Administrația Publică Venezuela
Administrația Publică Venezuela
Administrația Publică Venezuela
PRODUS DE:
JEFFREY PINO
IC 13799140
ADMINISTRARE
SECȚIUNEA B"
INDEX
Introducere………………………………………………………...pagina. 03
Definiție……………………………………………………………….….. .p. 04
Curente care studiază administrația publică…………….pag. 04
Evoluția istorică a administrației publice……….……. p. 05
Relațiile administrației publice cu administrația privată………….….... p. 07
Drept administrativ……………………………………………….….pag. 09
Regimul Administrației Publice…………………………………......pag. 09
Obiectul și principiile care stau la baza actualei administrații
publice……………………………………………………………………………… ..
pag. 13
Concluzie………………………………………………………………… ...pag.
douăzeci și unu
Bibliografie……………………………………………………………………... ...pa
g. 22
3
INTRODUCERE.
Încă din civilizațiile antice, societățile umane au trebuit să furnizeze resursele cu care
au făcut și le satisfac nevoile constante. Inițial, grupul care controla puterea în comunitate a
fost același care a determinat care era cel mai bun mod de a satisface cerințele comunității.
Până în secolul al XVIII-lea, așa cum am explicat, ideea de stat a fost confundată cu
persoana monarhului, este suficient să ne amintim fraza lui Ludovic al XV-lea, cu care este
ilustrat fenomenul de plenipotență deoarece el este cel mai mare. exponent al absolutismului:
„Statul sunt eu”. Odată cu apariția Iluminismului în Occident, precizia elementelor care
alcătuiesc statul modern, așa cum îl cunoaștem astăzi, s-a format pe deplin. Guvernarea era
înțeleasă, pe baza ideilor filosofilor politici ai vremii, ca doar unul dintre elementele
fenomenului statal, pe care populația, care este esența existenței Statului, îl poate organiza,
structura și modifica. pentru a obține beneficiul societății.
Astăzi, majoritatea statelor din lume și-au format structura guvernamentală conform
liniilor directoare ale împărțirii puterilor; care a fost răspunsul pe care l-a găsit Montesquieu
pentru a oferi o soluție absolutismului despotic care a predominat în Europa până la sfârșitul
Evului Mediu.
ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
DEFINIȚIE
Doctrina postulează caracterul antibiologic al cuvântului, deoarece adoptă două
sensuri diferite și chiar contrastante:
a) Activitate, adică desfășurarea unei acțiuni pentru a realiza una sau mai multe
probleme, sau mai degrabă, gestionarea acelor probleme.
b) Către Persoana sau Organizația care desfășoară acțiunea sau managementul.
Este din anul 1958 când, în această țară, ca o consecință a transformărilor politico-
sociale survenite, abordarea și analiza problemelor de serviciu public în contextul global al
reformei instituționale necesare a statului a început cu un anumit criteriu tehnic. . care apoi
apare. În anul 58 trebuie să începem să stabilim etapele care, mai întâi odată cu Constituția
din 1961 și apoi cu promulgarea LCA, au conturat regimul serviciului public din Venezuela. În
acel an a început procesul de reformă administrativă, care are certificatul de naștere în
Raportul Herbert Emmerich, pregătit pentru Administrația de Asistență Tehnică a ONU. La
scurt timp, prin Decretul nr. 287 din 27.06.1958 a luat ființă Comisia de Administrație Publică
(CAP), organizație asupra căreia a căzut pentru un anumit timp procesul de reformă
administrativă, a cărei lucrare este cuprinsă în două volume[i] din interes neîndoielnic nu doar
istoric, ci şi de validitate conceptuală.
Prin Decretul nr. 28 din 04/09/1969 CAP a fost atribuit Cordiplanului. Decretul nr. 103
din 23.07.1969 dă în vigoare Regulamentul PAC, iar Decretul nr. 141 din 17.09.1969 creează
Consiliile de reformă administrativă și Birourile de coordonare a reformei administrative. La
13.05.1970 a fost emisă instrucțiunea RA-1 a Președintelui Republicii, privind orientările
generale ale Reformei Administrative în Administrația Publică Națională.
În cele din urmă, în acest nesfârșit proces de restructurare și reînnoire, este creată
Comisia Prezidențială pentru Reforma Statului (Copre).
Sub aspect specific, CAP și-a văzut munca concretizată odată cu promulgarea la
14.11.1960 a Regulamentului de administrare a personalului pentru funcționarii naționali ai
Guvernului (RAPSGN), conform Decretului nr. 394 (GO). Nr.26406 din 14.11.1960), care
constituie antecedentul imediat al LCA și care cuprinde instituțiile sale fundamentale. Își
exprimă caracterul temporar „până la emiterea unor reglementări privind Cariera
Administrativă” (Prima luare în considerare). Se stabilește că cea mai înaltă autoritate este
Președintele Republicii (art. 1). Lucrătorii și cei supuși unor legi speciale sunt exceptați de la
sfera sa de aplicare. Se aplică tuturor persoanelor care prestează servicii agențiilor
Guvernului Național și ale institutelor autonome cu normă întreagă sau cu jumătate de normă
(art. a 2-a). În art. 3, se stabilește că funcția Publică se va desfășura prin programarea
adecvată a activităților care sunt specificate. Stabilește că miniștrii și președinții institutelor
autonome au responsabilitatea dezvoltării Serviciului Public în departamentele respective, în
conformitate cu prevederile CAP, care, până la aprobarea LCA, va acționa ca organ central
de îndrumare și coordonează funcția personalului guvernamental național (art. a 4-a). Sunt
stabilite atribuțiile șefilor Direcției de personal (art. a 5-a și a 6-a). Definește ceea ce se
înțelege prin sistemul de Administrare a Personalului (art. 7). Califică cine sunt salariații de
liberă alegere și numire și stabilește un sistem de selecție competitiv pentru asigurarea
restului posturilor (art. 8, 9 și 10). Se referă la cine trebuie să facă numirile (art. al 11-lea).
Stabilește termenul de probă (art. 12), precum și evaluarea eficienței prin evaluare periodică
(art. 13º). Are în vedere un sistem de instruire (art. al 14-lea).
Deci, până la implementarea LCA, este un drum lung parcurs, dar așa cum spune un
autor: „Legea carierei administrative nu este, totuși, o normă complet inovatoare în sistemul
venezuelean, în sensul că îi lipsesc precedentele istorice. , dar pe care l-am putea considera
constituie punctul culminant al unui lung proces instituțional. Pe de o parte, anterior acestui
7
text legal, existau o serie de norme de reglementare, răspândite într-o serie de norme juridice
și, pe de altă parte, statute ale unor categorii de funcționari.”
Asemănări și diferențe
Asemănări:
Diferențe:
El puterea publică asigură servicii sociale pentru întreaga comunitate. Multe dintre
aceste servicii sunt intangibile, pentru care publicul consumatorul nu plătește taxe.
Scopul guvernului este de a oferi serviciu tuturor comunitatea care caută bunăstarea
colectivă, salvgardarea acesteia instituţiilor şi urmărirea continuităţii serviciilor.
Acțiunea de procesul politic are o influență mai mare și directă asupra administrației
publice, chiar și atunci când Politicile publice afectează și administrația privată.
Există o tendință mai mare în administrator public să aibă grijă de ceea ce al lui acțiunile
sunt conforme cu cerințele legale și de reglementare. În cazul sectorului privat, acesta
consultă și „coduri și reglementări” pentru a proceda într-un alt scop, nu pentru a ști ce
urmează să facă, ci pentru a găsi o modalitate de a face ceea ce se propune fără a fi
sancționat. Cu alte cuvinte, legile servesc administratorului public să știe: Ce ar trebui să
facă, iar administratorului privat: Ce nu trebuie să facă.
LEGE ADMINISTRATIVA
Definitii:
Potrivit lui Larez (1998): Este definită ca ramură a dreptului public intern, care
cuprinde regulile sistemului juridic pozitiv și principiile jurisprudenței și doctrinei aplicabile
structurii și funcționării administrației.
9
Pentru Gordillo (2002): Este o ramură a dreptului public care studiază exercitarea
funcției administrative și protecția judiciară existentă împotriva acesteia.
Brewer (2006) consideră dreptul administrativ drept „acea ramură a dreptului public
care reglementează subiectele juridice sau persoanele juridice care alcătuiesc statul;
Administrația Publică ca complex organic al acestor persoane juridice de stat, organizarea și
funcționarea acestora; exercitarea funcției administrative în cadrul funcțiilor statului;
activitatea administrativă, întotdeauna de natură sublegală, desfășurată de organele
persoanelor juridice de stat în exercițiul unor funcții de reglementare sau administrative, sau
cea desfășurată de persoane fizice pe care legea le-a autorizat în acest sens, regimul și
controlul acesteia; și raporturile juridice care se stabilesc între persoanele juridice de stat sau
cele care desfășoară activitate administrativă și cele administrate, care modelează formele
activității administrative.”
Administrația Publică este o organizație care este alcătuită din persoane (entități)
juridice de stat și organele acestora, conform prevederilor Legii organice a administrației
publice art. 15.
3. Administrare descentralizată:
Descentralizarea Administratiei Publice se desfasoara pe principiul simplitatii in
procedurile administrative, din acest motiv a fost creata Legea Simplificarii Procedurilor
Administrative din 1999, s-a dorit in mod special sa dezvolte, in detaliu, principiul simplificarii
in vederea raționalizarea procedurilor desfășurate de persoane în fața Administrației Publice,
pentru îmbunătățirea eficienței, utilitatea și rapiditatea acestora, precum și reducerea
cheltuielilor de funcționare1 .
Articolul 30 LOAP „Cu principiul aprofundării democrației și creșterii eficienței și eficacității
conducerii Administrației Publice, puterile și serviciile publice pot fi descentralizate de la
Republică către state și municipii, precum și de la state și municipii, în conformitate cu cu
Constituția Republicii Bolivariane Venezuela și Legea.
1
11
4.3 Companiile-mamă
Potrivit art. 105 din LOAP, operațiunea se referă la legătura existentă a mai multor
companii de stat din același sector și acestea pot fi create de Președinte, Guvernatori și
Primari.
4 .4 Fundații de stat
Potrivit art. 108 din LOAP, Fundațiile sunt organizații care funcționează cu bunuri ale
statului (mai mare de 50%), care sunt considerate de utilitate publică, datorită caracterului lor
artistic, științific sau literar, de exemplu Centrul Simón Bolívar.
1. Principiul legalității .
Primul principiu referitor la Administrația Publică și la toate organele statului în general
este principiul legalității care decurge din articolul 137 din Constituție, care prevede:
13
„Constituția și Legea vor defini atribuțiile organelor care exercită Puterea Publică, cărora
le trebuie să se desfășoare activitățile pe care le desfășoară.”
Într-un stat de drept precum cel organizat prin Constituția din 1999, activitățile contrare
legii sunt supuse atât controlului jurisdicției constituționale (articolul 334), cât și al jurisdicției
contencios-administrative (articolul 334), al cărui instanțele le pot anula.
În raport cu Administrația Publică, LOAP exprimă formal principiul, legându-l de
concurență, pentru care precizează și ierarhia izvoarelor de drept aplicabile Administrației,
astfel:
Exercitarea puterii publice atrage răspunderea individuală pentru abuzul sau derivarea
puterii ori pentru încălcarea prezentei Constituții sau Legii.
14
Articolul 140: Statul va răspunde financiar pentru prejudiciile suferite de persoane asupra
oricăror bunuri și drepturi ale acestora, cu condiția ca prejudiciul să fie imputabil funcționării
Administrației Publice.
Acest principiu este reiterat în articolul 14 din LOAP, care: chiar dacă în mod impropriu la
dispoziție și răspunderea patrimonială ar fi cea a „Administrației Publice”, atunci când
aceasta nu este subiect de drept sau persoană juridică. Administrația Publică, de fapt, nu
poate fi responsabilă deoarece nu este subiect de drept; Responsabilitatea revine
persoanelor juridice teritoriale, politice de stat (Republici, State și Municipalități), sau
descentralizate (de exemplu, institute autonome) pe care Constituția le include în expresia
„Stat”.
15
Administrația Publică, adaugă articolul 5 din LOAP, trebuie să asigure persoanelor fizice
efectivitatea drepturilor lor atunci când se referă la aceasta, în plus, trebuie să aibă printre
obiective îmbunătățirea continuă a procedurilor, serviciilor și beneficiilor oferite de serviciile
Administrația Publică, conținutul acesteia și standardele de calitate corespunzătoare.
CONCLUZIE
Actele administrative constituie o parte esențială a administrației publice, pentru
realizarea obiectivelor pe care aceasta își propune să le atingă, Dreptul Administrativ fiind o
ramură a Dreptului care urmărește să asigure societatea prin servicii publice pentru
20
BIBLIOGRAFIE
http://www.monografias.com/trabajos66/administracion-publica-privada/
administracion-publica-privada.shtml
http://www.emagister.com/frame.cfm?
id_centro=58571070052151576752556869654566&id_curso=1000000596&id_segm
ento=3&id_categ=451&id_busqueda=2326374
21