Universitatea Apollonia din Iasi Facultatea de Medicina Dentara Specializarea Tehnica Dentara

Referat Amprenta functionala. Modelul functional

Coordonator: Dr. Ciguandor Tony

Student: Baltag Valentin

Iasi 2011
1

Cuprins

I Amprentarea functionala - Controlul corectitudinii confectionarii lingurilor individuale in laborator - Tehnica adaptarii lingurii individuale la maxilar si mandibula - Adaptarea lingurii individuale la maxilar - Adaptarea lingurii individuale la mandibula II Aprentarea functionala (finala) - Amprentarea finala cu elastomeri de sinteza III Turnarea modelului functional Pregatirea amprentei in vederea turnarii modelului Izolarea amprentei Turnarea modelului functional Demularea Concluzii Bibliografie

3 3 4 5 8 12 12 15 15 16 16 16 18 19

Amprentarea functionala Amprentarea functionala este etapa de tratament in care se culeg datele necesare realizarii corecte a viitoarei baze a protezei. In tehnica folosita in Clinica de Protetica Dentara din Bucuresti, prin amprentarea functionala se stabileste conformatia fetei interne si a marginilor protezei. Conformatia fetelor externe se stabileste prin modelaj conventional in laboratorul de tehnica dentara. Controlul corectitudinii confectionarii lingurilor individuale in laborator Tehnicianul trebuie sa respecte la confectionarea lingurii datele furnizate de medic la amprentarea preliminara. Odata venite lingurile din laborator, medicul le controleaza atat pe model cat si detasate de model. Controlul pe model: y Lingura sa se intinda pana la delimitarile insemnate de medic pe model sau pe amprenta preliminara y Lingura sa fie in contact cu campul protetic sau distantata in anumite zone daca asa a cerut medicul y Manerul sa se situeze pe linia mediana si pe directia unui incisiv central y La mandibula sa existe butonii de presiune in zona premolari-molari sau in zona cea mai delicva a crestei edentate. Controlul lingurii detasate de model: y Grosimea lingurii sa fie in jur de 1,5-2 mm exceptand marginile y Pe fata interna sa nu aiba plusuri care ar jena la insertie sau minusuri care scad adeziunea y Marginile lingurii sa fie: - netede, netaioase cu grosime neregulata conform fundului de sac - ingrosate in zona linguala centrala (pana la 3 mm) si zona Eisenring

- mai subtire in zona vestibulara centrala mandibulara (in jur de 1 mm). Tehnica adaptarii lingurii individuale la maxilar si mandibula Adaptarea lingurii 1) Etapa de adaptare primara grosiera este necesara mai ales atunci cand delimitarea marginilor lingurii pe amprenta preliminara a fost facuta cu nesiguranta. Lingura se spala bine cu apa si sapun sau se sterge cu o compresa umezita in acool, in fata pacientului. Se aplica lingura in cavitatea bucala si se urmareste daca aceasta manopera provoaca dureri pacientului. Daca da, se urmareste zona in care pacientul simte durere si se remediaza. Orice senzatie dureroasa poate ingreuna adaptarea lingurii si amprentarea. In general zonele dureroase apar acolo unde mai exista retentivitati si lingura a fost executata in contact intim cu creasta. Se slefuieste din partea interna a lingurii in zona respectiva. Apoi se urmareste o adaptare preliminara a lingurii facandu-se o inspectie a cavitatii bucale: y Acolo unde lingura este evident lunga se slefuieste. Evident lunga inseamna ca lingura impinge formatiunile mobile de la periferia campului protetic, neavand nici o stabilitate pe campul protetic. y Se degajeaza cu freze cilindrice sau cilindroconice de dimensiuni corespunzatoare toate formatiunile perpendiculare pe periferia campului protetic (bride, frenuri, ligamente) caremobilizeaza lingura. y Acolo unde lingura este evident scurta dar pe portiuni mici, se prelungeste cu materiale corespunzatoare, astfel: - daca lingura este confectionata din placa de baza si este suficient de groasa, se umezeste modelul preliminar, se incalzeste placa de baza pe zona respectiva si este impinsa cu un instrument (coada rotunjita a spatulei de ceara) pentru a fi modelata corespunzator. Daca placa de
4

baza se subtiaza prea mult poate fi adaugata o cantitate mica de placa de baza. - daca lingura este din acrilat poate fi prelungita cu acrilat autopolimerizabil sau cu material termoplastic. Lingurile scurte la tuberculii piriformi sau zona Ah este bine sa fie refacute. 2) Etapa de adaptare secundara, de finete, este mult mai minutioasa si se face prin inspectie, palpare si miscari functionale. Miscarile utilizate in timpul adaptarii linguale trebuie sa fie moderate, cu aparenta de realitate, anticipand miscarile pe care le va face pacientul cu proteza in gura. Sunt contraindicate miscarile de amplitudine mare care duc la scurtarea inutila a lingurii. Adaptarea lingurii individuale la maxilar Se incepe cu limita distala a maxilarului superior. Se controleaza daca lingura se intinde pana la limit distala posibila a I.P.P. . Se procedeaza in felul urmator: y Se traseaza in gura cu creionul chimic santurile retrotuberozitare. Simpla inspectie nu este suficienta si va trebui sa se palpeze creasta cu latul sondei avansand antero-posterior si acolo unde infundarea este maxima se considera ca este santul. y Pe linia mediana se localizeaza foveele palatine. In general limita posterioara a lingurii va fi inapoia foveelor. Se traseaza o linie cu convexitatea anterioara rezultamd o acolada. Aceasta insemnare se verifica prin miscari ale valului care determina limita la care poate intinde lingura fara sa se mobilizeze. Factorul determinant al localizarii marginii distale a lingurii (deci a protezei) este miscarea portiunii initiale a palatului moale. Pacientul va pronunta fonenma AH prelungit mobilizand valul palatin si se va urmari daca flectarea se face pe linia trasata anterior.

Se aplica lingura in cavitatea bucala. Daca lungimea depaseste aceasta delimitare se scurteaza cu freza de acrilat. Se urmareste apoi evidentierea spatiului Eisenring. Se introduce lingura pe campul protetic si se inspecteaza zona cu gura semideschisa si mandibula deviata de partea examinata; de asemenea se poate controla cu pulpa degetului prin palpare. Lingura trebuie sa fie in contact cu tuberozitatea si sa ajunga in fundurile de sac. y Daca lingura este lunga va fi mobilizata la deschiderea gurii si va fi scurtata din aproape in aproape. y Daca lingura este scurta se ramoleste un rulou din material termoplastic (Impression compound Kerr verde) si se prelungeste. Se fac miscari de balansare a mandibulei si de deschidere a gurii. y Grosimea lingurii trebuie sa corespunda latimii spatiului Eisenring. y Daca lingura este prea groasa (de la laborator lingura este indicat sa fie mai groasa) la balansarea mandibulei stanga-dreapta apofiza coronoida mobilizeaza lingura. Se slefuieste treptat din grosimea lingurii pana cand nu mai este jenata apofiza coronoida. Daca se slefuieste prea mult se desfiinteaza inchiderea externa. 3) Lingura trebuie sa ocoleasca apofiza zigomato-alveolara si frenul bucal superior. Intre aceste doua formatiuni lingura trebuie sa fie mai lunga pe o latime corespunzatoare spatiului vestibular lateral. y Daca lingura este prea lunga la mimarea de catre pacient a unui suras fortat va fi mobilizata; se scurteaza cu freza de acrilat. y Daca lingura este scurta se va prelungi cu un rulou de material termoplastic. 4) In spatiul frontal superior se va ocoli frenul buzei superioare. Limita pana la care trebuie sa ajunga lingura se vizualizeaza prin inspectia fundului de sac cand indepartam orizontal buza superioara 1 cm. y Daca lingura este lunga se scurteaza cu o freza y Daca este prea scurta se prelungeste cu un rulou de material termoplastic si pacientul este rugat sa tuguie buzele si sa surada.

Se verifica cu ajutorul testelor Herbst daca lingura superioara este prea lunga: y Deschiderea lenta a gurii pana la maximum. Daca lingura se desprinde este lunga in zona laterotuberozitara si retrotuberozitara. y Suras fortat. Desprinderea lingurii necesita retusarea in zona vestibulara laterala y Mimarea fluieratului. Desprinderea insemna ca lingura este lunga in zona vestibulara centrala y Pacientul tuseste. Daca lingura se desprinde se scurteaza in zona distala maxilara. Pentru ca testele Herbst sa fie semnificative trebuie sa fie respectate anumite reguli: - Fiecare test se face numai dupa ce lingura a fost ferm aplicata pe camp. Miscarile se fac lent si repetat. - Testele se fac obligatoriu numai in ordinea indicata de autor. - Nu se trece la testul urmator pana nu au fost rezolvate problemele unui test, adica: daca lingura se mobilizeaza la testul 3 se scurteaza acolo unde este necesar, se revendica testul 3 si apoi se trece la testul 4. La finalul manoperelor de adaptare marginala lingura trebuie sa se mantina pe camp la miscarile moderate ale obrajilor si buzelor facute de pacient. La sfarsit se verifica succiunea: 1. Se tractioneaza oro-vestibular de maner si se verifica inchiderea la zona de I.P.P. care in aceasta etapa este redusa deoarece in aceasta faza nu a fost suplimentata inchideerea marginala interna (in aceasta zona nu exista inchidre marginala externa). 2. Pentru verificarea inchiderii interne marginale vestibulare se incearca desprinderea lingurii tractionand in jos din aproape in aproape cu pulpa degetului de marginea vestibulara a lingurii. Daca intr-o zona lingura se desprinde cu usurinta se reia adaptarea lingrii in acea zona.
7

3. Pentru verificarea inchiderii totale (externa si interna) si a adeziunii se tractioneaza vertical de maner, obrajii fiind aplicati pe versantele exterioare ale lingurii. Aceasta inchidere poate fi scazuta daca grosimea marginilor lingurii nu este adaptata conform latimii fundului de sac.

Adaptarea lingurii individuale la mandibula:

1. Se incepe cu adaptarea la tuberculul piriform. Pentru incepatori se pot delimita cu creionul chimic cele 2/3 anterioare ale tuberculului piriformsi apoi se aplica lingura. Daca lingura este lunga desenul de pe mucoasa va fi acoperit de lingura si va fi transferat pe fata interna a acesteia. Se scurteaza prin slefuire cu freza pana la acest semn sau cu lingura asezata pe campul protetic se invita pacientul sa deschida gura larg punandu-se in actiune astfel ligamentul pterigomandibular care, daca lingura este lunga, o deplaseaza. Se scurteaza prin slefuire cu freaza din aproape in aproape pana cand lingura nu mai este mobilizata. In zona vestibulara a tuberculului lingura trebuie sa aiba o ancosa in dreptul insertiei muschiului maseter. Se invita pacientul sa inchida gura in timp ce medicul se opune acestei miscari prin presiuni pe butonii lingurii mandibulare. Cu aceasta miscare se vizualizeaza marginea anterioara a muschiului maseter. Daca lingura este prea lunga in aceasta zon ase scurteaza. In zona linguala a tuberculului piriform inspectia sau palparea sunt destul de greu de realizat. Daca linia oblica este ascutita s scurteaza lingura pana la nivelul ei. Pacientul este pus sa faca o protractie a limbii sau o deglutitie si sa spuna daca margine lingurii il jeneaza. 2. In zona pungii Fish adaptarea se face prin inspectie. Se tractioneaza orizontal de obraz si se specifica adancimea fundului de sac pana la care trebuie sa se intinda lingura.
8

3. In zona labiala se recomanda o rasfrangere usoara a buzei. 4. In zona linguala laterala de obicei lingura se intinde pana la linia oblica interna care se deceleaza prin palpare. Linia oblica poate fi depasita daca este rotunjita, nedureroasa la palpare si muschiul milohioidian nu este hipertonic atat cat sa nu se mobilizeze lingura la miscarea limbii de la un buton al lingurii la altul. Cand glanda sublinguala herniaza peste creasta se urmareste ca aceasta sa nu intre sub lingura. 5. In zona linguala frontala adaptarea prin inspectie sau palpare este foarte dificila deoarece lingura trebuia sa aiba contact cu mucoasa planseului atat in repaus cat si in timpul miscarilor moderate ale limbii. De aceea adaptarea se face astfel incat lingura sa nu se mobilizeze la miscarea de umezire a rosului buzei sau a manerului in functie de pozitia limbii. Se poate vizualiza caontactul limbii cu planseul in repaus indepartand limba cu o oglinda, margine lingurii se vede in oglinda. In general versantele linguale ale lingurii in aceasta zona au lungimi simetric egale. Adaptarea este urmata de verificarea lingurii daca este lunga cu ajutorul testelor Herbst. - Gura deschisa moderat si apoi larg. Daca la deschiderea moderata lingura se desprinde inseamna ca este lunga in zona pungii lui Fish. Daca se desprinde la deschiderea larga este lunga in zona vestibulara a tuberculului piriform (ancosa maseterina). - Umezirea buzelor. Daca se desprinde se slefuieste in zona liguala posterioara. - Se aplica varful limbii dintr-un obraz in altul pe fata interna inapoia comisurii. Daca lingura se deplaseaza inseamna ca este prea mare in zona linguala laterala de partea opusa obrazului spre care s-a deplasat limba. Se vaslefui din aceasta zona pana cand lingura nu se mai mobilizeaza la aceste miscari. Daca scurtarea se face pana ce lingura ajunge mai sus de linia milohioidiana se urmareste daca nu cumva pacientul face o miscare prea ampla a

limbii si este rugat sa faca miscari mai moderate asa cum ar face in mod normal intr-un ciclu maticator. - Herbst propune ridicarea varfului limbii sub buza superioara sub nas. Desprinderea lingurii inseamna ca este prea lunga la frenul lingual si in zona linguala centrala. - Pacientul va mima fluieratul. Daca lingura se desprinde se reduce marginea vestibulara anterioara. - Deglutitia este folosita in timpul amprentarii la modelarea marginala a amprentei in zona linguala a tuberculului piriform. Inchiderile la zonele cheie 1. Inchiderea la tuberculul piriform Se aplica pe fata mucozala a lingurii in zona tubercululi piriform bilateral un strat de material termoplastic de grosime 1-2 mm si se aplica lingura in cavitatea bucala. Se preseaza uniform ambele zone si pacientul face cateva miscari de deschidere si inchidere a gurii, modelandu-se si zona care vine in contact cu ligamentul pterigomandibular. Urmeaza modelarea in zona linguala a tuberculului. Medicul incalzeste materialul termoplastic in ambele parti si aplica lingura in cavitatea bucala rugand pacientul sa faca miscari de protractie si deglutitie. Se scoate lingura, sersceste sii se urmareste ca materialul sa fie corect modelat, continuu si neted. Daca apare marginea lingurii fie lingura este prea lunga in acea portiune si atunci mai reduce din ea, fie materialul termoplastic a fost insuficient cantitativ. Se verifica inchiderea marginala a tubercululi piriform cu ajutorul testului 1 de succiune: se trege de maner in sens oro-vestibular si lingura trebuie sa se desprinda greu cu zgomot caracteristic.clac. 2. Inchiderea in zona linguala centrala Se lipeste un rulou de material termoplastic de forma semilunara pe marginea lingurii care practic inveleste aceasta margine pe o lungime de aproximativ 3 cm (cate 1,5 cm de o parte si de alta a liniei mediane). Materialul fiind suficient ramolit, lingura se aplica in cavitatea bucala. Clasic, se recomanda pacientului sa faca anumite miscari:
10

y Sa umezeasca repetat buza inferioara de la o comisura la alta in cazul unei limbi inferioare. y Sa plimbe limba numai in spatele manerului lingurii in cazul unei limbi posterioare. Se scoate lingura din cavitatea bucala, se raceste cu sprayul de aer si se face inspectia. Materialul trebuie sa fie complect modelat, in continuarea lingurii, lucios. Inchiderea la zona linguala centrala se verifica cu testul 2 de succiune: se preseaza pe maner vestibulo-oral. Lingura trebuie sa se desprinda cu zgomot caracteristic. Acest test se face atat in pozitia de repaus a limbii cat si in protractie, asa cum s-a facut la modelare. 3. Inchiderea la zona vestibulara frontala Se adauga pe margine vestibulara a lingurii un rulou ramolit de material termoplastic de grosime 1 mm. Se introduce lingura in cavitatea bucala. Pacientul face miscari de deschidere larga a gurii iar medicul face modelari prin intermediul tegumentului (miscari de impingere a buzei inferioarein sus). O alta miscare de modelaj utilizata este tuguierea buzelor. Se scoate lingura, se raceste si se inspecteaza. Materialul trebuie sa fie complet modelat in continuarea lingurii. Dupa ce s-a facut si aceasta inchidere se verifica inchiderea de ansamblu (totala) cu testul 3 de succiune. Se trage de maner vertical in sus si lingura trebuie sa se desprinda greu. Pentru a aplica testul in cele mai bune conditii manerul lingurii trebuie sa fie prevazut cu o perforetie vestibulo-orala in care se aplica o sonda cu ajutorul careia se tractioneaza lingura. In cazurile favorabile este aproape imposibil sa se indeparteze lingura de pe campl protetic. Pentru a evidentia aportul la succesiune al inchiderii la zona vestibulara centrala se repeta testul 3 indepartand buza inferioara, deci desfiintand inchiderea externa realizata in aceasta zona (testul 4 de succiune).
11

II Aprentarea functionala (finala)

Amprentarea finala cu elastomeri de sinteza 1. Pregatirea pacientului Se aseaza pacientul in fotoliul stomatologic in pozitie sezanda cu capul drept, privind inainte. Umarul pacientului trebuie sa fie la nivelul articulatiei cotului medicului. Pentru amprenta maxilarului superior capul inainte situat putin in extensie astfel incat medicul sa vada zona distala. Pacientului i se explica mai apoi in ce consta etapa de amprentare: - Miscarile functionale pe care medicul I le va comanda trebuie executate si inainte de amprenta - Daca va avea senzatie de voma sa respire adanc si sa flecteze capul. Este bine ca pacientului sa i se recomande sa vina fara sa manance la aceasta sedinta si daca stie de la tratamentele anterioare ca are reflex exagerat de voma sa ia un antiemetic. Pacientului i de da o tavita renala pe care acesta trebuie sa o tina sub barbie in timpul amprentarii. Inainte de introducerea lingurii individuale cu materialul de amprenta in cavitatea bucala pacientul este rugat sa isi clateasca gura cu apa rece pentru a indeparta resturile de saliva si pentru diminuarea fluxului salivar in timpul amprentarii.
12

2. Pregatirea de catre asistenta a lingurii si a materialului. 3. Tehnica propriu-zisa de amprentare Maxilar Medicul introduce lingura tinand-o de maner dinspre posterior spre anterior, fixand-o mai intai in spatele tuberozitatilor. Daca campul protetic prezinta mai multe retentivitati se va introduce lingura in zona cu retentivitate mai mare. Medicul executa la maxilar urmatoarele miscari: - Tractiuni de buza superioara pentru zona vestiulara centrala. - Tractiuni si rotatii pe nodul comisural pentru zona vestibulara laterala - Prsiuni si masaje pe obraz pentru zona Eisenring. Medicul comanda urmatoarele miscari pacientului: Deschiderea moderata a gurii Deschiderea mare a gurii Balansarea intr-o parte si in alta a mandibulei Mimarea unui suras fortat Mimarea suptului sau a fluieratului

Medicul sta in fata pacientului in timpul acestor miscari pentru a verifica corectitudinea executarii lor. Indepartarea amprentei din cavitatea bucala dupa priza (2-3 min) mai ales la maxilar, poate intampina unele dificultati datorita adeziunii si succesiunii care se adauga gradului de aderenta a materialului. Se recomanda tinerea de maner a lingurii pentru a nu deforma marginile vestibulare ale amprentei. Mandibula Operatorul este plasat in fata pacientului care este asezat cu capul drept privind inainte. Lingura cu materialul de amprenta se introduce dinspre posterior spre anterior. Daca pacientul are creste edentate resorbite cu glanda sublinguala care herniaza peste ele medicul trebuie sa aiba grija sa introduca lingura intre creasta si glanda.
13

Medicul verfica centarea lingurii situand manerul pe linia mediana a fetei. Din acest moment medicul tine lingura pe campul protetic cu ajutorul a doua degete (index si medius) pe butonii de presiune. Presiunea trebuie sa fie egala stanga-dreapta si continua. Schimband alternant mana de sustinere a amprentei medicul efectueaza urmatoarele miscari: - Tractiuni si rotatii pe nodul comisural pentru zona vestibulara laterala - Presiuni sau masaje pe obraz pentru zona Fish - Masaje rotatorii ale buzei inferioare Medicul comanda pacientului urmatoarele miscari: - Gura deschisa moderat si larg - Umezirea buzelor - Varful limbii intr-un obraz si in altul pentru modelarea in zona linguala laterala - Protractia limbii asa cum s-a facut la adaptarea lingurii - Mimarea fluieratului - Deglutitia pentru modelarea la zona linguala a tuberculului piriform - Apasarea de catre medic pe butonii de presiune si pacientul incearca sa inchida gura pentru modelarea la zona vestibulara a tuberculului piriform. Indepartarea amprentei din cavitatea bucala se face mai usor decat la maxilar. Amprenta este spalata sub jet de apa rece.

14

III Turnarea modelului functional

Pregatirea amprentei in vederea turnarii modelului Pentru ca modelul functional sa reproduca foarte exact zona de succiune amprenta trebuie in prealabil pregatita prin doua manopere: indiguire si cofrare. 1. Indiguirea Consta in adaptarea pe marginea amprentei a unui rulou de ceara care are doua roluri: y Dirijeaza turnarea ghipsului dur y Constituie un indicator prcis al limitelor pana la care va fi reduc soclul modelului. Indiguirea amprentei superioare: y Se ramoleste la flacara o placa de ceara roz, pe toata lungimea ei, din care se confectioneaza un rulou cu o grosime de 3-4 mm. y Se usuca amprenta y Ruloul se incalzeste usor la flacara pentru a deveni plastic si se fixeaza cu un capat la exteriorul amprentei la limita distala, in dreptul tuberozitatii. y Ruloul urmareste un traseu parallel cu marginea amprentei la o distant de 3-4 mm de ea pana in cealalta tuberozitate. Indiguirea amprentei inferioare: y Ruloul va inconjura amprenta in intregime, atat vestibular cat si lingual. y Scobitura din dreptul planseului se completeaza cu o placa de ceara roz. 2. Cofrarea Consta in adaptarea si fixarea la exteriorul ruloului de indiguire a unei benzi de ceara rozorientata vertica, a carei inaltime trebuie sa depaseasca cu 15 mm
15

punctual cel mai inalt al ampreantei. Banda de ceara va inconjura amprenta de jur imprejur realizand un conformator(o cutie al carei funr este reprezentat de amprenta). Cofrarea are doua roluri: y Permite o vibrare energica fara riscul prelingerii ghipsului peste peretii exterior ai amprentei y Permite obtinerea unui model gata fasonat si corect dimensionat.

Izolarea amprentei Pentru pastele ZOE si elastomerii de sinteza este suficienta, dar absolut obligatorie, spalarea amprentei cu apa rece. Turnarea modelului functional Modelul functional se obtine din ghips dur de tip moldano preparat cu ajutorul vacuum malaxorului sau manual. Ghipsul se aplica in amprenta in cantitati mici din aproape in aproape. La maxilar aplicarea incepe de la nivelul boltii palatine, iar la mandibula de la nivelul tuberculilor piriformi. In tot timpul aplicarii ghipsului se face vibrare continua de preferinta pe masuta vibratorie. Dupa umplerea completa a amprentei se asteapta inceperea prizei, moment cand incep sa fie realizate retentiile pentru soclul modelului sub forma unor santuri longitudinal si transversale sau sub forma unor mici moturi. Dupa 30-45 minute se toarna soclul din ghips obisbuit. Demularea Presupune desprinderea lingurii individuale si a materialului de amprenta functionala pentru a degaja modelul functional.
16

Demularea se face la o ora dupa turnarea soclului modelului functional, dupa priza complete a ghipsului. Tehnica demularii este spcifica pentru fiecare material in parte,astfel pentru amprentele luate cu elastomeri de sinteza y Se scoate placa de cofrare si ruloul de indiguire y Se tractioneaza de maner tatonand axul de dezinsertie al lingurii y Fragmentele retinute de model se scot fara dificultate.

17

Concluzii

Amprentarea functionala este etapa de tratament in care se culeg datele necesare realizarii corecte a viitoarei baze a protezei. Se confectioneaza lingura individuala respectand datele furnizate de medic la amprentarea preliminara, se verifica corectitudinea cu care a fost executata lingura atat pe model cat si detasata de model si se trece la adaptarea acesteia la mandibula si la maxilar. Un alt aspect foarte important este inchiderea marginala. Acesta trebuie sa fie bine realizata pentru a se realiza fenomenul de succiune. Amprentarea functionala se realizeaza dupa mai multi pasi, incepand de la pregatirea pacientului, prepararea materialului de amprenta pana la amprentarea propriu-zisa. Este esential ca la aceasta etapa medicul sa comunice cu pacientul explicandu-i clar cum urmeaza a se realiza amprentarea si trebuie sa urmeze indeaproape sfaturile primite. Pentru ca modelul functional sa reproduca foarte exact zona de succiune amprenta trebuie in prealabil pregatita prin doua manopere: indiguire si cofrare. Urmeaza izolarea amprentei care consta in spalarea cu apa rece, turnarea modelului functional din ghips dur de tip moldano preparat cu ajutorul vacuum malaxorului sau manual. Se toarna in cantitati mici din aproape in aproape pe masuta vibratorie, dupa umplerea completa a amprentei se asteapta inceperea prizei, moment cand incep sa fie realizate retentiile pentru soclul modelului , se realizeaza soclul si demularea se face o ora mai tarziu.

18

Bibliografie: Aspecte practice in protezarea edentatiei totale. Mihaela Pauna si Elena Preoteasa.

19