Disuria

Disuria
(urinarea dureroasa)
Definitie Disuria reprezinta mictiunea cu efort si nu inseamna durere la mictiune. In mod normal, actul mictional nu presupune efort, disuria reprezentand aparitia necesitatatii cresterii voluntare a presiunii abdominale prin contractia presei abdominale. Disuria se poate manifesta obiectiv prin scaderea presiunii jetului urinar sau intreruperea acestuia, datorita prezentei unui obstacol la golirea vezicii urinare.
Cauze
Disuria poate avea mai multe cauze. Un motiv frecvent este infectia tractului urinar (in cazul in care este afectata vezica urinara, infectia este numita cistita). Urinarea poate deveni dureroasa daca vezica este inflamata. Aceasta se poate intampla chiar daca nu exista o infectie. Anumite medicamente, ca unele chimioterapice folosite in cancer pot da o inflamatie a vezicii urinare (cistita radica). O formatiune care apasa asupra vezicii urinare (cum ar fi un chist ovarian) sau un calcul renal blocat in apropierea vezicii urinare poate cauza de asemenea o urinare dureroasa. Urinarea dureroasa poate avea si alte cauze, cum ar fi infectia sau inflamatia vaginala. Durerea este resimtita cand urina trece in apropierea tesutului inflamat. Daca uretra este inflamata, durerea este simtita in timp ce urina trece prin ea. Uretra este conductul prin care trece urina din vezica la exterior. Unele persoane sunt sensibile la substantele chimice din anumite produse, cum ar fi geluri de dus, lubrifianti vaginali, sapunuri, hartie igienica parfumata sau spume sau bureti contraceptivi. Daca urinarea este dureroasa dupa utilizarea acestor produse, probabil ca persoana in cauza este sensibila la ele.
Consult de specialitate
Medicul trebuie informat despre infectiile anterioare ale tractului urinar (inclusiv din perioada copilariei), numarul, frecventa si tratamentul acestora, precum si asupra altor boli coexistente, cum ar fi diabetul zaharat sau SIDA, pentru ca acestea pot afecta raspunsul la infectii. De asemenea, trebuie informat asupra oricarei anomalii cunoscute de tract urinar sau posibilitatea de a fi insarcinata, interventiile chirurgicale sau alte proceduri asupra tractului urinar sau orice internare in spital recenta (in cursul ultimei luni). Diagnostic
Diagnosticul se stabileste de catre medicul specialist pe baza simptomelor descrise si a unui examen fizic. Analiza urinei (urocultura) ajuta la identificarea tipului de infectie urinara. De obicei, o proba din urina este prelevata in cabinet si trimisa la laborator pentru a identifica daca e vorba de o infectie. Daca medicul considera ca durerea provine de la o inflamatie vaginala, va preleva o mostra de secretie vaginala cu ajutorul unui tampon steril. Secretia va fi studiata la microscop pentru a vedea daca exista ciuperci sau alte microorganisme. Daca durerea provine de la o infectie a uretrei, medicul ar putea preleva o mostra si de aici, pentru a cauta prezenta bacteriilor patogene. Daca nu este identificata nici o infectie, medicul poate recomanda alte teste, cum ar fi masurarea presiunii in vezica urinara sau o cistoscopie (o metoda prin care poate fi vizualizata mucoasa vezicii printr-un conduct foarte fin introdus prin uretra).
Tratament
Pentru un adult sanatos, la care este exclusa si posibilitatea unei sarcini, trei zile de antibiotic vindeca infectia urinara. Este important sa comunicati medicului daca aveti si alte simptome cum ar fi durerile lombare (de spate) sau febra (mai ales o febra de peste 38 de grade Celsius, ceea ce ar putea insemna ca infectia s-a raspandit la rinichi). Este de asemenea foarte importanta administrarea corecta a medicamentelor dupa instructiunile precise ale medicului, pentru ca neluarea pastilelor la timpul potrivit ar putea face tratamentul ineficient si ar putea permite dezvoltarea unei infectii renale (pielonefrita). Daca aveti mai mult de trei infectii urinare pe an, medicul ar putea initia un program de antibioterapie preventiva. O doza mica de antibiotic luata dupa contactul sexual poate reduce numarul de infectii care apar in urma acestuia. O doza mica de antibiotic luata in fiecare zi ar reduce numarul de infectii neasociate cu contactul sexual.
Tratamentul infectiilor urinare recurente

Unele femei fac acest tip de infectie in mod repetat si pot beneficia de pe urma unui tratament preventiv. Acestea sunt schimbari ale obiceiurilor zilnice care pot fi de folos. De exemplu, consumul crescut de lichide, mai ales apa plata. Consumul de suc de afine poate ajuta si el la prevenirea infectiilor tractului urinar. Totusi, in cazul unui pacient tratat cu Warfarina (un anticoagulant) trebuie consultat medicul daca sucul de afine poate fi folosit. Este posibila necesitatea de ajustare a dozei de Warfarina. In cazul infectiilor urinare aparute dupa un act sexual, mictiunea (urinarea) imediat dupa acesta ar putea scadea riscul. Infectiile frecvente de tract urinar ar putea fi cauzate de schimbari in flora bacteriana vaginala. Lotiunile antibacteriene intravaginale, spermicidele si anumite antibiotice orale pot determina schimbari in flora bacteriana vaginala. Evitati pe cat posibil folosirea acestora.
Menopauza poate si ea determina modificari in flora bacteriana vaginala, ceea ce creste riscul de infectii ale tractului urinar. Terapia cu estrogeni rezolva de obicei acest aspect, dar acest fapt poate sa nu fie valabil pentru toate femeile. Trebuie consultat medicul specialist pentru alegerea sau nu a terapiei cu estrogeni.

Disuria

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Disuria

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Disuria

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Disuria

Tratamentul infectiilor urinare recurente

S-ar putea să vă placă și