UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FSEFI
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

PROGRAM DE RECUPERARE PENTRU MEMBRUL SUPERIOR FRACTURA

DE UMAR- Progrm secundar
PROGRAM DE RECUPERARE MEMBRUL INFERIOR RUPTURA DE
MENISC-Program principal

Student: DIBURICA MARINA- SIMONA

SPECIALIZARE :KMS
ANUL 1
GRUPA 1
PROF:VISAN PAUL -FLORINEL
Ruptura de menisc
Ruptura de menisc este una dintre cele mai frecvente leziuni ale genunchiului si poate afecta pe
oricine, de la persoanele care practica sporturi precum fotbal sau volei, la varstnici.
Ce este meniscul?
Meniscul este o parte din cartilajul genunchiului care ajuta la stabilizarea articulatiilor si
protejarea oaselor impotriva frecarii. Se afla intre femur si tibie, si are rolul de a absobi socurile,
protejand si stabilizand articulatia. Fiecare genunchi are doua meniscuri: unul lateral si unul
medial. Meniscul lateral are forma literei „O”, iar cel medial, pe a literei „C”; ambele sunt
atasate de tibie prin coarnele anterioare si posterioare.
Cauze: Ruptura de menisc poate aparea ca urmare a oricarei activitati care determina miscarea
sau rotirea fortata a genunchiului. Ruptura de menisc poate aparea la o miscare brusca a
genunchiului.Chiar si genuflexiunile sau ridicarile de greutati pot duce la ruptura de menisc.
Printre sporturile care pot duce la rupturi de menisc se afla:fotbalul; baschetul; rugby;
Simptome: Simptomele rupturii de menisc includ: durere in zona genunchiului; durere la
atingere; umflarea genunchiului; rigiditate; blocarea genunchiului; senzatie de instabilitate;
senzatie de pocnit in picior in momentul miscarii; dificultati in flexarea si indreptarea piciorului;
Complicatii

Lasata netratata, ruptura de menisc poate duce la:atrofia muschiului cvadriceps; prelungirea
durerii genunchiului; instabilitatea genunchiului; lezarea cartilajului articular;instalarea
gonartrozei genunchiului (degenerarea partiala sau totala a cartilajului);osteoartrita.
Diagnostic
Uneori, doctorul recomanda si realizarea unor investigatii suplmentare pentru a stabili tipul de
ruptura de menisc si pentru a decide daca poate fi corectata chirurgical. Mai jos sunt principalele
teste recomandate pentru diagnosticarea rupturii de menisc:
-Radiografia genunchiului - testul nu va dezvalui prezenta rupturii de menisc, insa poate oferi
indicii cu privire la cauza sa; de exemplu, poate detecta osteoartrita;
-Testul RMN - ajuta la obtinerea mai multor imagini cu genunchiul. Acestea vor clarifica daca
exista probleme ale ligamentelor sau cartilajului genunchiului si pot exclude alte probleme
osteoarticulare.
-Ecografia - foloseste ultrasunete pentru a realiza fotografii ale interiorului genunchiului. Acest
test va determina daca exista cartilaje slabite care afecteaza genunchiul;

-Artroscopia - daca doctorul nu poate determina cauza durerii de genunchi pe baza testelor de
mai sus, poate sa realizeze o artroscopie. Este nevoie de o incizie minuscula aproape de
genunchi. Artroscopul, un aparat subtire si flexibil, prevazut cu o camera video si un bec, este
introdus prin aceasta incizie.
Tratament nechirurgical

Tratamentul nechirurgical poate consta in recomandarile doctorului pe care sa le urmezi acasa,

precum si exercitii de kinetoterapie, tratament medicamentos sau orthopedic.In cazurile simple
de ruptura de menisc, atunci cand aceasta se vindeca de la sine in timp, doctorul va
recomanda:Odihna - evitarea activitatilor fizice care agraveaza durerea de genunchi, precum si
pe cele care implica rasucirea sau rotirea sa;

Gheata - ajuta la reducerea durerii si a umflaturii genunchiului. Poti apela la un prosop in care ai
infasurat cuburi de gheata sau o punga cu legume congelate. Se aplica la 4-6 ore in prima zi, apoi
cat de des este posibil; Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene pentru calmarea durerii .
Tratamentul chirurgical

Dacă leziunea meniscului este puternică, iar simptomele nu dispar după tratamentul conservator,
este necesară intervenția chirurgicală pentru vindecarea rupturii de menisc.Aceasta este una
dintre cele mai comune intervenții chirurgicale artroscopice. Presupune realizarea unei incizii de
aproximativ 1 cm și introducerea unei camere în miniatură. Cu această cameră doctorul ortoped
poate vizualiza clar interiorul genunchiului, în timp ce, printr-o altă incizie, introduce
instrumentele artroscopice cu care va efectua repararea sau excizia porțiunii de menisc rupt.
Riscul ca meniscul să nu se vindece după sutură ajunge până la 20% în studiile efectuate. Cu
toate acestea, beneficiul pe care îl aduce în păstrarea meniscului pe termen lung face ca sutura de
menisc să fie alegerea cea mai bună atunci când ne confruntăm cu o ruptură de menisc, mai ales
în cazul copiilor și adolescenților. S-a observat că atunci când sutura de menisc se face odată cu
reconstrucția de ligament încrucișat, șansa de vindecare a meniscului este mai mare.
Protocol de recuperare dupa operatia de menisc

Exista doua abordari diferite in ceea ce priveste protocolul de recuperare postoperator: un model
protectiv si unul accelerat. Protocoalele protective sugereaza ca exercitiile sa fie efectuate in lant
cinematic deschis (fara incarcare) si o flexie a genunchiului sub 90 in primele 6 saptamani.
Protocoalele accelerate permit incarcarea timpurie a greutatii si o amplitudine de miscare cu
progresie variabila a fortei musculare.

In literatura de specialitate sunt descrise o multitudine de variabile privind luarea deciziilor in

procesul de recuperare, precum: tipul leziunii, localizarea acestora, calitatea tesuturilor, tehnica
chirurgicala, leziunea concomitenta, implicarea pacientului, precum si a terapeutului la progresia
protocolului de recuperare.
Faza de protectie (0-6 saptamani)

In timpul primelor 6 saptamani dupa operatie, scopul principal este vindecarea adecvata, ceea ce
necesita limitarea stresului asupra articulatiei si a fortelor de forfecare asupra meniscului afectat.
La inceputul acestei faze (ziua 1 - saptamana 3) obiectivele recuperarii sunt controlul durerii,
reducerea edemului, reeducarea neuromusculara a cvadricepsului, imbunatatirea proprioceptiei,
iar o atentie deosebita revine realizarii extensiei complete pasive a genunchiului. Hiperextensia
trebuie evitata in cazul suturii cornului anterior. De asemenea, trebuie sa se efectueze mobilizari
patelare pentru a preveni hipomobilitatea.
Amplitudinea de miscare a articulatiei genunchiului variaza de obicei in functie de preferintele
chirurgului, tinand cont de constatarile intraoperatorii. Ca si intervale de referinta, in cazul
leziunilor meniscale periferice, se precizeaza: 0-90 la sfarsitul saptamanii 1, 0-100 in saptamana
2, 0-120 in saptamana 3 si 0-135 (pasiv) pana la saptamana 4; aceste valori sunt orientative,
tinandu-se seama de raspunsul la durere al pacientului si evitand efuziunea. Pentru leziunile
posterioare complexe, amplitudinea de miscare este limitata la 0-70 timp de 3 saptamani,
progresand la 0-90 in saptamana 4 si la 120 in saptamana 5. Incarcarea greutatii este o alta
componenta variabila a protocoalelor de recuperare postoperatorie.
In cazul suturilor simple periferice, pentru care se va utiliza un protocol accelerat de recuperare,
incarcarea greutatii se realizeaza progresiv, avand genunchiul imobilizat in extensie, astfel incat,
in saptamana 6, articulatia sa poata fi complet incarcata, cu un mers normal. In cazul suturilor
complexe, articulatia genunchiului nu se va incarca timp de 6 saptamani, fiind perioada
protectiva a recuperarii. Factori precum indicele de masa corporala, localizarea leziunilor
meniscale, calitatea tesutului, adaptabilitatea pacientului si posibile afectiuni existente, toate
joaca un rol in luarea deciziilor pentru stabilirea procesului de recuperare, de la incarcarea
graduala a articulatiei, pana la incarcarea completa a acesteia.
Faza de restaurare (6-12 saptamani)

Pentru a trece la urmatoarea etapa in procesul de reabilitare, pacientul trebuie sa aiba

amplitudinea de miscare pasiva completa, fara efuziune, un mers normal si controlul
neuromuscular al extremitatii inferioare. Controlul cvadricepsului, precum si stabilitatea
genunchiului in plan frontal si sagital ar trebui sa fie bune, iar pacientul trebuie sa aiba o
incredere adecvata pentru a progresa cu un program in lant cinematic inchis.
Amplitudinea de miscare in rupturile complexe ale meniscului poate ramane la 0 -120 pentru
primele 2 saptamani ale acestei faze (saptamanile 7 si 8 postoperator), cu scopul de a promova in
continuare refacerea tisulara si de a proteja articulatia, in situatiile in care tesutul este friabil sau
exista alte probleme intraoperatorii. Reeducarea mersului si echilibrului se vor face la debutul
acestei faze; antrenamentul proprioceptiv va fi initiat incepand cu schimbarea greutatii. Se poate
avansa cu exercitii in lant cinematic inchis, cu urcari si coborari in fata sau in lateral. Ulterior se
poate lucra unilateral, in intervalul de miscare in care articulatia este protejata. Ar trebui sa se
puna accent pe echilibrul in sprijin unilateral – activitati proprioceptive. Inotul poate fi folosit ca
instrument de adaptare la efort.

Faza de revenire la activitate si de pregatire sportiva (saptamana 12-24)

Primul obiectiv al fazei de reluare a activitatii este acela de ameliorare a fortei musculare pana la
nivelul existent preoperator. Se fac in continuare antrenamente neuromusculare si, ulterior, se
avanseaza de la sarituri usoare la un program de alergare cu intervale controlate, urmarindu-se si
ameliorarea rezistentei cardiovasculare. Scopul acestei faze este de a asigura rezistenta
exploziva adecvata, rezistenta elastica sau reactiva si viteza, cu o mecanica excelenta a
genunchiului. Se efectueaza activitati care imita oboseala si sarcinile asociate sportului practicat,
dar intr-un mediu controlat, pentru a continua protejarea refacerii postoperatorii. Presupunand ca
pacientul a progresat fara complicatii, nivelul de dificultate al exercitiilor pentru cresterea fortei
musculare se poate mari in aceasta etapa (intensitate crescuta cu repetari reduse).

Activitatile efectuate in lant cinematic inchis pot avea un grad de dificultate mai ridicat in
intervale de miscare sub 90. In rupturile complexe, exercitiile in lant cinematic inchis de tip
genuflexiune sau presa pentru picioare trebuie sa ramana peste 90 pana dupa 14 saptamani.
Trebuie avut grija sa nu apara durere patelofemurala sau simptome de supraincarcare a
tendonului patelar, iar sarcinile sa fie progresive.

Rezistenta aeroba continua sa ramana un obiectiv pe durata fazei de reluare a activitatii, pentru
care se pot utiliza cicloergometrul si stair master-ul (aparat pentru urcat scari). Este important sa
se urmareasca compensatiile si sa se acorde atentie sarcinilor cumulate asupra tendonului patelar,
sa se evite incarcarile patelofemurale excesive ascociate cu oboseala in timpul activitatilor de
recuperare.
Dupa reluarea cu succes a alergarii se poate avansa la un program pliometric, avand grija insa,
deoarece fortele de reactie la sol experimentate in timpul unor astfel de activitati pun un stres
foarte mare asupra structurilor anatomice. In timpul sariturilor, forta de reactie la sol poate sa fie
de 4-11 ori mai mare decat masa corporala.
Revenirea in activitate in urma suturii de menisc

Asa cum s-a descris pe larg in literatura de specialitate in ceea ce priveste revenirea la activitate
(return to play) in urma reconstructiei ligamentului incrucisat anterior (LIA), nu exista un test
singular, ci mai degraba o serie de teste care s-au dovedit a fi eficiente pentru a ajuta la decizia
revenirii sportivului la activitate. In ceea ce priveste sutura de menisc, in cazurile ideale (leziune
in zona vasculara, tesut ideal, fixare excelenta si program agresiv de incarcare a greutatii) se
acorda revenirea la activitate la 4-5 luni. In mod evident, in leziuni complexe sau in situatii in
care alti factori contribuie la problema vindecarii, revenirea la activitate poate dura pana la 6 luni
sau mai mult.

Diferite metode au fost utilizate pentru a interpreta rezultatele postoperatorii. Acestea au inclus
istoricul pacientului, examenul clinic, teste diagnostic, cum ar fi artrografia sau imagistica prin
rezonanta magnetica (RMN) si evaluare prin control artroscopic. Artrografia sau RMN-ul nu au
fost precise in evaluarea starii postoperatorii ale meniscului. Aceste studii imagistice au o
sensibilitate limitata in determinarea tiparelor de rupturi, dimensiunea efectiva a rupturii,
portiunea rupturii care nu s-a vindecat sau degenerarea intr-un menisc dupa interventie.
Artroscopia este cea mai obiectiva metoda de evaluare a vindecarii in urma suturii de menisc.
Recuperare medicala dupa operatie de meniscectomie

Recuperarea medicala incepe chiar de a doua zi dupa interventia chirurgicala,

aceasta urmarind obtinerea stabilitatii si mobilitatii genunchiului, reducerea durerii
si coodonarea miscarii membrului afectat.

Prin kinetoterapie se realizeaza cresterea fortei musculare, intarirea sistemului

ligamentar, stabilizarea articulatiei la nivelul genunchiului, recuperandu-se mult
mai rapid si mai usor mobilitatea, echilibrul si coordonarea genunchiului.

Sedintele de kinetoterapie se realizeaza cu piciorul in atele, ele incluzand in

principal :

• Contractii izometrice pentru cvadricepsul aflat in exces, ce va restabili

musculatura la nivelul membrului afectat
• Mobilizari ale piciorului, dar si la nivelul articulatiei gleznei
• Ridicari pasive ale piciorului operat, cu genunchiul intins (dupa 3-4 zile de la
interventia chirurgicala)
• Mersul treptat si usor, cu sprijinire in carje (dupa cea de-a patra zi)
• Exercitii de flexie a genunchiului, realizate la marginea patului (dupa cea de-a
cincea zi)
• Mers in baston (dupa 10 zile de la operatie)
• Urcatul si coboratul scarilor, cu incarcarea graduala a piciorului operat (se
realizeaza dupa o luna de la interventia chirurgicala)
Exercitiile de kinetoterapie ce au ca principal scop restabilirea mersului corect se realizeaza cu
piciorul operat perfect intins din genunchi, in faza de sprijin anterior. De asemenea,
kinetoterapeutul corecteaza tendinta pacientului de a se legana lateral, tendinta datorata fricii de a
calca cu toata greutatea pe piciorul proaspat operat.

Tot in cadrul sedintelor de kinetoterapie este corectata si inclinarea trunchiului, dupa 30 de zile
pacientul avand un mers normal, fara sechele sau deficiente.
Fizioterapia, incluzand atat electroterapia antialgica cat si terapia antiinflamatoare, induce efecte
antiinflamatoare si antialgice. De mare ajutor in este si crioterapia (aplicarea ghetii pe genunchi,
cu alternarea caldurii), aceasta inducand o hiperemie activa, cu diminuarea spasmului muscular
si reducerea activitatilor receptorilor cutanati (are efect antialgic).

Masajul terapeutic, realizat de catre un specialist, prin tehnicile speciale incalzeste genunchiul si
pregateste articulatia pentru procedurile de kinetoterapie. Masajul se aplica doar la nivelul
gambei si al coapsei, urmarindu-se cu precadere tonifierea cvadricepsului. Sedintele de masaj
realizate de catre profesionisti induc efecte analgezice, relaxante si trofice.
Preventie

Rupturile de menisc sunt dificil de prevenit, deoarece apar ca urmare a unei accidentari. Cu toate
acestea, medicii recomanda:

-Purtarea unor perechi de incaltaminte adecvate pentru sportul si suprafata pe care se desfasoara
activitatea;

-Realizarea unor exercitii de incalzire a picioarelor inainte de inceperea activitatii propriu-zise;

-Realizarea unor exercitii pentru flexibilitatea muschilor intre antrenamente;

-Optarea pentru pauze intre antrenamentele intense. Obosirea muschilor creste riscul de
accidentare;

-Evitarea cresterii bruste a intensitatii unei activitati fizice;

-Purtarea unui bandaj elastic pentru a proteja genunchii;

Invatarea unor tehnici pentru miscarile care au loc - in cazul sporturilor care implica miscari
rapide, este important sa inveti sa faci schimbarile de directie, intoarcerile sau aterizarile in mod
corect si in deplina siguranta.
 PROGRAM DE EXRCITII

Exercitiul 1:3 reprize/zi a cate 3 seturi de 10 repetari: contractii izometrice ale ms. cvadriceps.
Fiecare contractie are o durata de 6 secunde

Exercitul2: 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari: flexia coapsei pe bazin la 45-60 grade. In
decubit dorsat, cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de grade si mentine pozitia
6 secunde. Excercitiile se executa cu multa blandete. Dupa fiecare ridicare pacientul isi poate relaxa
musculatura 2-3 secunde.

Exercitiul 3: 3 reprize/zi a cate 8 seturi de 10 repetari: abductia coapsei pe bazin la 45-60 grade. In
decubit lateral cu genunchiul in extensie, pacientul ridica piciorul la 45-60 de grade si mentine pozitia
6 secunde. Excercitiile se executa cu multa blandete. Dupa fiecare ridicare pacientul isi poate relaxa
musculatura 2-3 secunde. Se repeta acelasi exercitiu si in decubit dorsal.

Exercitiul4:- antrenarea adductorilor: pacientul asezat pe spate, confortabil, cu mainile la ceafa, o

perna sau o minge tinuta strans intre genunchii flectati, 6-10 secunde. Acest exercitiu se repeta de 10
ori. Aceste exercitii sunt recomandat doar in sala de kinetoterapie, dupa 14 zile de la operatie.
Exercitiul 5: 4-6 reprize/zi a cate 10 minute de flexie pasiva si extensie activa 0-45 grade: la
marginea mesei de kinetoterapie piciorul este lasat in jos pasiv sub actiunea fortei gravitationale, si
ridicat prin contractia ms cvadriceps, ajutat cu piciorul controlateral (neoperat) in ambele faze.

Exercitiul 6: Alunecari la perete: Stati drepti cu spatele si fundul atingand peretele. Plasati picioarele
la 30 cm distanta unul de celalalt si la 6 cm distanta de perete. Indoiti genunchiul si alunecati de-a
lungul peretelui pana cand genunchii sunt flexati la 45 de grade. Pastrati aceasta pozitie pentru 5
secunde si apoi reveniti la cea de start. Executati 3 seturi a cate 10-15 repetari.

Exercitiul 7: Ridicari ale membrului inferior in extensie: Daca sunteti capabili sa pastrati
genunchiul drept pana la aproximativ 45 de grade, faceti o pauza de o secunda si apoi coborati usor
piciorul inapoi pe pat. Relaxati-va si repetati.

Exercitiul 8: step-up: Ridicati-va usor pe taburet si permiteti genunchiului sa se intinda usor.

Coborati-va usor piciorul opus pe podea, incercand sa nu va odihniti, in schimb, revenind imediat la
pozitie “stepped up”. Incepeti acest exercitiu cu 5 repetari a cate 3 seturi in prima saptamana. Puneti
adauga o repetare la fiecare sesiune, pana cand veti ajunge la 15 repetari, daca nu resimtiti durere la
nivelul genunchiului sau la locul de insertie a tendonului rotulian.
Exercitiul 9: Genuflexiuni partiale, cu ajutorul scaunului: Sprijiniti-va cu mainile de spatarului unui
scaun si tineti picioarele la o distanta de aproximativ 15-30 cm de scaun. Indoiti genunchi si apropiati-
va de podea. Nu va lasati mai jos de un unghi de 90 de grade (flexia genunchilor nu trebuie sa
depaseasca 90 grade). Tineti spatele drept. Mentineti pozitia coborata 5-10 secunde. Reveniti apoi
incet si relaxati-va.

Exercitiul 10: Intinderea muschilor ischio-gambieri, din pozitia stand pe spate: Intindeti-va pe
spate. Indoiti soldul, apucand coapsa chiar deasupra genunchiului. Indreptati incet genunchiul pana
cand simtiti o senzatie de intindere in spatele genunchiului si coapsei. Tineti timp de 5 secunde.
Relaxati-va. Repetati cu celalat picior.

Exercitiul11: Pasul in fata: Pasiti inainte, urcand pe un scaun inalt de aproximativ 15 cm, incepand
pasul cu piciorul operat. Coborati apoi, revenind la pozitia initiala. Cresteti inaltimea scaunului pe
masura ce forta musculara creste.

Exercitiul 12: Pasul lateral: Pasiti in lateral, urcand pe un scaun inalt de aproximativ 15 cm,
incepand pasul cu piciorul operat. Coborati apoi, revenind la pozitia initiala. Cresteti inaltimea
scaunului pe masura ce forta musculara creste.
 Fractura de umAR implică ruptura sau întreruperea unuia dintre celor trei oase ale
umă rului. Este vorba despre clavicula, humerus (osul lung al brațului) sau omoplatul (scapula). O
lovitură puternică la umă r, o că dere pe umă r pot cauza fracturi. Primul semn al apariției unei
fracturi o constituie durerea, pacientul poate chiar să observa cum oasele umă rului nu mai au
aceeasi poziție.
Clasificarea fracturilor de umar Fracturile de umă r sunt de două feluri în funcție de poziția
oaselor:
1. Fractură cu deplasare. Osul se rupe complet, iar bucă țile nu mai sunt pe aceeași linie.
2. Fractură fă ră deplasare. Osul se rupe parțial sau în două bucă ți, bucă țile sparte ră mâ n aliniate pe
fiecare parte a rupturii.
Stabilirea diagnosticului: Medicul va examina umă rul, ca apoi să confirme diagnosticul prin
utilizarea radiografiei cu raze X, pentru a afla amploarea rupturii. Ț esuturile moi vor fi observate
folosind CT sau RMN. Medicul va încerca să așeze oasele rupte înapoi într-o poziție care să permit
vindecarea, dar și refacerea mobilită ții umă rului. Medicul recomandă intervenția chirurgicală și
kinetoterapie, pentru ca umă rul să își recapete funcția, forța și mobilitatea.
Teste imagistice

Raze X - Radiografiile ofera imagini ale oaselor si articulatiilor. Acestea pot prezenta orice
modificari cauzate de artrita in articulatia umarului (de exemplu, spurturi osoase, spatiu articular
ingust) sau fracturi. Cu toate acestea, razele X nu prezinta modificari sau probleme cu tesuturile
moi (de ex. Muschii, tendoanele).
CT si RMN - Testele de tomografie computerizata (CT) si de imagistica prin rezonanta magnetica
(RMN) nu sunt, de obicei, primul test utilizat pentru a investiga durerea la umar. Acestea pot fi
utilizate atunci cand este suspectata o fractura sau un accident. Aceste scanari vor ajuta la
determinarea gradului de vatamare si daca este necesara o evaluare si tratament suplimentar de
catre un chirurg.
Un alt test care se efectueaza frecvent este artrograma. Aceasta implica utilizarea colorantului
combinat cu raze X. Colorantul este injectat in umar pentru o mai buna vedere a articulatiei, si a
muschilor si tendoanelor adiacente.
Examen clinic:Examinarile fizice ar trebui efectuate in mod sistematic. Principiile generale in
abordarea examinarii fizice a umarului si a altor zone sunt urmatoarele:Intotdeauna se incepe cu o
inspectie vizuala atenta a pacientului si a partilor corpului implicate. Apoi, se palpeaza zona
implicata si se evalueaza intervalul de miscare. Se incepe mai intai cu domeniul activ de miscare. Se
verifica intotdeauna partea neimplicata mai intai. O gama pasiva de miscare este evaluata in
continuare daca pacientul are o limitare in domeniul activ al miscarii. In timpul intervalului pasiv
de miscare, se evalueaza gradele de miscare, modelul capsular si simtul in extremitati. Testul de
rezistenta este efectuat in continuare.
Simptome
Fractura de umar poate avea simtome usor diferite in functie de osul fracturat, insa in general
persoana afectata va resimti urmatoare: durere; impotenta motrica (umarul nu se poate misca sau
se misca cu greutate) ; deformare locala; senzatie de os pe os la miscarea umarului.
Cauze: Fractura de umar afecteaza toate categoriile de varsta, avand ca principale cauze
traumatismele violente precum caderile pe umar, loviturie directe sau accidentele auto.
Coliziunile violente suferite de atletii ce practica sporturi de contact (handbal, rugby) pot fi
cauze ale fracturii de umar. Principalele cauze de aparitiei a fracturii de umar sunt: caderi
pe umar de la inaltime; accidente de auto; accidente sportive
Tratament:Tratamentul fracturii de umar se stabileste de catre medicul ortoped, de la caz la caz,
luandu-se in considerare inclusiv varsta, starea generala de sanatate si gradul de toleranta la
medicamente.Fracturile de umar mai putin severe (inchise, nedeplasate) necesita tratament
ortopedic, fara ca pacientul sa fie suspus unei operatii. Acest tratament consta in imobilizarea
umarului, compresii cu gheata si tratament medicamentos contra durerii.In cazul fracturilor de
umar deschise, atunci cand unul din oase iese prin piele la exterior, tratamentul indicat este cel
chirurgical, respectiv repozitionarea si fixarea cu suruburi si placi speciale. Acelasi tip de tratament
se prefera si in cazul fracturilor inchise cu deplasare.
Interventii chirurgicale la nivelul umarului :Persoanele care nu reusesc sa scape de durere cu
alte optiuni de tratament, pot suferi interventii chirurgicale pentru a elimina durerea la nivelul
umarului. In unele cazuri, chirurgia poate ajuta, insa interventia chirurgicala este, de asemenea,
riscanta si poate provoca daune proprii. Vi se poate da posibilitatea de a avea o procedura
artroscopica sau o procedura chirurgicala deschisa.
-Artroscopia;Artroscopia permite chirurgului ortoped sa introduca in articulatie un dispozitiv
subtire cu camera atasata si sistem de iluminare, prin niste mici incizii. Imaginile din interiorul
articulatiei sunt transmise pe un monitor, permitand medicului sa faca un diagnostic.
-Chirurgie deschisa;Chirurgia deschisa poate fi necesara si, in unele cazuri, poate fi asociata cu
rezultate mai bune decat artroscopia. Chirurgia deschisa se poate face adesea prin mici incizii de
doar cativa centimetri. Recuperarea si reabilitarea sunt legate de tipul de interventie chirurgicala
efectuata in interiorul umarului.
Recuperare:Tratarea unei fracturi de umar dureaza in functie de severitate, de la cateva saptamani,
la cateva luni. Chiar daca tratamentul aplicat este chirurgcial sau nechirurgical, necesita o perioada
de imobilizare urmata de recuperare.Daca fractura nu a fost severa, se va observa un progres
relativ rapid si o refacere satisfacatoare dupa aproximativ 1 luna de zile. Pacientul va trebui sa
efectueze exercitii kinetoterapeutice ce vor ajuta la reducerea rigiditatii, cresterea gradului de
mobilitate si imbunatatirea tonusului muscular.
Riscuri si complicatii;Pacientii cu fractura de umar se supun anumitor riscuri si complicatii, mai
ales daca sunt fumatori, diabetici sau au varsta inaintata. Pe langa complicatiile obisnuite ce
caracterizeaza orice operatie (infectie, sangerare, cheguri de sange, durere, greata sau lezare
neurovasculara), exista si riscuri precum: intarzierea in vindecare, dezvoltarea artritei, durerile
datorate placilor si suruburilor.
Umar dislocat post traumatic
Luxația post-traumatică a umă rului este mai des întâ lnită la adultul tâ nă r în urma unei accidentă ri.
Umă rul devine instabil și dureros datorită distrugerii aparatului capsulo-ligamentar, respectiv a
labrumului glenoidian. În urma traumatismelor cu intensitate mare pot apă rea și fracturi ale
glenoidei sau înfundă ri în suprafața capului humeral. Acestea agravează instabilitatea umă rului si
prognosticul tratamentului. În formele grave de instabilitate a umă rului se asociază și rupturi de
coafă a rotatorilor, durerea de umă r fiind atroce. În funcție de complexitatea daunelor survenite în
urma accidentă rii traumatice, tratamentul conservativ este rareori eficace. Ultimele ghiduri
terapeutice recomandă tratamentul chirurgical încă de la primul episod de dislocare de umă r.

Ce Fractura De Umă r Necesită Operație?

Deși foarte multe dintre fracturile umă rului pot fi tratate conservator, există și câ teva tipuri de
fractură care pot evolua mai bine cu tratament chirurgical:

Fractura Claviculei: operația este indicată atunci câ nd fragmentele osoase sunt deplasate cu mai
mult de 2 cm sau dacă pielea a fost întepata de osul fracturat. Fractura de clavicula este de obicei
redusa si menținută în pozitie anatomică cu ajutorul unei plă ci speciale, metalice, conturată să se
potrivească perfect cu curbura osului si fixată la acesta cu șuruburi mici.
Fractura de Omoplat: fracturile de omoplat de regula se vor vindeca fă ră operație. Totuși, daca
fractura omoplatului ajunge la nivelul articulatiei (suprafata glenei) și aceasta se deplasează atunci
operația este indicată pentru a reduce suprafata articulatiei si a împiedica apariția artrozei.
Fracturile Humerusului Proximal: fracturile situate imediat sub capul humerusului, în care capul
este separat de diafiza sunt de obicei tratate fă ră operație cu conditia ca deplasarea să fie minima.
Totuși, dacă aceste fracturi implică tuberozitatile (la nivelul că rora se insera tendoanele coafei
rotatorilor) atunci operația este recomandată pentru a pune la loc fragmentele osoase si a le
menține reduse cu ajutorul unei plă ci speciale cu șuruburi blocate.
Disjunctiile Acromio-Claviculare: ruperea ligamentelor determină deplasarea capatului claviculei în
diferite direcții și cu diferite grade de severitate. Disjunctiile acromio-claviculare moderate sunt
tratate fă ră operație și ligamentele se vor vindeca. Cele mai severe vor avea nevoie de intervenție
pentru a avea un rezultat bun.Dupa interventia chirurgicală urmată de o perioadă de imobilizare si
recuperare funcțională , majoritatea pacientilor cu fracturi de umă r operate se vor întoarce la
activită țile lor normale în cateva luni cu un rezultat bun.
PROGRAM DE EXERCITII

Exercitiul 1 Pendulare: Aplecati-va usor in fata si puneti o mana pe o masa pentru sprijin. Lasati
celalalt brat sa atarne liber intr-o parte;Pendulati usor bratul inainte si inapoi. Repetati exercitiul
miscand bratul lateral, si apoi circular;Repetati intreaga secventa cu celalalt brat.
Repetari: 2 seturi de cate 10; Zile pe saptamana: 5-6

Exercitul 2 Intinderea umarului: Relaxati umerii si trageti usor un brat peste piept cat de mult
puteti;Mentineti intinderea timp de 30 de secunde si relaxati pentru alte 30 de secunde;Repetati
intreaga secventa cu celalalt brat. Repetari: 4; Zile pe saptamana: 5-6

Exercitiul 3 Rotatia interna pasiva: Cu mainile la spate, tineti batul in causul palmei unei maini si
apucati usor capatul opus cu cealalta mana; Impingeti batul pe orizontala conform ilustratiei, astfel
incat umarul sa fie intins la maxim, pana la punctul in care incepe sa doara; Mentineti pozitia timp
de 30 de secunde si apoi relaxati pentru alte 30 de secunde; Repetati cu celalalta parte. Echipament
necesar: un bat usor ;Repetari: 4 pe fiecare parte; Zile pe saptamana: 5-6

Exercitiul 4 Rotatia extrena pasiva: Apucati batul cu o mana si tineti de capatul opus cu cealalta
mana; Cotul corespunzator umarului care se intinde trebuie tinut strans pe langa corp; impingeti
batul pe orizontala conform ilustratiei, pana la punctul in care incepe sa doara; Mentineti pozitia
timp de 30 de secunde si apoi relaxati pentru alte 30 de secunde; Repetati cu celalalta parte.
Echipament necesar: un bat usor Repetari: 4 pe fiecare parte; Zile pe saptamana: 5-6
Exercitiul 5 Intindere musculaturiii in pozitia culcat: Asezati-va intr-o parte pe o suprafata dura si
plana, cu umarul afectat sub dvs. si cu cotul la 90º, conform ilustratiei; daca este nevoie, puteti
aseza capul pe o perna, pentru confort; Utilizati bratul sanatos pentru a impinge antebratul opus in
jos; opriti impingerea daca simtiti o durere in partea posterioara a umarului afectat; Mentineti
pozitia timp de 30 de secunde, apoi relaxati bratul pentru 30 de secunde. Repetari: 4 de 3 ori pe zi;
Zile pe saptamana: zilnic

Exercitiul 6 Tonifierea trapezului: Realizati o bucla de aproximativ 90 cm cu ajutorul unei

benzi elastice si legati-o la capete; atasati bucla de manerul usii sau de un alt obiect stabil; Stati in
picioare si apucati banda, tinand cotul indoit pe langa corp, conform ilustratiei pentru pozitia de
start; Tineti bratul pe langa corp si trageti usor de cot inspre inapoi;Reveniti usor la pozitia de
inceput si repetati. Echipament necesar: folositi o banda elastica de rezistenta potrivita. Repetari: 3
seturi de cate 8; Zile pe saptamana: 3

Exercitiul 7 Rotatie externa cu bratul abdus la 90º: Realizati o bucla de aproximativ 90 cm

cu ajutorul unei benzi elastice si legati-o la capete; atasati bucla de manerul usii sau de un alt obiect
stabil;Stati in picioare si apucati banda, tinand cotul indoit la 90º si ridicat la inaltimea umarului,
conform ilustratiei pentru pozitia de start;Tinand in continuare umarul si cotul la acelasi nivel,
ridicati usor banda pana la nivelul capului;Reveniti usor la pozitia de inceput si repetati.
Echipament necesar: folositi o banda elastica de rezistenta potrivita;Repetari: 3 seturi de cate 8;
Zile pe saptamana: 3

Exercitiul 8 Rotatia interna: Realizati o bucla de aproximativ 90 cm cu ajutorul unei benzi elastice
si legati-o la capete; atasati bucla de manerul usii sau de un alt obiect stabil;Stati in picioare si
apucati banda tinand cotul indoit si pe langa corp, conform ilustratiei pentru pozitia de start;
Mentineti cotul pe langa corp si rotati intern bratul, ca in figura alaturata: Reveniti usor la pozitia de
inceput si repetati. Echipament necesar: folositi o banda elastica de rezistenta potrivita. ; Repetari:
3 seturi de cate 8; Zile pe saptamana: 3

Exercitiul 9 Rotatia externa: Realizati o bucla de aproximativ 90 cm cu ajutorul unei benzi elastice
si legati-o la capete; atasati bucla de manerul usii sau de un alt obiect stabil; Stati in picioare si
apucati banda cu mana opusa, tinand cotul indoit si pe langa corp, conform ilustratiei pentru pozitia
de start; Mentineti cotul pe langa corp si rotiti usor bratul spre exterior; Reveniti usor la pozitia de
inceput si repetati. Echipament necesar: folositi o banda elastica de rezistenta potrivita. Repetari: 3
seturi de cate 8; Zile pe saptamana: 3

Exercitiul 10 Flexia cotului:Stati in picioare, cu spatele drept si greutatea distribuita in mod egal
pe ambele picioare;Tineti cotul pe langa corp si aduceti greutatea usor spre umar, conform
ilustratiei;Mentineti pozitia pentru 2 secunde;Reveniti usor la pozitia initiala si repetati.
Echipament necesar: incepeti cu o greutate care permite 3 seturi de cate 8 repetari si avansati pana
ajungeti la 3 seturi de cate 12 repetari. Repetari: 3 seturi de cate 8; Zile pe saptamana 3
Exercitiul 11 Extensia cotului: Stati in picioare, cu spatele drept si greutatea distribuita in mod egal
pe ambele picioare;Ridicati bratul si indoiti cotul cu greutatea in spatele capului; sprijiniti bratul cu
cealalta mana, amplasata sub cot;Indreptati usor cotul si aduceti greutatea deasupra
capului;Mentineti pozitia pentru 2 secunde; Coborati usor bratul inapoi in spatele capului si
repetati. Echipament necesar: incepeti cu o greutate care permite 3 seturi de cate 8 repetari si
avansati pana ajungeti la 3 seturi de cate 12 repetari. Repetari: 3 seturi de cate 8; Zile pe
saptamana: 3

Exercitiul 12 Abductia umarului la marginea mesei: Asezati-va pe burta, pe o masa sau pe un pat,
cu bratul afectat lasat sa atarne peste margine;Tineti bratul intins si ridicati-l usor pana la nivelul
ochilor, conform ilustratiei; Coborati-l usor la pozitia initiala si repetati. Echipament necesar:
incepeti cu o greutate care permite 3 seturi de cate 8 repetari si avansati pana la 3 seturi de cate 12
repetari; Repetari: 3 seturi de cate 8; Zile pe saptamana: 3
 BIBLIOGRAFIE

https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/ruptura-de-menisc
https://www.doctorortoped.ro/recuperare/program-recuperare-umar
https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/ruptura-menisc