diferită de zero (ZN ≠ 0)
După desenarea receptorului trifazat dezechilibrat conectat în stea, se vor parcurge următorii
pași pentru determinarea curenților de pe fazele receptorului :
U10 = U!
!"
U20 = U! e"# # = a2 U10
!"
U30 = U! e$# # = a U10
2. Fiind vorba de un receptor dezechilibrat, tensiunea de decalaj a neutrului

receptorului față de neutrul fazei UNO va fi dată de teorema lui Millman:
2
U'& ∙ Y' + U(& ∙ Y( + U)& ∙ Y)
U%& =
Y' + Y( + Y) + Y%
3. Știind că UNO≠0 ,sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului va fi diferit faţă de

sistemul tensiunilor de alimentare.
U1N = U10 − UN0 ;
U2N = U20 − UN0 ;
U3N = U30 − UN0.
4. Se calculează intensitățile curenților de pe fazele receptorului şi din conductorul de

nul :
U'%
I' = = Y' ∙ U'% ;
Z'
U(%
I( = = Y( ∙ U(% ;
Z(
U)%
I) = = Y) ∙ U)% ;
Z)
U%,
I% = = Y% ∙ U%, .
Z%
5. Se verifică dacă suma celor trei curenți de pe fazele receptorului este egală cu
curentul din conductorul de nul.
IN = I1+I2+I3.
6. Se determină forma instantanee a curenţilor i1, i2, i3, respectiv iN.
7. Se trasează diagrama lui Fresnel (diagrama fazorială tensiunilor şi curenţilor)
astfel :
b) Se reprezintă în planul complex punctul N, în funcţie de coordonatele sale obţinute
din calcul;
c) Se unește punctul 0 cu punctul N, obţinȃndu-se astfel vectorul UN0, cu vârful
vectorului în punctul N ;
d) Se unește punctul N cu punctele 1, 2 și 3, obţinȃndu-se astfel vectorii tensiunilor de
pe fazele receptorului U1N, U2N, respectiv U3N, cu vârfurile în punctele 1, 2,
respectiv 3 ;
e) Din punctul N se vor reprezenta, la o scară aleasă convenabil, diferită de scara
tensiunilor, curenții de pe fazele receptorului și din conductorul de nul. Se va ține
cont că vectorul corespunzător sumei celor trei curenți de fază este diametral opus
vectorului corespunzător curentului de pe conductorul de nul.
3
U3N
U30
I3
I1
I1+I2+I3
UN0 N
U1N
0
U10
IN
I2
U20 U2N
Fig. 12 Diagrama lui Fresnel pentru un receptor dezechilibrat conectat în stea, cu

conductor de nul de impedanță nenulă
Receptoare trifazate dezechilibrate conectate în stea, fără conductor de nul ( zn →
∞), alimentate cu sistemul trifazat simetric al tensiunilor de fază
U
Us
1N
II1
L
Lr1
U
u10 Z1
I2 U2N
I
L
L2
N
Z2
U20 I3
I U
u3N
L
L3 •
Z3
Z
U
Uso
30
U
Uo
N0
00
Fig. 13 Receptor trifazat dezechilibrat conectat în stea, fără conductor de nul
4
1. Tensiunile de fază ale sursei, care formează un sistem simetric dat de relaţiile:
U10 = 𝐔𝐟
𝟐𝛑
U20 = 𝐔𝐟 𝐞"𝐣 𝟑 = a2 U10
𝟐𝛑
U30 = 𝐔𝐟 𝐞$𝐣 𝟑 = a U10
2. Impedanțele receptorului, diferite între ele:
Z1 ≠ Z2 ≠ Z3, respectiv admitanțele: Y1, Y2, Y3.
Vom determina :
1. Tensiunea de deplasare a neutrului receptorului, N, față de neutrul sursei, O:
U'& ∙ Y' + U(& ∙ Y( + U)& ∙ Y)
U%& =
Y' + Y( + Y)

U1N = U10 − UN0 ;
U2N = U20 − UN0 ;
U3N = U30 − UN0.
3. Intensitățile curenților de pe fazele receptorului:
𝑈'*
𝐼' = = 𝑌' ∙ 𝑈'* ;
𝑍'
𝑈(*
𝐼( = = 𝑌( ∙ 𝑈(* ;
𝑍(
𝑈)*
𝐼) = = 𝑌) ∙ 𝑈)* ;
𝑍)

I1+I2+I3=0.
Algoritmul de calcul al receptorului dezechilibrat conectat în stea fără conductor de nul

(ZN → ∞)
paşi pentru determinarea curenţilor de pe fazele receptorului :
U10 = U!
!"
U20 = U! e"# # = a2 U10
5
!"
U30 = U! e$# # = a U10
2. Fiind vorba de un receptor dezechilibrat, tensiunea de decalaj a neutrului receptorului

faţă de neutrul fazei UNO va fi dată de teorema lui Millman:
U'& ∙ Y' + U(& ∙ Y( + U)& ∙ Y)
U%& =
Y' + Y( + Y)
3. Ştiind că UNO≠0 ,sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului va fi diferit faţă de

U1N = U10 − UN0 ;
U2N = U20 − UN0 ;
U3N = U30 − UN0.
4. Se calculează intensităţile curenţilor de pe fazele receptorului:

U'%
I' = = Y' ∙ U'% ;
Z'
U(%
I( = = Y( ∙ U(% ;
Z(
U)%
I) = = Y) ∙ U)% .
Z)
5. Se verifică dacă suma celor trei curenţi de pe fazele receptorului este egală cu curentul
din conductorul de nul.
I1+I2+I3=0.
6. Se determină forma instantanee a curenţilor i1, i2, respectiv i3.
b) Se reprezintă în planul complex punctul N, în funcţie de coordonatele sale obţinute
din calcul;
c) Se uneşte punctul 0 cu punctul N, obţinȃndu-se astfel vectorul UN0, cu vȃrful
vectorului în punctul N ;
d) Se uneşte punctul N cu punctele 1, 2 şi 3, obţinȃndu-se astfel vectorii tensiunilor de
pe fazele receptorului U1N, U2N, respectiv U3N, cu vȃrfurile în punctele 1, 2, respectiv
3;
e) Din punctul N se vor reprezenta, la o scară aleasă convenabil, diferită de scara
tensiunilor, curenţii de pe fazele receptorului.
6
U3N
U30
I3
N I1
UN0
U1N
0
U10
I2
U20 U2N
Fig. 14 Diagrama lui Fresnel pentru un receptor dezechilibrat conectat în stea, fără
conductor de nul
Receptoare trifazate dezechilibrate conectate în stea, cu conductor de nul cu

impedanţă neglijabilă (zn = 0), alimentate cu sistemul trifazat simetric al
tensiunilor de fază
Schema unui astfel de receptor este dată în figura următoare (Fig.15 ):
U1N
I1
L1
U10 Z1
I2 U2N
L2
N
Z2
U20 I3 U3N
IN UN0
L3
•-J
Z3
r]
• U30
0
Z
7N
Fig. 15 Receptor dezechilibrat conectat în stea, cu conductor de nul de impedanţă

neglijabilă

1. Tensiunile de fază ale sursei, care formează un sistem simetric dat de relaţiile:
7
U10 = U!
!"
U20 = U! e"# # = a2 U10
!"
U30 = U! e$# # = a U10
2. Impedanţele receptorului, diferite între ele:
Z1 ≠ Z2 ≠ Z3, precum şi ZN = 0, respectiv admitanţele: Y1, Y2, Y3, respectiv YN→∞.
Vom determina :
1. Tensiunea de deplasare a neutrului receptorului, N, faţă de neutrul sursei, O:
U'& ∙ Y' + U(& ∙ Y( + U)& ∙ Y)
U%& = =0
Y' + Y( + Y) + Y%

U1N = U10 − UN0 = U10;
U2N = U20 − UN0 = U20;
U3N = U30 − UN0 = U30.
3. Intensităţile curenţilor de pe fazele receptorului şi din conductorul de nul :
𝑈'*
𝐼' = = 𝑌' ∙ 𝑈'* ;
𝑍'
𝑈(*
𝐼( = = 𝑌( ∙ 𝑈(* ;
𝑍(
𝑈)*
𝐼) = = 𝑌) ∙ 𝑈)* ;
𝑍)
𝑈*+
𝐼* = = 𝑌* ∙ 𝑈*+ .
𝑍*

IN = I1+I2+I3.
Algoritmul de calcul al receptorului dezechilibrat conectat în stea cu conductor de nul cu

impedanţă neglijabilă (ZN = 0)
paşi pentru determinarea curenţilor de pe fazele receptorului :
U10 = U!
!"
U20 = U! e"# # = a2 U10
8
!"
U30 = U! e$# # = a U10
2. Fiind vorba de un receptor dezechilibrat, tensiunea de decalaj a neutrului receptorului

faţă de neutrul fazei UNO va fi dată de teorema lui Millman:
U'& ∙ Y' + U(& ∙ Y( + U)& ∙ Y)
U%& = = 0.
Y' + Y( + Y) + Y%
3. Știind că UNO=0 ,sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului va fi egal fată de

U1N = U10 − UN0 = U10;
U2N = U20 − UN0 = U20;
U3N = U30 − UN0 = U30.
4. Se calculează intensităţile curenţilor de pe fazele receptorului şi din conductorul de nul :

U'%
I' = = Y' ∙ U'% ;
Z'
U(%
I( = = Y( ∙ U(% ;
Z(
U)%
I) = = Y) ∙ U)% ;
Z)
U%,
I% = = Y% ∙ U%, .
Z%
5. Se verifică dacă suma celor trei curenţi de pe fazele receptorului este egală cu curentul
din conductorul de nul.
IN = I1+I2+I3.
6. Se determină forma instantanee a curenţilor i1, i2, i3, respectiv iN.
b) Se reprezintă în planul complex punctul N, care coincide cu punctul 0
c) Vectorii tensiunilor de pe fazele receptorului U1N, U2N, respectiv U3N, coincid cu
vectorii tensiunilor de alimentare ;
d) Din punctul 0 se vor reprezenta, la o scară aleasă convenabil, diferită de scara
tensiunilor, curenţii de pe fazele receptorului şi din conductorul de nul. Se va ţine
cont că vectorul corespunzător sumei celor trei curenţi de fază este diametral opus
vectorului corespunzător curentului de pe conductorul de nul.
9
U3N U30
I3
I1 I1+I2+I3
U10
N≡0
U1N
IN
I2
U2N U20
Fig. 16 Diagrama lui Fresnel pentru un receptor dezechilibrat cu conductor de nul

de impedanţă neglijabilă
OBSERVAŢII IMPORTANTE !!!!
• Se constată că existenţa unui conductor de nul de impedanţă neglijabilă este o condiţie

obligatorie pentru asigurarea alimentării fazelor receptorului dezechilibrat conectat în
stea cu sistemul trifazat simetric al tensiunilor furnizat de sursă ;
• Se poate observa din diagramele lui Fresnel, prezentate pentru fiecare caz în parte, că
un conductor de nul cu impedanţă diferită de zero nu asigură echilibrul şi simetria
tensiunilor de pe cele trei faze ale receptorului ;
• Existenţa conductorului de nul de impedanţă neglijabilă asigură existenţa curenţilor
nominali pe cele trei faze ale receptorului ;
• In general, tensiunea de decalaj a neutrului receptorului faţă de neutrul fazei este diferită
de zero. Această tensiune se anulează cȃnd impedanţa conductorului de nul este
neglijabilă sau cȃnd receptorul este echilibrat, alimentat de un sistem trifazat simetric
de tensiuni ;
• Instalaţiile trifazate dezechilibrate sau echilibrate, care se pot dezechilibra, trebuie
prevăzute cu fir neutru cu impedanţă neglijabilă. Altfel, în cazul apariţiei unui defect,
de exemplu, întreruperea unei faze, tensiunile aplicate celorlalte faze nu vor fi
influenţate, ele păstrȃndu-şi valorile nominale şi fiind parcurse de curenţi nominali ;
• De asemenea, existenţa unui conductor de nul de impedanţă neglijabilă, asigură
disponibilitatea celor două sisteme de tensiuni trifazate : sistemul tensiunilor de fază şi
sistemul tensiunilor de linie ;
• Consumatorii echilibraţi prin construcţie, cum sunt motoarele electrice,de exemplu, nu
vor fi prevăzuţi cu conductor de nul.
10
CURS 4 - RECEPTOARE TRIFAZATE
ECHILIBRATE CONECTATE ÎN TRIUNGHI
OBIECTIVELE CURSULUI
 Clasificarea receptoarelor trifazate în conexiune

triunghi
 Cunoaşterea sistemului tensiunilor de alimentare al unui
receptor trifazat conectat în triunghi
 Algoritmul de calcul al receptorului trifazat conectat în
triunghi
 Relaţia dintre curenţii de linie şi de fază la receptorul
echilibrat conectat în triunghi
CUPRINS
1. RECEPTOARE TRIFAZATE DEZECHILIBRATE CONECTATE

ÎN TRIUNGHI
2. ALGORITMUL DE CALCUL AL RECEPTORULUI
DEZECHILIBRAT CONECTAT ÎN TRIUNGHI
3. DIAGRAMA LUI FRESNEL
4. RECEPTOARE TRIFAZATE ECHILIBRATE CONECTATE ÎN
TRIUNGHI
Clasificarea receptoarelor
trifazate in conexiune triunghi
1. după egalitatea sau inegalitatea curenţilor pe cele trei

faze:
 receptoare trifazate echilibrate,
 receptoare trifazate dezechilibrate.
2. din punctul de vedere al funcţionalităţii
 receptoare trifazate în regim normal de funcţionare,
 receptoare trifazate în regim de avarie.
RECEPTOARE TRIFAZATE
DEZECHILIBRATE CONECTATE ÎN TRIUNGHI
I1 I12
L1
1 \
Z12
U12 \
I2 I23
U31 L2
2
Z23
U23 I3
I31
L3 3
Z31
I1 1
L1
Z12
U12 I31
I12
I2
2 Z31
U31 L2
I23
U23
I3 Z31
L3 3
Fig.17 Receptor conectat în triunghi

Algoritmul de calcul al receptorului
dezechilibrat conectat în triunghi

 U12 = Ul
 U23 = a2 U12
 U31 = a U12
Se constată că tensiunile de pe fazele receptorului în conexiune

triunghi sunt tensiunile de linie ale sursei de alimentare a
receptorului.
2. Se vor calcula curenţii de fază ai receptorului I12, I23, I31
U,a
l,-'12 YU,
U,%
l»%-'23 =YU,,
Ua,
l%-31 =YU»,
3. Se vor calcula curenţii de linie ai receptorului I1, I2, I3
 I1 = I12 – I31 ;
 I2 = I23 – I12 ;
 I3 = I31 – I23 .
OBSERVAŢIE!
 Suma celor trei curenţi de linie este întotdeauna nulă!
Diagrama lui Fresnel
I3
U31
-I23
I31
I12
-I12 U12
I1
I23
-I31
Fig. 18 Diagrama lui Fresnel pentru
U23
I2 un receptor dezechilibrat conectat
în triunghi
Diagrama lui Fresnel
U31
I31 I1
I12
I3 U12
I2
I23
Fig. 18 Diagrama lui Fresnel pentru

U23 un receptor dezechilibrat conectat
în triunghi
• În cazul defectarii unei faze a receptorului I31=0 este echivalent cu
faptul ca rezistorul R31 este deconectat. Prin urmare, curentul de pe faza
1 se va scurge prin latura 1-2, deci prin R12 , iar cel de pe faza 3
respectiv prin R23, Prin urmare, vom avea ca
I1
L1 • 1
Z12
U12 t
I31
I12
I2
2 Z31
U31 L2
I23
U23
Z23
I3
L3 • 3
I1 = I12
I2 = I23 – I12 ;
I3 = – I23 .
• În cazul defectarii a doua faze I23 = I31 = 0, atunci faza 3 este
izolata, deci vom avea ca I3= 0. In plus, curentul va mai circula
doar prin laturile 1 si 2. Prin urmare, vom avea si ca I1 = I12 = -
I2 .
I1
L1 • 1
Z12
U12
;
I31
I12
I2
2 Z31
U31 L2
I23
U23
Z23
I3
L3 • 3
• În cazul defectarii unei linii de alimentare dinspre sursa trifazata de
exemplu I3= 0, vom obtine un receptor compus din doua -Z23 si Z31 legate
in serie si apoi gruparea lor in paralel cu Z12 alimentate de la o sursa
monofazata de tensiune egala cu tensiunea de linie a sursei de
alimentare trifazata.
I1
L1 ·--------------------------------• 1
Z12
I31
U12
I12
I2
2 Z31
U31 L2
I23
U23
Z23
I3
L3 • 3
I1 = I12 – I31 ;
I2 = I23 – I12 ;
I3 = 0
I31= I23
• In cazul defectarii a doua linii de alimentare, nu va mai exista nici un
curent in receptorul trifazat, deoarece circuitul va fi deschis.
L1
____....,
I1 ___ 1
Z12
I31
U12
I12
I2
2 Z31
U31 L2
I23
U23
Z23
I3
L3 3
întreruperea unei faze a receptorului și a unei linii de alimentare cu energie
electrică;
I1 = I12= I23= I3
I2 = 0 ; I31= 0
I1
L1 1
Z12
U12 tI31
I12
I2
2 Z31
U31 L2
I23
U23
Z23
I3
L3 •-----►------------------=::::a
3
RECEPTOARE TRIFAZATE ECHILIBRATE
CONECTATE ÎN TRIUNGHI
 Din motive de simetrie, este suficient să determinăm

curenţii I12 şi I1:
l,, =
UV. U, -.
=-e 0
--- Z Z
l=l.-L=l,1-@)=1.5es
Ceilalţi curenţi se vor determina prin multiplicare cu a2, respectiv a.
U31 I3
I31
π/6
I2 U12
π/6
π/6 I12
I23
U23 I1
Fig.19 Diagrama lui Fresnel pentru un receptor echilibrat

conectat în triunghi
CONCLUZII
 Sistemul tensiunilor de alimentare este sistemul trifazat

simetric al tensiunilor de linie;
 Schema receptorului echilibrat în conexiune triunghi
este identică cu cea a receptorului dezechilibrat în
conexiune triunghi.
 Tensiunile de pe fazele receptorului în conexiune
triunghi sunt tensiunile de linie ale sursei de alimentare
a receptorului
CONCLUZII
Pt. receptorul trifazat

echilibrat
Il = If
 Valoarea efectivă a curentului
de linie este de ori mai
mare decȃt valoarea efectivă
a curentului de fază.
CURS 5 PUTERI IN RETELE ELECTRICE TRIFAZATE. CALCULUL SI
MASURAREA PUTERILOR RECEPTOARELOR TRIFAZATE CONECTATE IN
STEA
Puteri ȋn reţelele electrice trifazate
Vom face o recapitulare a modului de calcul a puterii instantanee în regim alternativ

sinusoidal, pentru a putea înţelege de ce folosim forma complex conjugată a intensităţii
curentului electric în calculul puterii aparente S.
p=𝑢∙𝑖
Considerăm forma instantanee a tensiunii alternativ sinusoidale avȃnd faza iniţială β:
𝑢 = 𝑈√2 sin(𝜔𝑡 + 𝛽).

Considerăm forma instantanee a intensităţii curentului alternativ sinusoidal avȃnd faza iniţială
γ:
𝑖 = 𝐼√2 sin(𝜔𝑡 + 𝛾).

Astfel, puterea instantanee se va deveni:
𝑝 = 𝑢 ∙ 𝑖 = 𝑈√2 sin(𝜔𝑡 + 𝛽 ) ∙ 𝐼 √2 sin(𝜔𝑡 + 𝛾 ) = 2 𝑈𝐼 sin(𝜔𝑡 + 𝛽) ∙ sin(𝜔𝑡 + 𝛾).
Folosind relaţia trigonometrică: 2 sin 𝑎 ∙ sin 𝑏 = cos(𝑎 − 𝑏) − cos(𝑎 + 𝑏), expresia puterii
instantanee devine:
𝑝 = 𝑈𝐼 cos(𝜔𝑡 + 𝛽 − 𝜔𝑡 − 𝛾) − 𝑈𝐼 cos(𝜔𝑡 + 𝛽 + 𝜔𝑡 + 𝛾) = 𝑈𝐼 cos(𝛽 − 𝛾) −
𝑈𝐼 cos(2𝜔𝑡 + 𝛽 + 𝛾 ) = 𝑈𝐼 cos(𝛽 − 𝛾 ) − 𝑈𝐼 cos(2𝜔𝑡 + 𝛽 + 𝛾 ) = 𝑈𝐼 cos 𝜑 −
𝑈𝐼 cos(2𝜔𝑡 + 𝛽 + 𝛾 ).
Puterea instantanee este o mărime periodică, avȃnd o componentă constantă (UIcos φ) şi una
de frecvenţă dublă.
Valoarea medie a puterii instantanee reprezintă puterea activă P:
1 !
𝑃 = ? 𝑝(𝑡)𝑑𝑡 = 𝑈𝐼 cos 𝜑 > 0, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝜑 = 𝛽 − 𝛾.
𝑇 "
Ȋn toate reţelele trifazate, puterile active şi reactive se conservă algebric, iar puterea complexă
se determină prin relaţia:
S = P + jQ, iar modulul său S2 = P2 + Q2, iar unitatea sa de măsură, în Sistemul Internaţional,
este volt amper-ul [VA].
Puterea aparentă S este o mărime de calcul.

Puterea activă a unui receptor electric linear și pasiv în curent alternativ sinusoidal este
produsul valorilor efective ale tensiunii și intensității curentului electric prin cosinusul
unghiului de defazaj intre tensiune și curent. Este cantitatea de energie electrica transformata
in lucru mecanic (energie mecanica) sau caldura raportata la unitatea de timp ( P=dW/dt)
P = UI cosj =RI2
:
U
0 I
Z
Puterea active este media puterii instantanee, pe o perioada:

1 #! $%
P = pH = ? p(t)dt
T "
Unitatea sa de măsură, în Sistemul Internaţional, este watt-ul [W].

Puterea aparent
Se numește putere aparentă a unui dipol electric mărimea definită ca produsul valorilor
efective ale tensiunii și curentului:
S = UI > 0
În SI, puterea aparentă se măsoară în volt-amper (VA), care este o unitate de măsură
mică, mai ales în energetică, unde se utilizează multiplii acesteia: kilovolt-amper-ul (kVA), (1
kVA = 103 VA, megavolt-amper-ul (1MVA = 106 VA), gigavolt-amper-ul (1 GVA = 109 VA).
Puterea aparentă se poate exprima şi cu ajutorul mărimilor impedanţă şi admitanţă:
S = UI = ZI 2 = YU 2
Puterea reactivă
Se numeşte putere reactivă a unui dipol electric mărimea definită de relaţia:

Q = UI sin j =XI2
S
Q
φ
P
În SI, puterea reactivă se măsoară în voltamper reactiv (var), care este o unitate de măsură
mică, mai ales în energetică, unde se utilizează multiplii acesteia: kilovolt-amper-ul reactiv (1
kvar=103 var), megavolt-amper-ul reactiv (1Mvar = 106 var), gigavolt-amper-ul reactive (1
Gvar =109 var).
Între puterile activă, reactivă şi aparentă există relaţiile:
P 2 + Q 2 = S 2 ; Q = P tg j ; P = S cos j ; Q = S sin j
Aceste relaţii se reţin usor cu ajutorul aşa-numitului triunghi al puterilor .
Puterea reactivă primită de către un dipol pasiv (pozitivă în cazul circuitelor inductive şi
negativă în cazul circuitelor capacitive) se poate exprima cu ajutorul reactanţei şi susceptanţei,
sub formele:
Q = UI sin j = XI 2 = BU 2 `0
Puterea reactivă este nulă pentru circuitele rezistive.
Referitor la sensul real de transmisie a puterii reactive, în raport cu reţeaua de alimentare,
este necesar să se facă câteva precizări.
La circuitele receptoare (la care sensurile de referinţă ale tensiunii u şi curentului i sunt
asociate după regula de la receptoare):
• dacă Q = UI sin j > 0 , puterea reactivă este absorbită de la reţea;
• dacă Q = UI sin j < 0 , puterea activă este cedată reţelei.
La circuitele generatoare (la care sensurile de referinţă ale tensiunii u şi curentului i sunt
asociate după regula de la generatoare):
• dacă Q = UI sin j > 0 , puterea reactivă este cedată reţelei;
• dacă Q = UI sin j < 0 , puterea reactivă este absorbită de la reţea.
În cazul unor circuite capacitive (sau în cazul particular al unor condensatoare) X < 0 şi
Q < 0 Q (cu regula de la receptoare), rezultând că aceste circuite (in particular condensatoarele)
sunt producătoare de putere reactivă.
Similar, circuitele inductive (în particular bobinele), pentru care X > 0 şi Q > 0 , sunt
consumatoare de putere reactive.
Calculul si măsurarea puterilor receptorului dezechilibrat conectat in stea, cu conductor

de nul.
U1N
I1
L1
Z1
U10
I2 U2N
L2
N
Z7 2
U20 II 3 U3N
II N
L3 •
; U30
0
Z7 3
U
u N0
Z7 N
Fig. 20 Receptor trifazat conectat în stea

Puterea activă consumată de către receptor este dată de relația:
𝑃 = 𝑃& + 𝑃' + 𝑃( + 𝑃) = 𝑈&) 𝐼& cos 𝜑& + 𝑈') 𝐼' cos 𝜑' + 𝑈() 𝐼( cos 𝜑( + 𝑈)" 𝐼) cos 𝜑) .
Puterea reactivă la bornele receptorului este dată de relația:
𝑄 = 𝑄& + 𝑄' + 𝑄( + 𝑄) = 𝑈&) 𝐼& sin 𝜑& + 𝑈') 𝐼' sin 𝜑' + 𝑈() 𝐼( sin 𝜑( + 𝑈)" 𝐼) sin 𝜑) .
Puterea aparentă complexă are relația de calcul cunoscută:
S = P + jQ = 𝑈&) 𝐼& cos 𝜑& + 𝑈') 𝐼' cos 𝜑' + 𝑈() 𝐼( cos 𝜑( +
𝑈)" 𝐼) cos 𝜑) + 𝑗(𝑈&) 𝐼& sin 𝜑& + 𝑈') 𝐼' sin 𝜑' + 𝑈() 𝐼( sin 𝜑( + 𝑈)" 𝐼) sin 𝜑) )
Dar:
𝑈&) 𝐼& 𝑐𝑜𝑠𝜑& + 𝑗𝑈&) 𝐼& 𝑠𝑖𝑛𝜑& = 𝑈&) 𝐼& (𝑐𝑜𝑠𝜑& + 𝑠𝑖𝑛𝜑& ) = 𝑈&) 𝐼&) 𝑒 *+" = 𝑈&) 𝐼&) 𝑒 *," 𝑒 -*."
= 𝑈&) 𝐼&∗
Ştiind că:
• “φ” reprezintă unghiul de defazaj dintre intensitatea curentului şi tensiunea la bornele

laturii prin care circulă curentul, de exemplu, φ1 = ˂ (U1N, I1),
• β1 reprezintă unghiul de defazaj al tensiunii,
• γ1 reprezintă unghiul de defazaj al curentului
𝑆 = 𝑈&) 𝐼&∗ + 𝑈') 𝐼'∗ + 𝑈() 𝐼(∗ + 𝑈)" 𝐼)∗
𝐼&∗ + 𝐼'∗ + 𝐼(∗ = 𝐼)∗
𝑆 = 𝑈&) 𝐼&∗ + 𝑈') 𝐼'∗ + 𝑈() 𝐼(∗ + 𝑈)" R𝐼&∗ + 𝐼'∗ + 𝐼(∗ S
𝑆 = 𝑈&) 𝐼&∗ + 𝑈') 𝐼'∗ + 𝑈() 𝐼(∗ + 𝑈)" R𝐼&∗ + 𝐼'∗ + 𝐼(∗ S
𝑆 = 𝑈&) 𝐼&∗ + 𝑈') 𝐼'∗ + 𝑈() 𝐼(∗ + 𝑈)" 𝐼&∗ + 𝑈)" 𝐼'∗ + 𝑈)" 𝐼(∗
𝑆 = 𝐼&∗ R𝑈&) + 𝑈)" S + 𝐼'∗ R𝑈') + 𝑈)" S + 𝐼(∗ R𝑈() + 𝑈)" S
𝑈&) = 𝑈&" − 𝑈)"
𝑈') = 𝑈'" − 𝑈)"
𝑈() = 𝑈(" − 𝑈)"
De unde rezulta
𝑈&) + 𝑈)0 = 𝑈&"
𝑈') + 𝑈)0 = 𝑈'"
𝑈() + 𝑈)0 = 𝑈("

Puterea activă consumată de către receptorul dezechilibrat conectat în stea, cu conductor de
nul, este dată de relaţia următoare :
𝑃 = 𝑅𝑒U𝑆V = 𝑈&" 𝐼& cos 𝜑& + 𝑈'" 𝐼' cos 𝜑' + 𝑈(" 𝐼( cos 𝜑( .
Puterea reactivă consumată sau produsă este dată de relaţia următoare :
𝑄 = 𝐼𝑚U𝑆V = 𝑈&" 𝐼& sin 𝜑& + 𝑈'" 𝐼' sin 𝜑' + 𝑈(" 𝐼( sin 𝜑( .
Pentru a calcula şi a măsura puterile corespunzătoare unui receptor dezechilibrat în conexiunea

stea, cu conductor de nul, se foloseşte metoda celor trei wattmetre.
P1
L1
W
P2
L2
W
Receptor
P3
L3 W
Fig. 21 Schema de măsura prin metoda celor trei wattmetre

Q reprezinta o masura a necompensarii schimburilor energetice dintre campul electric si
magnetic, pe de o parte si sursa de alimentare pe de alta parte.
P=P1+P2+P3
P reprezinta puterea utila a receptoarelor.
Pentru masurarea puterii reactive se foloseste metoda celor trei wattmetre. Montajul este identic
cu cel pentru masurarea puterii active.
Un wattmetru masoara (din constructie) 𝑈&" 𝐼& cos 𝜑&
𝑆 = X𝑃' + 𝑄'
Calculul şi măsurarea puterilor receptorului dezechilibrat conectat în stea, fără
conductor de nul
U1N
I!1
LL1
Z21
u
U12
Ih2 U2N
U31
LL2
N
N
Z2
u
U23
II3 U3N
LL3
Z23
00
Pentru receptorul studiat, puterea aparentă complexă este calculată cu relaţia :
𝑆 = 𝑈&) 𝐼&∗ +𝑈') 𝐼'∗ +𝑈() 𝐼(∗ .
Deoarece nu există conductor de nul, teorema I a lui Kirchhoff aplicată în punctul N va fi :

𝐼&∗ + 𝐼'∗ + 𝐼(∗ = 0.
Scriind unul dintre curenţii de fază în funcţie de ceilalţi doi :
𝐼'∗ = −𝐼&∗ − 𝐼(∗ ,
Puterea aparentă complexă se va scrie :
𝑆 = 𝑈&) 𝐼&∗ +𝑈') R−𝐼&∗ − 𝐼(∗ S+𝑈() 𝐼(∗
𝑆 = 𝑈&) 𝐼&∗ − 𝑈') 𝐼&∗ − 𝑈') 𝐼(∗ + 𝑈() 𝐼(∗
𝑆 = 𝐼&∗ R𝑈&) − 𝑈') S + 𝐼(∗ (𝑈() − 𝑈') )
TKII (1-N-2-1)
𝑈&) − 𝑈') − 𝑈&' = 0
𝑈&) − 𝑈') = 𝑈&'
TKII (2-N-3-2)
𝑈') − 𝑈() − 𝑈'( = 0
𝑈') − 𝑈() = 𝑈'(
𝑈() − 𝑈') = −𝑈'(
𝑆 = 𝑈&' 𝐼&∗ - 𝑈'( 𝐼(∗

Puterea activă consumată de către receptorul dezechilibrat conectat în stea, fără conductor de
nul, se va calcula cu relaţia :
P = U12 I1 cos φ1 + U32 I3 cos φ3,
φ1= ˂ ( U12, I1)
φ3= ˂ ( U32 ,I3)
Puterea reactivă se calculează cu relaţia:
Q = U12 I1 sin φ1 + U32 I3 sin φ3.
𝑆 = X𝑃' + 𝑄'
Pentru a calcula şi a măsura puterile corespunzătoare unui receptor dezechilibrat în conexiunea

stea, fără conductor de nul, se foloseşte metoda celor două wattmetre: P = P1 + P2.
L1
W
Receptor
L2
L3 W
Fig.22 Schema de măsura prin metoda celor doua wattmetre

Calculul şi măsurarea puterilor receptorului echilibrat conectat în stea, cu conductor de
nul
Pornind de la relaţia de calcul a puterii aparente complexe:
𝑆 = 𝑈&" 𝐼&∗ +𝑈'" 𝐼'∗ +𝑈(" 𝐼(∗ .
şi, ţinȃnd cont că, atȃt tensiunile de fază, cȃt şi curenţii de fază, formează un sistem simetric de
succesiune directă, vom putea rescrie expresia puterii aparente astfel:
𝑆 = 𝑈&" 𝐼&∗ + 𝑎' 𝑈&" 𝑎 𝐼&∗ + 𝑎 𝑈&" 𝑎' 𝐼&∗ = 𝑈&" 𝐼&∗ (1 + 𝑎' 𝑎 + 𝑎 𝑎' ) = 3 𝑈&" 𝐼&∗ .
Puterea activă consumată de către receptorul echilibrat conectat în stea este calculată cu relaţia :
𝑃 = 𝑅𝑒U𝑆V = 3 𝑈&" 𝐼& cos = 3 𝑅1 𝐼1' ,
Iar puterea reactivă calculată este dată de relaţia:
𝑄 = 𝐼𝑚U𝑆V = 3 𝑈&" 𝐼& sin 𝜑 = 3𝑋1 𝐼1' = 3(𝑋21 − 𝑋31 )𝐼1' .

Din cele demonstrate, rezultă că atȃt puterea activă, cȃt şi cea reactivă , se măsoară cu ajutorul
unui singur wattmetru, indicaţia acestuia, înmulţită cu trei furnizȃnd valoarea corectă a puterii
corespunzătoare consumate.
L1
W
L2
Receptor
L3
Fig.23 Schema de măsura prin metoda cu un wattmetru
𝑈4 = √3𝑈1
𝑃 = √3𝑈4 𝐼4 cos 𝜑,
𝑄 = √3𝑈4 𝐼4 sin 𝜑.
In cazul in care receptorul nu este prevazut cu conductor de nul masurarea puterii active se face
prin metoda celor 2 wattmetre ca in figura.
P = P1 + P2.
L1
W
Receptor
L2
L3 W
CURS 6 CALCULUL SI MASURAREA PUTERILOR RECEPTOARELOR
TRIFAZATE CONECTATE IN TRIUNGHI
Calculul şi măsurarea puterilor receptorului dezechilibrat conectat în triunghi
I1
L1 1
Z12
I31
U12
I12
I2
2 Z31
U31 L2
I23
U23
Z23
I3
L3 3
Fig. 24 Receptor trifazat conectat în triunghi
Pentru receptorul studiat, puterea aparentă complexă este calculată cu relaţia :

∗ ∗ ∗
𝑆 = 𝑈!" 𝐼!" +𝑈"$ 𝐼"$ +𝑈$! 𝐼$! .
Cunoscȃnd relaţia dintre tensiunile de linie:

𝑈!" +𝑈"$ +𝑈$! = 0, vom putea scrie : 𝑈$! = −( 𝑈!" + 𝑈"$ ).
Puterea aparentă va avea următoarea formă:

∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗ ∗
𝑆 = 𝑈!" 𝐼!" +𝑈"$ 𝐼"$ -+ 𝑈!" + 𝑈"$ ,𝐼$! = 𝑈!" +𝐼!" − 𝐼$! , − 𝑈"$ (𝐼$! − 𝐼"$ ).
Aplicȃnd teorema I a lui Kirchhoff în nodurile 1 şi 3, vom obţine:

𝐼!∗ = 𝐼!"
∗ ∗
− 𝐼$! ,
𝐼$∗ = 𝐼$!
∗ ∗
− 𝐼"$ .
Puterea aparentă complexă se va scrie :
𝑆 = 𝑈!" 𝐼!∗ + 𝑈$" 𝐼$∗ , deoarece 𝑈$" = −𝑈"$
𝑆 = 𝑈!" 𝐼!∗ − 𝑈"$ 𝐼$∗ ,

Puterea activă consumată de către receptorul dezechilibrat conectat în triunghi se va calcula
cu relaţia :
P = U12 I1 cos φ1 + U32 I3 cos φ3, unde unghiurile sunt următoarele: φ1 = ˂ (U12, I1),
φ2 = ˂ (U23, I3).
Puterea reactivă se calculează cu relaţia:
Q = U12 I1 sin φ1 + U32 I3 sin φ3.
Pentru măsurarea puterii active se foloseşte metoda celor două wattmetre: P = P1 +P2.
Puterea reactiva se masoara prin metoda celor două wattmetre.
P1
L1
W
Receptor
L2
L3 W
P2
Fig. 25 Măsurarea puterilor unui receptor triunghi dezechilibrat

Calculul şi măsurarea puterilor receptorului echilibrat conectat în triunghi
I1
L1 1
Z
I31
U12
I12
I2
2 Z
U31 L2
I23
U23
Z
I3
L3 3
Impedanţele de pe cele trei faze ale receptorului sunt identice, egale atȃt în modul cȃt şi din
punct de vedere al unghiului de defazaj.
Pornind de la relaţia de calcul a puterii aparente complexe:
∗ ∗ ∗
𝑆 = 𝑈!" 𝐼!" +𝑈"$ 𝐼"$ +𝑈$! 𝐼$! .
şi, ţinȃnd cont că, atȃt tensiunile de pe fazele receptorului, cȃt şi curenţii de fază, formează un
sistem simetric de succesiune directă, vom putea rescrie expresia puterii aparente astfel:
∗ ∗ ∗ ∗
𝑆 = 𝑈!" 𝐼!" + 𝑎" 𝑈!" 𝑎 𝐼!" + 𝑎 𝑈!" 𝑎" 𝐼!" = 𝑈!" (1 + 𝑎" 𝑎 + 𝑎 𝑎" ) = 3 𝑈!" 𝐼!" .
S-a ţinut cont că (a2)* = a, iar a* = a2.

Rezultă că puterea activă consumată de către receptorul echilibrat conectat în triunghi este
calculată cu relaţia :
𝑃 = 𝑅𝑒5𝑆6 = 3 𝑈% 𝐼& cos 𝜑 .
Iar puterea reactivă calculată este dată de relaţia:
𝑄 = 𝐼𝑚5𝑆6 = 3 𝑈% 𝐼& sin 𝜑! .
Ştiind relaţia existentă între curentul de linie şi cel de fază:
𝐼% = √3𝐼& ,
Puterile active şi reactive ale receptorului echilibrat conectat în stea se vor putea calcula şi în
funcţie de curentul de linie şi tensiunea de linie:
𝑃 = √3𝑈% 𝐼% cos 𝜑,
𝑄 = √3𝑈% 𝐼% sin 𝜑.
Pentru măsurarea puterii active se foloseşte metoda celor două wattmetre
P1
L1
W
Receptor
L2
L3 W
P2
P = P1 +P2
Fig. 25 Măsurarea puterilor unui receptor triunghi echilibrat
CONCLUZII
• Pentru cazurile receptor dezechilibrat conexiunea stea fara nul si pentru

receptorul echilibrat conexiune triunghi folosim metoda celor 2 wattmetre.
• Deci, indiferent de echilibrul fazelor receptorului trifazat în conexiune triunghi,
măsurarea puterilor consumate se va face prin metoda celor doua wattmetre.
CURS 7 FACTORUL DE PUTERE.
AMELIORAREA/IMBUNATATIREA/COMPENSAREA FACTORULUI DE Commented [WU1]: BUNATATIREA
PUTERE
Considerații generale suplimentare referitoare la puterile din circuitele de curent

alternativ sinusoidal
Ȋn circuitele de curent alternativ (sinusoidal sau nu) au loc mai multe tipuri de procese,
comparativ cu cele care se petrec în circuitele de curent continuu.
Astfel, au loc procese ireversibile de transformare a energiei electromagnetice în alte forme de
energie. Ȋn acest tip de procese este implicată, transferată și consumată energia (respectiv,
puterea) activă, denumită uneori și reală.
De asemenea, mai au loc și procese reversibile de pendulare (de transfer în ambele sensuri) a
energiei electromagnetice între sursă și receptor. Ȋn aceste tipuri de procese este implicată,
transferată și, parțial, consumată, energia (respectiv, puterea) reactivă. O parte din această
energie reactivă este înmagazinată (stocată), temporar, în componentele (elementele) reactive
ale rețelei, cum sunt bobinele și condensatoarele, după care este integral returnată către sursă.
Cealaltă parte din energia reactivă se transformă, ireversibil, în alte forme de energie în timpul
transferului (de exemplu, sub formă de căldură sau de lucru mecanic).
Faptul că o parte din energia electromagnetică este stocată temporar în componentele reactive
ale rețelei și, ulterior, cedată înapoi sursei de alimentare, face ca sensul de circulație
(transmisie) a energiei să se schimbe periodic.
Bobinele reprezintă acele elemente de circuit care, alimentate în curent alternativ, stochează
energie sub formă de câmp magnetic. Acest lucru face ca procesul de creștere a intensității
curentului electric până la valoarea maximă dintr-o perioadă să dureze un interval de timp dat,
ceea ce face ca aceasta să fie defazat în urma tensiunii aplicate. Despre astfel de circuite se
spune, prin convenție, că absorb energie (putere) reactivă de la sursă.
Condensatoarele sunt acele elemente de circuit capabile să stocheze energie sub formă de câmp
electric. Atunci când un condensator este cuplat la o sursă de tensiune alternativă, curentul care
se stabilește în circuit conduce la încărcarea condensatorului cu sarcini electrice, fapt care se
materializează în creșterea treptată, într-un interval de timp dat, a tensiunii la bornele
condensatorului, până la valoarea maximă aferentă unei perioade. Tensiunea la bornele
condensatorului este, în permanență, variabilă, astfel încât condensatorul se va opune acestei
schimbări, determinând defazarea (întârzierea) tensiunii în raport cu curentul din circuit sau,
altfel spus, defazarea curentului înaintea tensiunii. Despre un astfel de element de circuit se
spune că generează (introduce) energie reactivă în sistem (spre sursă).
Cu toate că, practic, elementele reactive din sistem nu consumă energie reactivă, ele determină
apariția unor curenți și a unei circulații de energie (putere) reactivă în sistem.
IMPORTANT!!
Ȋn timp ce valoarea medie pentru o perioadă a puterii active este diferită de zero, valoarea
medie pentru o perioadă a puterii reactive este nulă (vezi 0),
p
.....
-1
i',.r--... a
. . . . I'.
s I
Q
1 - -
Fig. 26 Forţele implicate în deplasarea unui vehicul pe calea ferata

ferată
P – puterea cerută (necesară) pentru deplasarea vehiculului pe direcția căii ferate;
S – efortul total depus (S > P);
Q – partea din efortul total inutil depusă (consumată).
deoarece vehiculul nu se poate deplasa pe o direcție perpendiculară celei a căii ferate, direcție
în care se exercită acest efort Q.
Factorul de putere în circuite monofazate și trifazate
Factorul de putere, notat kp, este definit ca fiind raportul pozitiv și subunitar dintre puterea
activă P și puterea aparentă S, absorbite de către un receptor.
P
0 < 𝑘! = ≤1
𝑆
În situația particulară a circuitelor de curent alternativ sinusoidal (monofazate și trifazate
echilibrate), factorul de putere este, în același timp, egal cu cosinusul unghiului de defazaj
dintre tensiunea aplicată și curentul corespunzător.
În concluzie, valoarea factorului de putere este:
" $% &'( )
§ pentru receptoare monofazate: k ! = #
= $%
= cos ϕ
" *$! %! &'( ) *$" %" &'(Ф

§ pentru receptoare trifazate echilibrate: k ! = #
= *$! %!
=√ = cos ϕ
√ * $ " %"
" "-."/."*
§ pentru receptoare trifazate dezechilibrate: k ! = #
= #-.#/.#*
= cos ϕ
Ameliorarea / îmbunătățirea / compensarea factorului de putere
Ȋn cadrul unei valori date a puterii aparente S a unui sistem de alimentare cu energie electrică,
valoarea puterii active (utile) P este cu atât mai mare cu cât valoarea factorului de putere este
mai mare.
P = k ! S; k ! → 1 => 𝑃 → 𝑆
Pentru o valoare dată a puterii active P, cerute, unui sistem de alimentare cu energie
electrică, procesul de creștere a valorii factorului de putere către valoarea sa maximă
(unitară) poartă numele de ameliorare / îmbunătățire / compensare. Acest proces constă,
în fapt, în diminuarea valorii puterii reactive Q a sistemului la valori cât mai mici (ideal
Q = 0):
" " "² #²23² 3

k! = = ² = 4#² = 4 = 1 − 5 # 6 ²; kp → 1 = Q → 0
# 45 # 6 #² 4
Diminuarea valorii puterii reactive Q și, implicit, creșterea valorii factorului de putere kp, se
manifestă, dintr-un alt punct de vedere, și în scăderea unghiului de defazaj dintre tensiunea
aplicată circuitului și curentului care apare în acesta (vezi 0)
Fig.27 Ameliorarea factorului de putere
" "
Q4 < 𝑄; S 4 < S; cosϕ4 = ## ; cosϕ = #
Metode de ameliorare a factorului de putere
Metodele uzuale de ameliorare a factorului de putere în sistemele de alimentare cu energie

electrică sunt:
§ utilizarea compensatoarelor sincrone (motoare sincrone supraexcitate care funcționează
în gol și care, generând tensiuni electromotoare mai mari decât cea a rețelei, injectează în
aceasta energie reactivă). Atunci când bateriile de condensatoare de ameliorare a factorului de
putere nu mai fac față, fiind nevoie de puteri reactive de valori mai mari, se folosesc
compensatoarele sincrone.
§ evitarea utilizării mașinilor electrice de curent alternativ (transformatoare, motoare
asincrone) în regimuri de funcționare aflate mult sub cele nominale sau în gol. Ȋn astfel de
situații, acest tip de mașini funcționează la valori scăzute ale randamentului și factorului de
putere.
§ utilizarea condensatoarelor sau grupărilor (bateriilor) de condensatoare conectate în
paralel, fie direct la bornele receptorului inductiv de factor de putere scăzut, fie pe linia de
alimentare în amonte de un grup de receptoare inductive de factor de putere redus.
Ameliorarea factorului de putere al receptoarelor inductive monofazate
Fie un receptor inductiv monofazat (o bobină) B, de inductivitate L și de rezistență R, alimentat

de la o sursă de tensiune alternativ sinusoidală u (vezi 0).
i(I
B
(L, R)
Fig.28 Schema unui circuit electric cu receptor inductiv
Ȋn circuit ia naștere curentul de regim permanent i. Dacă se utilizează modelul paralel pentru
bobina reală (adică modelul în care bobina ideală de inductivitate L și rezistorul ideal de
rezistență R sunt conectate în paralel) rezultă schema echivalentă din 0, în care sunt evidențiate
și componentele activă, iR, și reactivă, iL, ale curentului prin rezistența ideală, respectiv prin
bobina ideală.
i (I)
f).
(I,)
Fig.29 Modelul paralel pentru bobina reală
Diagrama fazorială în care se regăsesc tensiunea de alimentare și cei trei curenți este prezentată
în 0.
Se remarcă faptul că IR, componenta activă a curentului, este în fază cu tensiunea U, în timp ce
componenta reactivă, IL, este defazată cu π/2 în urma tensiunii U.
Fig.30 Diagrama fazorială a tensiunilor şi curenţilor
Dacă în schemă se conectează în paralel cu bobina un condensator de capacitate C, schema de

montaj şi schema echivalentă vor fi cele din 0.
i,
r(' i(I)
p
r(I') (I,)
C
:1:il
•• : i%
(L,)
Fig.31 Circuitul inductiv iniţial completat cu un condensator legat în paralel cu bobina
I,
ell,
Fig.32 Diagrama fazorială a circuitului cu condensator şi bobină reală

- - -
Prin introducerea condensatorului, impedanța Z a circuitului din 0: = ² + 5 6 ² se
5 4566 7$
- - - -
modifică și devine: 5# = ² + 57 − 6 ², în care
4566 $ 7%
X8 = ωL = 2πfL, reprezintă reactanța inductivă, iar

- -
X9 = = /;<9 reprezintă reactanța capacitivă,
:9
și unde f este frecvența mărimilor electrice din circuit.

Din relația impedanței circuitului echipat cu condensator, se observă că valoarea Z’ a acesteia
este mai mare decât valoarea Z a impedanței circuitului fără condensator.
Ȋn concluzie, prin conectarea în paralel a unui condensator într-un circuit reactiv inductiv se
constată că:
§ valoarea impedanței circuitului cu condensator este mai mare decât cea a circuitului
fără condensator: 𝐙 4 > 𝒁
§ valoarea intensității curentului din circuitul cu condensator este mai mică decât cea
a intensității curentului din circuitul fără condensator: 𝐈 4 < 𝐈
§ unghiul de defazaj dintre curent și tensiune în circuitul cu condensator este mai mic
decât cel din circuitul fără condensator: Ф4 < Ф
§ factorul de putere al circuitului cu condensator este mai mare decât cel al circuitului
fără condensator: 𝐜𝐨𝐬Ф4 > 𝐜𝐨𝐬Ф
§ puterea reactivă a circuitului cu condensator este mai mică decât cea a circuitului
fără condensator: 𝐐4 < 𝐐
[22]
Dacă se exprimă componentele reactive ale curenților (proiecțiile acestora pe axa imaginară)
evidențiate în diagrama fazorială prezentată în 0, rezultă:
IL = IsinФ = IC + I’sinФ′.
Prin înmulțire cu U, rezultă:
UIsinФ = UIC + UI’sinФ′ sau Q = QC + Q’, de unde

QC = Q – Q’
O ilustrare grafică elocventă este prezentată în 0. Se remarcă faptul că în situația circuitului
necompensat, întreaga putere reactivă este absorbită din sursă, în timp ce, în cazul circuitului
compensat, puterea reactivă absorbită din rețea este mai mică, iar diferența până la cea necesară
este furnizată de către condensator.
------ ► Q' •
R
Q
l R
9
%
-H-
Fig.33 Puterea reactivă absorbită (Q) de către recepor (R)
Reglementările energetice impun, de regulă, o valoare minimă a valorii factorului de putere

(denumit factor de putere neutral) egală cu 0.92. Acestui factor de putere neutral îi corespunde
o valoare maximă admisibilă a defazajului dintre curent și tensiune Ф ≥ 23°4′.
Calculul capacității condensatorului necesar pentru îmbunătățirea

factorului de putere al unui receptor inductiv monofazat
Să presupunem că un circuit inductiv are factorul de putere cosФ și că este necesară

ameliorarea (mărirea) acestuia până la o valoare impusă cosФ4 (de regulă, cea a factorului de
putere neutral). Să calculăm în cele ce urmează capacitatea necesară a condensatorului ce va fi
utilizat în acest scop.
Pornind de la relația:
UIsinФ = UIC + UI’sinФ′ sau Q = UIC + Q’
și, evidențiind expresiile puterilor reactive Q și Q’, din triunghiurile puterilor aferente
circuitului necompensat, respectiv circuitului compensat (vezi 0),
3 3#
tgФ = "
=> Q = PtgФ și tgФ4 = "
→ Q′ = PtgФ′
și, dacă exprimăm termenul UIC prin explicitarea curentului IC și anume:

$ $ $
Ic = 5& = = & = ωCU,
7&
'(
rezultă că:
UIC = ωCU²,
iar relația:
Q = UIC + Q’ devine Q = UIC + Q’; PtgФ = ωCU² + Ptg Ф′,

de unde capacitatea C a condensatorului rezultă:
P(tgФ − tgФ4 )
C=
ωU²
Pentru compensarea până la valoarea factorului de putere neutral (cosФ = 0,92 => tgФ′ =
0,426), capacitatea condensatorului se determină cu formula:
P(tgФ − 0,426)
C=
ωU²
Pentru o compensare totală (cosФ′ = 1 => tgФ′ = 0), relația de calcul a capacităţii
condensatorului devine:
P tgФ
C=
ωU²
Ameliorarea factorului de putere pentru receptoare inductive trifazate
Ameliorarea factorului de putere pentru receptoarele inductive trifazate se realizează prin

intermediul unor baterii trifazate de condensatoare conectate în paralel pe linia trifazată de
alimentare a receptorului respectiv. Tipul de conexiune al condensatoarelor în baterie poate fi
stea sau triunghi (vezi 0).
L l
)}d
R ]()l
{
R
[()++d
[ [
[s()ll
3xG LIT 3c, (4)

(y )
Fig.34 Legarea bateriilor de condensatoare în stea, respectiv în triunghi
Capacitățile C ale condensatoarelor din alcătuirea bateriilor depind de tipul de conexiune al

acestora și se determină în modul următor:
§ Baterie în conexiune Y:
QY = 3ωCUf²
§ Baterie în conexiune Δ:
QΔ = 3ωCUl²
Pentru aceleași valori ale capacităților condensatoarelor care alcătuiesc o baterie, conexiunea
Δ este mai avantajoasă din punctul de vedere al faptului că puterea reactivă oferită este de trei
ori mai mare decât cea oferită de conexiunea Y:
𝑄∆ 3ωCU?/ U?/ U? / /
= = = = ([3) = 3
𝑄> 3ωCU</ U</ YU< Z
MENŢIUNE IMPORTANTĂ!
Dezavantajul conexiunii Δ rezultă din faptul că tensiunea de lucru a condensatoarelor este de
√3 ori mai mare decât cea necesară în cazul conexiunii Y, ceea ce se traduce prin prețuri de
cost mai mari.
Calculul capacității condensatoarelor necesar pentru îmbunătățirea

factorului de putere al unui receptor inductiv trifazat
Acest calcul se realizează prin intermediul unei relații similare celei utilizate în cazul
receptoarelor monofazate:
Q = QC + Q’
PtgФ = 3ωCU² + PtgФ′, de unde:
P(tgФ − tgФ4 )
C=
3ωCU²
Pentru compensarea până la valoarea factorului de putere neutral, se utilizează relația:
P(tgФ − 0,426)
C=
3ωU²
Iar pentru o compensare totală, relația este:
PtgФ
C=
3ωU²
Ȋn relațiile anterioare pentru tensiunea U, se va lua valoarea tensiunii de fază dacă bateria este
în conexiune stea (Y) și cea a tensiunii de linie dacă bateria este în conexiune Δ.
Efecte ale ameliorării / îmbunătățirii / compensării factorului de putere
Dintre cele mai importante efecte ale îmbunătățirii factorului de putere în sistemele de
alimentare cu energie electrică, amintim:
§ reducerea valorii intensității curentului electric în condițiile menținerii constante a
puterii active consumate, ceea ce conduce la diminuarea pierderilor de putere în
echipamentele și liniile de transport ale sistemului de alimentare cu energie electrică
și la diminuarea pierderilor de tensiune pe liniile de alimentare. De asemenea,
secțiunile conductoarelor liniilor de alimentare vor fi dimensionate la valoarea
factorului de putere neutral;
§ capacitatea sistemelor și a echipamentelor de alimentare înregistrează o creștere (de
exemplu, un transformator de 1000 kVA va furniza 800 kVA pentru cosФ = 0,8 și
900 kVA, pentru cosФ = 0,9);
§ se evită circulația inutilă de energie (putere) reactivă din sistem între sursă și
consumator și înapoi. Reamintim faptul că o parte din această energie se pierde sub
formă de căldură pe liniile de transport.
CURS 8 BOBINA CU MIEZ DE FIER
Generalități
Teoria bobinei cu miez de fier se aplică la studiul mașinilor electrice (transformatoare,

generatoare și motoare electrice), precum și la studiul aparatajului electric (relee, contactoare).
Ciclul de magnetizare a bobinei
Se consideră o bobină cu miez feromagnetic, având N spire, cu rezistența ohmică totală R

(Fig.35). Bobina se alimentează cu o tensiune variabilă u(t), rezultând un curent de regim
permanent i(t). Sensul liniilor de câmp magnetic se determină în funcție de sensul de circulație
a curentului prin bobină, cu ajutorul regulii mâinii drepte (sau a burghiului drept).
qi
/
- /
i
-- - p \
l)
(
b
f
% D ,
(
-- 2
Fig. 35 Bobina cu miez feromagnetic
Fluxul magnetic fascicular Фf produs de curentul i se poate descompune în doi termeni: fluxul
fascicular util Фfu (sau fluxul util), corespunzător liniilor de inducție magnetică ce se închid
exclusiv prin miezul feromagnetic, și fluxul fascicular de dispersie (sau fluxul de scăpări)
corespunzător liniilor de inducție magnetică ce se închid și prin aer.
Ф! = Ф!" + Ф!#
Fluxul fascicular util Фfu este, la rândul său, dat de relația:
Ф!
Ф!" = %
și reprezintă fluxul util produs de o singură spiră a bobinei.

Similar, fluxul fascicular de dispersie reprezintă fluxul de dispersie produs de o singură spiră a
bobinei, și este dat de relația:
Ф"
Ф!# =
%
Reluctanța reprezintă rezistenta opusa de un material feromagnetic la apariția unui flux
magnetic.
Expresia fluxului total al bobinei este:
Ф = Ф" + Ф# = NФ! = N(Ф!" + Ф!# ) = NФ!" + NФ!#
Calea de închidere a liniilor de câmp care trec și prin aer prezintă o reluctanță foarte mare,
datorită permeabilității magnetice foarte mici a aerului (μ0 = 4π*10-7 H/m).
Această mărime, reluctanța, reprezintă pentru circuitele magnetice, ceea ce este rezistența
pentru circuitele electrice. Din acest motiv, valoarea fluxului de scăpări este foarte mică în
comparație cu cea a fluxului util. Reluctanța traseului liniilor de câmp care se închid atât prin
miezul magnetic, cât și prin aer, este egală cu suma reluctanțelor celor două medii. Dar,
deoarece reluctanța porțiunii de miez este foarte mică în comparație cu cea a aerului, se poate
considera că, practic, reluctanța totală este egală cu cea a aerului:
R = Rm + Ra, dar Rm << Ra vom considera R ᴝ Ra
Reluctanța magnetica este raportul dintre tensiunea magnetica ∑ 𝐻 𝑑𝑥 si fluxul fascicular (BS).
Din acest motiv, reluctanța liniilor de câmp ale câmpului de dispersie poate fi considerată
()*+,
constantă (și egală cu cea a aerului). [𝑅 ]&' = -+*+,
Acest fapt permite definirea unei inductivități de dispersie Lσ constante, datorită relației de
proporționalitate dintre fluxul de dispersie și curentul care îl produce (în cazul mediilor liniare
din punct de vedere magnetic):
Ф" %Ф#"
L# = =
. .
Astfel, expresia fluxului total Ф devine:

Ф=Фu+Фσ=NФf=N(Фfu+Фfσ )=NФfu+NФfσ=NФfu+Lσ
Dependența dintre fluxul util și intensitatea curentului care îl produce este neliniară Фu = f(i),
dependență care poartă numele de caracteristică flux-curent sau caracteristică magnetică a
bobinei. În situația unei variații periodice a intensității curentului electric, caracteristica flux-
curent este o curbă închisă, denumită ciclu de magnetizare (0).
••
0
Fig.36 Ciclul de magnetizare al bobinei
Bobina cu miez de fier alimentată la
borne cu tensiune sinusoidală
Pentru scrierea ecuației tensiunilor circuitului dat se aplică legea inducției electromagnetice
unei curbe închise ce trece prin axul conductorului bobinei:
/Ф
4 =−
∮ Ēdl /0
Fig. 37 Bobina cu miez feromagnetic alimentată cu tensiune alternativă sinusoidală
Sensul de parcurgere a curbei de integrare este invers sensului tensiunii aplicate, deci, sensul
de integrare coincide cu sensul curentului i din circuit (0).
/Ф /Ф
ri − u = − u = ri +
/0 /0
dar Ф = Ф" + L# i, de unde:

/. /Ф"
u = ri + L# /0 +
/0
Conform ecuației circuitului, bobina cu miez de fier admite o schemă echivalentă în care sunt
conectate în serie trei elemente, și anume: un rezistor pur de rezistență r, o bobină cu miez de
fier de rezistență nulă și fără dispersie și o bobină fără miez de fier de inductivitate Lσ
(0)
p
tu
R L 1
"{
• 2 2
Fig.38 Schema echivalentă a bobinei cu miez de fier

Ȋn 0, tensiunea uu este tensiunea utilă a cărei expresie este:
/.
uu = u – ri - L# /0 și care, conform relației (1.8), este:
/. /Ф"
u" = u − ri − L# /0 =
/0
Considerăm că tensiunea la borne u are o variație sinusoidală și că putem neglija căderile de

tensiune pe rezistența r și pe inductivitatea Lτ (datorită valorilor mici ale acestora). Din relația
(1.9), rezultă că dacă tensiunea de alimentare u are variație sinusoidală, atunci și tensiunea utilă
uu are, de asemenea, o variație sinusoidală:
/Ф"
u" =
/0
Expresia tensiunii utile sinusoidale este (considerând-o origine de fază):
u" = √2U" sin ωt

Pentru a obține expresia variației în timp a fluxului util Фu, se integrează relația (1.10):
dФ" = u" dt = √2U" sin ωt dt
1 √45 ! √ 45! 7
Ф" = √2U" 𝑓sin ωt dt = −√2U" cosωt = − cosωt dt = sin (ωt − 4 )
2 46! 46!
6
Ф" = Ф89: sin Cωt − D , în care:
4
√4 5 ! !5
Ф89: = = ;,;;!
46!
Concluzii
1) Dacă tensiunea de alimentare u este sinusoidală, implicit și tensiunea utilă uu și, respectiv,
fluxul util Фu vor avea o variație sinusoidală în timp.
2) Fluxul util este defazat cu π/2 în urma tensiunii utile uu.
3) Valoarea nominală a fluxului util depinde de valoarea tensiunii utile, fiind proporțional cu
valoarea efectivă a acesteia. Deci, valoarea fluxului util nu depinde de ciclul de magnetizare
(adică nu depinde de natura materialului din care este alcătuit miezul magnetic al bobinei).
Expresia curentului prin bobină se obține prin rezolvarea ecuației (1.8). Determinarea formei
de undă se poate face și grafic prin metoda grafo-analitică. Ȋn dreptul abscisei t, se obține din
curba Фu(t) valoarea fluxului util. Pentru aceeași valoare, se obține din ciclul de magnetizare,
valoarea corespunzătoare a curentului i și prin rabatare (proiectare pe ordonată) și intersecție
cu verticala ridicată în punctul de abscisă t, rezultă punctul corespunzător de pe curba i(t). Ȋn
acest mod se construiește punct cu punct curba i(t).
4) Din cauza neliniarității dependenței fluxului util Фu și de intensitatea curentului electric i,
forma de variație a intensității curentului i(t) nu mai este tot sinusoidală, ci deformată,
prezentând maxime ascuțite.
5) De asemenea, curba curentului i(t) trece prin zero (taie abscisa) cu valori crescătoare
înaintea fluxului util Фu.
Curenții Foucault
Curenții Foucault (curenți turbionari sau curenți vagabonzi) își au sediul in miezurile parcurse
de fluxuri magnetice variabile (în particular, de fluxuri magnetice care variază sinusoidal in
timp).
Se consideră o secțiune printr-o tolă de oțel magnetic, parcursă de fluxul alternativ Ф, ale carei
linii sunt perpendiculare pe planul desenului.
E (It)
Φ
𝜃′>
I?@
Φ
I
𝜃>
T – tolă magnetică
Ф- linii de flux magnetic
𝐸 C𝐼= D- linii de-a lungul cărora se induce t.e.m 𝐸 , respectiv se închid curenții turbionari 𝐼= prin
tolă
Curenții care circulă prin miezul de Fe, ca urmare a t.e.m induse prin variația fluxului magnetic
sunt denumiți curenți Foucault.
Fluxul variabil Φ induce t.e.m de tipul 𝐸 de-a lungul unor linii închise; materialele din care
sunt confecționate tolele (oțel), fiind electroconductor, în lungul acelorași linii circulă curenții
notați cu 𝐼= .
Pentru fiecare tolă curenții 𝐼= se adună , obținându-se o solenație a tolei 𝜃= , astfel încat solenația
care corespunde tuturor tolelor este:
𝜃> = ∑ 𝜃= , solenația Foucault
𝜃> = 𝑁𝐼>
Solenația 𝜃> este în faza cu curenții 𝐼>
Curenții 𝐼> sunt în faza cu t.e.m. 𝐸 indusă de fluxul 𝛷
Solenația 𝜃> tinde să modifice fluxul 𝛷 prin miez. Pentru ca acest fenomen să nu se întâmple
din rețeaua de alimentare, va fi apelat un curent suplimentar 𝐼>@ . Solenatia corespunzătoare
𝜃>@ este egală și de semn contrar cu solenația curenților Foucault, adică:
𝜃>@ = −𝜃>
𝜃>@ = 𝑁 ∙ 𝐼>@
𝐼>@ = −𝐼>
𝐼>@ - este un curent activ absorbit din rețeaua de alimentare, care contracarează tendința
curenților Foucault 𝐼> de a modifica fluxul magnetic 𝛷 .
7
Solenația 𝜃>@ si 𝐼>@ sunt defazate cu 4 înaintea lui 𝛷 .
Diagrame fazoriale și scheme echivalente

Dacă se suprapun cele 2 fenomene (existența simultană a histerezisului si a curenților Foucault)
se obține următoarea diagramă fazorială, în care:
- Circuitul electric care corespunde tolelor miezului de fier este străbătut de un curent
Foucault care excita solenația 𝜃> . Aceasta solenație este în fază cu t.e.m 𝐸 indusă de
fluxul 𝛷 în tole.
- În circuitul electric al bobinei coexistă 2 solenații 𝜃A si 𝜃>@
1. Solenația 𝜃A , care are 2 componente:

- componenta 𝑁𝐼B , care asigură excitarea fluxului magnetic 𝛷 și
- componenta 𝑁𝐼CA , care realizează acoperirea pierderilor prin histerezis din miez.
Prima componentă are un caracter reactiv, ea fiind în fază cu fluxul 𝛷 , iar cea de-a
doua are un caracter activ, ea fiind perpendiculară pe fazorul fluxului și decalat cu
7
4
in sens direct (trigonometric) față de acesta.
2. A doua solenație este: 𝜃>@ = 𝑁𝐼>@ , care apare din necesitatea de a anula tendința
solenației Foucault 𝜃> de a modifica fluxul 𝛷 .
𝜃C = 𝑁𝐼C
𝜃>@ = 𝑁𝜃𝐼>@
𝜃
𝜃! = 𝑁𝐼! 𝜃CA = 𝑁𝐼CA
𝐼 𝜃>@ = 𝑁𝜃𝐼>@
𝐼C
𝐼B 𝜃B = 𝑁𝐼B 𝛷
𝐸
𝜃 = 𝜃A + 𝜃>@ = 𝑁 ∙ 𝐼B + 𝑁 ∙ 𝐼CA + 𝑁 ∙ 𝐼>@
Prin împărțirea la numărul de spire se obține

𝐼 = 𝐼B + 𝐼CA + 𝐼>@ = 𝐼B +𝐼C
𝐼C = 𝐼CA + 𝐼>@ suma celor 2 componente active
-𝐸
𝐼 𝐼C
𝛿&'
𝐼B Ф
𝐸
Faptul ca 𝐼C este paralela si de acelasi sens cu -𝐸 se poate scrie relatia
-𝐸 = 𝑅>+ ∙ 𝐼C
𝑅>+ - este o rezistență ohmică

7
𝐼B este decalat în urma tensiunii -𝐸 cu un unghi de 4
-𝐸 = 𝑗 𝑋>+ ∙ 𝐼B
𝑋>+ – are caracterul unei reactanțe inductive

D
-𝐸 = 𝑅>+ ∙ 𝐼C ⟹ 𝐼C = − E
$%
D
-𝐸 = 𝑗 𝑋>+ ∙ 𝐼B ⟹ 𝐼B = − F H
$%
𝐸 𝐸
𝐼=− + S− T
𝑅>+ 𝑗 𝑋>+
1 1
𝐼 =−𝐸 S + T
𝑅>+ 𝑗 𝑋>+
𝐼
−𝐸 =
1 1
𝑅>+ + 𝑗 𝑋>+
1
𝑍>+ =
1 1
+
𝑅>+ 𝑗 𝑋>+
CURS 9 TRANSFORMATORUL ELECTRIC
Generalități
Transformatorul electric (cazul limită de mașină electrică statică, deci fără părți în mișcare) se
utilizează în principal pentru modificarea tensiunii și curentului sub care se prezintă energia
electrică alternativă.
Ȋn funcție de destinație, transformatoarele pot fi împărțite în două categorii:
A. Transformatoare de putere
B. Transformatoare pentru destinații diverse sau speciale
Transformatoarele de putere se execută într-o gamă foarte largă de puteri (100kVA – sute de
MVA) și se folosesc în cadrul sistemelor energetice pentru mărirea sau micșorarea tensiunii.
Ȋn energetică se utilizează atât autotransformatoarele, pentru interconectarea a două rețele de
tensiuni, cât și transformatoare cu trei înfășurări, pentru interconectarea a trei rețele de tensiuni
diferite.
Ȋn industrie se utilizează mai multe tipuri de transformatoare, dintre care:
a) transformatoare de măsură;
b) transformatoare de sudare;
c) transformatoare de încercări;
d) transformatoare de mică putere pentru circuite de curenți slabi;
e) autotransformatoare de pornire a motoarelor electrice;
f) transformatoare ce modifică numărul de faze.
Majoritatea transformatoarelor de putere sunt trifazate, iar cele pentru alte destinații sunt fie
monofazate, fie trifazate (cu excepția celor modificatoare ale numărului de faze).
Ȋn general, înfășurările transformatoarelor se execută cu numere de spire diferite. Astfel, la
transformatoarele cu două înfășurări, distingem o înfășurare de înaltă tensiune (IT) cu un
număr, de spire de un număr de ori mai mare decât înfășurarea de joasă tensiune (JT).
La transformatoarele cu trei înfășurări mai există suplimentar și o așa-numită înfășurare de
medie tensiune.
Ȋnfășurarea care se alimentează cu tensiune și care crează câmpul magnetic inductor se numește
înfășurare primară (primarul transformatorului), iar cea în care se induce tensiune
electromotoare și care are caracter de circuit-sursă, se numește înfășurare secundară
(secundarul transformatorului).
Mărimile care se referă la înfășurarea primară au indicele 1, iar cele care se referă la înfășurarea
secundară au indicele 2.
Construcția transformatorului
Elementele constructive de bază ale unui transformator sunt miezul feromagnetic și

înfășurările. O secțiune longitudinală printr-un transformator monofazat obișnuit este
reprezentată în 0.
Porțiunile din miez pe care sunt amplasate înfășurările se numesc coloane, iar cele care fac
legătura între coloane se numesc juguri.
miez
JT
r t\
coloana
jug
Fig.39 Secţiune prin transformatorul monofazat
Din motive de izolație, înfășurarea de joasă tensiune (JT) se amplasează, de obicei, în imediata
apropiere a coloanelor.
Pentru limitarea pierderilor în miezul magnetic, acesta se realizează întotdeauna din tole izolate
între ele. Tolele sunt realizate din ferosiliciu (2,5 ÷ 3,5 % siliciu) și au o grosime de 0,3 ÷ 0,35
mm.
Un transformator trifazat se compune, în principiu, din trei transformatoare monofazate
identice, ale căror înfășurări de IT și, respectiv, de JT se conectează conform uneia din
conexiunile trifazate cunoscute, iar miezurile transformatoarelor monofazate se contopesc într-
unul singur.
Ȋnfășurările transformatoarelor care, de regulă, se execută din sârmă de cupru (sau uneori din
sârmă de aluminiu) pot fi concentrice, caz în care înfășurările de JT și de IT se execută sub
forma unor toruri concentrice, prin bobinare una peste cealalată, sau din bobine alternate, atunci
când înfășurările sunt bobinate una lângă cealaltă. Uneori bobinele fiind divizate astfel încât,
de-a lungul coloanei, se găsesc amplasate alternativ bobine aparținând înfășurării de joasă
tensiune (JT), respectiv celei de înaltă tensiune (IT).
Ȋnfășurările sunt protejate atât împotriva contactului direct al spirelor între ele sau cu miezul
magnetic, cât și împotriva atingerii directe, prin utilizarea unor materiale electroizolante.
Pe lângă miez, înfășurări și izolația aferentă, în construcția unui transformator mai intră și așa-
numita schelă a transformatorului, prin care se înțelege ansamblul pieselor de strângere,
fixare și rigidizare a miezului și a înfășurărilor.
La transformatoarele de mică putere, suprafața miezului și a înfășurărilor se dovedește a fi
suficientă pentru a disipa în aerul înconjurător căldura ce ia naștere în transformator, fără ca
acesta să atingă o temperatură de regim la care izolația electrică și-ar pierde proprietățile sau
s-ar distruge.
Pentru puteri ce depășesc 2-3 kVA, suprafața de schimb termic se dovedește insuficientă pentru
ca, prin convecție naturală, temperatura să nu depășească limitele superioare admisibile. Acest
lucru determină ca transformatoarele de puteri ce depășesc limita menționată să fie răcite cu
ulei (care prezintă coeficienți de convecție α mult mai mari decât aerul). Astfel, întreg corpul
transformatorului este imersat într-o cuvă umplută cu ulei special, denumit ulei de
transformator.
Principiul de funcţionare al transformatorului
Principiul de funcționare al transformatorului electric, indiferent de tipul acestuia, se bazează

pe fenomenul de inducție electromagnetică. Se neglijeaza o serie de fenomene: caderile de
tensiune realizate de infasurari, fluxurile de scapari, pierderile in Fe si Cu.
Ȋn urma alimentării primarului cu tensiunea alternativă u1, acesta este parcurs de curentul i1,
cele N1 spire ale primarului generând o solenație Ɵ1=N1i1. Acest “curent total”, ce înțeapă un
plan transversal pe direcția spirelor, determină apariția unui câmp magnetic fascicular φ
alternativ, care înlănțuie atât înfășurarea primară, cât și pe cea secundară.
Ca o consecință, în cele două înfășurări se induc tensiunile electromotoare:

"# "#
e! = −u! și e% = −u% ,
"$ "$
iar valorile lor efective rezultă în raportul:

&! '
&"
= '!
"
Cum căderile de tensiune pe cele două înfășurări pot fi neglijate, tensiunile de la borne se găsesc
și ele în același raport.
Considerând, de asemenea, într-o primă aproximație, că se pot neglija și pierderile în
transformator, rezultă că:
(! '
("
= '!
"
Transformatorul monofazat: procese fizice; ecuații de funcționare
După cum s-a afirmat anterior, funcționarea transformatorului se bazează pe legea inducției
electromagnetice.
La funcționarea în sarcină, deci în regimul pentru care este proiectat și executat
transformatorul, cele două înfășurări sunt parcurse de curenții alternativi i1 și i2, iar miezul este
străbătut de câmpul magnetic alternativ corespunzător solenației rezultante.
Ȋn miezul transformatorului, datorită caracterului variabil în timp al magnetizării, au loc
pierderi prin histerezis și curenți turbionari (Foucault), iar în înfășurări pierderi prin efect Joule
– Lenz.
-
A(� (
i+
--+---------l,
, [r;
\
l
X
-
a(� (
l2
--+---------+,
, [r
\j
]
Xx
Fig.40 Circuitele electrice ale transformatorului
Pentru început, vom neglija influența pierderilor în fier asupra proceselor fizice care au loc în
transformator.
Solenația primară N1i1, produce un câmp magnetic de excitație, iar solenația secundară N2i2
(în ipoteza existenței unei sarcini în secundar) produce un câmp suplimentar denumit câmp de
reacție.
Cele două câmpuri se suprapun într-un singur câmp magnetic rezultant, produs de solenația
rezultantă.
Ɵ = N! i! + N% i%
Urmărind spectrul liniilor câmpului magnetic rezultant (0), se observă faptul că liniile de câmp
magnetic se împart în mai multe categorii. Astfel, liniile de câmp magnetic cuprinse în totalitate
în miezul magnetic și care, implicit, înlănțuie ambele înfășurări (liniile de câmp Γ din 0)
constituie câmpul magnetic util. Notând cu φ fluxul fascicular util, fluxurile totale care
înlănțuie cele N1, respectiv N2 spire ale înfășurării primare, respectiv secundare, vor fi:
Ψ)! = N! φ
Ψ)% = N% φ
După cum se observă, în afara liniilor câmpului magnetic util mai există și linii de câmp
magnetic corespunzătoare numai solenației primare, respectiv secundare (liniile de câmp Γ1 și
Γ2 din 0), care înlănțuie numai înfășurarea respectivă și care se închid, în parte prin miez și în
parte prin aer. Aceste linii de câmp sunt denumite linii de câmp ale câmpurilor magnetice de
dispersie (de scăpări) ale înfășurărilor primare și, respectiv, secundare.
r r,
Fig.41 Spectrul liniilor cȃmpului magnetic
Liniile de câmp ale câmpurilor de dispersie se închid, după cum se observă, atât prin miezul
magnetic, cât și prin aer, deci reluctanța totală a unui tub de forță oarecare este suma dintre
reluctanța porțiunii de miez (care este variabilă și este dependentă de starea de saturație a
miezului) și reluctanța porțiunii de aer (care este constantă și independentă de valoarea
intensității câmpului magnetic).
Rezultă astfel faptul că reluctanța tuturor tuburilor de forță este constantă, fiind practic egală
cu reluctanța porțiunii de aer – de câteva sute de ori mai mare decât reluctanța porțiunii de
miez. Totodată mai rezultă și faptul că fluxurile de dispersie sunt proporționale cu curenții
i1 și i2, care le crează:
Ψ*! = L*! i!
Ψ*% = L*% i%
Unde: L*! reprezintă inductivitatea de dispersie a înfășurării 1;

L*% este inductivitatea de dispersie a înfășurării 2.
Datorită permeabilității reduse a aerului în comparație cu cea a miezului magnetic, fluxurile de
dispersie sunt sensibil mai mici decât fluxul util.
Pe baza celor afirmate, rezultă expresiile fluxurilor totale ale celor două înfășurări:
Ψ! = Ψ)! + Ψ*! = N! φ + L*! i!
Ψ% = Ψ)% + Ψ*% = N% φ + L*% i%

Aplicând legea inducției electromagnetice celor două circuite electrice ale transformatorului
(înfășurarea primară și cea secundară), și ținând seamă de regulile de asociere ale sensurilor
pentru circuitele receptoare (înfășurarea primară), respectiv surse (înfășurarea secundară),
rezultă ecuațiile (0):
u! + e! + e*! = R! i!
−u% + e% + e*% = R % i%
Prima ecuație a fost scrisă pentru o curbă Γ1’ (0) ce pleacă de la borna A, trece prin interiorul
conductorului înfășurării primare (de rezistență R1), ajunge la borna X și se închide, trecând
prin aer, în borna A.
Similar, cea de-a doua ecuație a fost scrisă pentru o curbă Γ2’ ce pleacă de la borna a, trece prin
interiorul conductorului înfășurării secundare (de rezistență R2), ajunge la borna X și, trecând
prin aer, se închide în borna a.
Ȋnlocuind în [1.7] expresiile tem e1 și e2 și, respectiv, tem eτ1 și e τ2, rezultă următoarele relații:
"# "+!
u! − N! − L*! = R! i!
"$ "$
"# "+%
−u% − N% "$
− L*% = R % i%
"$
Ecuațiilor [1.3] și [1.8] li se mai poate adăuga și o a patra, și anume, cea care dă dependența
fluxului util 𝛗 de solenația Ɵ:
,-
φ=' Ɵ
! '"
unde Lm reprezintă inductivitatea mutuală dintre cele două înfășurări.

Cele patru ecuații stabilite conțin cinci variabile: i1, i2, u2, φ și Ɵ (tensiunea u1de alimentare a
înfășurării primare considerându-se cunoscută), astfel încât mai este necesară încă o ecuație
pentru ca sistemul să fie compatibil și determinant.
Această ecuație rezultă, observând că un curent secundar i2 corespunde situației în care la
bornele secundarului (de tensiune u2) este conectat un consumator de parametri R, L și C.
Tensiunea u2 va avea expresia:
"+% !
u% = R % i% + L "$
+ . ∫ i% dt
De obicei, din considerente de ordin fizic, tensiunile e1 și e2 nu se explicitează în ecuațiile [1.8],
preferându-se să se adauge celor cinci ecuații stabilite, expresia tensiunii electromotoare e și
relația între cele două tensiuni induse [1.1].
Rezultă, astfel, următoarele ecuații de funcționare ale transformatorului:
"+!
u! = R! i! + L*! − e!
"$
"+%
−u% = R % i% + L*% − e%
"$
"#
e! = −N!
"$
N% e! = N! e% (respectiv N% E! = N! E% )
Ɵ = N! i! + N% i%
,-
φ=' Ɵ
! '"
"+% !
u% = R % i% + L "$
+ . ∫ i% dt
De multe ori, în ecuațiile [1.1], solenația rezultantă se exprimă sub forma:

Ɵ = N! i/0
unde 𝐢𝚪𝛍 este curentul magnetizant rezultant (de calcul) care, parcurgând înfășurarea
primară, ar crea o solenație egală cu suma solenațiilor produse de către cele două înfășurări ale
transformatorului.
Pentru orice transformator monofazat, dacă tensiunea aplicată la bornele primarului este o
tensiune alternativ sinusoidală, atunci și fluxul 𝛗 care se stabilește în miez variază sinusoidal
în timp, iar amplitudinea lui, Фm este constantă, ceea ce înseamnă că, la transformator, câmpul
magnetic de reacție (produs de către solenația secundară) nu modifică valoarea fluxului din
mașină, indiferent de valoarea curentului de sarcină i2, deci curentul magnetizant rezultant 𝐢𝚪𝛍
este constant. Fizic, aceasta înseamnă că, la modificarea sarcinii, curentul i1 se modifică și el,
astfel încât suma solenațiilor celor două înfășurări să rămână constantă.
Rezultă că, pentru i2=0, curentul de mers în gol al transformatorului i10 va reprezenta curentul
magnetizant rezultant 𝐢𝚪𝛍 și, în condițiile de studiu enunțate (neglijarea influenței pierderilor în
fier), curentul de mers în gol i10 se reduce la componenta sa reactivă
CURS 10
TRANSFORMATORUL MONOFAZAT DE PUTERE; ECUATIILE
TRANSFORMATORULUI TEHNIC
Principiul de funcționare a transformatorului monofazat de putere.
Funcționarea transformatorului are la bază legea inducției

electromagnetice.
Aplicând înfășurări primare cu N1 spire, o tensiune alternativă va fi
parcursă de un curent alternativ. Ȋn miezul magnetic al transformatorului apare
deci un flux magnetic alternativ. Acest flux induce în înfășurarea secundară cu
N2 spire, pe care o străbate, o tensiune electromagnetică ce determină apariția
unui curent (în cazul în care la bornele secundarului este conectat un consumator).
Ȋnfășurarea cu N1 spire se numește înfășurare primară, este o înfășurare
receptoare de energie. Ea se alimentează de la sursă cu o tensiune alternativă u1
și absoarbe curentul i1.
Ȋnfășurarea primară fiind o înfășurare receptoare de energie, curentul i1 are
sensul ales după regula de la receptoare în raport cu tensiunea aplicată.
Ȋnfășurarea cu N2 spire se numește înfășurare secundară sau înfășurare
generatoare de energie.
Fluxul variabil util produce în înfășurarea secundară, pe care o străbate, o
tensiune alternativă notată cu u2. Ȋn cazul în care la bornele înfășurării secundare
se leagă un consumator, înfășurarea secundară va fi traversată de curentul i2.
Deoarece înfășurarea secundară este o înfășurare generatoare de energie,
u2 și i2 au sensurile asociate după regula de la generatoare.
Tensiunea electromagnetică indusă în cele 2 înfășurări de fluxul util
Se alege ca origine de fază fluxul util Фu:
Фu = Фmax sinωt
dФu π
e! = −N! = −N! ωФ"#$ sin (ωt − )
dt 2
dФu π
e% = −N% = −N% ωФ"#$ sin (ωt − )
dt 2
&
e1 și e2 sunt defazate cu % în urma Фu
Având în vedere că Фu, e1 și e2 sunt sinusoidale și au aceeași pulsație ω, se pot

reprezenta astfel:
N! ωФ"#$ N! 2πfФ"#$
E! = = = 4,44 N! f Ф"#$
√2 √2
N% ωФ"#$ N% 2πfФ"#$
E% = = = 4,44 N% f Ф"#$
√2 √2
Se notează cu K raportul de transformare:
'
K = '!
"
(
Ȋn cazul transformatorului monofazat, K = (!
"
Ecuațiile generale ale transformatorului
Sunt ecuații de funcționare în sarcină. Un transformator funcționează în

sarcină atunci când la bornele înfășurării secundare se leagă un receptor, iar la
bornele înfășurării primare se aplică o tensiune alternativă u1. Ȋn stabilirea
ecuațiilor generale se ține seama de rezistența R1 și R2 ale celor 2 înfășurări
primare și de dispersie magnetică (fluxurile magnetice de dispersie ale celor 2
înfășurări Фσ1 și Фσ2)
Фσ1 și Фσ2 reprezintă fluxurile de dispersie ale celor 2 înfășurări și sunt
fluxurile totale prin toate spirele. Deoarece liniile câmpului magnetic de dispersie
se închid prin aer (mediu liniar dpdv magnetic), fluxurile de dispersie sunt
proporționale cu curenții care se produc, deci se pot defini inductivitățile de
dispersie ale înfășurării:
Ф)! Ф)%
L)! = +!
; L)% = +"
Liniile fluxului util Фu se închid prin miez, mediu neliniar dpdv magnetic,
deci nu se poate defini o inductivitate utilă.
Prima ecuație a transformatorului
Este ecuația tensiunilor scrisă pentru înfășurarea primară. Ecuația se

determină cu ajutorul legii inducției electromagnetice. Legea se aplică pe o curbă
Γ1 luată în lungul conductorului înfășurării primare, în sensul curentului i1. Curba
se închide pe la borne în sensul opus tensiunii aplicate u1.
dФ-,!
9 =−
9dl
Ф,! = E
dt
9 = R! i! − u!
9dl
Ф,! = E
Ф, = NФ. + Ф)! = NФ. + L) i
dФ. di
R! i! − u! = −N! − L)!
dt dt
dФ. di
u! = R! i! + N! + L)!
dt dt
dФ.
e! = −N!
dt
𝐝𝐢
𝐮𝟏 = 𝐑 𝟏 𝐢𝟏 + 𝐋𝛔𝟏 − 𝐞𝟏 prima ecuație a transformatorului în valori
𝐝𝐭
instantanee
4+
R1 i1 + Lσ1 45 reprezintă căderile de tensiune în înfășurarea primară
datorate rezistenței înfășurării și dispersiei magnetice.
4Ф
e! = −N! # reprezintă tensiunea electromagnetică indusă în
45
înfășurarea primară de către fluxul util Фu rezultant din miez.
&
Această tensiune este defazată cu % în urma fluxului util și are valoarea efectivă:
E! = 4,44 N! f Ф"#$
A II-a ecuație a transformatorului
Este a II-a ecuație a tensiunilor scrisă pentru înfășurarea secundară. Se obține

cu ajutorul legii inducției electromagnetice.
Legea inducției electromagnetice se aplică pe o curbă Γ2 luată în lungul
conductorului înfășurării secundare în sensul curentului i2. Curba se închide pe la
borne în sensul tensiunii u2.
dФ-,%
9 =−
9dl
Ф,% = E
dt
9 = R % i% + u %
9dl
Ф,% = E
Ф-,% = N% Ф. + L)% i%
di% dФ.
R % i% + u% = −L)% − N%
dt dt
di% dФ.
u% = −R % i% − L)% − N%
dt dt
N% dФ.
e% = −
dt
𝐝𝐢𝟐
−𝐮𝟐 = 𝐑 𝟐 𝐢𝟐 + 𝐋𝛔𝟐 − 𝐞𝟐 a II-a ecuație a transformatorului în valori
𝐝𝐭
instantanee
4+
R % i% + L)% 45" reprezintă căderile de tensiune în înfășurarea secundară
determinate de rezistența înfășurării și de câmpul magnetic de dispersie.
4Ф
e% = −N% # reprezintă tensiunea electromotoare indusă în înfășurarea
45
secundară de către fluxul magnetic util rezultant din miez.
&
Tensiunea e2 este defazată în urma lui Ф. cu % şi are valoarea efectivă:
E% = 4,44 N% fФ"#$
Semnul minus din fața tensiunii u% apare deoarece sensul tensiunii u% s-a ales
după regula de la generatoare în raport cu sensul curentului i2.
A III-a ecuație a transformatorului
A III-a ecuație a transformatorului se numește și ecuația solenaţiilor.

Prin construcția transformatorului, căderile de tensiune din înfășurarea
primară sunt neglijate în raport cu tensiunea aplicată și cu tensiunea
electromagnetică indusă.
R! I! ≪ u!
ωL)! ≪ E!
Deoarece aceste căderi de tensiune se neglijează în raport cu tensiunea
aplicată, transformatorul este un dispozitiv care funcționează cu flux forțat impus
ca formă de variație și mărime de tensiune aplicată la borna u1.
Ф
Inducția magnetică B = -# (S = secțiunea miezului) are de asemenea forma
de variație și mărimea impuse de tensiunea aplicată u1.
Intensitatea a câmpului magnetic H are forma de variație și mărimea
determinată de tensiunea u1 și de ciclul hysterezis al materialului miezului.
Dacă se menține constantă tensiunea de alimentare u1, intensitatea H a
câmpului magnetic este o mărime invariantă în oricare regim de funcționare.
Forma de variație și mărimea intensității H sunt aceleași în gol sau în sarcină.
Când transformatorul funcționează în gol, i1 = i10, i2 = 0, intensitatea
câmpului magnetic este H.
Când transformatorul funcționează în sarcină, avem i1, i2 și H.
Ȋn vederea stabilirii ecuației a III-a a transformatorului, se aplică legea
circuitului magnetic pe o curbă Γ, care este linia de câmp din miez.
9 = Ɵ-,
9 dl
E H
Г
- în gol: H are sensul lui Ф.

H ∙ l = N! i!8
- în sarcină: H este invariant
H ∙ l = N! i! + N% i%
𝐍𝟏 𝐢𝟏 + 𝐍𝟐 𝐢𝟐 = 𝐍𝟏 𝐢𝟏𝟎 ecuația a III-a a transformatorului în valori
instantanee.
OBSERVAŢII IMPORTANTE!!!
1) i10 – se numește curent de mers în gol sau curent de magnetizare. Acest
curent este defazat înaintea fluxului util (vezi bobina)
2) i10 este un curent nesinusoidal, dar care se înlocuiește cu un curent
sinusoidal echivalent și această operație se numește operația de liniaritate
a transformatorului. Această operație de liniaritate permite reprezentarea
mărimilor în aceeași diagramă de fazori; permite reprezentarea în același
plan complex.
Ȋn funcție de valoarea sarcinii curentului, i2 are o valoare efectivă și o anumită
fază. Ȋn funcție de valoarea lui i2, curentul i1 își schimbă valoarea în fază astfel
încât solenația de magnetizare să rămână neschimbată (N1I10 = ct)
Ecuațiile generale ale transformatorului în complex
Ecuațiile în complex se obțin prin transpunerea în același plan complex a

ecuaţiilor transformatorului
U! = R! I! + jX )! I! − E!
−U% = R % I% + jX )% I% − E%
N! I! + N% I% = N! I!8
X )! = 𝜔L)! – reactanța de dispersie a înfășurării primare
X )% = 𝜔L)% – reactanța de dispersie a înfășurării secundare
CURS 11
ECUATIILE RAPORTATE ALE TRANSFORMATORULUI
MONOFAZAT DE PUTERE
Ecuațiile generale ale transformatorului în complex
Ecuațiile în complex se obțin prin transpunerea în același plan complex a

ecuațiilor transformatorului
U! = R! I! + jX "! I! − E!
−U# = R # I# + jX "# I# − E#
N! I! + N# I# = N! I!$
X "! = 𝜔L"! – reactanța de dispersie a înfășurării primare
X "# = 𝜔L"# – reactanța de dispersie a înfășurării secundare
Avem trei diagrame fazoriale:
- Diagram de functionare in gol,

- Diagrama de functionare in sarcina redusa
- Diagrama de functionare in sarcina nominal
Diagrama de functionare in gol
Se alege ca origine de fază fluxul util Φ% :

Φ% = Φ&'( 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡
dФu π
e! = −N! = N! ωФ)*+ sin (ωt − )
dt 2
dФu π
e# = −N# = N# ωФ)*+ sin (ωt − )
dt 2
,
e1 și e2 sunt defazate cu # în urma Фu
Având în vedere că Фu, e1 și e2 sunt sinusoidale și au aceeași pulsație ω, se pot

reprezenta astfel:
1. Se reprezinta fluxul util, axa origine de faza
2. Se reprezinta tensiunea e1
3. Se reprezinta tensiunea e2
Φ! (1)
E$ ( 3 )
E"(2)
N! ωФ)*+ N! 2πfФ)*+
E! = = = 4,44 N! f Ф)*+
√2 √2
N# ωФ)*+ N# 2πfФ)*+
E# = = = 4,44 N# f Ф)*+
√2 √2
Se notează cu K raportul de transformare:
-
K = -!
"
.
Ȋn cazul transformatorului monofazat, K = .!
"
𝑁" 𝐼"#
𝛿!"
Φ!
E$
E"
Diagrama de functionare in sarcina redusa
Pentru a-l trasa pe 𝐼# se procedeaza astfel:
−U# = R # I# + jX "# I# − E#
E# = U# + R # I# + jX "# I#
U# = R # I# + jXI#
E# = R I# + jXI# + R # I# + jX "# I#
E# = (R # + R ) I# + 𝑗(X "# + X)I#
Rezulta ca 𝐼# este defazat in urma lui 𝐸#
𝑁" 𝐼"
−𝑁$ 𝐼$
𝑁" 𝐼"#
𝑁$ 𝐼$ 𝛿!"
Φ!
E$
E"
N! I! + N# I# = N! I!$
N! I! = N! I!$ − N# I#
Diagrama de functionare in sarcina nominala
−𝑁$ 𝐼$
𝑁" 𝐼"
𝑁" 𝐼"# Φ
!
𝛿!"
E$
𝑁$ 𝐼$
E"
Raportarea mărimilor și parametrilor înfășurării secundare la

numărul de spire al înfășurării primare
Deoarece cuplajul între circuitele primar și secundar este de natură
magnetică, constituie o dificultate în studiul transformatorului. Pentru eliminarea
acestui neajuns, schema reală a transformatorului se înlocuiește printr-o schemă
echivalentă în care cuplajul magnetic este înlocuit printr-un cuplaj electric.
Acest artificiu poate fi realizat prin considerarea, în locul transformatorului
real, a unui transformator echivalent cu secundarul raportat (sau redus) la primar,
care are în primar și în secundar același număr de spire N2’ = N1, adică în
secundar, numărul de spire se modifică astfel încât să devină egal cu numărul de
spire primare, N2’ = N1. Dacă se face reducerea secundarului la primar, absolut
toate solenațiile din transformator vor fi raportate la același număr de spire N1.
Primul circuit cuprinde 2 elemente legate în serie R1 și 𝑋0! traversate de
curentul i1, atunci când la borne se aplică tensiunea u1.
Al II-lea circuit este format, de asemenea, din 2 elemente legate în serie R2
și 𝑋0# , obținându-se la bornele circuitului o tensiune u2, şi traversate de i2 atunci
cȃnd la bornele secundarului este legat un consumator.
Prin operația de raportare a secundarului la primar, toate mărimile electrice
și parametrii corespunzători secundarului vor fi afectați de indicele prim U2’, E2’,
R2’, etc.
Transformatorul, între bornele A’, X’ și a’, x’, se comportă ca un
transformator ideal, fără dispersie magnetică și cu rezistențele înfășurării
neglijabile. (fără pierderi Joule).
A I R. jxT1 A' a j R' I a'
u,
-
-E
11
-E; +u
'
'
'
'
'
____ ..J'
X x' x' X
Se numește schema echivalentă a transformatorului un circuit în care cuplajul

magnetic existent între cele 2 înfășurări și care fundamentează funcționarea
transformatorului se înlocuiește printr-un cuplaj electric. Circuitele electrice
echivalente sunt proprii tuturor mașinilor electrice, asigurând studiul lor
cantitativ.
Construcția circuitului echivalent al transformatorului este posibilă datorită
existenței relației E1 = E2’.
Construcția circuitului echivalent se face pe baza ecuațiilor raportate.
I1 – valoarea efectiva a curentului din primar
U1 – valoarea efectiva a tensiunii in primar
R1- rezistenta infasurarii primare
Xσ1 – reactanta de dispersie a infasurarii primare
E1, E2 – tensiunile electromotoare induse de fluxul magnetic fascicular in
infasurarile transformatorului
Xσ2 – reactanta de dispersie a infasurarii secundare
I2’ – valoarea efectiva a curentului din secundar
U2’ – valoarea efectiva a tensiunii in secundar egala cu tensiunea la bornele
sarcinii
R2’- rezistenta infasurarii secundare
Scopul raportării
Prin operația de raportare, se înlocuiește cuplajul magnetic dintre cele 2
înfășurări printr-o legătură electrică (cuplaj electric).
Această raportare este posibilă dacă:
E1 = E2’
E2’ – tensiunea electromotoare indusă în înfășurarea secundară raportată la
numărul de spire ale înfășurării primare
Deoarece E1 și E2 sunt în fază cu imaginile în complex:
E1 = -jE1
E2 = -jE2
E1 = E2’ se înlocuiește printr-o relație între valorile efective: E1 = E2
E1 = 4,44 N1Фmaxf
E2 = 4,44 N2Фmaxf
- .!
K = -! =
" ."
-" %
E1 = E2’ → K = -"
→ E2’ = KE2
-
K’ = - !% = 1
"
Prin operația de raportare se înlocuiește înfășurarea secundară a

transformatorului real, având N2 spire, cu o înfășurare echivalentă, având N1
spire.
Prin operația de raportare se înlocuiește transformatorul real cu raportul de
transformare K, cu un transformator echivalent, având raportul de transformare
- 1
unitar: K’ = - !% = 1 = 1!% .
" "
Avantajele operației de raportare
Prin operația de raportare se poate construi un circuit electric echivalent fără

cuplaj magnetic.
Operația de raportare facilitează studiul cantitativ al transformatorului. Prin
această raportare, parametrii celor 2 înfășurări au valori comparabile:
R1 ≈ R2’
2
𝑋0! ≈ 𝑋0#
Pentru ca secundarul redus la primar să fie echivalent cu secundarul real, el

trebuie să se comporte, din punct de vedere energetic, identic cu cel real, adică să
îndeplinească următoarele condiţii:
Condițiile impuse operației de raportare
Condițiile impuse operației de raportare rezultă din echivalența celor 2
transformatoare; cel real și cel cu raportul de transformare unitar (echivalent).
1) Fluxul util din miez este invariabil
Admițând Фu invariabil, determinăm 2 mărimi raportate: E2’ și I2’

34&
l1 = -N1 35
= l2’
E1 = 4,44 N1fФmax
E2 = 4,44 N2fФmax
- -" %
K = -! = -"
→ E2’ = KE2
"
Pentru ca fluxul util să fie invariabil, înseamnă că solenația înfășurării

secundare raportate este egală cu solenația înfășurării secundare.
N2I2 = N2’I2’ (N2’ = N1)
- -□
.
N2I2 = N1I2’ → I2’ = ." I2 =
!
6"
7
I2’ =
6"
7
I2’ – se numește curent secundar raportat

E2’I2’ = E2I2 – puterea aparentă transferată prin inducție în înfășurarea secundară
nu se modifică.
2) Pierderile de putere activă și reactivă în cele 2 înfășurări secundare
echivalente să fie identice
6" "
R2I22 2
= R2’I2’ → R2’ = R26 %" = K2R2 = R2’
"
R2’ = K2R2 – se numește rezistența înfășurării secundare, raportată la primar.

Invariaţia pierderilor de putere reactivă:
"
6
𝑋0# I22 =𝑋0# ’ I2’2 →𝑋0# ’ = 𝑋0# 6 "%" = K2 𝑋0#
"
𝑋0# ’ = K2 𝑋0# – reactanța de dispersie a înfășurării secundare raportată la primar

3) Puterea aparentă la bornele înfășurării secundare nu trebuie să se
modifice prin operația de raportare
6
U2I2 = U2’I2’ → U2’ = U26 "% = KU2
"
U2’ = KU2 – tensiunea la bornele înfășurării secundare raportată la primar.
Ecuațiile raportate ale transformatorului monofazat

Se obțin din primul sistemul, astfel:
U1 = R1I1 + j𝑋0! I1 – E1 – care rămâne neschimbată
- U2 = R2I2 + j𝑋0# I2 – E2 / * K – a II-a ecuație (se înmulțesc termenii cu K)
- U2K = R2I2K + j𝑋0# I2K - E2K
- U2’ = R2I2’K * K + j𝑋0# I2’K * K – E2’
- U2’ = R2’I2’ + j𝑋0# ’ I2’ – E2’; E2’ = E1
N1I1 + N2I2 = N1I10 / :N1
.
I1 + ." I2 = I10
!
6"
I1 + = I10
7
I1 + I2’ = I10
U1 = N1I1 + j𝑿𝝈𝟐 I1 – E1;
- U2’ = R2’I2’ + j𝑿𝝈𝟐 ’I2’ – E2’; E2’ = E1
I1 + I2’ = I10.
→ reprezintă ecuațiile rapoarte ale transformatorului
Parametrii raportați ai sarcinii

Aceștia se stabilesc pe baza conservării puterilor activă și reactivă consumate de
către receptor:
RI22 = R’I2’2 → R’ = K2R;
XI22 = X’I2’2 → X’ = K2X.
Ecuația raportată a sarcinii
Ecuația neraportată a sarcinii este:

U2 = (R + jX) I2
Ecuația raportată este:
U2’ = (R’ + jX’) I2’
Prin această raportare se modifică valorile parametrilor și valorile efective
ale mărimilor din înfășurarea secundară menținându-se neschimbate defazajele
dintre mărimi și fazele inițiale ale mărimilor.
Curs 12
Transformatorul electric
IV.6. Circuitul echivalent al transformatorului

Se numește schema echivalentă a transformatorului un circuit în care cuplajul magnetic
existent între cele 2 înfășurări și care fundamentează funcționarea transformatorului se înlocuiește
printr-un cuplaj electric. Circuitele electrice echivalente sunt proprii tuturor mașinilor electrice,
asigurând studiul lor cantitativ.
Construcția circuitului echivalent al transformatorului este posibilă datorită existenței relației E1 =
E2’.
Construcția circuitului echivalent se face pe baza ecuațiilor raportate.
l R. R'
--7
u, -E
=2 =-E'
=20
., #
2
I
__________L_ �
I
IV.7 Functionarea in sarcina a transformatorului monofazat de putere. Diagrama de

fazori.
Transformatorul funcţionează în sarcină atunci cȃnd el absoarbe din reţeaua de alimentare
o anumită putere pe care o transferă sarcinii.
La bornele înfășurării secundare se leagă un receptor cu impedanța complexă echivalentă
cunoscută. Z = R + jX
Funcționarea în sarcină este descrisă de ecuațiile generale ale transformatorului sau de ecuațiile
raportate la care se adaugă și ecuația sarcinii.
Ecuațiile generale în complex
U! = R! I! + jX"! I! − E!
−U# = R # I# + jX"# I# − E#
N! I! + N# I# = N! I!$
U2 = (R + jX) I2
Ecuaţiile transformatorului echivalent (ecuaţiile raportate) :
U1 = R1I1 + j𝑋%# I1 – E1;
- U2’ = R2’I2’ + j𝑋%# ’I2’ – E2’; E2’ = E1
I1 + I2’ = I10.
U2’ = (R’ + jX’) I2’
Construirea diagramei fazoriale
1) Se alege fluxul util Фu ca origine de fază.

2), 3) Tensiunile electromotoare induse de către fluxul util în cele 2 înfășurări (în baza legii
&
inducției electromagnetice), E1 și E2, sunt defazate cu # în urma fluxului util și au valori efective:
E1 = 4,44 N1Фmaxf
E2 = 4,44 N2Фmaxf
4) I10 este defazat înaintea fluxului util cu un unghi numit unghi de pierderi în fier.
5) cu relația a II-a a sistemului ecuaţiilor transformatorului și cu relația corespunzătoare sarcinii
legate în secundar se obține:
E2 = [(R2 + R) + j(Xτ2 + X)]I2, rezultă că I2 este defazat în urma lui E2
'
6) se reprezintă grafic opusul lui I2, adică -− '! I# ..
"
'
Cu ajutorul ultimei relații a sistemului se trasează grafic I1 = I10 - '! I2 (7)
"
Se transpune grafic relația a II-a a sistemului de ecuaţii :

U2 = E2 - jXτ2 I2 – R2I2
Se reprezintă 10) (-jX𝜎2I2’) din vârful lui E2 sub un unghi perpendicular pe (9), ce reprezintă R2I2
Fazorii parametrilor celor 2 înfășurări trebuie să fie egali (jX𝜎1 I1, jX𝜎2 I2, R1I1, R2I2 )
11) se reprezintă (-E1) opusul lui E1
12) se reprezintă R1I1 paralel cu I1 din vârful lui (-E1)
&
13) se reprezintă perpendicular pe R1I1 fazorul jX𝜎2I2 defazat înainte cu
#
14) din adunarea celor 3 vectori rezultă U1

»,,f
6 R,I,
U,
@
-E, u u.@
22
6
Funcționarea în sarcină pe baza ecuațiilor raportate se foloseşte la realizarea circuitului echivalent

al transformatorului.
IV.8. Functionarea in gol a transformatorului monofazt de putere

La funcționarea în gol se alimentează înfășurarea primară la tensiunea nominală, iar la
bornele înfășurării secundare nu se leagă nici o sarcină. Curentul absorbit din rețea de către
transformator este I10 și se numește curent de mers în gol sau curent de magnetizare.
I10 < 20% I1n
Dacă I2 = 0, transformatorul funcționează în gol. Un asemenea regim se obține dacă
impedanța de sarcină Zs devine infinită.
Ecuatiile transformatorului la mersul in gol se obtine din ecuatiile generale astfel:
I1 = I10
I2 = 0
U2 = U20
U1 = R1I10 + jX𝜎1 I10 – E1
U20 = E2
Trasarea diagramei fazoriale
Se alege originea de fază Фu (1);
&
Se trasează E1 și E2 (sunt defazate cu # în urma lui Фu) (2) şi (3);
Se reprezintă I10 (4) care este defazat înaintea lui Фu cu un unghi σFe. Acest unghi se numeşte unghi
de pierderi în fier sau de pierderi feromagnetice.
I10 are 2 componente Im 5) în fază Фu, care reprezintă curentul de magnetizare al transformatorului,
precum și 6) IFe în fază cu (-E1), care reprezintă curentul de pierderi în fier
7) se reprezintă (-E1). Se reprezintă din vârful fazorului –E1 căderea de tensiune obținută care este
în fază cu I10
&
Căderea de tensiune determinată de dispersia jXτ1 I10 este defazată cu # înaintea curentului I10 (9)
10) se reprezintă U1
•
.@
,9
.4
La funcționarea în gol se determină și pierderea în fier.
La funcționarea în gol, transformatorul se comportă ca o bobină cu miez de fier.
Puterea absorbită la mersul în gol reprezintă pierderile în miezul magnetic al transformatorului.
Ȋn gol, transformatorul funcţionează cu factor de putere redus, de aceea, în practică, se evită
funcţionarea în gol a transformatorului.
Dacă neglijăm căderile de tensiune din înfăşurarea primară, vom obţine diamgrama simplificată a
transformatorului.
-E.=U.5
=1 =+\/
.2
=-[
Circuitul echivalent la funcționarea în gol

I2’ = 0; I1 = I10, U2’ = U20’
U1 = R1I10 + jXτ1 I10 – E1
U20’ = E2’ = E1
l% R. X,
U U'
-20 =E'
=2
Curentul absorbit din rețea va fi curentul de mers în gol I0 la tensiunea U1n – tensiunea nominală
Z0 = R0 + jX0
R0 = R1 + Rm ≈ Rm
X0 = X1 + Xm ≈ X m
R1 << Rm
X1 << Xm
Z0 = Zm = Rm + jXm
Z0 ≈ Zm = 0R ( # + X( #
)
cosφ0 = cosφm = * # .
#
După cum se observă, prin proba în gol, se determină parametrii circuitului transversal din schema
în Γ.
La funcționarea în gol I2 = 0, iar tensiunea măsurată la bornele înfășurării secundare se notează cu
U20 și se numește tensiune de mers în gol.
Ecuațiile transformatorului la mersul în gol se obțin, în general, astfel:
I1 = I10
I2 = 0
U2 = U20
U1 = R1I10 + jXτ1 I10 – E1
U20 = E2
Curs 13
Functionarea in scurtcircuit, incercarea in scurtcircuit a transformatorului

monofazat de putere
Funcționarea în scurtcircuit apare în exploatare în mod accidental, atunci când
în urma unui defect, se scurtcircuitează bornele înfășurării secundare.
Când U2 = 0; curentul I2 crește inadmisibil.
!!
E2 = (R2 + jXτ2)I2 → I2 =
"#! ! $%"! !
Curentul I2 fiind limitat de o impedanță Z redusă , impedanda înfășurării

secundare capătă valoarea (10÷20) I2 și automat I1 crește, conducând la distrugerea
transformatorului. Ȋn vederea eliminării acestui inconvenient, în stațiile de
transformare se montează aparate de protecție. Se evită funcționarea în scurtcircuit.
A doua condiție ca puterea debitată să fie nulă P2 = 0, trebuie ca U2 = 0.
Fizic, acest lucru se realizează legând între ele bornele secundare ale
transformatorului printr-un conductor scurt de secțiune mare, în așa fel încât
impedanța să fie nulă.
Conform schemei în T avem în serie cu impedanța Z1, impedanțele Zm și Z’2 în
paralel.
Z’2 << Zm → I2’ >> I0 → I0 poate fi neglijat în raport cu I2’ → schema simplificată a
transformatorului la funcţionarea în scurtcircuit.
&#
Isc =
'$%
Zsc = Z1 + Z2’
Dacă tensiunea de alimentare U1 este mare, de exemplu cea nominală, curentul de
scurtcircuit Isc = I1 va avea intensitate foarte mare.
Dacă U1 are valoarea tensiunii nominale sau apropiată de aceasta, se produce
un scurtcircuit de exploatare, iar curentul absorbit este foarte mare, putând atinge
valori de până la 20 de ori mai mari decât curentul nominal.
Asemenea intensități pot produce efecte termice și mecanice foarte
periculoase care distrug într-un timp foarte scurt transformatorul, de aceea în
circuitul care leagă transformatorul la rețea se montează întotdeauna aparate de
protecție împotriva scurtcircuitului de exploatare (siguranțe fuzibile, întreruptoare
automate). Acestea întrerup alimentarea transformatorului într-un timp foarte scurt
de la apariția supracurentului de scurtcircuit.
Un alt tip de scurtcircuit, care însă nu crează pericol de defectare, este
scurtcircuitul de probă.
&$%
Zsc = ($%
)
Rsc = ( &'!
$%
Xsc = !Z*+ , − X *+ ,
Factorul de putere la funcționarea la scurtcircuit este:

#
cos φsc = '$%
$%
Puterea absorbită la funcţionarea în scurtcircuit reprezintă pierderile în cupru în

înfășurările primară și secundară ale transformatorului.
Circuitul echivalent al transformatorului în proba de scurtcircuit
Circuitul echivalent simplificat pentru proba la scurtcircuit a transformatorului

monofazat de putere este următorul:
l, z.
z]J
_u,-o
u,
'------'�-
Ȋncercarea în scurtcircuit
Ȋn laboratoare, înainte de a monta un tranformator se realizează încercarea în

scurtcircuit, în vederea determinării parametrilor transformatorului și în vederea
determinării tensiunii de scurtcircuit.
Această tensiune de scurtcircuit este trecută pe plăcuţa cu caracteristicile
transformatorului.
Ȋn scurtcircuit: U1 = U1sc,
U2’ = 0
I10 ≈ 0
La încercarea în scurtcircuit, tensiunea aplicată înfășurării primare este redusă,
fluxul util impus de către tensiunea aplicată are o valoarea mai mică, deci și curentul
de magnetizare este mic. Tensiunea aplicată fiind redusă, aria ciclului de hysterezis
este mică deci și pierderile prin hysterezis și fier sunt reduse.
I10 = 0
U1sc = R1I1 + jXτ1 I1 – E1
0 = R2’I2’ + jXτ2 I2’ – E2’; E2’ = E1
I1 = - I2’
Funcționarea în scurtcircuit în această probă poate fi descrisă și de singura
ecuație, care se obține scăzând ultimele 2 relații ale sistemului
--
U1sc = R1I1 + jXτ1 I1 – E2’ + R2’I1 + jXτ2 I1 + E’2
U1sc = {R1 + R2’ + j(Xτ1 + Xτ2’)}I1
-
Se notează: Rsc = R1 + R2’

Xsc = Xτ1 + Xτ2’
Zsc = Rsc + jXsc
Rsc, Xsc, Zsc – se numesc parametrii de scurtcircuit deoarece se determină în această
încercare.
U1sc = (Rsc + jXsc)I1 = ZscI1 relație care ne arată ca în scurtcircuit, transformatorul se
comportă ca o impedanță.
Diagrama transformatorului la funcţionarea în scurtcircuit
1) Se alege originea de fază Фu

-
2) Se reprezintă tensiunea E1 și E2’ defazate cu , în urma fluxului util.
!! (
Defazajul dintre I2’ și E2’→ I2’ =
"#! (! $%"! (!
3) I2’ este în urma lui E2’ cu un unghi

4) Se trasează I1 = -I2’
5) Se trasează R’2I2’ căderea de tensiune ohmică
-
6) Se trasează jX’τ2I2’ perpendicular pe R2I2’ defazat cu , înaintea lui I2’
7) Se trasează –E1, opusul lui E2’
8) Se trasează căderea de tensiune ohmică R1I1 paralel cu I1
9) Se trasează căderea de tensiune de dispersie jXτ1I1 perpendicular și defazat
înainte față de I1
10) Se trasează Usc
E,
IV
9
R±
Raportul de transformare al transformatorului poate fi deterrminat la încercarea la

scurtcircuit prin raportul curenţilor măsuraţi în înfăşurarea secundară şi în
înfăşurarea primară:
𝐼,
𝐼. = 𝐼,/ = .
𝑘
Curs 14
Caracteristici de funcționare
Caracteristicile mașinilor electrice exprimă dependența dintre 2 mărimi, atunci când toate
celelalte de care acestea depind, sunt constante.
Mărimile constante și parametrii constanți sunt:
U1, f1, E1, E2, φu, I10, pFe, R1, R2, Xτ1, Xτ2, R0, X0, k
Mărimile variabile sunt cele care depind de sarcină:
I2, cosφ2, U2, P2, I1, cosφ1, P1
Curbele care exprimă dependența diferitelor mărimi în funcție de sarcină, în condiții de
exploatare obișnuite, caracterizate prin tensiune de alimentare primară constantă (U1 = constant)
și prin frecvența constantă (f = constant) au primit denumirea de caracteristici de funcționare ale
transformatorului. Dintre acestea, cele mai utilizate:
a) variația de tensiune la bornele secundarului
b) caracteristica externă U2 = f(I2)
c) caracteristica randamentului η = f(β)
Caracteristica externă a transformatorului
Exprimă dependența dintre tensiunile remarcate la bornele înfășurării secundare, notată cu

U2 și curentul I2 care se stabilește în sarcină:
U = ct
U2 = f(I2) ! !
cosφ" = ct
-U2 = R2I2 + jXτ2I2 – E2
I2 = 0; E2 = U20 pentru funcționarea în gol
-U2 = R2I2 + jXτ2I2 – U20
U20 = U2 + R2I2 + jXτ2I2 – se transpune grafic această relație
1. U2
2. I2
3. R2I2
4. 𝑋#" 𝐼"
5. 𝑈20
𝑈!"
𝑅! I! 𝑋𝜎! I!
𝑈!
I!
U20 = U2 + R2I2 cosφ2 + Xτ2I2sinφ2

U2 = U20 - R2I2 cosφ2 - Xτ2I2sinφ2
I2 = 0; U2 = U20
a) φ2 = 0 → U2 = U20 – R2I2 sarcină rezistivă
$
b) φ2 = " → U2 = U20 – Xτ2I2 sarcină inductivă
$
c) φ2 = − " → U2 = U20 + Xτ2I2 sarcină capacitivă
Experimental, caracteristica externă corespunzătoare unui anumit factor de putere se obține

măsurând direct mărimile U2 și I2
Caracteristica externă U2 = f(I2) pentru U1 = constant și f = constant, este funcție de natura
consumatorului ascendentă, paralelă cu abscisa și, respectiv, descendentă Error! Reference
source not found..
U,
cosqp, cap
U l-eee===================�coscp,
cos@p=,ind1
o+------------ - i,
Din diagramă rezultă o proprietate importantă a transformatorului și anume faptul că are
caracteristica externă rigidă, adică asigură consumatorilor racordați în secundar o tensiune stabilă,
variabilă cu sarcina.
Caracteristica randamentului
Reprezintă dependența dintre randamentul transformatorului și factorul de încărcare β

U! = ct
η = f(β) !
cosφ" = ct
% %
β = % ! – factorul de încărcare = % #
!" #"
& &!
η = &! = & ;
# ! '($% '(&'
pCu = pierderile în cupru, adică pierderile prin efect Joule-Lenz în ambele înfășurări
pFe = pierderile în fier; datorită fenomenului de hysterezis și curenților turbionari
%
P2 = U2I2cosφ2 ≈ U20I2 * %!" cosφ2 = βSncosφ2
!"
pCu = (R1 + R2’)I2’ = β2 (R1 + R2’)I’2n = β2p)* +
pFe = p0 sunt practic constant

Rezultă:
,-" ./01!
η = ,- !(
" ./01! ', $% " '(('
β=0→η=0
β=∞→η→0
23 &
2,
= 0 → pFe = β2p)* + → β = /( &' pentru această valoare, randamentul transformatorului este
$% "
maxim. Uzual, randamentul este maxim pentru β = 0,75.

0
Trasarea caracteristicii randamentului pe cale experimentală se poate realiza prin

măsurarea puterilor P1 și P2 pentru diferite valori ale sarcinii. Metoda nu se folosește pentru că
introduce erori mari.

Electro II Teorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Electro II Teorie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Electro II Teorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bd. Lacul Tei 122-124, Sect.

2, c0d postal 020396, Bucuresti, Rom~nia

Facultatea Facultatea de Inginerie a Instalațiilor Numărul total de ore pe

Contribuie la asigurarea competențelor generale ale

Partea II-a Transformatorul electric monofazat: Clasice și cu suport 2

9. Ecuațiile transformatorului (în domeniul timp) , ecuațiile în Clasice și cu suport 2

12. Funcționarea în gol. Încercarea în gol a transformatorului Clasice și cu suport 2

Funcționarea în scurt circuit, Încercarea în scurt circuit.

Receptor rezistiv trifazat în conexiune triunghi,

laborator Bobina cu miez de fier. 2

Ponderea în procente din

Prof. dr. ing. Sorin CALUIANU

Sisteme trifazate simetrice de mărimi sinusoidale

Fig.1 Reprezentarea in domeniul timp Fig.2 Reprezentarea geometrica ( reprezentarea

e! = E√2 ∙ sin ωt;

Fig. 3 Reprezentarea unui număr în planul complex

In planul complex, orice număr are două forme de scriere:

Conexiunile sistemelor trifazate

Fig. 4 - Sarcini monofazate

Fig. 5 Conexiune stea la generator şi la receptor

Fig. 6 Conexiune triunghi la generator şi la receptor

e! (t) = E√2 sin ωt

Condiţia ca tensiunile la bornele generatorului să formeze un sistem trifazat simetric de mărimi

Sisteme de tensiuni la reţeaua trifazată a consumatorilor

Fig. 7 Sistemele simetrice ale tensiunilor de fază (a) şi de linie (b)

Sistemul simetric de succesiune directă al tensiunilor de fază

u!4 (t) = U5 √2 sin ωt

Fiind un sistem simetric, suma celor trei mărimi este 0:

Clasificarea receptoarelor trifazate

Din punctul de vedere al funcţionalităţii, receptoarele trifazate pot fi clasificate în:

Schema unui astfel de receptor este dată în figura următoare :

Conform legii lui Ohm rezultă :

𝑌( ∙ 𝑈(+ = 𝑌& 2𝑈&, − 𝑈(, 3 + 𝑌) 2𝑈), − 𝑈(, 3 + 𝑌* 2𝑈*, − 𝑈(, 3.

Prin prelucrare se va obţine expresia tensiunii de deplasare a neutrului receptorului, N, faţă

• Deoarece receptorul studiat este echilibrat iar conductorul neutru, prevăzut

𝑈&, ∙ 𝑌& + 𝑈), ∙ 𝑌) + 𝑈*, ∙ 𝑌* 𝑌2𝑈&, + 𝑈), + 𝑈*, 3

• Deoarece UN0 = 0 rezultă că la bornele fazelor receptorului echilibrat conectat

Algoritmul de calcul al receptorului echilibrat conectat în stea

Fig. 10 Diagrama lui Fresnel pentru un receptor echilibrat conectat în stea

Receptoarele trifazate dezechilibrate conectate în stea pot fi :

Receptoare trifazate dezechilibrate conectate în stea, cu conductor de nul cu impedanță

Schema unui astfel de receptor este dată în figura următoare :

Fig. 11 Receptor dezechilibrat conectat în stea, cu conductor de nul de impedanță

2. Sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului:

4. Verificarea rezultatelor, cu ajutorul teoremei I a lui Kirchhoff aplicată în punctul N :

Algoritmul de calcul al receptorului dezechilibrat conectat în stea cu conductor de nul cu

1. Se va scrie sistemul trifazat simetric al tensiunilor de alimentare

2. Fiind vorba de un receptor dezechilibrat, tensiunea de decalaj a neutrului

3. Știind că UNO≠0 ,sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului va fi diferit faţă de

4. Se calculează intensitățile curenților de pe fazele receptorului şi din conductorul de

Fig. 12 Diagrama lui Fresnel pentru un receptor dezechilibrat conectat în stea, cu

Fig. 13 Receptor trifazat dezechilibrat conectat în stea, fără conductor de nul

2. Sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului:

4. Verificarea rezultatelor, cu ajutorul teoremei I a lui Kirchhoff aplicată în punctul N :

Algoritmul de calcul al receptorului dezechilibrat conectat în stea fără conductor de nul

2. Fiind vorba de un receptor dezechilibrat, tensiunea de decalaj a neutrului receptorului

3. Ştiind că UNO≠0 ,sistemul tensiunilor de pe fazele receptorului va fi diferit faţă de

4. Se calculează intensităţile curenţilor de pe fazele receptorului:

Receptoare trifazate dezechilibrate conectate în stea, cu conductor de nul cu

𝑈&, ∙ 𝑌& + 𝑈), ∙ 𝑌) + 𝑈, ∙ 𝑌 𝑌2𝑈&, + 𝑈), + 𝑈*, 3