Iustinian I, zis "cel Mare", mprat bizantin n perioada (527 - 565).

Iustinian, mozaic din Biserica Sfntul Vitale din Ravenna Flavius Petrus Sabbatius Justinianus, nscut n 482 n satul Tauresium, lng Justiniana Prima, era nepotul mpratului Iustin I. Visul lui Iustinian a fost s reconstruiasc Imperiul Roman (cretinat ns) prin unirea celor dou imperii, de apus i de rsrit. A reuit n parte prin generalul su Belisarie care a cucerit Peninsula Italic i nordul Africii. ncercrile grele din punct de vedere militar i financiar de cucerire a Italiei, ncepute de Belisarie i ncheiate de Narses (un alt general) nu au avut un efect ndelungat. n 568, venirea longobarzilor acolo a distrus opera lui Iustinian.

mpratul n triumf asupra barbarilor, mpratul este Iustinian I sau Anastasiu I

Evenimentul intern cel mai important a fost rscoala Nika din Constantinopol. Opozanii lui Iustinian au proclamat un alt mprat, pe Hepatius, nepotul fostului mprat Anastasiu I. n timp ce Iustinian vedea situaia ca i pierdut, soia sa, mprtesa Teodora, o fost artist de circ, s-a opus retragerii din capital. Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaii i prin atacul surprinztor al lui Belisarie cu trupele loiale mpratului n hipodrom, unde s-au adunat revoltaii, rscoala a fost potolit. Una dintre cele mai mari realizri ale lui Iustinian este codificarea dreptului roman nceput n 529. Iustinian a ncercat s revitalizeze societatea roman, aflat n ultimul stadiu al descompunerii, printr-o uria oper de sistematizare a dreptului clasic i postclasic, astfel nct s poat fi aplicat la realitile secolului al VI-lea din Imperiul Roman. Iustinian, un cretin convins, a jucat un rol important. El nsui a ntocmit tratate religioase, a condus adunri bisericeti i-a ntemeiat propria episcopie, Iustiniana Prima i a construit biserica Hagia Sophia (Sfnta Sofia). A murit pe in noiembrie 565 n Constantinopol.

IUSTINIAN I, ULTIMUL MARE MPRAT ROMAN (527 APRILIE l - 565 NOIEMBRIE 13-14) Personalitatea mpratului lustinian I avea 45 de ani cnd s-a urcat pe tronul imperiului. El era, ca si unchiul su, un tracoillyrde limb latin. Charles Diehl arat ct e de greu s judecm personalitatea marelui mprat, cu toate c avem multe izvoare asupra domniei sale. Istoricul cel mai nsemnat al domniei lui lustinian e, fr discutie, Prokopios din Caesarea Palestinei. El a nsotit pe Belisarie n toate campaniile sale, a trit la Constantinopol, n societatea nalt a Curtii imperiale, a fost deci n msur s observe de aproape faptele si oamenii. Opera sa e, ca atare, foarte pretioas pentru aprecierea ndelungatei si glorioasei domnii a lui lustinian. Prokopios ne-a lsat trei lucrri asupra epocii sale Memorii sunt intitulate Anekdota (lucruri inedite"), n cea dinti dintre aceste lucrri, Prokopios e plin de admiratie pentru lustinian si Belisarie; n a doua, nsirnd constructiile civile, militare si religioase ale domniei, ne face un entuziast panegiric al mpratului, socotit mai presus de cei mai mari oameni ai Antichittii: el i-a strivit pe barbari, a redat imperiului provinciile pierdute si a ntemeiat numeroase orase; punnd capt rtcirilor, a ridicat credinta pe o singur temelie, a pus rnduial n legiuirile nesigure de mai nainte, a iertat dusmanilor si, dnd pilda unei clemente superioare, a ajutat pe sraci - ntr-un cuvnt, a fcut s domneasc fericirea n imperiu: Istoria secret

e, dimpotriv, o adevrat cronic scandaloas a Curtii bizantine, n care autorul ne nftiseaz, n toat cruzimea lor, moravurile deczute, schitnd n cele mai triste culori portretele prezentate mai nainte cu atta admiratie. Descoperit n 1623 de N. Alemanni n Biblioteca Vaticanului, Istoria secret a dat loc, de atunci, la multe discutii. Contrazicerea n care se afl fat de celelalte opere ale lui Prokopios i-a fcut pe multi s-i conteste autenticitatea, s-o priveasc drept un pamflet iesit din cercul opozitiei dinastice. Dar Feiix Dahn, a pus n lumin, destul de convingtor, analogiile de stil si de gndire dintre Anekdcta si celelalte opere aleistoricului. Studierea principiilor ritmicii cunoscute a prozei bizantine, care-si afl aplicarea nu numai n scrierea despre Rzboaie, ci si n pamfletul despre care e vorba, a dus la aceeasi concluzie n favoarea Jignit n patriotismul su, el este indignat de insuccesele lui Belisarie si de neglijentele lui lustinian. si atunci si va fi vrsat toat amrciunea n aceste Memorii, n care a pus toat ura sitoat patima sa, de neexprimat n public sau n crtile scrise pentru slvirea domniei. Dar pasiunea 1-a trt s fac din povestirea sa, dup justa expresie a lui Stein, o satir grotesc" pe socoteala mpratului si mprtesei, a lui Belisarie si a Antoninei. Justinian e caracterizat ca un om pervers si usor de amgit, un amestec de slbiciune si coruptie, de prefctorie si cruzime, un suflet perfid si mincinos, sperjur, fr loialitate si fr credint. Pare c natura, lund toat perversitatea de la ceilalti oameni, a pus-o n sufletul acestui brbat5, n lunga sa domnie, marea preocupare a lui Justinian ar fi fost s adune bani Altii povesteau c, fiind aproape de mprat, figura sa se prefcea pe neasteptate ntr-o mas de carne inform, cci nici sprncenele, nici ochii nu se mai vedeau la locul lor si nimic nu mai era de recunoscut, nsirnd aceste' brfe colportate de prostimea din Constantinopol pe socoteala lui lustinian, Prokopios a fost, totusi, destul.... de prudent spre a aduga: Acestea le scriu nu vzn-du-le nsumi, ci auzindu-le de la cei ce afirm c le-au vzut atunci". Aceste lucruri rspndite n public si culese de istoric n opera sa de ponegrire, aduc pe planul nti ceea ce s-a numit demonologie* lui Prokopios, iar istoricii din vremea noastr s-au oprit cu interes asupra ei. Citnd aceast interpretare a lui Rubin, nvtatul srb K. Gantar socoteste interesant s cerceteze un alt motiv al demonologiei lui Prokopios48, motivul demonilor fr cap. El mentioneaz ntre probele naturii demonice a lui lustinian tocmai acel pasaj n care Prokopios aduce mrturia celor doi servitori de ncredere care vorbesc despre plimbarea lui lustinian noaptea, fr cap, prin palat. Gantar precizeaz n mod documentat c teama de cei fr cap era nnscut la cei

vechi si chiar la popoarele primitive de astzi; aceast conceptie se ntlnea mai ales la vechii egipteni, unde era rspndit cultul lui Osiris fr cap, care a lsat urmele sale n papirusuri magice elenistice. n apreciata sa lucrare asupra lui lustinian, Charles Diehl se ntreab, pe drept cuvnt, despre aceste dou portrete att de contradictorii unde este adevrul si declar c el st la mijloc: nici n laudele exagerate din cartea Edificiilor, nici n povestile naive si scandaloase din Anekdota. lustinian avea 45 de ani cnd a ajuns pe tron. El a domnit 38 de ani si, cum se ntmpl de obicei,observ savantul francez, la captul unei lungi domnii, n administratia statului n cei din urm ani ai domniei sale s-a insinuat destrblarea, mpratul, btrn, se dezinteresa de opera pe care mai nainte o condusese cu mult energie, lsa armata s decad, fortretele s se ruineze, asista tot mai indiferent la abuzurile functionarilor si si si petrecea timpul n lungi si sterile discutii teologice. Sunt n Anekdota, cum s-a spus adesea, si lucruri adevrate ce se pot recunoaste confruntndu-le cu alte scrieri din aceeasi epoc; dar sunt si nscociri grosolane, iar lucrarea trebuie folosit cu precautie. Spre a ne face o idee exact despre lustinian, avem afar de Prokopios, pe Agathias, din acelasi timp, pe Eva-grios, scriitorul bisericesc din a doua jumtate a secolului al Vl-lea, pe Malalas, din epoca lui lustinian, pe loan din Nikiu, episcop egiptean de la sfrsitul veacu> lui al VH-lea, oper pstrat ntr-o versiune etiopia. Cu ajutorul lor putem controla spusele lui Proko-pios si schita mai aproape de adevr portretul marelui mprat. n ce priveste fizicul, lustinian, dup descrierea lui Prokopios, era de talie mijlocie, cu fata rotund, pielita obrazului colorat. Malalas adaug c avea nasul drept, pielea alb, fata mbujorat, prul buclat, figura rotund, un nceput de chelie, prul si barba crunte31. Spre a-si face o idee apropiat de nftisarea fizic a lui lustinian, Ch. Diehl compar aceste descrieri cu portretele n mozaic pstrate la San-Vitale si la San-Apollinare Nuovo din Ravenna, unul din 547, cellalt cu vreo zece ani mai n urm. n portretul de la SanVitale, figura mpratului e mai lunguiat, prul ondulat, mustata mic, nasul drept, subtire; n cel de la San-Apollinare Nuovo, lustinian ne apare mai gras, cu figura rotund, cu o expresie mai molatic. Mustata a disprut si masca aceasta gras nu mai are nimic din energia figurii dinti. Acesta e, dup Ch. Diehl, lustinian mbtrnit, asa cum ne apare la sfrsitul domniei52. nvtatul francez ne schiteaz apoi, n toat amploarea lui, portretul moral al marelui mprat, cum reiese din mrturiile izvoarelor. n mijlocul ceremonialului greoi al Curtii, lustinian se deosebeste prin simplitatea vietii si

obiceiurilor sale. Blnd, amabil, oricine se putea apropia de el. Milos fat de sraci, are mult grij de operele de caritate. Modest n traiul su zilnic, nu bea niciodat vin, mnca putin, mai cu seam legume, socotind, dup spusele lui Prokopios, un lucru josnic satisfacerea poftelor fizice si, adesea, se ridica de la mas dup ce gusta de cteva ori din mncare. Cnd religia prescria, se supunea la post o zi si dou nopti. Dormea putin, se scula odat cu zorile si se culca foarte trziu. Uneori se scula pe la miezul noptii, spre a se apuca de lucru, loan Lydos, care scrie n veacul al Vllea un tratat asupra magistraturilor, l caracterizeaz drept cel mai neadormit dintre toti mpratii" (Activitatea sa extraordinar e recunoscut, de altfel, si de Prokopios. Alt trstur caracteristic a lui lustinian era vanitatea, destul de pronuntat. Ea se manifest n multe chipuri, dar mai ales n faptul c mpodobea cu numele su orase, functiuni publice (cele create n domnia sa), ba chiar si o clas de studenti de drept54. Aceast vanitate 1-a fcut s-si atribuie o capacitate universal, pn si n materie de teologie, scriind tratate si sustinndu-si prerile n discutii cu naltii prelati. n mprejurri grave, mpratul arta adesea un suflet nehotrt si slab. Se stie ct de mult si pierduse cumptul n timpul rscoalei de la Hippodrom, cunoscut sub numele de Nika. Numaiatitudinea energic a Theodorei i-a salvat atunci tronul. Curioas la un autocrat ca el era slbiciunea cu care se lsa influentat de lingusitori. Risipa nebun de bani, nu att pentru satisfacerea nevoilor sale, cum observ cu drept cuvnt Stein, ct spre a mri prestigiul si gloria monarhiei, e nc una din scderile domniei sale, subliniat cu indignare de Prokopios, mpratul fiind nevoit s tolereze abuzurile celor obligati, prin functia lor, s-i procure banii de care avea necontenit nevoie. Alturi de aceste evidente scderi, deosebim ns n personalitatea lui lustinian si nsusiri de prim ordine. Putini suverani au avut mai mult sentimentul maiesttii imperiale, cultul respectuos al traditiei romane. In ordonantele sale, lustinian evoc necontenit vechile amintiri ale Romei. Visul su a fost de a reconstrui unitatea roman de odinioar, n care aventurierii germani si tiaser suveranitti si trebuie s recunoastem c a izbutit a face din acest vis aproape o realitate55. Din sentimentul acestei maiestti imperiale a iesit -ca s ntrebuintm expresia fericit a lui Ch.

Diehl una din cele mai mari opere ale istoriei: legislatia lui lustinian, care a dat Europei moderne bazele dreptului su56, oper imens, pe care Stein o socoteste mai glorioas dect rzboaiele lui Belisarie si Narses, mai important dect strlucirile Sfintei Sofii57. Aceeasi nalt idee a maiesttii imperiale a impus mretia de care lustinian a stiut s se nconjoare n lunga sa domnie. Rareori aparatul imperial a fost mai strlucit. Dar alturi de traditia roman, lustinian ntrupeaz tot att de mult si ideea crestin. El este Dar alturi de traditia roman, lustinian ntrupeaz tot att de mult si ideea crestin. El este capul suprem al Bisericii si campionul religiei, isapostolos, egalul Apostolilor, mpratul se socotea reprezentantul lui Dumnezeu pe pmnt, rspunztor fat de el de administratia imperiului lui Christos. ntreprinderile sale militare au ceva din entuziasmul cruciadelor: suveranul nu putea suferi s-i vad pe dreptcredinciosi supusi ereticilor arieni, n toate operele sale mari el a simtit mna ocrotitoare a Divinittii si proclam acest lucru n novellele sale58. Nu putem uita c aceeasi idee crestin a inspirat si misiunile care au dus, n timpul lui lustinian, ortodoxia si civilizatia Bizantului de la un capt la cellalt al lumii cunoscute pe atunci. 2. Colaboratorii civili ai lui lustinian. Theodora. Pentru ntelegerea evenimentelor domniei lui lustinian trebuie s cunoastem si cealalt figur care, alturi de mprat, a avut un loc nsemnat n imperiu si a avut adesea un rol covrsitor n guvernare. nainte de descoperirea lui Alemanni, se stia putin despre Theodora59. Mrturiile scriitorilor o artau ca o femeie energic si se stie cu ct hotrre a intervenit n grava criz provocat de rscoala din 532. Se mai stie, din aceste putine mrturii, c Theodora exercitase o mare influent si n certurile religioase. Istoria secret a lui Prokopios destinuia acum lucruri extraordinare. n primii ani ai veacului al Vl-lea, tria la Constanti-nopol un srac cu numele Akakios, paznic al ursilor de la Hippodrom. El era tatl Theodorei. Orfan de timpuriu, a crescut, mpreun cu surorile sale, sub supravegherea slab a mamei, n lumea suspect a culiselor Hippodromului.

Sora sa, Comito, se produse n teatru si obtinu succese. Theodora, desi mic, a aprut alturi de ea, n roluri de camerist. Cnd ajunse mare, a fost atras de viata scenei pe care o cunoscuse si a figurat n pantomime, atrgnd atentia prin vioiciunea sa spiritual. Prokopios ne povesteste apoi, cu un mare lux de amnunte, aventurile scandaloase ale Theodorei. Dac e s-1 credem, lumea se ferea de ea ori de cte ori o ntlnea pe strzile capitalei, aceast simpl ntlnire fiind socotit de ru augur60. Theodora a prsit o bucat de vreme capitala, spre a nsoti un guvernator, Hekebolus, n provincia Pentapolis din Africa. Certndu-se apoi cu el, a plecat si a petrecut un timp n obscuritate, prin marile centre ale Orientului, fiind admirat pretutindeni pentru frumusetea ei. Se ntoarse iarsi n Capital61. Ea avea atunci ntre 20-25 de ani. Aici s-a ntlnit pe lustinian, mostenitorul tronului. O traditie pstrat mult vreme pretinde c Theodora ducea n acel momento viat retras si corect, ntr-o locuint modest unde-si petrecea timpul torcnd ln, ca matroanele din epoca bun a Romei. Ea i-a plcut lui lustinian, care s-a aprins de iubire pentru ea si nu numai c a coplesit-o de bogtii, dar a vrut s-o ia chiar de sotie. S-a lovit ns de mpotrivirea hotrt a mprtesei Euphemia, care nu era ncntat s-o vad pe Theodora urmndu-i la tron. Dar cnd Euphemia muri, n 523, lustinian, care tinea atta loc n domnia unchiului su, obtinu de la acesta pentru Theodora nalta demnitate de patriciu. Apoi, cnd lustinian fu asociat la tron, n 527, Theodora a fost ncoronat alturi de el, solemn, de ctre Patriarh, la Sfnta Sofia, si ea putu atunci primi n Hippodrom, care vzuse debuturile sale, aclamatiile zgomotoase ale populatiei. Acesta e romanul Theodorei, povestit de Prokopi-os. De trei secole, el a fcut ocolul lumii. Bury socoteste c acest capitol al biografiei mprtesei, ntemeiat numai pe mrturiile dusmanilor si, are mai mult valoare de zugrvire a moravurilor contemporane dect de stigmatizare a moravurilor Theodorei. Desigur, nu poate fi inventat totul n naratiunea lui Prokopios si - cum observ Diehl - fr a crede c Theodora, nainte de a urca pe tronul imperiului, a avut o viat necondamnabil, trebuie s admitem totusi c istoricul a exagerat mult trsturile acestui portret, schitat cu ur si patim. Ceea ce e sigur, dup mrturisirea chiar a lui Prokopios, este c, odat nltat pe tron, ea a fost cea mai corect si mai auster femeie. Ca fizic, Theodora era de o mare frumusete, iar Prokopios se exprim n aceast privint cu mult ad-

446 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN miratie. Descriind Thermele lui Arcadius din Constan-tinopol, unde mpratul cldi un atrium mpodobit cu splendide coloane si o multime de statui de bronz si de marmur, Prokopios ne spune c acolo se nlt si Theodorei o statuie frumoas, dar mai prejos de frumusetea mprtesei, fiindc frumusetea ei este cu neputint omului a o spune n cuvinte si a o imagina"62. Dar chiar n opera de ponegrire, Prokopios mrturiseste frumusetea deosebit a Theodorei: era, de altfel, foarte frumoas - scrie el - si plin de gratie, dar mic de talie si debil nu cu desvrsire, ci numai ct palid, cu o privire totdeauna vioaie si plin de expresie"63. Din tot acest farmec, portretul ce ni s-a pstrat la Sn-Vitale, spune Ch. Diehl, unde Theodora apare n mijlocul doamnelor Curtii, ca lustinian ntre demnitarii si, nu mai are nimic. Sub lunga mantie imperial, statura mprtesei pare mai nalt si mai subtire, sub greaua diadem ce-i acoper fruntea, sub peruca sub care abia ghicim prul cel negru, fata delicat, cu ovalul slbit, cu nasul drept si subtire, are o gravitate solemn, aproape melancolic. Singuri ochii mari, negri, par a avea ceva din vioiciunea de care amintea Prokopios. Dar influenta pe care Theodora o exercita asupra lui lustinian era datorat - cum arat Bury - mai mult nsusirilor sale intelectuale dect farmecului su fizic. Aceast influent era
recunoscut de mprat n mod public. lustinian afirm, n adevr, ntr-o novell, semnalat de nvtatul englez, c a avut-o prtas pe mprteas la msurile pe care le lua. La sfrsitul novellei (ea era privitoare la numirea guvernatorilor de provincie), se impunea demnitarilor un jurmnt de credint lui lustinian si Theodorei. Atunci cnd mpratul se afla n dezacord cu dorintele ei, lustinian nu pregeta s lucreze independent. Vederile lor se deosebeau mai cu seam n ceea ce privea politica religioas. Theodora era o monofizit devotat si ntotdeauna a cutat s-i protejeze pe monofiziti. Puterea sa, n actiunea pe care o desfsura, se datora independentei sale economice. Basilissa avea la dispozitie mari mijloace financiare, de care nu ddea socoteal. Vaste domenii n Asia Mic erau

atribuite mprtesei, conduse de un Curator al Casei divine a Augustei" (Curator divinae domus serenissimae Augustae) si lustinian pare a fi sporit considerabil aceste domenii, cu prilejul cstoriei sale64. n ciuda mediului din care venea, Theodora s-a artat la nltimea situatiei sale. Ea s-a acomodat repede cu maiestatea imperial. Pe cnd lustinian a rmas simplu, ea a stiut s se nconjoare de toate elegantele si a dus la extrem cerintele etichetei. Dinaintea sa trebuiau s se prosterneze cei mai nalti demnitari. Suverana a artat ntotdeauna o energie mndr si un curaj brbtesc, sfidnd mprejurrile cele mai critice. A rmas celebr atitudinea sa cu prilejul teribilei miscri a M Historyll, p. 30. 448 multimii din 532. Capitala se afla n plin revolt. O mare parte a orasului se mistuia n flcri, 3000 de soldati credinciosi ai grzii nu erau de ajuns pentru a nfrunta furia multimii si lustinian se pregtea s fug din Constantinopol. Theodora, de fat la Consiliu, se ridic deodat, indignat de lasitatea general, chemndu-1 pe mprat la datoria sa. Chiar dac nu iar mai rmne alt scpare dect fuga, tot n-ar fugi, a strigat ea. Pentru cine a domnit e insuportabil s fie un fugar", zise Theodora. Eu n-as mai exista fr aceast purpur, n-as mai tri n ziua n care lumea nu mar saluta ca mprteas". Dac mpratul vrea s scape, aceasta e usor: bani are multi, are marea si corbii le ndemn. Eu ns tin la o veche maxim, c purpura e un frumos lintoliu". (<bq KCcA,6v evTOicpiov fj 6aoiA,eioc ecm)65. mbrbtati de nenduplecata atitudine a suveranei, Belisarie si Mundus au ptruns cu trupele n Hippodrom, necnd revolta n snge. Theodora salva astfel tronul lui lustinian. Se ntelege c o astfel de femeie a trebuit s aib un rol nsemnat n guvernarea imperiului. lustinian i-a artat o iubire fr margini si i-a dat n mod solemn toate onorurile legate de situatia ei de suveran. Numele Theodorei figureaz alturi de al lui lustinian n inscriptii, chipul su st alturi de al mpratului n mozaicurile de la Sn-Vitale, si multe orase au fost botezate cu numele su. Pioas, Theodora, a ntemeiat o multime de fundatii religioase, orfelinate si spitale. Biserica i-a fost totusi ostil, fiindc basilissa era o adept sincer a mo-nofizismului. Cnd a murit, n iunie 548, de

un cancer, lustinian a plns-o nemngiat, si i-a pstrat pn la sfrsitul vietii o amintire nestears. loan din Cappadocia. Strlucirea domniei lui lustinian n-a adus fericire sau multumire supusilor si. Hotrrea lui de a mri puterea tronului si a pstra guvernarea ct mai mult n minile sale, a produs nemultumiri n cercurile senatoriale si a dus inevitabil, la tiranie; planurile lui ambitioase de expansiune au reclamat cheltuieli, care nu au putut fi acoperite dect prin sporirea sarcinilor financiare care ajunser s apese prea greu asupra populatiei. Politica frugal a lui Anastasios lsase urmasului su o rezerv de 320.000 livre de aur (cea. 14 milioane si jumtate de lire sterline), n timpul domniei lui Iustin aceast economie fusese risipit, ca si suma de 400.000 livre intrat n tezaur pe calea veniturilor. Un impozit greu a fost provocat de cutremurul teribil din mai 526, care a lsat Antiochia n ruine si a nimicit 250.000 de oameni, n anul urmtor a izbucnit rzboiul cu persii si cnd lustinian a ajuns pe tron, situatia financiar era foarte critic. Dup mrturisirea unui scriitor, care fusese mult vreme n birourile prefectului pretorienilor de est, starea aceasta lamentabil a finantelor se datora incompetentei celor ce ocupaser prefectura sub domnia lui Iustin (loan Lydus). lustinian, dup ctva timp, gsi un om pentru acest post, capabil s umple tezaurul. loan, nscut n Caesarea Cappadociei, ncepuse ca functionar n biroul unui magister millitum. n aceeasi calitate, a fost cunoscut de lustinian si a fost apoi naintat logothet, functionar care, sub prefectul pretoriului, controla operatiile subalternilor si colectorilor de impozite n provincii. El a fost ridicat la rangul unui illustris si ajunsese Praefectus praetorio nainte de 531. Nu a avut nici o nsusire spre a fi absolut indispensabil pentru acest minister, pentru c nu primise o educatie liberal si anevoie putea vorbi si scrie. Dar avea calitatea care pretuia mai mult n ochii mpratului, talent si nesecate mijloace de a stoarce bani. Energia si nendurarea lui erau enorme. E descris ca cel mai ndrznet si dibaci om al timpului su. Dar era absolut fr scrupul n metodele sale si, n timp ce procura mpratului banii pe care i-i cerea, el a ajuns, de asemenea, enorm de bogat si cheltuia averea sa n ospete si orgii. Lydos a nregistrat mijloacele violente prin care storcea bani de la bogati. Scriitorii contemporani l zugrvesc ca, un monstru grosolan. Recunoscnd partea cuvenit

exagerrilor, putem s credem c el si-a cstigat influenta asupra mpratului nu numai prin dibcia lui n umplerea tezaurului, ci si prin independenta lui, care s-a afirmat cnd s-a opus pe fat proiectului cuceririi Africii si, n parte, prin faptul c nu se mpiedica de prejudecti conservatoare. Afar de cresterea veniturilor prin mijloace curate sau infame, loan recurse la economii care au fost stigmatizate de opinia contemporan ca vtmtoare interesului public. A redus serviciul postei, cu exceptia liniei mari la frontiera Persiei. In sudul Asiei Mici si n Siria, de exemplu, a nlocuit caii prin mgari si iuteala cltoriei a fost micsorat. Rezultatele au fostndoite: stirile dezastrelor n provincii, care cereau actiuni grabnice, ajungeau ntrziate la Curte. Mai grave au fost consecintele pentru arendasii din provincii, care, lipsiti de mijloacele publice ale transportului, erau siliti s-si duc produsele n porturi, pentru a fi transportate la Constantinopol. Mari cantitti de vin se stricau n magazii si cultivatorii srceau. Functionarii prefectului sileau la plata impozitelor n aur. n cele din urm, Theodora, care nu-l putea suferi si stia de nedrepttile sale, se simti datoare adeschide ochii lui lustinian si a-i arta c, dac acest administrator tiranic continu, propria lui situatie va fi primejduit. Dac argumentele ei produser un efect asupra mpratului, acesta amna ns hotrrea sa pn ce izbucni o revolutie, care era s-1 coste tronul (Nika, 532). Revocat n timpul revoltei Nika (532), a fost restaurat n postul su ndat dup nbusirea rscoalei. Dup nou ani el a czut n dizgratie printr-o stratagem a Antoninei, pus la cale cu Theodora, dusmana nempcat a lui loan. Antonina o cstig pe fiica acestuia, o copil naiv, pecare o convinse c Belisarie e foarte nemultumit de mprat si c, de ar fi ajutat de tatl ei, ;lar sturna pe lustinian. loan de Cappadocia nutrea ambitia de a se nlta pe tron. nstiintat de fiica sa, el czu n curs. Antonina, n drum spre Orient, unde se afla Belisarie, se opri lng Chalkedon, unde-i ddu lui loan ntlnirea, avnd ascunsi mai dinainte purttorii trimisi de Theodora: eunucul Narses si comandantul grzii palatului, Marcellus. Pentru acest complot fictiv, loan de Cappadocia e depus de lustinian, care-1 sileste a se face diacon si-l exileaz la Kyzi-kos. Dar acolo, episcopul Eusebiu, urt de locuitori, e asasinat si Theodora face ca loan s fie implicat n aceast crim, dus n Egipt si nchis la Antinoopolis. Numai dup moartea Theodorei, lustinian i d voie s se ntoarc la Constantinopol, n libertate, dar ca preot66. Petru Barsymes. ntre 540 si sfrsitul domniei lui lustinian, P. Barsymes a fost de dou ori comes sacra-rum largitionum si de dou ori prefect al pretoriului, totaliznd 20 de ani si mai bine n aceste 4 exercitii ministeriale. El era sirian si servise ca scriniarius la prefectura pretoriului, fcndu-si practica administrativ sub directia lui loan de Cappadocia. Tot att de lipsit de scrupule ca si acesta, el si atrase

protectia Theodorei. Numit comes sacrarum largitionum ctre 540, el i succed lui Theodort ca prefect al pretoriului, pe la nceputul anului 543. Prin administratia sa abuziv, Barsymes a strnit nemultumirea general si lustinian s-a hotrt s-1 revoce, mpotriva vointei Theodorei, care nu a putut face dect s ntrzie demisia protejatului su pn ctre mijlocul anului 546. n 547, el a fost numit, prin protectia basilissei, pentru a doua oar, comes sacrarum largitionum. n aceast calitate, Barsymes comprim puternic pensiunile acordate de mprat. Prokopios l acuz si de scderea greuttii monedei de aur, care se schimba pe 180 de fotteis, n loc de 210, ct era cursul mai nainte. 453 Problema mtsii, n privinta acestui articol economic imperiul depindea de vecinii si persi, care aveau absolut nevoie s treac n imperiu mtasea pe care o cumprau pentru a o revinde. Singuri agentii statului erau autorizati s cumpere mtasea brut de la negustorii barbari. Erau, de la sfrsitul secolului al IV-lea, comites commerciorum (ce tineau de sacrae largitiones) si, de la nceputul secolului al Vl-lea, commerdarii prefecturae, care i-au nlocuit, n afar de cantittile destinate manufacturilor statului, ei o revindeau pe acelasi pret negustorilor de mtase brut, furnizori ai industriei private, sau direct acesteia, care-si avea centrele cele mai importante la Beirut si la Tyr. Locurile unde se fcea comertul ntre bizantini si persi erau Callinicus, Nisibis si Dvin. Mtsriile imperiului se aprovizionau cu stocuri mari, care s tin ctiva ani, date fiind ostilittile continue ale persilor cu imperiul. lustinian ncearc, n iarna 530-531, s nlture monopolul persilor prin mijlocirea Abisiniei, dar tentativa nu reusi. Persii urcau pretul si negustorii si fabricantii bizantini se ruinar, obligati a vinde mai ieftin dect cumprau. Petru Barsymes rezolv problema n favoarea fiscului, n 542, silind ntreprinderile private s observe pretul maxim, le-a fcut s dispar si, n locul lor, co-mitiva sacrarum largitiorum s-a nsrcinat a satisface trebuintele particularilor, fr a fi constrns la pretul maxim. Astfel, a fost stabilit monopolul mtsii. Neguttorii de mtase s-au ruinat n mare parte, multi mesteri si lucrtori au fost greu ncercati timp de multi ani 454

si numerosi s-au refugiat n Persia. Dup Prokopios, monopolul a fost pentru Barsymes un prilej de a se mbogti extraordinar. Dar toat problema mtsii trebuia s-si schimbe cu totul aspectul n urma unui eveniment care ilustreaz domnia lui lustinian n istoria economic: introducerea viermilor de mtase n imperiu. lustinian primi vizita unor clugri care i propuser s-i fac cunoscut mijlocul de a produce mtase n imperiu, fr a o mai cumpra de la persi, mpratul primi propunerea, clugrii se ntorc n tara Serinda"67, unde au trit mult timp, si aduc de acolo viermi de mtase, care au fost crescuti n imperiu. Aceast tar, Serinda", a crei identificare a ridicat multe contestatii, trebuie s fie localizat probabil n Sogdiana (ntre Oxus si laxarte), unde cultura venit din China exista de aproape jumtate de secol si unde bizantinii se puteau duce prin nordul Mrii Caspice, fr a trece prin statul persan. Din Sogdiana provenea de asemenea mtasea pe care o ambasad turc o propunea bizantinilor n 568 si acolo merse n anul urmtor cilicianul Zemarch, trimis de Iustin al II-lea, s negocieze un tratat de prietenie si de comert cu seful turc Sizabul, stpnul Sogdianei timp de ctiva ani (+572). Iustin al II-lea a putut arta ambasadorilor turci plantatiile de duzi din Siria si initiativa lui lustinian se afl la originea producerii mta-sei n lumea mediteranean. 3. Opera militar a lui lustinian. Armata bizanti-* na n aceast epoc Domnia lui lustinian se deosebeste, ntre altele, prin marile sale expeditii militare ncununate de izbnd. Ele au smuls din minile barbarilor provinciile pierdute mai nainte. Occidentul a fost n cea mai mare parte din nou incorporat la imperiu si Meditera-na a ajuns, astfel, un lac bizantin. De la moartea lui Theodosios cel Mare (395), lumea roman se mprtise ntre fiii si, Arcadius si Ho-norius. De atunci aceste dou prti ale imperiului se izolaser tot mai mult una de alta. n Occident, provinciile czuser rnd pe rnd n minile cuceritorilor germani. Francii si burgunzii se asezaser n Gallia, vizigotii, n Spania, vandalii, n Africa, n cele din urm, n anul 476, stpnirea roman ncetase s mai existe si Italia, dup scurta stpnire a lui Odoacru (Odovakar), devenise regatul ostrogotilor. n momentul n care lustinian a luat conducerea imperiului, acesta nu mai stpnea dect partea dersrit, Pars Orientalis. Ea cuprindea n Europa Peninsula Balcanic aproape ntreag, cu exceptia prtii nord-vestice (Dalmatia), care tinea de ostrogoti, Asia Mic pn n muntii Armeniei, Siria

pn dincolo de Eufrat, iar n Africa Egiptul si Cyrenaica.69 Toate acestea alctuiau 64 de provincii (eparhii) organizate n dou prefecturi: 1. a Orientului, cu 51 de provincii, grupate n 5 dieceze (n care intra si una din Europa, a Thraciei, cu capitala la Constantinopol); 2. prefectura Illyricum, cu capitala la Thessalonik (apoi la Justiniana Prima), avnd numai 13 provincii. A existat ns ntotdeauna n Bizant principiul de a nu recunoaste pierderile teritoritoriale. mpratii nu le-au socotit niciodat definitive; ei si rezervau asupra lor drepturile de urmasi legitimi ai Cezarilor. Regii barbari, asezati n diferite provincii ale imperiului, erau priviti ca vasali si mpratii, spre a pecetlui aceast dependent, obisnuiau a le conferi demnittile ierarhiei aulice. Ei apreau astfel ca suzerani ai lor. Pe lng aceasta, mpratul crestin, depozitar unic al adevratei credinte, are misiunea de a rspndi pretutindeni cunoasterea acestei credinte. Ch. Diehl semnaleaz un pasaj caracteristic din Eusebios, istoricul ecclesiastic din secolul al IV-lea, care formuleaz conceptia imperiului universal ntemeiat pe religie. Eusebios arat c alt dat lumea era mprtit ntr-un mare numr de domnii, de tiranii si principate. De aici, rzboaie necontenite, violente si jafuri. Aceast mprtire venea din deosebirea zeilor adorati; dar acum, cnd Crucea, semnul mntuirii si al biruintei, s-a artat pe pmnt, opera fostilor zei s-a risipit, dominatiile, tiraniile, principatele siau ncheiat viata. Astzi, declar istoricul bisericesc, un singur Dumnezeu S-a anuntat tuturor, un singur imperiu e n picioare, pentru a-i primi si a-i cuprinde pe toti, imperiul roman. Acest imperiu si aceast credint au menirea de a strnge ntr-o armonie etern neamul omenesc ntreg, fj Ideea aceasta stpneste n secolul al Vl-lea. mpratul avea dreptul si datoria s reduc n unitatea imperiului regiunile care, din neglijenta stpnilor lor, czuser n minile necredinciosilor. El nu-iputea prsi pe supusii si binecredinciosi sub jugul ereticilor. Cea mai mare parte a barbarilor care ocupaser provincii ale imperiului erau arieni, iar populatia roman subjugat de eretici avea necontenit privirile atintite spre Bizant, de unde astepta mntuirea. Regii barbari simteau acest fapt ei nsisi, de aceea solicitau cu struint imperiului recunoasterea, cereau nsemnele demnittilor romane, care trebuiau s dea aparent de legitimitate stpnirii lor. Ei erau bucurosi s guverneze ca delegati ai suveranului bizantin, se considerau vasalii si, monedelor de aur purtau efigia mpratului.71 Aceste

conceptii au dus, fr ndoial, la campaniile care ilustreaz domnia glorioas a lui lustinian. Ele se recunosc de attea ori n actiunea marelui mprat. Dar, alturi de aceste conceptii, necesitatea de a asigura din nou imperiului dominatia mrilor, aceatha-lassocratia, factor de cpetenie al puterii sale, libera circulatie a marilor ci de civilizatie, din care N. lorga face principalul motiv al acestor campanii, si-a avut, de bun seam, partea sa n determinarea mpratului; cci aceast liber circulatie fusese pierdut prin asezarea ostrogotilor lui Theodoric n Italia si a piratilor vandali n Africa. Ceea ce ne izbeste de la nceput n opera militar a lui lustinian sunt fortele numeric putine care au cucerit Africa si Italia. Pentru a ntelege rezultatele campaniilor ntreprinse, trebuie s stim ntocmirea armatei n epoca lui lustinian. Marile comenzi ale generalilor numiti magistri mili-tum si deosebirile dintre comitatenses si limitanei s-au pstrat si acum. La aceste dou clase s-a adugat o nou organizare, foederati. Unitatea independent militar e acum numerus (numele su grec e dpittyzog sau ltfia; Kai'kojoc,, list, rol, e ntrebuintat n acelasi sens); ea era comandat de un tribunus. n afar de trupele grzii, stationate n capital, fortele armate ale imperiului se mprteau n cinci categorii principale:

1. Limitanei au aceeasi functiune de a proteja frontierele, n aceleasi conditii ca si mai nainte. Ei erau comandati de duci {duces). 2. Comitatenses, trupe recrutate aproape exclusiv dintre supusii imperiului, n prima linie dintre muntenii voinici din Thracia, Illyricum si din Isauria. Numele tehnic de comitatenses (trupele de escort, de suit) este mai putin uzitat; aceste trupe se deosebesc ca c-rpocTitai, 'Pa>{j.aoi oipanxai, soldati romani, de celelalte sectiuni ale armatei. Se mai numesc oi EK Kaia'YOV si aveau caracter national. Nu erau ntre ei barbari. lustinian ns a avut si cteva corpuri de persi, goti si vandali. 3. Foederati constituiau partea cea mai ntrebuintat dintre barbari (goti, heruli, huni, sclaveni,anti s.a.) si erau organizati ca trupe sub ofiteri, cnd romani, cnd barbari. Erau comandati de pxovTEt, deci de tribuni si de comites foederatorum. mprtiti n tagmata, ei purtau ca semn al serviciului imperial cingtoarea (cingulum, gr. tvn). Li se pltea sold si annona din tezaurul public. 4. Aliatii, bande de barbari (huni, heruli, goti, abasgi, sarceni etc.), care, legati printrun tratat cu imperiul, ddeau, n schimbul subsidiilor anuale, forte conduse de sefii lor proprii.

5. n sfrsit, alt clas de lupttori erau bucellarii, soldati din escorta privat a comandantilor militari, n timpul lui lustinian, toti ofiterii superiori aveau o trup ele escort, legat prin jurmnt de credint. Numele vine de la bucella, pesmetul militar, o pine de gru fin, si termenul derivat din acesta i desemna pe soldatii privati, ca oameni care mncau pinea fin a stpnului, n contrast cu cei ce mncau pinea cazon obisnuit. Erau dou clase distincte: hypaspistai (vnccGTtmrai), purttori de scuturi si doryphoroi (<5opu-(popoi), purttori de lance, superiori n rang si mai putini ca numr, corespunznd ofiterilor. Acestia stteau nemijlocit n jurul sefului. Doryphoroi erau obligati a depune jurmnt de fidelitate nu numai sefului lor, ci si mpratului, ceea ce implic o recunoastere oficial. Erau adesea ntrebuintati n misiuni confidentiale. Amndou categoriile erau trupe clri. Majoritatea lor erau strini, huni si goti sau munteni din Thracia si Asia Mic. Tactica si echipamentul armatelor imperiale se modificaser fundamental, din necesitatea de a se adapta celor ale dusmanului secular oriental. Lungile rzboaie cu persii au fost, cum arat att de bine Bury, o scoal pentru romani, nvtndu-i a-si transforma n multe directii traditiile si metodele lor militare. Ei au adoptat ele la dusmanul lor armura defensiv: platose, zale, csti de metal. Infanteristul purta platose si jambiere de metal, pe dedesubt o za si pe cap casca de metal, n secolul al Vl-lea, cavaleria de fier" (ferreus equitatus), greu narmat, asa zisii cataphraktarii era o parte nsemnat a armatei. Liniile sale puternice, n care om si clret erau acoperiti de fier, aveau o mare soliditate; ele rezistau celor mai iuti sarje ale cavaleriei persilor. Alt imitatie din Orient a fost tragerea cu arcul. Cavaleria grea era narmat cu arc si sgeti, cu lance si sabie.73 Astfel organizat, armata bizantin era de o bravur incontestabil. Aceasta nu o mpiedic s comit uneori la acte de indisciplin. Pentru moralul ei, autoritatea sefului era totul si dac lustinian n-a condus niciodat trupele pe cmpul de rzboi, el a avut sansa de a fi secundat de un corp de generali eminenti. Multi dintre ei erau recrutati din mijlocul familiei imperiale, cci mpratul tinea, pentru siguranta tronului su, s pun n comandamentele de frunte rude apropiate. Patriciul Germanos, una din figurile epocii, a fost cel mai renumit dintre nepotii lui lustinian. Att erau de mare prestigiul su de general si ncredera trupelor n el, nct,

dup mrturisirea lui Prokopios, la singura veste a unei expeditii conduse de el, cei mai destoinici soldati alergau sub steagurile sale. Popularitatea lui n armat i-a atras ura Theodorei si adesea a fost tinut la o parte, cu toate marile sale nsusiri. El a rmas totusi credincios mpratului, care, n clipele grele, apela la talentele sale. n 538, l trimise cu puteri extraordinare n Africa, zguduit de rzboaie, iar n 550, cnd rzboiul cu ostrogotii n Italia luase o ntorstur cu totul periculoas, lustinian a apelat de asemenea la el, pentru a merge acolo ca generalisim. Dar, n mijlocul sperantelor ce se puneau n marile sale talente, Germanos a murit pe neasteptate la Sardi-ca75. El a lsat doi fii, Iustin si lustinian, amndoi mari generali, ca si tatl lor. Un alt nepot al mpratului, cu numele de Iustin, fiul Vigilantiei (sora lui lustinian) si al lui Dulcidius, a jucat un rol nsemnat n aceast domnie, nvestit cu nalta demnitate de curopalates, care i-a deschis drumul ctre coroana imperiului, n momentul mortii lui lustinian. ntre generalii de seam nruditi cu familia imperial trebuie amintit si Sittas, cstorit cu Comito, sora mprtesei Theodora, cunoscut prin succesele sale n Asia; apoi Areobindos, sotul unei nepoate a lui lustinian, Prejecta, trimis guvernator n Africa, unde sfrsi asasinat, n sfrsit pe loan, nepotul lui Vitalian, care a luat-o n cstorie pe fiica lui Germanos si s-a distins adesea prin energia si talentele sale n rzboaie. Dar numeroasele comandamente militare ale imperiului reclamau, pe lng acestia, multi alti generali, proveniti din cadrele armatei sau din rndurile naltilor demnitari, ntre cei mai buni a fost Mundus, cunoscut n prima parte a domniei lui lustinan, care-1 asez comandant n Illyricum16, Bessas, pomenit adesea biruitor n luptele cu persii, loan Troglita, pacificatorul Africii, cntat de Corippus, Martinus, lupttor victorios n Orient, patriciul Solomon, care s-a ilustrat n luptele din Africa, si Artabane, prtas la aceleasi lupte pentru pacificarea Africii zguduite de revolte. Dar peste toti acestia se ridic prin geniul lor Beli-sarie si Narses. n istoria militar a secolului al Vl-lea, ei sunt figurile proeminente. Belisarie este adevratul erou al domniei. Era frumos si mare la trup, plcut la nftisare mai mult dect toti, afabil si apropiat celor ce-1 ntlneau, asemnn-du-se omului foarte srac si obscur"77. Ca soldat e admirabil, bravura lui fr seamn, gata a sarja n fruntea escadroanelor sale. Generos fat de soldati ca nimeni altul, rspltea dup btlie pe cei curajosi, i mngia pe rniti cu mari sume de bani,

iar celor ce-si pierduser n lupt calul sau arcul sau orice altceva le ddea altul n loc78. Soldatii l adorau, dusmanii chiar i artau o mare admiratie, barbarii se nmulteau sub steagurile sale. n campania din Italia a putut avea 7000 de bucellari, garda sa personal, un numr care probeaz, cum bine observ Stein, nu numai bogtia sa, dar si ncrederea ce-i arta mpratul, permitndu-i s ntretin o armat att de puternic79. Mare tactician, excelent mnuitor al trupelor, Belisarie era superior tuturor generalilor epocii. Iubit de populatie, la ntoarcerea sa din prima campanie n Italia, lumea se ngrmdea pe ulite n fiecare zi la trecerea sa, ca s-1 vad si nu se putea stura de privelistea ce-i oferea, cu suita sa de vandali, goti si de mauri. A fost ntmpinat de un entuziasm popular att de mare, nct Prokopios a putut scrie c, dac ar fi dat un ordin, nimeni nu i-ar fi rezistat, din respect pentru virtute si team pentru putere"80. Belisarie a avut, ntr-adevr, meritul de a fi rmas toat viata sa credincios lui lustinian. Dar nu trebuie s credem nici n ingratitudinea mpratului, despre care vorbeste legenda. Des.'gur, Belisarie a trebuit s trezeasc neliniste: era prea puternic, prea bogat si acoperit de glorie. A putut fi deci suspectat si adesea a suferit dizgratia suveranului, dar aceasta nu tinea mult vreme. lustinian a avut ntotdeauna nevoie de el. El i-a acordat toat ncrederea si 1-a covrsit de onoruri. Marea scdere a lui Belisarie a fost slbiciunea fat de sotia sa Antonina81, de care s-a resimtit de multe ori n lunga-i carier militar. Dac e s credem povestile Istoriei secrete, a fost enorm de bogat si, datorit Antoninei, izvorul acestei imense averi era uneori contestabil. Prin eroismul si mretia faptelor sale, Belisarie a rmas n istorie o figur extrem de popular. Amintirea isprvilor si dizgratiilor sale a impresionat adnc posteritatea, n jurul numelui su s-a format un ciclu de legende, nc din secolul al X-lea, circulau asupra sa, n lumea bizantin, istorii misctoare, povestind nefericirile n care si-a ncheiat viata, orbit din porunca mpratului si nevoit a ntinde mna, ca cersetorii, pentru a tri. XVII82. Alturi de Belisarie trebuie asezat rivalul su, eunucul Narses. Armean de origine, se nscuse n

Per-sarmenia, partea din Armenia dat Persiei prin mprtirea din 384. El si-a nceput cariera n palatul sacru, n calitate de spatharo-cubicular al mpratului83, n primii ani ai domniei lui lustinian, e nltat la postul nsemnat de mare sambelan {sacellarius, identic cu primicerius sacri cubiculi, care, ntre atributiile sale avea si comandamentul spatharo-cubilarilor). Ctre 537, dup ntoarcerea lui Narses din misiunea n care fusese trimis la Alexandria, sacrum cubiculum a primit o modificare n organizarea sa, schimbndu-se mult competenta sacellariat-ului, al crui titular a avut de acum rangul si titlul de praepositus sacri cubiculi*4. 82 Asupra legendei vezi si Finlay, History of Greece, voi. I, Appendix I (On the Blindness of Belisarius) si mai recent: R. Cantarella, La Airjyrimq ojpawTccrri TOU 6avfj.aarov EKeivov roi) /le/o/ievou Bekiaapiov (di anonimo autore), n Studi bizantini e neoellenici" din Neapole, si adaug un studiu asupra istoriei acestui poem, asupra originii si difuzrii sale, adevrat inventar al ecourilor pe care 1-a avut legenda lui Belisarie n literatura si arta universal. Bury arat c el exercita probabil o autoritategeneral asupra tuturor slujbasilor n legtur cu Curtea si persoana mpratului. Avea si controlul domeniilor din Cappadocia, bunuri ale suveranului Narses a ajuns astfel un illustris si unul dintre cei mai mari, stnd n acelasi rnd cu magistri militum si, n practic, fiind mai puternic dect oricare dintre ministri, avnd acces continuu si confidential la suveran. Eunucul era un om nzestrat cu mari nsusiri, foarte inteligent si abil, capabil, cnd mprejurrile o cereau, de mult energie, n zilele teribile ale revoltei Nika, eunucul sambelan fcuse un nepretuit serviciu stpnului su. Pe cnd Hypatios, proclamat nou mprat, se afla n Hippodrom, primind felicitrile prietenilor si ascultnd invectivele multimii mpotriva lui lustinian, Narses se strecoar n strad cu un sculet n mn, luat din tezaurul imperial, ntlneste ctiva dintre conductorii factiunii albastre, le aminteste de vechile beneficii primite de la lustinian, de urile de odinioar mpotriva Verzilor, mparte bogtiile din sculetul su si izbuteste a-i convinge s strige: lustinian imperator, tu vincas!". Coalitia celor dou factiuni a fost astfel rupt si tronul lui lustinian, mntuit85.

Aceasta a sporit ncrederea de care se bucura pe lng lustinian si Theodora. n 538, Narses era pus n fruntea trupelor de ntrire trimise n Italia si multi cercettori s-au ntrebat care a fost motivul mpratului ca s trimit un consilier, desigur credincios, dar soldat fr experient, ntr-o misiune att de rzboinic. Nu poate fi ndoial, observ foarte bine Hodgkin, c n mintea suveranului lua tot mai mult consistent ideea c strlucitele victorii ale lui Belisarie pot face 85 T. Hodgkin, Italy and her invaders 476-535, ed. II, Oxford, 1896, t. IV, pp. 273-274. ,r. 467 din el un primejdios rival pentru imperiu, si c era necesar s-1 observe de aproape, nu exagerat ns, printr-un devotat al dinastiei, un om care, prin vrsta si conditia sa, nu putea aspira niciodat la purpur, ntocmai ca un consilier aulic n lagrul lui Wallen-stein, sau comisarii Conventiei n lagrul lui Dumou-riez, a fost Narses n pretoriul lui Belisarius", precizeaz Hodgkin86. Dar atitudinea de independent a lui Narses, contagioas pentru altii, rupse unitatea de comand a lui Belisarie si, pentru a o restabili, lustinian a fost nevoit s-1 reclame. Mai trziu ns, cnd situatia din Italia a ajuns critic, Narses, care dovedise nsusiri militare, a fost din nou trimis, de ast dat spre a lua acolo comanda. El a fost destul de abil spre a cere si a obtine toate mijloacele pe care nu le obtinuse Belisarie, - bani, oameni, arme - si astfel a putut zdrobi ultimele rezistente ale ostrogotilor87. Dar marile sale calitti ale mintii erau ntunecate de sufletul su dur si de aviditatea sa de bani. Rmas n Italia cu puteri de vice-rege, el a lsat acolo o amintire dureroas. Si n jurul su s-a format de timpuriu o legend, ca si n jurul lui Belisarie. Ea nu are ns culoarea sentimental pe care o are la acesta, n amintirea Italiei bizantine, Narses apare ca un acaparator de comori sau ca un trdtor, chemndu-i pe longobarzi n Italia, spre a se rzbuna. Dar trebuie s recunoastem cu Ch. Diehl c romanul tine n aceste istorii mai mult loc dect adevrul. 4. Ofensiva

Imparatul Justinian Nepotul lui Iustin si al imparatesei Eufemia a vazut lumina zilei intr-o localitate din prefectura Illirycum in anul 482 sau 483, intr-o familie de tarani. Unchiul sau i-a dat o educatie multilaterala, iar in anul 521 a fost facut de acesta consul. Asa cum am aratat mai sus, Justinian a fost asociat la tron. Dupa moartea lui Iustin, el devine imparat al Imperiului bizantin. Originea Teodorei, viitoarea imparateasa, este considerata de unii istorici a fi siriana, de altii cretana. Ea s-a nascut in anul 480. Copilaria si adolescenta si le-a petrecut la Constantinopol. Ramasa orfana de tata cand inca era mica, ea a trait intr-un mediu imoral si in saracie impreuna cu cele doua surori si cu mama ei. Cu timpul a ajuns sa-si vanda trupul. Pleaca din capitala imperiului si dupa mai multe regiuni vizitate, ajunge in Alexandria Egiptului unde probabil a aderat la erezia monofizita . Aici poate, Teodora a fost determinata de predicile patriarhului Timotei si ale lui Sever de Antiohia sa paraseasca, macar pentru o vreme, viata usuratica pe care o dusese pana atunci. Tot aici se pare ca l-a cunoscut si pe Justinian . Acesta a placut-o si a luat-o cu sine la Constantinopol. Unirea lor prin casatorie nu era insaposibila. O lege mai veche interzicea senatorilor si inaltilor demnitari sa se casatoreasca cu femei de conditie umila, cu actrite, cu prostituate sau cu curtezane . Imparateasa Eufemia, femeie de o moralitate severa, invoca aceasta lege si se opunea unirii lor. Obstacolul a fost inlaturat cand imparateasa a murit (523). Justinian a cerut si a obtinut de la unchiul sau, abrogarea legii cu pricina. Casatoria a avut loc. In legatura cu acest eveniment istoricul Procopius de Cezareea si cronicarul epocii ne spune cu mahnire ca nici preotii nu s-au razvratit in fata acestei fapte, considerata de el o nelegiuire. De asemenea, acelasi Procopius scrie in Istoria sa secreta ca pentru Justinian legile statului erau doar instrumente pe care le folosea dupa bunul sau plac, promulgandu-le sau abrogandu-le dupa nevoile sale. Putem insa suspecta pe eruditul alexandrin de subiectivism, el facand parte din clasa marilor latifundiari pe care imparatul nu a pregetat sa-i expolieze in timpul domniei sale. La 1 august 527, Justinian si Teodora sunt incoronati basilei.

Relatia statului cu Biserica in epoca Justinian a fost una deosebita, datorita conceptiilor despre puterea imperiala a imparatului: relatia dintre cele doua institutii a fost definita de acesta ca o simfonie. Exponentul puterii reunite a Bisericii si a statului era insusi Justinian. N. Iorga spune ca se ajunge sub Justinian la formula precisa ca Imperiul si sacerdotiul, adica cele sacre si cele publice si comune constituie un acelasi intreg . Novella 154 il infatiseaza pe Justinian deasupra oricarei legi: Dumnezeu a subordonat imparatului legile insele, trimitandu-l pe el oamenilor ca o lege insufletita . Astfel el s-a situat mai presus de popor, de stat si chiar mai presus de Biserica, legalizand inaccesibilitatea monarhului atat pentru judecata laica, cat si pentru cea ecleziastica . Justinian se considera isapostolos . In virtutea acestuia titlu el putea destitui si numi pe ierarhii din Orient (de la care accepta uneori si mita ). La fel se comporta si in cazul papei. Justinian a acceptat usor primatul acestuia. Si-a asigurat astfel dominatia asupra ambelor parti ale lumii crestine. Tot in virtutea egalitatii cu apostolii, imparatul s-a amestecat in chestiuni care priveau disciplina Bisericii. In anul 527, doi episcopi dovediti a fi vinovati de imoralitate au fost purtati pe strazile cetatii-capitala si batjocoriti . De altfel, delictele care priveau disciplina canonica si religioasa erau sanctionate si de legile de stat. Pentru Justinian teologia a fost una dintre principalele sale preocupari. Inzestrat cu o minte agera, capabila de a intelege anumite subtilitati, el nu numai ca s-a erijat in aparator al credintei ci si-a arogat dreptul de a emite edicte cu caracter dogmatic, mergand pe calea deschisa de uzurpatorul Basiliscus in anul 475. Acest fapt fireste a pricinuit Bisericii de neplaceri caci nu o data astfel de documente au continut erezii. Amintim aici doar ca in anul 564, printr-un decret Justinian impunea in imperiu dogma inalterabilitatii Trupului lui Hristos, prin care voia sa concilieze pe monofiziti cu ortodocsii, declarand ortodoxa invatatura mai sus pomenita. In timpul domniei acestui prim imparat bizantin (asa cum l-a numit N. Iorga) viata crestina a cunoscut o mare inflorire. Dorind suprematia dreptei credinte asupra tuturor credintelor si orientarilor religioase, Justinian a persecutat in fel si chip pe eretici. In 529 publica un edict prin care interzicea acestora sa ocupe functii de stat si limita drepturile adeptilor bisericilor neoficiale. Printre altele, edictul preciza: Este drept sa fie lipsit de bunurile pamantesti cel care se inchina incorect lui Dumnezeu . Situatia necrestinilor era si mai grea. Acel edict prin care Diocletian interzicea crestinilor sa existe (Non licet esse vos!) s-a intors, in timpul lui Justinian, impotriva adoratorilor zeilor: Pagani nu trebuie sa existe pe pamant! , spunea Justinian. Monofizitii nu au fost insa, persecutati. Aceasta atitudine curioasa pentru un imparat care se declara aparator al dreptei credinte pe care trebuiau sa o impartaseasca toti supusii imperiului s-a datorat faptului ca Teodora ii sustinea pe adversarii Sinodului ecumenic de la Calcedon. De altfel, monofizitii ocupau pozitii importante la curtea imperiala si o persecutie indreptata impotriva lor ar fi dat nastere unor revolte palatul imperial a fost mereu un loc al comploturilor si al loviturilor de stat care ar fi putut conduce la inlaturarea imparatului. De aici rezulta un lucru clar: linistea statului era mai importanta decat impunerea credintei cu orice pret. Problemele teologice si dogmatice nu l-au lasat indiferent pe Justinian. El a pastrat traditia inaintasilor, semnand toate hotararile sinoadelor pe care, conform obiceiului a carui vechime cobora pana in epoca Sf. Constantin cel Mare, le convoca. Acestea deveneau astfel, legi de stat. Imparatul si patriarhul puteau emite edicte si impreuna; asa s-a procedat in anul 533 in privinta adaosului la imnul liturgic Sfinte Dumnezeule (Cel ce Te-ai rastignit pentru noi), propus de acelasi patriarh Petru Gnafevs ( 489). Edictul semnat de patriarhul Epifanie si de Justinian considera adaosul nu numai ortodox, ci chiar necesar. De asemenea, patriarhul putea influenta fie singur, fie sprijinit de vreun inalt demnitar promulgarea unui edict. In anul 543 , patriarhul Mina sprijinit de Pelagiu, apocrisiar al Romei a determinat pe imparat sa emita o astfel de lege prin care se condamnau 15 invataturi ale lui Origen .

In timpul lui Justinian monofizitii au cunoscut perioade propice raspandirii lor. Teodora a favorizat, prin influenta exercitata asupra basileului, pierderea de catre Biserica a unor vaste teritorii in favoarea acestui curent eretic. Puterea contestatarilor credintei fixate la Calcedon a crescut intr-atat, incat in toiul disputelor despre formula theopashita (Unul din Treime a patimit in trup), formula propusa de Petru Gnafevs monofizit moderat si patriarh al Antiohiei (470 si 485-489 ), care a acceptat Henotikonul impreuna cu patriarhul Alexandriei, Petru III Mongul pentru a impaca pe monofiziti cu ortodocsii, un patriarh monofizit se furisa pe tronul patriarhal. Acesta, pe numele sau Antim (535536) fu insa repede demascat de papa Agapet care se afla la Constantinopol trimis de goti pentru a negocia conditiile unei paci cu Justinian. Sinodul patriarhal l-a excomunicat pe Antim, iar Justinian l-a exilat (inainte de 13 martie 536). Acesta insa si-a gasit drept refugiu gineceul Teodorei. El a fost descoperit aici abia la moartea basilisei (548), spre mirarea tuturor. Disparitia brusca a patriarhului monofizit nascuse zvonul ca el murise dupa depunerea din 536 . Pe tronul patriarhal a fost ales un alt ierarh, cu numele Mina (536-552). Patriarhul Mina si-a asezat pastorirea sub semnul supunerii fata de basileu: Nimic nu trebuie sa faca prea sfanta Biserica impotriva vointei si a ordinului imparatului spunea acesta. Un eveniment important retine atentia asupra relatiilor Bisericii cu Statul intre anii 536-552. In primul an al arhipastoririi sale, Mina, noul patriarh, si-a luat titlul de ecumenic intr-o epistola sinodala , cu acordul imparatului. Faptul nu era nou. La sinodul de la Calcedon, cativa diaconi atribuisera acest titlu episcopului Romei; la sinodul talharesc (449), patriarhul Alexandriei a fost cinstit astfel. Imparatii bizantini numeau adeseori pe ierarhii din capitala lor, ecumenici. Termenul se referea nu la un primat asupra Bisericii crestine, asa cum este azi perceput primatul papal, ci la faptul ca patriarhul constantinopolitan era o personalitate cunoscuta, celebra in toata lumea. Desi onorific, acest titlu crestea prestigiul de care se bucura si asa intai-statatorul Bisericii crestine din rasarit, si demonstra interesul major al imparatilor bizantini de a promova autoritatea ierarhului din capitala imperiului. Lui Mina, i-a urmat in tronul patriarhal Eutihie I, incepand cu luna august a anului 552. Asezarea sa in fruntea Bisericii rasaritene a avut loc intr-o perioada foarte tulbure. Disputele legate de unele invataturi ale marelui teolog alexandrin, Origen , la care se adauga cele provocate de scrierile episcopului Teodoret de Cir contra Sf. Chiril al Alexandriei, de Epistola lui Ibas de Edessa contra aceluiasi sfant Chiril si a Sinodului din Efes si de persoana si opera lui Teodor de Mopsuestia, cunoscute sub numele de Cele trei capitole agitau de cateva decenii spiritele si asa incinse in urma Sinodului IV ecumenic si a incercarilor de impacare a ortodocsilor cu monofizitii venite din partea basileilor. La sugestia patriarhului, Justinian convoaca un nou sinod ecumenic. Acesta a avut loc la Constantinopol. Lucrarile sinodului au fost deschise la 5 mai 553, in biserica Sf. Sofia. In ultima zi a sinodului (2 iunie) cei 165 de episcopi au condamnat cele trei capitole. Amintim faptul ca unele invataturi ale teologului alexandrin au fost condamnate de catre Justinian si in anul 543. Intr-un sinod tinut la Constantinopol, cu cateva luni inainte de sinodul ecumenic, in 553 a fost condamnat si Origen, prilej cu care a fost aprobat si edictul lui Justinian dat cu 10 ani in urma. Insa armonia dintre Eutihie si Justinian a luat sfarsit atunci cand imparatul a incercat sa-si impuna propriile crezuri referitoare la o dogma inalterabilitatii Trupului lui Hristos. El a vrut sa concilieze pe monofiziti cu ortodocsii declarand printr-un edict ortodoxa invatatura mai sus pomenita. Ortodocsii insa, in frunte cu patriarhul, s-au opus si Justinian a inceput sa faca destituiri. Primul care a avut de suferit a fost Eutihie. La 31 ianuarie 565 el a fost depus. Imparatul insa nu a putut continua prigoana. La o data situata intre 11 si 14 noiembrie 565 Justinian a trecut la cele vesnice . Patriarhul Antiohiei, Anastasie, aparator si el al credintei celei drepte, si-a putut pastra astfel scaunul, desi depunerea lui era hotarata. Patriarhul Eutihie va fi repus in drepturi de catre imparatul Tiberius II, la 3 octombrie 577 .

Justinian cel Mare, mpratul care nu dormea niciodat

Imperiul Bizantin atrage irezistibil i fascineaz pentru totdeauna pe cei care-i cerceteaz istoria O civilizaie cretin de 1.000 de ani, fr de care nu s-ar putea imagina lumea aa cum este astzi Epoca glorioas a lui Justinian cel Mare, ncoronat mprat al Bizanului la 1 august 527, a lsat urme pe care nici mcar cei 1.500 de ani care au trecut de-atunci nu le-au putut terge Politica, arta, dreptul i teologia european vor rmne poate pentru totdeauna marcate de o epoc n care meritocraia a rpus favoritismul, iar munca i nelepciunea gsea o rezolvare potrivit oricrei probleme
Bine-credinciosul mprat Justinian cel Mare

n anul 518 urca pe tronul Imperiului Bizantin Iustin I. Acesta fusese un simplu ran - dup unii istorici avea origini daco-romane - ns, datorit fizicului su excepional, reuise s intre de tnr n garda palatului imperial. Moartea mpratului Anastasie I (491-518) l gsete pe Iustin n funcia de comandant al grzii imperiale. ntruct Anastasie nu avea urmai, tronul Imperiului Bizantin a fost ocupat de Iustin. Izvoarele istorice laud calitile de militar abil ale lui Iustin, ns nu uit nici s menioneze faptul c i lipsea aproape n totalitate instrucia intelectual. Aproape n unanimitate, istoricii sunt de acord c cel care a coordonat cu adevrat treburile

imperiului a fost nepotul su, Flavius Petrus Sabatus, care, nfiat fiind de unchiul su, a primit numele de Justinian. mpratul care nu dormea niciodat Flavius Petrus Sabbatius, cel care avea s devin mpratul Justinian cel Mare, s-a nscut n anul 482 la sud de Dunre, n satul Tauresium, lng Scopje, capitala Macedoniei de astzi. Nu se tie dac Justinian a fost nfiat nainte sau dup ce unchiul su a ajuns mprat. Cert este c a stat n preajma unchiului su de foarte tnr, avnd posibilitatea s primeasc o educaie deosebit, devenind un excepional cunosctor al dreptului i istoriei Imperiului Roman dar i un foarte bun teolog, tradiia atribuindu-i imnul Unule nscut din prima parte a Sfintei Liturghii. A rmas celebr nemaipomenita sa capacitate de lucru, fapt pentru care a fost numit de contemporani mpratul care nu doarme niciodat, spunndu-se c 5 ore de somn pe noapte i erau suficiente. n 523 se cstorete cu Teodora, o actri de 20 de ani, strnind controverse n rndul naltei aristocraii, ntruct aceast meserie era foarte ru vzut n epoc, n Biseric existnd chiar canoane care i opreau de la mprtanie pe practicanii ei. La 1 aprilie 527 este numit oficial mprat asociat, dei treburile imperiului erau de mai mult vreme exclusiv n grija sa, iar la data de 1 august, dup moartea mpratului Iustin I devine singurul crmuitor al imperiului. Fiind un bun cunosctor al problemelor i posibilitilor imperiului, visul lui Justinian era acela de a deveni un nou Constantin cel Mare, de a recuceri teritoriile romane apusene, stpnite la acea dat de triburile migratoare germanice. Credea cu trie ntr-o ordine politic i economic n bazinul mediteranean, cu capitala la Constantinopol, avnd un singur mprat cretin. ntr-adevr, pn la sfritul vieii, datorit unei politici abile, dar i unei deosebite inspiraii de a-i alege cei mai capabili colaboratori, fr a ine seama de categoria social din care acetia proveneau, cea mai mare parte a visurilor sale erau realizate. Naterea stilului bizantin Dup mai puin de 5 ani de domnie, Justinian a trebuit s fac fa unei situaii care ar fi putut nu doar s-l coste pe el tronul, dar chiar i viitorul imperiului ar fi fost pus

n pericol, datorit situaiei externe extrem de tensionate: Bizanul avnd atunci fronturi deschise att n Rsrit, cu Persia, ct i n Apus, cu triburile germanice. Despre ce era vorba? Despre faimoasa rscoal Nika, despre care, dac ar fi s o catalogm dup accepiunea modern, am putea spune c a fost o revoluie a suporterilor. Rebeliunea a nceput ca o lupt de strad ntre galeriile a dou echipe sportive, dar care a sfrit prin devastarea i chiar drmarea a jumtate din Constantinopol. Dup nbuirea rscoalei, mpratul Justinian i-a reluat planurile sale, iar dup numai 40 de zile a nceput construcia celebrei Catedrale Sfnta Sofia, pe locul unei biserici cu acelai nume, distrus n timpul rscoalei. Construcia monumentalului lca de cult a durat numai 5 ani, timp n care mpratul nu a pregetat nici un efort sau vreo cheltuial. Importana acestei catedrale nu deriv att din splendoarea execuiei, ct din noutatea stilului, aa nct, dac s-ar putea spune c un anumit stil i poate avea originea ntr-un om, atunci stilul bizantin se datoreaz mpratului Justinian i arhitecilor pe care i-a angajat. Pe lng Sfnta Sofia, n timpul lui Justinian au fost ridicate, de la Ravenna (Italia) pn la Damasc (Siria) biserici impresionante. De fapt, toate cldirile ridicate n secolele urmtoare, att n Est, ct i n Vest au fost inspirate de cele construite n timpul lui Justinian, iar stilurile arhitecturale gotic (medieval) i islamic sunt descendeni direci ai arhitecturii iustiniene. Politica, religia i dreptul n momentul prelurii coroanei imperiale bizantine de Justinian, Imperiul Roman apusean practic nu mai exista. Roma fusese cucerit cu mai bine de 50 de ani nainte de heruli i, mai mult dect att, ntregul Apus se afla sub ocupaia triburilor germanice. Ambiia politic a lui Justinian a fost aceea de a reface imperiul din timpul mpratului Teodosie I (379-395). Nu fr sacrificii, acest lucru s-a reuit att datorit diplomaiei, ct i celebrilor generali Belizarie i Narses. Din punct de vedere religios, epoca justinian era nc marcat de confruntrile teologice dintre ortodoci i monofizii, cu toate c aceast problem fusese tranat cu prilejul Sinodului IV Ecumenic, inut la Calcedon n 451. Tot n acest timp s-a inut i Sinodul al V-lea Ecumenic (553). mpratul Justinian era un ortodox convins, fiind un sprijinitor ferm al Bisericii i un susintor al dezvoltrii monahismului. Dup ce Teodosie I proclamase cretinismul

ca singura religie acceptat n stat, legislaia justinian vine cu noi ntriri, suprimnd dreptul necretinilor de a accede la funcii publice. Notabil pentru aceast epoc este i reforma justiiei, prin codificarea i actualizarea dreptului roman, o msur care se impunea cu stringen, datorit confuziei create de nenumratele legi date de mpraii precedeni, de multe ori fr a se ine cont de cele date anterior. Astfel c se ajunsese la situaia n care legile se contraziceau ntre ele ori deveniser complet inaplicabile. Dincolo de valoarea practic a acestei msuri, pentru epoca lui Justinian, exist i o nsemntate deosebit pentru cei care studiaz dreptul, chiar i n zilele noastre. Datorit iniiativei lui Justinian este cunoscut dreptul roman i, mai mult dect att, este un lucru unanim recunoscut c toate sistemele juridice europene actuale s-au inspirat din Codul justinian. 40% din populaia oraelor, ucis de ciuma bubonic Sfritul domniei lui Justinian nseamn, probabil, apogeul celei mai strlucite perioade a Imperiului Bizantin. La moartea sa, petrecut n noiembrie 565, Justinian lsa un imperiu cu dimensiuni aproape duble, ns nimeni nu credea n dinuirea sub sceptrul bizantin a teritoriilor recucerite. n ciuda strategiilor politice foarte abile, o serie de evenimente imposibil de anticipat i de gestionat au slbit considerabil imperiul. Dintre acestea, de remarcat este prima pandemie nregistrat de istorie. ntre anii 541-542 ciuma bubonic a nimicit peste 40% din populaia urban a imperiului. Istoricii compar amploarea acestui dezastru cu cel produs de aceeai boal n Europa secolului al XV-lea, care a secerat aproape dou treimi din populaia acelor vremuri. Scderea dramatic a populaiei a dus, implicit, att la colapsul economiei imperiale, ct i la o puternic reducere a efectivelor militare. Efectele au fost resimite mai ales n timpul succesorului lui Justinian la tron, mpratul Iustin al II-lea, care, abandonnd linia diplomatic a predecesorului su, a pierdut n civa ani toate teritoriile cucerite cu att sacrificiu. Cu toate greutile, Imperiul Bizantin nc mai avea de trit 900 de ani de istorie i spiritualitate cretin-ortodox, pn la tragicul eveniment de la 29 mai 1453. Revoluia suporterilor Spectacolul sportiv la mijlocul mileniului I (d.Hr.) consta n lupte cu gladiatori (nesngeroase), dar mai ales n curse cu cai. Suporterii erau mprii n 4 galerii,

fiind numii, dup culoarea hainelor purtate de competitori, albi, roii, verzi i albatri. Totui, aceste forme de asociere nsemnau mai mult dect ce se nelege astzi prin galeria unei echipe sportive. De regul, o culoare aduna membrii unei anumite clase sociale i funciona i ca un partid politic, putnd, de multe ori, s influeneze deciziile imperiale. n cazul rscoalei Nika, cei care au jucat rolul principal au fost verzii i albatrii. Verzii erau reprezentanii claselor medii i inferioare, iar n rndurile albatrilor se numra n special nobilimea. (De aici vine i corelarea sintagmei snge albastru cu originea nobil a cuiva). Dei nainte de a fi fost proclamat mprat, Justinian i susinuse pe albatri, mai apoi a aplicat tactica imparialitii, astfel c n urma unei lupte de strad soldat cu victime, ce a urmat unei curse n hipodrom, mpratul a dispus pedepsirea vinovailor indiferent de culoare. Decizia mpratului a determinat coalizarea verzilor i a albatrilor, noul grup format lundu-i numele Nika - n greac: victorie, victorios - micarea cptnd i un caracter social de protest fa de noul sistem de impozitare introdus de mprat. n cele din urm, totul a degenerat n huliganism. Dup 8 zile de asediu (10-18 ianuarie 532), timp n care jumtate din edificiile Constantinopolului fuseser distruse, revolta a fost nbuit prin for armat, de generalul Belizarie, vorbindu-se de un numr de 30.000 de victime. Solomon, te-am ntrecut! Aa a exclamat mpratul Justinian la terminarea Catedralei Sfnta Sofia, a crei construcie o supervizase el nsui, fiind convins c aceasta era cu mult mai frumoas dect templul zidit de mpratul iudeu Solomon, despre care relateaz Vechiul Testament. A opta minune a lumii a fost reedina Patriarhiei Ecumenice, slujindu-se Sfnta Liturghie pn la data de 29 mai 1453, dat la care turcii condui de Mahomed al IIlea (1444-1446; 1451-1481) captureaz Constantinopolul, punnd capt Imperiului Bizantin milenar. Dup acest dureros eveniment pentru cretintatea rsritean, Sfnta Sofia va fi transformat n moschee, iar mozaicurile interioare, de o valoare artistic i teologic inestimabile vor fi distruse sau acoperite cu tencuial. n 1935, primul preedinte al Republicii Turce, Mustafa Kemal Atatrk, transform Catedrala Sfnta Sofia n muzeu, stare n care se gsete i astzi.

Exist voci, att ortodoxe ct i romano-catolice care cer restituirea catedralei i repunerea ei n circuitul liturgic. Mai mult dect att, au fost naintate chiar cereri Parlamentului European de a impune Turciei acest fapt ca pe una dintre condiie pentru aderarea la Uniunea European. De pe scena teatrului, pe tronul Imperiului Cine a fost Teodora i cum a ajuns ea din actri consoarta celui mai strlucit mprat al Bizanului, dup Constantin cel Mare? Teodora provenea dintr-o familie fr origini nobile, chiar srac, ce tria pe lng un circ. Adolescent fiind, rmas orfan, Teodora deveni actri, o meserie complet dezonorant pentru acele vremuri. Cu toate controversele, Teodora s-a dovedit ulterior a fi soia perfect pentru viitorul mprat Justinian, dar i un sprijinitor i un consilier valoros n toate deciziile pe care le-a luat mpratul. Acest precedent al cstoriei mpratului cu aleasa inimii i nu cu persoane impuse de interese sau conjuncturi a fost privit cu simpatie de urmai i luat chiar ca exemplu, muli dintre mpraii bizantini care i-au urmat lui Justinian cstorindu-se cu femei care nu aparineau naltei aristocraii. Izvoarele timpului o descriu pe mprteasa Teodora ca pe o femeie deosebit de frumoas i inteligent. n timpul rscoalei Nika va juca rolul decisiv, convingndu-l pe mprat s nu prseasc oraul. O deosebit influen va avea mprteasa i asupra legilor promulgate n timpul su, n special cele care priveau protecia femeilor i a copiilor. De exemplu, dup noua legislaie, femeile primeau drept de motenire, iar celor care svreau vreo infraciune li se permitea, dac gravitatea faptei nu era foarte mare, s devin clugrie, pentru a se evita agresarea lor n nchisori. A fost abrogat, de asemenea, legea care interzicea cstoria unui nalt funcionar imperial cu o femeie dintr-o categorie social inferioar. Dei mprteasa Teodora i-a asumat contiincios toate datoriile pe care noua sa calitate le impunea, contemporanii apreciind deosebita ei grij i compasiune fa de cei neajutorai, totui trecutul ei a fost o surs inepuizabil de calomnii, lansate probabil de cercurile aristocratice invidioase pentru ascensiunea sa. Dincolo de toate acestea, un lucru este cert, mpratul Justinian nu ar fi reuit s fac din epoca sa una att de glorioas, dac nu ar fi avut alturi o soie ca Teodora.

nainte de a mplini 50 de ani, mprteasa Teodora moare din cauza unei forme necunoscute de cancer. Trupul ei a fost nmormntat n Biserica Sfinii Apostoli, una dintre splendidele edificii ridicate n Constantinopol de cuplul imperial.