Imaginarul, azi

Fiinta moderna a imaginarului a fost intemeiata la jumatatea Secolului trecut prin studiile lui Ernst Cassirer, C.G. Jung, Gaston Bachelard,Charles Mauron, Mircea Eliade, Henry Corbin sau Gilbert Durand.Care ar mai fi insa relevanta acestor cercetari in contextul actual, in lumea noastra postmoderna? in ce masura provocarile epocii si ale societatii noastre actuale fac necesara o noua metodologie sau chiar inaugurarca unci noi dimensiuni de cercetare a imaginarului? Marile scenarii explicative ale metafizicii sau ale stiintei au fost deconspirate ca simple constructii intelectuale, ca naratiuni mitologice. Relativismul postmodern neaga"posibilitatea ca vreun sistem, de orice natura, sa fie capabil sa atinga sau sa formuleze un adevar final. 0 stiinta (post)moderna a imaginarului are de cercetat aceste constructii vizionare in chiar calitatea lor de elaborari imaginarc, ce servesc drept lentite cognitive si decupaje simbolice si notionale ale realitatii. In plus, unitatile din care sunt ele asamblate - adica imaginile, simbolurile. mitemele, figurile arhetipale ce alcatuiesc caramizile" constructiei fantasmatice - formeaza" o adcvarata imagosfera" ceea ce Henry Corbin numea mundus imaginalis. Relatia dintre om si mediul fizic nu (mai) poate fi conceputa ca un raport nemediat, umanitatea si lumea se (intalnesc pe interfata cxtraordinar de complexa a reprezentarilor imaginare-. Deconspirarca naratiunilor metafizice explicative muta accentul de pe cercetarea esentialista pe o cercetare nominalista. Rezultatul este o pierdere progresiva a reperelor de certificare a realitatii, un colaps al sentimcntului dc siguranta ontologica. In ultimele decenii, in afara de scepticismul sau chiar antirealismul unor filosofi postmoderni, cum sunt Nelson Goodman', Hilary Putnam'2 sau Humberto Maturana3, la aceasta mutatie au contribuit intr-o buna- masura doua domenii cu evolutii spectaculoase. Pe de o parte, este vorba de redeseoperirca si revalorizarea practicilor samanice de catre diverse miscari contraculturale" - hippy, flower power, psihedelism. New Age etc. Subiectul multiplu si imaginatia Abordarile si metodele care sa permita deconstructia imaginarului mediatic contemporan nu lipsesc. Ceea ce imi propun insa aici este sa merg dincolo de fenomene, de manifestarile concrete, la nucleul generator, la structura bazala a imaginatiei omului actual. Ca o prima aproximare. voi apela la distinctia dintre modernitate si postmodernitate, chiar daca, asa cum voi sugera in final, conceptul de anarhetip" pc care voi incerca sa-1 introduc se conjuga nu atat cu postmodernismul, ci cu ceea ce incepe sa se intrevada dupa acesta, cu o post-postmodernitate ce a nu a primit deocamdata un nume. In 10 studii de arhetipalogie am incercat sa arat ca una din trasaturile definitorii ale modernitatii a fost incercarea de a distinge si de a izola compartimentele spiritului si disciplinele umaniste corespunzatoare Intr-o analizapercutanta. Bruno Latour arata ca modernitatea poate fi

vazuta ca un proiect de impunere a puritatii si de anulare a ambiguitatilor si a paradoxurilor. In spaima lor fata de hibrizi si compusi, ganditorii moderni au folosit opozitiile si taxonomiile pentru a separa fenomene care in realitate functioneaza simbiotic. Natura si cultura, mintea si corpul, stiinta si arta, masculinul si femininul au devenit astfel polii unor dihotomii in cele din urma sterilizatoare5. Comunicarea intre nivelurile de perceptie si coerenta insasi a subiectului transdisciplinar ar fi asigurate tocmai de functia imaginarului". Mai mult, este posibil ca imaginarul sa fie chiar instrumentul prin care construim si experimentam diferitele noastre fatete sau idcntitati. El ne ajuta sa exploram dimensiunilc paralcle simultanc, interioare si exterioare.pc care intelectul, in calitatea sa de functie centralizatoare si totalizatoare. nu le poate surprinde.Poate fi, din acest punct de vedere, imaginarul este nu doar un instrument de deconstructie a unui subiect unic, dar si un instrument dc reconstructie a unui suprasubiect sau a unui subiect multiplu neexplodat si nemaladiv-functional. O asemenea arta se comporta anarhic sau anarhetipic13. Pentru a o descrie, propun conceptul de anarhetip".Dupa cum o sugereaza combinatia etnologica intre anarhie si arhetip, anarhctipul ar fi un arhetip sfaramat, un arhetip in care centrul de sens, logosul operei, a fost pulverizat, asemenea unei supernove (soarele vizibil sau invizibil in jurul caruia graviteaza materia carui) care explodeaza intr-un nor galactic de sensuri. Din acest punct de vedere, in istoria culturii europene poate fi delimitata o linie alternativa de opere in care nu mai apare un scenariu unificator, din care lipseste acel magnet capabil sa ordoneze pilitura dc fier a naratiunii. Sunt opere al caror principiu de constructie ar fi un anarhetip. Anarhetipul este asadar un mecanism poetic ce refuza logosul. Intr-o opera arhetipala, episoadele, scenele, imaginile se articuleaza una dupa alta, tintind spre un sens total; o opera anarhetipica evita. la fiecare noua articulate, scena sau imaginea care ar face sens" cu cea anterioara si alege o continuare imprevizibila. Nu este vorba doar de dorinta baroca ori avangardista de a provoca socul si mirarea, intonate care isi propune sa scoata, in cel mai bun caz, un sens din chiar aceasta dezarticulare, ci de o atitudine de revolta mai radicala, provocata dc o nemultumire profunda fata de scenariu! unic, integrator, fata de orice scenariu perceput ca normativ, diriguitor, imitativ si sterilizant.Arta plastica nu face exceptie. expozitii cum sunt SENSATION (NewYork, 2000) sau CREMASTER (expozitie itineranta. 2003) spargand, prin divcrsitatea tchnicilor folosite, toate tipologiile existente, nu doar artistice, ci si ale umanului. Pe de alta parte, este posibil ca insasi pretomia mai generala de a construi un concept riguros a) imaginatiei si de a defini o hermeneutica a imaginarului sa conduca in eroare sau pe o cale inchisa.In a doua jumatate a secolului trecut cand Gaston Bachelard si Gilbert Durand puneau bazele cercetarii moderne a imaginarului, asteptarile comune academice si stiintifice asupra fclului in care ar trebui sa se constituie o disciplina erau oarccum altele. Modernitatea era mult mai obsedata decat suntem astazi de preceptele pozitivismului si rationalitatii.Unul dintre castigurile postmodernitatii a fost o anumita

Umilinta hermeneutica. hranita de constiinta ca nu exista decat adevaruri relative si incomplete.Din perspectiva relativismului si pragmatismului postmodern, ceea ce ar trebui facut astazi nu este o cercetare teoretica asupra a ceea ce este imaginatia, ci investigatii concrete asupra modului ei dc functionare si rcproducere. Nu ar fi vorba deo simpla declinare a competentei sau a apetentei de a lucra o definitie conceptuala, ci de o optiune metodologica. A intelege in conceptual o arta care nu apeleaza la facultatile noastre intelectuale de ordonare.ci la participarea noastra senzoriala si fantasmatica. Intr-o cultura sau alta si sa-i urmareasaca ramificafiile pe cat mai multe din liniile de asociatii simbolice. Postmodernitatea a reusit sa depaseasca rezistentele modernitatii fata de subiectul multiplu. Ea a asezat discutia in planul mai larg al relativismului cognitiv, aratand ce antropologia si psihologia subiectului unic sunt doar un scenariu cxplicativ" intre altele. Asa cum nici o metafizica nu poate avea pretentia de a explica in mod incontroversabil Universul, nu exista nici o metapsihica sau o psihanaliza finala a individului. Omul postmodern a incetat se mai culpabilizeze politropia si policronia, acceptandu-le ca pe o fatalitate. Dar, pentru a ajunge la aceasta neutralitate, el a trebuit sa plateasca pretul rclativismului - dezontologizarea lumii. Conceptul de anarhetip" is,i propune sa iase din impasul postmodernitatii readucand discutia despre subiectul multiplu din planul reprezentaritor multiple ale subiectului in cel al structurii multiple a subiectului. Procesul de deschidere a subiectului descris de anarhetip se aplica nu doar indivizilor, ci si colectivitatilor. Or. si in acest caz. dincolo de anxietatea provocata dc ideea unei societati anarhice. distructive si stihiale, anarhetipul poate fi citit ca descriind, intr-un rcgistru rasturnat o realitate pozitiva, o situatie benefica. De aceea. ca o ultima insusire in definirea anarhetipului, as sublinia ca acesta nu trebuie inteles doar sub latura sa distructiva la adresa arhetipului, doar ca un instrument de deconstructie si dislocare a modelelor arhetipale. Anarhetipul nu ia nastere printr-o noua moarte a lui Dumnczeu", printr-o golire sau disparitie a arhetipurilor, ci, dimpotriva, prin multiplicarea si conjugarea acestora, ce provoaca anihilarea si echilibrarea lor reciproca. Tipologic vorbind. anarhetipurile se manifesta cu precadere in marile perioade de sincretism cultural, cum au fost Antichitatea alexandrina sau Renasterea. lstoric insa, ele par sa atinga maxima dczvoltare abia in epoca actuala, de sincretism planetar. Daca societatca contomporana merge intr-adevar in directia constituirii unei lumi globale, atunci aceasta mutatie paradigmatica va fixa anarhetipul. transformandu-1 dintr-un instrument de deconstructie (in postmodernitate) Intr-o figura ce descrie modul dc agregare a epocii in care suntem pe cale sa intram intr-o opoca anarhetipica.

Note 1. Nelson Goodman. Languages of Anthropology, Bobbs-Memll. Indianopolis, 196H. Ways of Wortdrnaking, Harvester Press. Brighton. 1968. 2. Hilary Putnam. Representation and Reality (Representation and Mind/. Tho MIT Preaa, 1991; Ethic* without Ontology. Harvard University Press. Harvard. 2004. 3. Humberto K. Maturana, La Realidail Objetiva o Construida t*. Anthropos Research 4 Publications, 1997. 4. Conn Etraga, 10 studii de orhetipiilogie, Edilura Dacia. Cluj-Napocn, 1999, pp. .'if- 'I 5. Bruno Latour. We Have Never Betn Modern, Harvester Whcatsheaf, Undra, 1993. 6. Alan Blcaklcy, The Animaluing Imagination. Totemiim. Vtxtuaiity and Eeocrittcum. St. Martin's Praia. New York & Macmiilan Press, Londra. 2000, p. 29. 7. Frednc Jameson, The Seeds of1\me, partes a doua .Utopia, Modernism, and Death". Columbia University Press, New York, 1994, p. AO S. Cornelius Castoriadis, L'inslitulion imaginaire de la socie'ie', Seuil, Paris, 1976. pp. 303-316. A se vedea, de asemenea, si Le monde morcele. Les carrefours du labyrinthe 111, Seuil, Paris, 1990. 9. Gabriel Liiceanu. lncercare in politropia omului si a culturii, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti. 1981. 10. Wlad Godzich, .The Subject of Globalization", confcrintA sus;inutfl In cadrul Scminarului .Global Mappings: Symbolic Geographies Revisited*, desfasurat in pcrioada 8-19 iulie 2002, la Central European University din Budapesta. 11. Basarah Nifoleni'ii. ..hiia>r"!ia:ie. r. ma^ri ar, imasrinal. Perspective transdisciplinarc", conferinia sus^inuta la Centrul dc Cercetare a Imaginarului din Cluj, 15 februarie 2006. 12. Corin Braga, Arhetipologia ca metoda comparatistd", in 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999. 13. Am preluat termenul anarhetipic" de la un tanar filosof bulgar, Boyan Monchev, care, intr-un studio, despre Ploton, vorbegte despre un mimesis an-arhetipic (sau an-arhic). opus artci care reflects ideile, arhetipurile. A se vedea Boyan Manchev, .La rupture de Platen. La philosophie contre la poe3ie". In SUMPOSION, Etudes en hommage au Prof. Bogdan Bogdanob, Sonm, Sofia, 2000. 14. Corin Braga, .Anarhetipul si sfArsitul postmodernitAtii", in Observator cultural, nr. 165-166 si 167/2003. 15. A se vedea Observatorut cultural, nr. 151, 2003. 16. Miruna Runcan, Modelul tealral romanesc. Eseuri de cr'Uicd si ontropotogie teatrald, Editura Unitext, Bucuresti. 2000. pp. 102 sqq. 17. Comentand si adoptand termenul de .anarhetip", Mirunca Runcan regaseste 0 serie de trasaturi ale acestuia in intregul tcatru romanesc contemporan. A se vedea .Teat nil si perspectiva anarhetipala", 111, in Observatorul cultural, nr. 185-186, 2003. 18. Corin Braga, .Mona Chirila si post-modernismul rogizoral", in Steaua, nr. 10, 2002.

19. A se vedea manifested mele Halucinaria - Resurectia onirismului" {Romania lilerard, nr. 6,1992) si .Uninsm estetic 81 omrism halucinatorm" {Rom&nia literard, nr. 21. 1992). 20. Harold Garfinkel, Studies in Elhnomelhodology, Polity Press. Oxford, reprint, 1985. 21. Hugh Mehan si Houston Wood, The Reality of Ethnomethodology, John Wiley & Sons Inc., New York. 1975. 22. Vczi D. Young si J.-G. Goulet <ed.), Being Changed by Cross-Cultural Encounters: The Anthropology of Extraordinary Experience, Broadview* Press. Peterborough, Ontario, 1994. De asemenea, B. Tedlock. .From Participant Observation to the Observation of Participation: The Emergence of Narrative Ethnography1-, in Journal of Anthropological Research, nr. 47, 1991, pp. 69-94. 23. Michael Harner. T/ic IVajo/^e S/iaman, Harper & Row, New York, 1980. 2-1. Michael Taussig, Shamanism, Colonialism and the Wild Man, The University of Chicago Press, Chicago, 1991. 25. Susan Greenwood, Magic, Witchcraft and the Otkerworld. An Anthropology, Berg, Oxford, New York, 2000. 26. Wilfrod R. Bion. Ganduri secunde. LuerOri selectate de paihanalizi, studlu inlroductiv do James S. GrotsUnn. cruducere din limba cngleza de Carmen Bujdei si Florin V Vladescu. 3. Freud, Binghamton, New York. 1993; Seminarii bratdiene, traducerc dc Virgil Slanciu. Binghamton si auj-Napoca, 1994 27. James S. Grotstein. .Wilfred R. Bion: O privire introductiva asupra victii fi operei sale", studiu introductiv la Wilfred R Bion. Ganduri secunde Lucrdri selectate de psihanaliza, od. cit., pp. 22. 28. Dorothea von Stumpfoldt, Daniel Benor si Ruth Benor, .Emotions I Body-Process'. .Part I - Healing Through I < .Part II: Theories and Evidence on Combining Imagery, Energy Medicine, and Awareness of N on-Local Mind*, In The International Journal of Healing and Caring, vol. 1, nr. Isi 2, 2001. 29. Studiile. care au dat na*tcre aea-nuimtei .metodc Tavistock", au fost puhlicale In volumul W.R. Bion, Expenenfe In grupuri (1961), apud James S. Grotstein, op. cit., pp. 13-17. 30. Charles Tart, Altered States of Consciousness, Wiley, New York. 1969 . Tranipertonal Psychologies, Harper, San Francisco, 1975 31. Gat tan Picon, Introduces la o esteticd a literaluriL Scmtorul si umbra lui, traducerc de Viorel Grecu, prefato dc Mircea Martin, Editura Univcra, Bucuresti, 1973. 32. Trimit la studiul mcu .Carlos Castancda si starile altera!* de constiinta". Sn Caletele Echinax, vol. 8, Rditura Darin, Cluj-Napoca, 2006. 33. A se vedea Andrew Newbcrg. The Mystical Mind; Probing the Biology of Religious Experience 'Theology and the Sciences) (Augsburg Fortress Publishers, Minneapolis, 1999>. Why God Wont Go Away: Brain science and the biology of belief (Ballantuc Books. New York, 20021, Michael Winkelman. Shamanism. The Neural Ecology of Consciousness and Healing (Bergin & Gorvcy, Westport, 2000). 34. tn acest sons este conceput Intregul volum tomatic Samanismul postmodern, din Caietele Kchinox, vol. 8. lucrat de studentii de la masteratul Jstoria imaginilor - Istorla ideilor* (2003-2004 fi 2004-2005) de la Pa cu! la tea de Literc din Cluj-Napoca.

35. Gianni VaUimo, Pier Aldo Rovatti (ed ). Gdndirea slaba Inducers de Stefan is Mincu, Editura Pontics, Constanta. 1998. 36. A se vodea Victor Neumann, .Perspective comparative asupra filosofiei multiculturale", inCaietele Echinax, vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Arhetip, anarhetip, eschatip Imprcstonanta sistemalicS a genurilnr gi speciilor din teoria literarfl moderniHta pare sfl rcsimtfl, eel putin dupfl 1989 incoace, un lot mai accentual fonomen de oboscal&. Aceasta nu atat din cauza vreunci contestari sau deconstructii postmoderne a esafodajului si a metodologiilor analitice, cat mai degraba chiar din cauza incheierii procrsului de clasificare si taxonomic. Dusa paJia la distinctii si definitii dc mare finete, genologia pare si-si fi cpuizat resursele de creativitate si de intores, sa fi spus dacA nu tot ceea cc era de spus, atunci tot ceea ce morita spus, eel putin In stadiul actual al eercetfirii literaturii. Un fenonwn asemanaior s-a Intamplat cava mni devrcme cu teoria figurilor de stil. Odata cu sinteza lui Pierre Fontanier. FiguriU limbojului (18211'. care a inventariat. a adus la zi si a fixat cam toate figurilc stilistice mostenite din retorica clasica, criticii si teorcticienii literaturii par aa fi abandonat tcrcnul, rflsufiand usurati ca tot ccoa ce era important de cercetat a fost cercetat. ca tcrenul a fost epuizat si BCOpul alius. Stim cu totii c8, in caz de nevoie. printr-o rapida infonnare in domeniu. ne-aui uuUin piucura instrumentele care sa ne pormita analiza celor mai complicate fenomene stilistice. Or. tocmai constant3 acestei posibilitati ne permite sa fa com economie de analiza rcspectiva. tn mod similar, teoria genurilor si a speciilor pare cu a devenit o constructie incheiata, In care nu mai este loc de investit un cfort creator. Po de alta parte, onto premutur do reclamato reconstruct a domeniului; nu a trecut sulicient timp si nu s-a acumulat suficient material nou care sa determine o repunere a intregii probleme dintr-un jnghi nou de vedere. Inclt. paradoxal, tocmai constiinta ca avem la iispozitic un foarte sofialicat aparat de analiza genologica. la care putom apela oricand dorim, face s3 scada vortiginos pasiunea pentru an asemenea demers si alunga interesul In alto directii. In schimb, tn centrul interesului au rflmas In continuare discufiile :are abordeaza morfologia culturala la col mai general nivel, col al macrostructurilor, nt paradigmelor. Desigur, nu mai este vorba de abordarea morlblogicfl practicatd in prima jumatnto a secolului XX de un Frobenius, Spongier, Worringer sau Wolllin; corcetarea actuals nu mai este substantia)istS si reificanta, ci functionalists si relationalS. Marile discutii actuale sunt suscitate de evolu'iilc globale de sistem2, de paradigmc precum cele de modernitate si postmodernitate. In acest cadru, inn propun sa introduc trei cnncepte tipologire, capabile si descrie macrostructuri si arhischeme - cele dc arhetip. do anarhetip : de eschatip. Arhetipul Arhetipul este un concept cu o vechime venerabila, ce coboara inapoi panS la Kilim din Alexandria. daca nu pAnii la Flulon. Desigur. termenul suscitS actualmente anumite re(ineri si idiosincrazii. El are un anumit aor vetust. care trimite la un mod depasit dc concepere

a problemclor. Traim intr-o lume in care un anumit scepticism nominalist ne face sfl privim cu mefienfa conceptul de .modele iniUaie". imuabile, situate Intr-un Mud tempus religios sau metafizic. Ipoteza existen'oi unor asemenea invariann cu prwrnla ontologies tare nu mai suscitfl de mult acccati adeziunc ca in fiiosofin anticfl sau in scolastica mcdicvalfl ori In neoplatonismul Renastorii. Pe de alta parte, conceptul de .arhetip" a fost compromis ai In variants sa psihologicfl. cc vede In el nu un invariant metafizic, cu o cxistcntS obieclivfl, ci un invariant antropologic, cu o exi stents subicctivfl. Mfl refer, desigur, la teoria jungiana a arhetipurilor, concepule ca nis.te nmtriec ulc unui prcaupua inconatient colecliv, teorie ne care opistcmologiilc actuale tind sfl o cvitc. In plus, arhetipologia lui Jung mai are si defectul do a fi fost invocata in vehicularon unui mesaj antisemit. ideea de invariann psihologici fund susceptibilfl de a scrvi drept suport pentru construc(ia unei tcorii a raselor Totusi, desi aceste obiectii si critici sunt validc. este pflcat ca ele sa dues la Ingroparea unui termen cu un potential conceptual si ideatic mult mai bog at fi mai venerabit decflt unele dintre cvolu|iile si derapajelc sale ideologice ulterioare. Chiar contestdnd in bloc sistcmul lui Jung, ar fi eronat dacS s-ar arunca In canal, odata cu apa din copaie. si ropilul terminologic. eel de .arhetip". tn definitiv, conceptul este cu mult mai amplu si nu se identified uccuptiunii pe care i*au dat-o Jung, Eliade, Durand sau oricaro all ganditor si filosof actual. Kste adevflrat, tocmai longevitatea lui la supus unui proces de amplificare ?i inflatie. care a dus la erodnreu unor contururi si profiluri bine laiate si la Encfirearea lui cu cele mai felurite con(inuturi si in(elcsuri. Ceea ce ar trebui asadar facut este o radiofrafic istorica a evolut>ei conceptului, capabilA sa izoleze accepViunilo diverse pe care Ic-a primit de-a lungul timpului si, intr-o a doua in*tan(A. si-i restabilcascA un sens operational. In volumul 10 aludii de arhetipologie, am distins trei marl sensuri pe caro termenul de arhetip" le-a primit de-a lungul culturii ouropene: un sens metafizic (in sensul ideilor platoniciene), unui psihologic (in sensul schomelor psihice jungiene) si unui cultural (in sensul /opoi-Ior sau foci-lor lui Curtius)3. In aceasta a trcia accept iune, arhetipul dosemneazA nujte constantc, mate invananfi ai unui curent sau ai unei culturi, fArA sA statueze nimic .compromitator* sau lipsit de acopenre in privin^a existenyei lor obicctiv-metafizice sau subioctiv-psihologice. Dezbarat de ambifiile ontologice sau antropologice, inteles In sons cultural, arhetipul arc toalA .modestia" necesarfi pentru a se oferi ca un instrument operaliv in domcniul studiilor culturalo. Acceptiunca sa cea mai simpla - si, prin urmare, cea mai eficace - este cea folositA !n domeniul filologiei. in ccrcetarea transmiterii si migrafiei vanuntelor unui text original En sistemuI de copiere practicat in Evul Mediu, arhetipul desemneazA textul pnm de la care pleacfl o Intreaga stemA de copii, este radacina arborclui genealogic alcAtuit din toate derivatele sale. A.:i'/.iiHi .L-.ul.n jrbfiipul iii Iiin11U- unci concept" culturaliste", am sfi dcfinesc prin struclurA arhclipala" o struclurS care se organizeur.fi In functie de un model unitar si centrat. 0 opera orhelipala este o opera In care se rcgasosto un scenariu cuantificabil, cu poate

fi identificat In opere similar?, alcAtuind un fel de osaturA, un tipar genetic al intregului grup de opere. Acest scenanu identificabil poate fi definit In termeni tematici sau in termeni formali. Id termeni tematici, toate marile mituri (athaice sau mod erne) se pot constitui intr-un scenariu arhetipal, cum este Cartea Facerii in /<-.; fi frafii sdi al lui Thomas Mann sau Odiseea in Uli*e al lui Joyce Nu IntAmplAtor, Northrop Frye vedea in Biblie .marelc cod" al literalurii ouropene4. Literature mondialfi poate fi decupatA, tematic, in marl corpusuri de texte a cAror gena familiala esto dtfl de un tipar arhetipal. Spre exemplu, Christopher Booker identified sapte rnari Jntrigi" ale epicii universale: cautarea. Infruntarca cu monstrul, evolutia dc la sAr&cie la bogafie sau de la inferior la superior, cAlfltoria, renasterea, comedia si tragedia*. In acelasi sens, pornind de la sintezelc lui Mircea Eliade asupra rilunlor si a initicrilor religioase", Leon Cellier1, Simone Vierne" sau Isaac Sequeira pentru romanul american* au definit marea clasfl a romanelor initiatice. La fel, pot H identificato altc sorii de texte organizate de teme precum catabaza in infern10. caiatoria somanicfl a suflotului", questa spirituaia13, regressuB ad uterum etc. Un asemenea demers se poate finaliza chiar cu un Dicfionar de mituri literare, cum este eel coordonat de Pierre Brunei". In termeni formali, schemcle arhetipale indica un principiu de organizare si de coerenta interna a unor opere asemdnatoare la nivelul arhitecturii. chiar daca sunt construite din .car&mizT tematice neomogene. Un astfel de arhetip formal, care organizeaza specia romanului din secolul al XVHI-lea englcz pana tftrziu in secolul XX, este asa-numitul BUdungtroman, romanul formarii unui caracter. Cuplarea epicului romanesc la ideca - de coloratura protestanta - de .destm individual" a in trod us un scenariu foarte riguros, care, tn romanul asa-zis modern, nu a mai Dermis vagabondajul si digresiunea necontrolata, care Isi fAccau de cap In romanul cavaleresc sau picaresc renascentist si baroc, ci a impus ordonarea acti.unii intr-o schema unificatoare - cea a mndclArii unui caracter. Definesc asadar prin opere arhetipale" acele opere care sunt construite in functie de o schema cxplicativd unitarfi, indiferent de natura si dc sorgintea accstci scheme. Un text arhetipal poate fi rezumat" In cSteva cuvinte sau fraze, rezumarea constand tocmai In identificarea scenariului unificator. Acest scenariu are rolul unei coloane vertebrale, care fmpiedicfl dczarticularea sau dezagregarea epicului. El este responsabil do impresiu de coerenta i de unitate a textului, oricato digresiuni si sort a re ar putea dezvolta discursul respectiv. Generalizand, se poate spunc cfl modelul arhetipal descrie o cultura bazata pe ceea ce Baudrillard numegte .man scenarii explicative" (fie ele rcligioase, ftlosolicc. istonce sau litcrare). O cultura arhetipala este o cultura dominata de schemele centra te si globalizante, care polarizeazA materia fantasmatica pe Ira see prestabilitc. ordonabile Intr-un sistem solar srmonic, de-a dreptul pitagoreic. Arhctipal.il ar defini asadar o metatipologie culturala, o paradigma dominata de opere cu o configuratie monopolars si totalizatoare, cu un centru bine definit si cu o coloana vertebrala rapid identificabiia Anarhetipul

In opozitie cu arhetipul si cu Hlruclurile arhetipale, poate fi definit un concept complcmentar - eel de anarhetip. Dupa cum este usor de vAzut, termenul .anarhetip" este compus din trei cuvinte grecesti: particula privativfl a, an (a-'\ Jarfl", ^anti", .contra") arkhaios (vechi", originar", prim") sau arkhe (inceput", ..origine") + typos, (tip", ..model"). Doufi cale doua, aceste radScini grecesti sunt deja prezente in conceptele de anarhieD (an + verbul arkhein, a comanda, a conduce") si de arhetip" {model originar", tip prim"). Anarhetipul ar fi asadar, dupa modul cum vrcm sa combinSm cele trei cuvinte, fie un model anarhic". Tie un antiarhctip". Conceptul de anarhetip" poate fi construit pornind de la teoria platonicianS a Ideilor. Dupa cum se stie, Platon considera cfi lumea realfl este o imagine (eikon), o copie (eidolon) a lumii ideale, alcdtuita din esente (eidos), din idei (idea). Multiplicitatea lumii empirice este rezultatul unui mimesis ontologic, al unei reduplicflri materiale practic incpuizabile a stocului de modele esen^iale. Ce s-ar Tntampla insa daca lumea roalfi s-ar abate de la modele si ar incepe sa se autogenereze an-arhetipic ? Acesta ar fi comarul metafizicii lui Platon. in dialogul Parmenide, Parmenide il confruntfl pe Socrate cu aporia urmatoare: Oare nu ar trebui sa afirmflm existenta unei forme separate, ideale si pentru lucruri ce-ar parea sa fie de tot rasul, bunaoara firul de par, noroiul si gunoiul"? Socrate marturiseste cS perspectiva dc a atribui o forma sau un prototip (paradigma) fiecarui element existent il tulbura- si ii da senzajia cA alunecfl intr-o prflpastie de vorbe goale"1*. Explicaria implicita sugerata de Socrate este ca asemenea lucruri nedemne nu sunt decat accidente. exemplare ratate, impcrfecte, ale formelor ideale. Vorbind despre apeciile artci imaginii, Strainul din Elca din dialogul Sofistui deosebeste arta reproducer^ cxacte, care da nastere la icoane (eikon), si arta fantezista, care da nastere la piasmuiri (phantasmal5. S3 presupunem pentru o clipa ca Demiurgul platonician ar incepe sa modeleze lumea fizica folosind drept model nu icoanele Ideilor, ci fantasmc sj piasmuiri aberante, incontrolabile si imprevizibile. Anarhetipurile implica activitatea unui mimesis anarhic, ce refuza conformitatea cu tipurile ideale si produce entitS(i fortuite si ireductibile, singulare, o galerie de mons.tri". intr-o asemenea situate, accentul ar cadea asupra quiditotyii existen^ei concrete, a individualitStii irepetabile, care nu depinde de un proiect sau de o tipologic prcstabilita, de natura metafizica, antropologica, p3ihologica, culturalfl sau dc alt fel. Cum isi propune sa o sugereze si numclc, anarhetipul este un concept care se manifesta anarhic fata de ideea dc model sau de centru. Arhetipul si anarhetipul descriu doua tipuri dc configuratii si de comportamente" imaginarc si creatoare. Structurile arhetipice sunt organizate in functie de un model central, core da sensul tuturor componentelor ce derivd din el sau care depind de el; structurile anarhetipice sunt structuri in care componentele se relaf,ioneaza anarhic, evitand sistematic imitarea vreunui model sau integrarea intr-un sens unic si cocrent. Desigur, opoziUa aici nu este intrc real si virtual, atat arhetipul, cat si anarhetipul avand occcasi rcalitatc, ceea ce le deosebeste fiind faptul ca unui are un nucleu organizator central, ca un sistem solar configurat in jurul unei stele, in timp ce

al doilca este difuz si lipsit de centru, ca un praf galactic care fie deocamdata nu s-a coagulat intr-un sistem solar, fie a rezultat in urma cxploziei unei supernove. Cum o sugereaza aceste doud mctafore in opozitie - a astrului si a norului galactic -, nu este obligatoriu ca arhetipul si anarhetipul sa derive unui din altul (desi ambele cazuri sunt posibitc); clc pot foartc bine sa coexiste fara sa implice o relate de succesiune. Este adevarat c5 termenul insusi de Ban-arhetip" este etimologic construit prin nega^ia unui termen preexistcnt - eel de arhetip -, dar aceasta negate nu presupune neaparat o derivable prin distrugere a ceva anterior, ci doar o organi/.are dupa un principiu centrifug, opus unui principiu centripet. Prin configuratia sa, arhetipul implica prezen^a unui principiu de inchidere, de finitudine si de completitudine. O opera arhetipalS are o rotunjime care nu ii permite amplificSri si dezvoltari nelimitate si necontrolate. Desigur, orice schelet organizator admite dczvoltilri imprevizibile, dar aceasta in limitele unci tolerance care garantcaza coerenta intregului Depasirea acestei ai&surj ar duoe la ezplozia totului, la disolutia sensului. Anarhetipul, in schimb, este prin insflsi definitia sa o forma deschisa, prclungibila, continuabila. Secventol<? sale se inlantuie fSra sa depinda de un centru de gravitate, incSt ele se pot indeparta unele de altele oricat de mult, pe cele mai neasteptate traicctorii, f&r& sa pcriclitczc prin aceasta ncbuloasa din care fac parte. Am sS dau un exemplu: Manuscrisul de la Saragosa, fantastul roman al lui Jan Potocki, este construit pe o schema arhetipalfl initierea protagonistului, Alfons van Worden. Pe aceasta linie narativa sunt grefate insa o serie de povestiri si anecdote care depflsesc cu mult cantitatca dc epic inchinat povestirii principale. Ce s-ar intampla daca, imaginand un mic experiment teoretic, am cxtrage din roman coloana vertebraia a schemei inifiatice si am pflstra doar carnau.i sa epica periferica? Am obtine un fel de molusca narativa, in gcnul celor 1001 de nopfi. Unui asemenea nevertebrat i se pot alipi oricate episoade si S6CVen(e noi, farfl ca aceasta sfl dcranjeze vrcun simt dc coerenta si de finitudine. tn aceeasi situate se afla o alta carte aiuritoare, Alice in fara Minunilor, un cosmar imbrScat in haina unui basm. Construita dupa principiul asociatiilor onirice, cartea este alcatuita dintr-o suita de tablouri si intSmplari care nu se aduna ei aransam-*' nu 8e combinfl Intr-un scenariu unitar. in oricaro moment al putea fi insorat un alt cpisod, fara ca aceasta sfi dauneze blului, tocmai fiindca natura acestuia este anarhctipici Introducerea unui concept precum eel de .anarhetip" mi se pare necesara pentru a da seama de o serie de opere si. Intr-un sens mai larg. de configuratii culturale si sociale. ExistA mai multe opere (care pot fi lilcrare, dar si cinematognifice. muzicale. plant ice etc.) care, in lipsa unui concept capabil sa le asume. risca sa fie perccputc ca niste robuturi. ca niste abateri de la o norma general acceptnta. Cum de obicei o asemenea normfi are toato nluurile unui canon, conferind adicfl vnloare, operele care ics din acest canon sunt relegate in periferiile nonvalorii. ale inexprrmvului. ale inintelitfilulului Singura jansA pe care o au creauile noncanonice de a se impune Intr-un mediu arhetipal" este aceea de a poza ca exceptii. care sa fie acceptate tocmai In postura lor de bizarerii, de singularitati care, In definitiv,

nu fac decat sfl puna mai bine tn valoare norma insSsi. Ma gandesc, spre exemplu, la opere precum romunole lui Boris Vian sau Sotronul lui Cnrtaznr, opere atipice. deconstructive ale canonului, cure insa au fost validate tocmai ca ciuditcnii ce iau In rAspAr marilo modele. Or. dincolo de asemenea exemplc de intrusi ce nu fbhl totusi acceptati in canon dupa ce au fost bine aseptizari. cxistA serii intregi de crea(i care circuia si au circulat pe trasec paralele cu cele ale paradigmei oficiale. In marea sa sinteza asupra .anatomiei" genurilor literare, Northrop Frye acorda un loc si scrierilor subordonate unei .tehnici a dozintegrSrii" Astfel, criticul diagnosticheazfl un comporlament creator comun in ,haosul exuberunt" al scrierilor lui Pctronius, Apuleius. Rabelais. Swift. Voltaire (Micromegas), pe care le-am putea Integra in uso-numitele .calainrn extraordinan acest gen de satira fantastica desfunytax* asociatiile obisnuitc. reducand expenentja obisnuila la una din mullelc categoni portibllc si cvidentiind fundamental ipotelic als ob a] gandini noastre"*. Totusi, Northrop Frye vede aceste opere, pe care le incadreaza in genul satiroi, doar ca niste excrescen^o ale marilor arhetipuri literare, ce isi trag sova din contestarea si distrugerea normclor. In schimb, in ipoteza mea, anarheupurile nu sunt niste simpli parazi(i deconstructivisti ai arhetipurilor. ci au autonomia si raliunea lor interna de a exista. Desigur. nu este greu de vazut ci. In marele sAu ansamblu. canonul cultural european a fost eel al artei arhetipale, in tcrmcnii propusi aici. Creatiile ngreatc si apreciate au fost operele care sunt construite pe un scenariu intoligibil, logic, central si monodrom. Dar In preajma ^i tn afara acestui super-mainstream au ramas constolatii si galaxii de crcatii pe care de obicei critica le califica drept dczlanate, haotice, desccntrate, prolixe. fara mesaj, ininteligibile, prost construite. rcbutate. Ce s-ar intdmpla InsS daca am descoperi c& judecata de cscc pusa aceslor opere s-ar dovcdi a fi rezultatul nu al unei reale scaderi, ci al unei incompatibilitati de paradigme? Conceptul de anarhetip" isi propune sa afirme existenta unor strucluri atipice acolo unde nu se vede decfit lipsa de structure. Mai mult, sa deculpabilizeze configurafiile descentrate si multipolare pe care canonul arhetipal le exclude de la valoare. In continuare, am sa dau drept exemple de crea^ii anarhetipice nu opere individuale, ci seturi sau corpusuri de opere care, In diverse perioade ale literaturii europene, au fost considerate drept _subliteratura". Prima clasa este reprezentata de romanele Antichita^ii terzii, romane calificate drept alexandrine, Intr-o acceptiune relativ peiorativa. Romane de caiatorii imaginarc, de inventii mitologice, de picarcsc avant la lettre, aceste scrieri - cele ale lui Lucian din Samosata, spre exemplu - au fost tratate mai degraba drept niste amuzamenle si fantezii, drept epifenomene sau excrescence ale marii Uteraturi ale carei modele canonice erau epopeca, tragcdia, poemul filosofic etc. Al doilea corpus este eel al romanelor cavaleresti din perioada Renasterii, care au inflorit pornind de la Amadis de Gaula si au fost paralizate abia de catre Don Quijole. Dand frau liber unor impulsuri imaginative total incontrolabile, aceste romane urmcaza cele mai stufoasc si nevcridice cai narative, comportfindu-se anarhic fata de orice idee de organizare, de finitudine. Daca ne gandim bine,

chiar si romanul lui Cervantes, care a vestejit gcnul, nu este In sine mai unitar structurat, putand sa continue oricat de mult, ori chiar sS sarfl Intr-un alt gen (In romanul pastoral, spre exemplu, umenintand sa distruga in felul acesta inc3 o specie). Un al trciloa corpus de opere anarhetipice este eel al caiatoriilor extraordinare, care a cunoscut in secolcle XVI-XVIII o inflorire formidabila. La sfarsitul secolului al XVIII-loa, in preajma Revolufiei franceze, un editor numit Gamier a gasit chiar de cuviin(a sa selecteze din masa enorma de tcxte dc acest gen un numar relativ mic, dar care totusi au alcatuit o impresionanta colectie. In 39 de volume, de Voyages imaginaires, songes, visions et romans cabalistiques, de o exuberanta inventivitate". i pc acestea, critica le desconsidera, atribuindu-le unei subliteraturi fanteziste, fara prctcn^i, plaiziriste. Ca exemplu simptomatic ar putea fi oferit romanul labirintic al lui Margaret Cavendish, The Blazing World, publicat in 1668. Structura lui anarhica (precum si caracterul fantezist al ducesci Cavendish) i-a facut nu doar pe contcmporani, ci si pe analistii moderni sa considere cartea, dispretuitor sau condoscondent, o acriere ratai.i. un moft" literar. Frank E. Manuels. unui dintre marii taxonomisti ai nara(iunilor utopice. nu include The Blazing World In canonul genultii (pe care de altfcl II defineste foarte generos), tratand-o drept o carte dclirantA, pe rare o com para cu cazul Schreiber al lui Freud1*. O alU comentatoarc. Marina Leslie, are dreptate sfi entice ,execu(ia" lui Margaret Cavendish, arfitand ca Manuels suprapune fic^iunea si realitatea si da curs propriilor sale aprchensiuni privind depasiroa granit^elor normalitadi psihicc, ale normelor de comportament social, ale preferintelor sexuale si ale identitatii do gen19. Dincolo insa de prejudecfiulo falocrutico, cxcluderea unui asemenea roman din literaturA (si distribuirea lui putologicului) poate fi explieatfl prin compoziUa lui anarhetipicS. CA atacurile impotriva unor asemenea clase de opere s-ar putea totusi sA nu fie atat de indrcptAtite o sugereaza creatiile. mult mai sigure de ele Insele in rebeliunea lor anticanonicA, dintr-o a patra epocA - cea contemporanA, postmodernA (cu rAdAcini insA bine ImplAntato tn modernitate). In aceasta epocfl au proliferat operele .anarhice". rebele fii[h de scheme si modele. Cel mai evident exemplu rflmane desigur eel al lui Nietzsche, care a spullierat toate pretenUile sistemico ale metafizicii si istoricide lip hcgeliiin. (> mostrA a presiunii exorcitate de mcntalitatca arhetipalA canonicA o constituie toate tnccrcarile comentulorilor ulteriori de a inchega fragmcntele nietzscheene Intr-un sistem. Anarhctipic in raport cu standardele epocii s-a comportal si mares serie a lui Proust, atAt de greu infeleasA si acccptatA tocmai din cauza logicii sale nearhitecturalc, care aminlegte de biologia organicA nevortebrata. Romanul V. al lui Thomas Pynchon este un all text construit anarhetipic, ce a deschis, pnntre allele, calca postmoderniiatii. Aaffizi, recurcn(a scrierilor anarhetipice, ce Irezesc perplcxitatea. ce nu pot fi povestilo oi par sfl nu aiba mesaj, fiindcfl nu au o structura logocentricA, este in continuA crestere. Or, spre deosebire do corpusurile de opere pe care le cvocam anterior, pe care propria" lor autori, autoculpabilizati de felul In care fficeau ui de imaginable, le considcrau probabil ei in;i-ji drept subliteraturA, operole anarhetipice contemporane par sA re fuze tot mai insistent acuza de nonvaloare

pe care le-o atrage noncanonicitalea. lipsa unor asemenea complexe de infcriorilate axiologica (cum se Intampla cu filmcle lui Fellini, Bergman sou Tarkovski) sugereaza limpede ca autorii respectivi asuma In mod dclibcrat ceea co s-nr putea numi o altS paradigma creatoare - cea anarhetipicS. Eschulipul In ".trail, refieciAnd asupra corpusurilor dc texte invocate anterior, se poate demonstra cA cxista si o a trcia configurate, ireductibilA la vreunn dintre cele doua tipologii. Am sA invoc dropt exemplu pentru aceastA a treia lipologie ciclul romunelor Afese* Itotunde. La o prima vedere, in contrast cu romanelc cavalercsti din Renasterc, care au o configurate anarhclipjcA. poemele si romancle cavalercsti din seria Graalului par sA se distribuie parndigmei arhetipale. PledeazA in ace.st sens ideea cfl ele sunt construite pe un scenariu user identificabil - eel al cautArii initiatico, a cArci incununare o reprrzintA questa Graalului. La o a doua privire InsA, analizAnd istoria cunslituirii accstui corpus. lucrurile nu mai sunt atAt de limpezi. RamificaLiilc operelor de factimi arhetipalA pleacA de la un model originar. pe care sunt construite variatiuni, fie cA aceste varia(iuni sunt tematice (opere inspirate dintr-un mit sau un ritual, spre exemplu) sau formale (cArUlc concepute pe tiparul Bildungsroman-ului. spre exemplu). Or, In cazul ciclului Mesei Rolunde, simbolul Graalului nu ajunge sa patahzcze aten(ia opica decSt Intr-un stadiu turziu*. Chretien de Troycs II trimite intr-adevAr pe Porceval, in romanul omonim (cea 1183), in cAutarea misteriosului Graal, dar il face sA rateze questa. ContinuArile imediatc. mai mull sau mai putin anonime. Gauvain (sfarsitul secolului al XIMea), Perceval (cea 1205-1210). Manessier (cea 1210-1220), sau a lui Gerbert de Montreuil (cea 1225-1230), nu reusesc nici cic sA fneununeze incercarca. Robert de Boron, fn Joseph ou I'Estoire duu Omul (cea 1191-1200) gi in trilogia in prozA ce i se atribuie (ulcAtuitA din Joseph, Merlin si Perceval), romanul francopicard Perlesvaus (cea 1205) si Wolfram von Eschenbach In al sAu Parzival (cea 1205) ofcrS variant)' diferite asupra naturii Graalului (cupa de la Cina con de tainA. ncstemata din fruntea lui Lucifer dinainlca cAderii etc.). Abia cu vulgata arthurianA" in prozA (Estoire del Saint-Graal, Lancelot, La Quente del Saint-Graal, La mort le roi Artu), care reia, sistemahzeazA si definitiveazA crestinarea simbolului, cAutarea Graalului devinc aventura suprcmA. dcstinatA alosului. cavulorului pur. La Queste del Saint-Graal (ecu 1220) impunc figura lui Galuad, care apare nu atat cu un prim cnvalcr (un proto-lip). ci ca un ultim cavaler (un escha-tip). care vine nu sA deschidA. ci sA inchidA un scenariu*1. Rescrierile ei continuarile ullerioare, Le Roman du Graal (cea 1230-1250), Perceforest (cea 1340) si ciclul lui Thomas Malory (secolul al XV-lea) vor fixa definitiv tiparul. Corpusul romanelor cnvuleresti modievale Incepe asadar cu o questa esuatA. cu o rat are. cure nu face decat sa incite la noi caulAri. Eposul cavalere* se dezvolla in spa(iul deschis de acest esec, avAnd drept coloana verlebralii un scenariu ncfinalizat, ombrionar. Kumanolo Mesei Rotunde par o suitfl de tncercAri narative care roiau moreu tentativa de a da o finalitate avcnturii. dc a gasi un punct de boltA schemei epice. Din cauza aceasta. ele lasA impresia unui haos

narativ, a unui labirint dc InlfimplAri. R. Lathuilliorn vorbesto, in cazul romanului Estoire del Saint Graal (cea 1225-1230) de o forfotcala de episoade. de o imprAsticre aparent stangace, de o incapacitate de a construi o arhitectura unificotoare, de o serie de .povestiri oxplcdalc"a Pentru a descrie aceasta .structuri spartA". Michelle Szkilnik prnpunc o sene de metafore luate chiar din roman : Ja beste diver**" (monstrul compozit), copocul cu o mult,ime de ramuri. magnetul si insula rotitoare, arhipelagul1'1. Toate acestea sunt niste posibile metafore si pentru conceptul de anarhetip. Totusi, romnnt'le arthuricne nu ramAn in stadiul anarhctipic. OdalA cu reusita lui Galaad, piatra de boltfl este asozata, schema sc finulizcazA. Michelle Szkilnik descrie astfel aceasta evolulie: La origini exista un haos de materia, dc povestiri, dc motive In derivs Estoire inceareA sa orgamzcxe acest haos, sA dea predominant* fortolor centripctc. Ea tinde spre nccst scop ideal pe care si-l prupun toalo marile numme romsncati din socolul al Xlll-Iea: dc a crea. dupa modelul lui Dumnezeu, un univers courent, chiar daca foarte divers, si anume ciclul Lance lot-Graalul. Estoirr rcprexintA o exlremitate a a cestui continent, atat de avansaia In mare. IneAt nu reusestc sa-si sudeic toate componenlele si spare sub forma unui arhipelag1*. OtlafA cu inchiderea procosului. crentivitatca schemei pare a se epuiza si ea, ciclul se incheie si specia so stingc. Intro astfel de situate, avem dc-a face cu o schomA arhetipalA, care insA nu esle data de la inceput, sus^nand gencrarca avatarurilor, ci se construieste si so finalizcazA pe parcurs. DacA structura arhetipalA descrie un ansamhlu depinzftnd de un model unic si central, eventual preexistedt si generator, iar structura anarhetipala descrio un ansamblu care cvitA patternul si cvoluoaza liber, uparent haotic. atunci mai exislA, iata, un al trcilea tip de structuri, in care componentclc se miscfl schitand treptat un pattern. Aceste structuri ar avoa o orientare tclcologicA, ele nu porncsc de la un arhetip, ci tind sA so organizeze abia cAtre sfarsitul existentei lor. In cazul lor, ar fi impoaibil de ghicit cu anticipate sau de dedus logic modelul spre care se indreupta, asa cum sc intampla. spre exemplu, in cazul unui embrion a cfirui conformutio finalA ar putea fi cititA teoretic in informatiu din ADN-11I slut Modelul final ar 11 rezultatul unor evolurii improvizibile. determinate do factori aleatorii, necuprinsi in nici o achemA initials. Totusi, orientarea InHflai spre un sens final poate fl intuits, ea este prezentS ca o umbrS sau o siluetS fugitivS. inefabilS si imposibil de fbcat panS cind miscarea sau evolu(ia nu a ajuns la capSt. Pentru asemenea structuri tcleologice as propune, prin si metric cu termenul de .arhetip". In care arkhaios inseamnS .vechi", .prim", .originar". termenul de .r-whalo-Up', de la adjectivul grec esc halm, eschata,escha!on. .ultimul", .ultima" sau, pentru a evita cacofoma. mai simplu - esc ha tip. Arhetipalul si eschalipalul sunt douS configuratii invcra simetnee. care, ambele, so dcosebesc de anarhctipal prin prczcn(a unui logos ordonator, a unui scenariu unic, a unui mesaj totalizator fi centralizatur. Ceea cc le dcesebeste este punctul ocupat, fn evolufia intcrioarS a acestor opere sau corpusuri de opere, de cStre scenariul organizator. Cand acest scenariu se situeazS in momentul originar, generator,

corpusul respectiv sc dczvoltS arhetipal; cand el rezuItS abia in final, rezumator si toloologic, corpusul este eschatipic. In inchcicre, am sS dau un exemplu care pune In paralcl tipologiile arhetipalA si cschatipalS. Este vorba de literature qamanicA. Dupa ultimcle cercctAn asupra samanismului Siberian, fScute dc Roberte Hamayon**. mitul nu ar fi aeea naratiune primordiala, onginara, exploratorie. cum It vedeau Mircea Eliadc si ceilaltt filosofi si istorici ai religiilor de la jumAtatea secolului XX, ci doar un produs denvat, alterat, in bunA mAsurA defunctionalizat, al naratiunilor samanice. In samanismul preistoric, eel al societatilor de vAnAtori si pescari, samanul intra, cu ajutorul halucinogenelor si al alter mijloace de alterare a constiintoi (dans. muzicS ritmicA etc.), Intr-o stare de transS caro !i pormitca calfitoria intra rcolitotc paralclfi. Adeseori. pentru a face acousta, ol pSrSseste forma umanS si intrA in contact cu fiinte nonumane, cu care stabileste o comunicare nonlingvisticS, mai apropiatS de sunetele animalelor sSlbatice. La rcvonirea in sine, .samanul trebuie sS povcsteascS celor din asistentA ceea ce a trfiit, ce a descoperit, ce i s-a relevat, sa punS dcci In cuvinte o experientA nonverbal a Povestirile din samanismul primitiv erau asadar naratiuni informale, urmArind meandrele unor experiente extatice incontrolabile. Ele nu rcproduceau un scenariu arhetipal, o poveste exemplars, ci mai dcgrabA explorau o rcalitate In curs de constituire. Scenariul cSIStoriei samanice, geografia si traseele lumii de dmcnlo nu se degajA decSt treptat, prin acumulari si depuneri, prin coroborarea si sinteza tuturor acestor relatAri. De aceea, as spune cA palternul cSIStoriei initialice samanice ia nastere la modut eschatipic. el uu preexists relatSrilor primitive, ci emerge prin Insumarea lor palimpsesticS. Odata insa cc acest eschaUp est. configur.t prin traditie si fuat pnn nlualizare, cl incepe sa functioneze ca un arhetip pentru noi corpusun de crca^ii. Aceasta so tnUmpla in momentul in care sumanismul decade din funcriilc sale religioase si oste aculturat prin contactul cu alte religii, cum au fost, pentru siborieni, budiamul, crestinismul si mahomedanismul Schimbarea de comportament religios blocheaza creativiUtea samaniamului. iar scenariile aceatuia. inghcVale de acum. rAmAn sA ac^ioneze ca niste modele originaro, ca niste arhetipuri. tucrul acesta este vizibil in asa-numitelo epopei (^IKili^rsn-p^re) ale triburilor turcicc si mongole asiatice, sau in basmele fantastice rusesti. Acestea sunt niste duzvultAri si varia(iuni pe un scenariu arhetipal, a cArui anatomie a fost pusa in evidentfi de cAlre VI. Propp. SimplificAnd. rpopeile asiatice ei basmele fantastice sunt corpusun care pleacA din punctul unde s-a tncheiat un alt corpus narativ - eel al culturii samanice siberiene. Kle au la ImizA un arhetip - cAlAtoria ini^iaticA - ce a functional ca un punct de sosire. ca un cschatip Intr-o perioadA anterioara. In mod similar, miturile functioncazA si ele ca niste arhetipuri, ca niste ..povestiri exemplare", cum ar spunc Mircoa Eliade, ca mate iiarahiini explicative care dau coloana vertobralfl unei mitologii sau religii. Stereotipizate de traditie, fixate prin dogme si servind drept suport pentru ritualuri si liturghii. miturile sunt ,tipuri originare" pentru traditia religioasA respectivA. Pe de altA parte, miturile Inccp EA-si piarda structura arhetipalA din momentul in care fascinatia

numinoasfl a religiei din care fac parte se estompeazA, iar traditia care garanta stabilitatca lor inccteazA sA mai exercilo un rol normativ. Un asemenea fenomen de destructurarc a unui corpus mitologic ar fiuiea fi pus In evidcnfA In legendele Irlandeze din secolele Xll-WI, legendc in care cAlugArii crestini au cules mitologia celtica agoalelilor. intr-un sens foarte larg, s-ar putoa spune ca literatura msAsi este o iogrudare anarhetipicA a mitologiitor, In calitute de mostenitoare aicA ei desacralizatA, deci libera si anarhk-A, udeseori .ereticfl", a iccnariilor religioase. Arhetipul, anarhetipul si eschatipul desemncazi asadar trei confiruratii distincte. Arhetipul si eschatipul sunt doua varietati ale lceloiasi tipologii. Ambole se caractorizeaza prin prezenta unui logos irganizator, cu difcrcnta ca centrul totalizator sc afiA in cazul arheipului In punctul initial, iar In cazul eschatipului In punctul final al is r i i.. ::u i n -pcctive. Anarhetipul se afiA in opozitic cu aceste doua 'ariotati, caracterizAndu-sc prin lipsa structurii ccntralizaloarc. Ambele netaconfiguratii, arhetipul si eschatipul pe do o parte, anarhetipul de ccalalla. se cer recunoscule si apreciate ca modele paradigmatice distincte, pentru a se evita deprecierile, devalorizarile, renegarile, excluziunile si anatemele date-rate aplicSrii unei grile improprii de analiza unor opere ce (in de modelul opus. Este evident in general ca epoca moderna, pozitivista si logocentrica, este dominata de configurable arhetipale, dar si ca arta actuals, rebela in privinka modelelor totalizatoare, a marilor scenarii explicative, exploateaza tot mai mult creativitatea anarhetipicS, ce trebuie din cauza aceasta acccptata ca o paradigm9 de sine stStStoare, si nu ca un rebut sau o excresccntS a canonului arhetipal.

Note 1. Pierre Fontanier. FigurUe limbajului, Editura Univers, Bucuresti, 1977. 2. Exemplars tn acest sens este cartea lui Thomas S. Kuhn, Structura revolutiitor sliinfifice, traducerc din englezfi de Radu J. Bogdan, Editura Humanitas, Bucuresti. 1999 3. Corin Braga, 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia. Cluj-Napoca, 1999. 4. Northrop Frye. Marele cod- Biblia st literatura, traducerc de Aurel Sasu si loana Stanciu, Editura Atlas. Bucuresti, 1999. 5. Christopher Booker. The Seven Basic Plots: Why We Tell Stories, Continuum, Londra. 2004. 6. Mircca Eliade, Mituri, vise si mistere, tn vol. Eseuri, traducere de Maria IvSnescu si Cezar IvSnescu, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1991; Nasteri mistice, traducere de Mihacla Grigorc Paraschivescu. Editura Humanitas, Bucuresti, 1995. 7. Leon Cellier, Porcours initiatiques. Editions de la Baconniere et les Presses Univcrsitaircs de Grenoble, Neuchatel. 1977. 8. Siiiiuuu Vierne, Kite, Roman, Initiation, Piussus Uiiiverailuimb de Grenoble, Grenoble. 2000. 9. Isaac Sequeira, The Theme of Initiation in Modern American Fiction, Gcetha Book House, New Statue Circle, Mysore (India), 1975. 10. Spre exemplu, loan Petru Culianu, Calatorii in lumea de dincolo, traducere de Gabriels si Andrei Oisteanu, prefa(& si note dc Andrei Oisteanu, Editura Nemira, Bucuresti. 1994; Pierre Brunei, Revocation des marts et la descente aux enfers, Societe d'edition d'enseignement supcricur, Paris, 1974. 11. Spre exemplu. loan Petru Culianu, Psihanodia, traducere de Mariana Ne^ Editura Nemira. Bucuresti, 1997. 12. Spre exemplu, Robert M. Torrance, The Spiritual Quest. Transcendence in Myth, Religion, and Science, University of California Press, Berkeley, Los Angeles si Londra, 1994. 13. Dictionnaire des mylhes litteraires, sous la direction du professcur Pierre Brunei, Editions du Rocher. Paris, 1988. Mircea Bliade, Mituri, vise si mistere, in vol. Eseuri, traducere de Maria Ivanescu si Cezar Iracescu, Editurn StiinQfiea, Bucuresti. 1991, Natteri mistier, traducere de Mibaela Grigorc Paraschiveacu, Editura HumaniUs. Bucuresti, 1995. 14. Platen, Parmenide, 130 c-d, 132 d. In Opere VI, editie IngrijitA de Constnntin Noica si Petru Crania. Editura 9tiin(ifica f Knciclopedica. Bucurefti, 1989, p. 88. 15. Platan, Sofistul, 236 c. In Opere VI, od\\ie tngnjit* de Constantin Noica si Petru Cre^ia, Editura Stiintifica si EnciclopedicS, Bucuresti, 1989, pp. 339-340. 10. Northrop Frye, Anatomia erilieii, traducere de Domnica Sterian si Mihai SpAriosu, Editura Univers, Bucuresti, 1972, pp. 296-297 17. Gamier, Voyages imaginaires, songts, visions et romans cabaliatii/ues, A Amsterdum, et sc trouve a Paris, Rue et hotel Serpente, MDCCLXXXVII 117871.

18. Frank Edward Manuel (od.). Utopias and Utopian Thought, Boacon Press, Boston, 1967. 19 Marina Leslie. Renaissance Utopias and the Problem of History, Cornell University Press, Ithaca fi Londra, 1998, p. 130. 20. Cf. Michel Roqucbert, Le* Cathares et le Oraal, Editions Privat, Toulouse. 1994 21. La Quite du Graal, edit:* prezentsta si ingrijita de Albert Beguin fi Yves Bonnefoy, Seuil. Paris. 1965. 22. R. Lathuilhere, F.vo!ution do la technique narrative dans le roman inhurifii en prose ou cours de la deuriem* moltie du XIII* siccUV. in Etudes de langue el de lilUrature franeaise offertes 6 Andre Ixxnly, Nancy, 1980. pp 2QS-20G. 23. Michelle SikHnik. L'Archipel du Graal Etude de I'Esloire del Saint Graal, Librairie Droz, Geneva. 1991. pp. 7-8. 24. Ibidem, p. 9. 25. Roberte llumayon, La chaste a fame. Esquisse d'une thiorie du chamanisme sibtrien, Societe d'ethnologie, Nanterre. 1990.