Determinarea Relatiilor

intermaxilare centrice.
Ocluzatorul si articulatoarele.
Tehnici de montare a dintilor
artificiali in edentatia totala

Introducere
Determinarea i nregistrarea relaiilor intermaxilare
centrice la
bolnavii cu edentaii totale este una dintre cele mai difi
cile si de mareresponsabilitate etape de confecionare a
protezelor total mobilizabilc.De precizia realizrii acestei
manipulaii depinde in mare msura calitatea si succesul
confecionrii protezei totale.
Scopul lucrarii:
Insusirea etapelor clinice la determinarea relatiilor
intermaxilare centrice in edentatia totala, a metodelor
de montare a dintilor artificiali, a aparatelor ce imita
miscarile mandibulei si rolul cinstruirii arcadelor dentare
la reabilitarea pacientilor edentati total.
- prezinta un raport
mandibulocranian in cadrul caruia mandibula se
instaleaza fata de maxila in asa mod ca condilii articulari
ai mandibulei ocupa in fosele articulare o pozitie de
retruzie nefortata fata de baza pantei tuberculului
articular, indiferent de prezenta sau absenta totala a
dintilor
DVO in edentatia totala
este distanta dintre punctele subnasion si gnation cand
dintii se afla in intercuspidare maxima (IM). Se
mai numeste si dimensiune verticala de intercuspidare
maxima (D.V.I.M.). Spre deosebire de etajul inferior care
poate avea dimensiuni multiple, DVO are o dimensiune
constanta pentru ca este dimensiunea care se masoara
cand dintii sunt in contact.

Spatiul liber de vorbire
Este un spatiu individualizat si marimea lui v-a varia in
raport de caracterul fonatiei. Maximal el se v-a
manifesta la pronuntarea vocalei A iar minimal la
pronuntarea consoanei S
Spatiul de inocluzie fiziologica
Este acel spatiu care se instaleaza in relatia de postura
mandibulara, atunci cind se exista un echilibru dintre
muschii ridicatori si coboritori ai mandibulei si sunt intr-o
stare de relaxare fiziologica relativa, care variaza de la
1-6 mm, iar in mediu constituie 2-3 mm.
Etapele determinarii relatiilor intermaxilare centrice in
edentatia totala
1)Modelarea curburii vestibulare a sablonului cu bordura de ocluzie la
maxila
2) Stabilirea inaltimii bordurii de ocluzie la maxila
3) Stabilirea nivelului si a directiei planului de ocluzie
4) Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie
5) Determinarea si inregistrarea relatiilor intermaxilare centrice
6) Determinarea liniei mediane
7) Determinarea liniei caninilor
8) Determinarea liniei surisului
9) Determinarea culorii dintilor artificiali
10) Determinarea formei dintilor artificiali conform tipului facial
Modelarea curbii vestibulare a
sablonului cu bordurile de ocluzie
Curbura vestibulara a bordurii de ocluzie a ablonului
superior constituie reperul folosit de tehnician n
amplasarea feelor vestibulare aledinilor frontali
superiori. Curbura vestibular poate fi modificat,
nfuncie de criteriile fizionomice, prin depunere sau
radiere de cear
Determinarea inaltimii bordurii de ocluzie la
maxila
Dup N. V.Kalinina (1979), lungimea buzei de sus variaz de la un pacient
la altul, de accea marginea bordurii de ocluzie infuncie de lungimea buzei
de sus este amplasat cu 2 mm mai sus, la nivelul saucu 2 mm mai jos dc
marginea buzei. Acest element este relativ, el depinznd de gradul de
atrofie, dc activitatea funcional a muchilor buzei, dc aceea aprecierea
inlimei planului dc ocluzie faa de buzade sus este individualizat pentru
fiecare caz n parte.

Stabilirea planului de ocluzie dupa Fox
Se determina cu ajutorul aparatul Fox. Portiunea intraorala a
dispozitivului este aplicata pe suprafata orizontala a borduriide ocluzie in
cavitatea bucala. Portiunea extraorala a dispozitivului in asa situati
trebuie sa coincida cu linia trago-nazala din ambele parti si linia
bipupilara.
Pentru a capata o suprafata neteda se utilizeaza un aparat cu curent
electric, care prezinta o masuta inclinata sub un unghi de 45 grade.
Proba spatulei
Stabilirea planului de ocluzie dupa Camper
Planul Camper reprezinta linia care unete spina nazal anterioar cu
centrul conductului auditiv extern. Planul de ocluzie dupa Camper
reprezinta suprafata ce se afla la o distan de aproximativ 26 mm fata
de planul Camper
Metoda antropometrica de determinare a
DVO
Este bazat pe datele de proporionalitate a corpului uman. cizing a
descoperit anumite puncte care mpart corpul uman
dup principuil "seciunii de aur
Punctul B mparte linia AC in raport maxim i
mediu. Deci, AC:AB=AB:BC. Tot in aa fel punctul b mparte linia a
c, punctul d -liniile ab i ac.
fe - planul Francfurt
cit - planul Kamper
Compasul Appenrodt-Gheringher
Pacientul deschide gura la maximum, n timp ce medicul
aplic braele extreme ale compasului pe menton i pe vrfui nasului. Nesc
himbnd poziia compasului, pacientul nchide gura pn cnd braul interm
ediar al compasului ocup poziia pe vrfui nasului. Aceast nlime va
corespunde poziiei de repaos fiziologic relativ al mandibulei, care este ma
i mare cu2-3 mm dect dimensiunea vertical de ocluzie.
Metoda Vodsvort-Uayt sc bazeaz pe dimensiunile egale, de lacentrul pupilelor
pn la linia de nchidere a buzelor i de la bazanasului pin la marginea
inferioar a mandibulei.








Dup metoda Boianov, dimensiunea intercomisural se raporteazla distana
msurat intre punctul de la intersecia liniei mediane culinia cutaneo-
mucoac a roului buzelor i gnaion.
V. Burlui a modificat aceast metod, lund ca reper etalondistana
interpupilar.
Dup Willis, segmentul etalon - distana dintre fanta labial iunghiul extern al
ochiului - este raportat la distana gnation-subnazale.
Conform metodei Leonardo da Vinci, se compar dimensiuneanazion-
subnazale cu dimensiunea subnazale-gnation: acestea trebuies fie egale.
Silverman a propus metoda taturii n perioada dentar a
tuturor pacienilor la nivelul unor repere fixe.
Metoda anatomo-fiziologica de determinare
a DVO
Metoda anatomic prevede aprecierea raportului normal anatomic ntre
elementele componente ale esuturilor etajului inferior al feei. n cazul
determinrii corecte a nlimii ocluziei centrice, buzele trebuie s se
aeze liber, fr tensiune, atingndu-se ntre dnsele pe toat
lungimea.Plicele nazolabiale, santul nazolabial i mentonier sunt uor
exprimate,comisurile gurii sunt ridicate. Aceste momente au stat la baza
metodei anatomice de determinare a nlimii de ocluzie, care nu se mai
foloseten prezent din cauza impreciziei individuale i subiectivismului. Ea
a fostcompletat de un aa criteriu ca poziia de repaos fiziologic relativ al
mandibulei, din care cauz a i fost numit metoda anatomofiziologic.
Metoda functionala de determinare a DVO
Este cunoscut faptul c muchii pot s realizeze o for maxim numai n
cazul unei dimensiuni optimale ntre punctele de fixare amuchilor,
aceast funcie se afl sub controlul sistemelor nervos, endocrin.Au fcut
investigaii n aceast direcie un ir de cercettori: .V. Harccnko,A.P.
Voronov, B.C. Kostur, V.A Mineaeva .. In consccin, a fostconstruit un
aparat special pentru determinarea ocluziei centrice (ADOC,fig. 11), cu un
dispozitiv intraoral care permite determinarea i nregistrarea
relaiilor intermaxilare centrice cu o precizie de +;-0,5 mm ADOC const
dintr-un dispozitiv pentru nregistrarea semnalelor,
care parvin de la un detector de foi, amplasat pc o plac de sprijin n
cavitatea bucal. In complet se mai afl un set de plci de sprijin nfuncie
de dimensiunile maxilarelor, un set de pivoi de sprijin de mrimi diferite
cu interval de 0,5 mm, precum i un imitator de detector de for.
Metoda determinarii relatiilor intermaxilare
centrice (pozitia neutra a mandibulei)
Kantorovici propune ca n momentul nchiderii gurii medicul s apese cu
mna pe menton. Aceast metod este folosit rar, din
cauza pericolului poziionrii mandibulei prea distal.
Hickey propune ca pacientul s imit mpingerea nainte a maxilei,apoi s
nchid gura pe zonele posterioare ale bordurilor de ocluzie. La senzaia
de mpingere a maxilei, mandibula este dep
Sears a dcscris "reflexul molar" care apare cind medicul ine
degetelearttoare pe bordura de ocluzie inferioar, iar pacientului i se
propunes nchid gura i s exercite o presiune asupra bordurilor de
ocluzie nlocul unde s-au aflat degetele medicului.
Alt test funcional des folosit se bazeaz pe relaxarea
muchilor pterigoideini externi cu repoziionarea mandibulei n poziie ce
ntric.Bolnavului i se propune s execute micri repetate de propulsie
maxima mandibulei, timp de 40-50 secunde, dup care urmeaz
retropulsia.
Testul actului de deglutiie presupune urmtoarele: bolnavului i se propu
ne sa nghit saliva i in acest moment mandibula ocup neaprat poziia
centric fa de maxil lasat automat distal
Inregistrarea relatiilor intermaxilare centrice
Metoda fierbinte:
Dimensiunea vertical de ocluzie este apreciat cu1-2 mm mai nalt dect
cea adevrat. La maxil, pe suprafaa orizontal a bordurii dc ocluzie sa
faca nite adincituri in form de clin, in zonele dinilor 16, 13, 23, 26. Se
ramoleaz suprafaa orizontal a bordurii de ocluzie de pe mandibul.
abloanele se introduc In cavitatea bucal i,folosind una dintre metodele
i testele descrise mai sus, bolnavului i
se propune s nchid gura. Ceara ramolit de la mandibul ptrunde n
crestturile dc pe suprafaa bordurii dc la ablonul superior, crend un
lact, care fixeaz poziia determinat a mandibulei
Metoda rece:
Pe suprafaa orizontal a bordurii dc ocluzic dc lamandibul se aplic o
bandolet de cear nclzit. In momentul nchideriigurii ceara nclzit a
bandoletei ptrunde n crestturile bordurii deocluzie de la maxil, fix in d
astfel poziia centric a mandibulei faa dcmaxil.Mai rar se folosesc
metodele de fixare care necesit utilizarea- clamelor in form de litera
"U"';- pivoilor din snn;- blocurilor din ghips

Determinarea liniilor de reper pentru montarea
dintilor
Linia median este o linie vertical care sc traseaz pe ambele borduridc
ocluzic; sc gsete ntr-un plan cu linia medie a feei i deseori
nucorespunde poziiei trenului.
Linia caninilor este trasat bilateral de la marginea aripilor nazale,coincide
cu comisurile fantei bucale i reprezint locul dc proiectare amijlocului
caninilor superiori.
Linia surisuhii corespunde nivelului maiginii buzei superioare, in
timpulcnd pacientul zmbete, i reprezint limita la carc se va aseza
coletuldinilor frontali superiori.
Culoarea dinilor artificiali este stabilit cu acordul pacientului infuncie de vrsta si sexul
acestuia. Este folosit cheia de culori specific pentru fiecare productor de dini.
Forma dinilor este determinat in funcie de tipul feei:a) ptrat, b) dreptunghiular,c)
ovoidala,d) triunghiular
Structura ocluzorului si articulatorului
Elementele la alegerea dintilor artificiali
Inaltimea incisivilor centrali superiori va fi determinata cu ajutorul
distantei dintre linia surisului si planul ocluzal.
Latimea dintilor este determinata de distanta dintre liniile caninilor si cea
mediana.
Latimea dintilor frontali inferiori se alege in raport cu omogenii superiori.
La calcularea diametrului meziodistal se va tine cont de faptul ca la
edentatii totali dintii 8 nu se restituie.
Inaltimea primului premolar trebuie sa corespunda cu jumatatea distantei
dintre cele 2 apofize alveolare.
Diametrul vestibulolingual al dintilor artificiali va fi mai mic decit al celor
naturali.
Tehnica inregistrarii extraorale a miscarilor mandibulare
La Articulatorul SAM cu ajutorul arcului facial
Se face cuajutorul foilor si creianelor ajustate la portiunea extraorala,
pozitionate la diferite miscari in planurile corespunzatoare.
Inregistrarea intraorala a miscarilor mandibulare
Dupa Cristhensen- la propulsia madibulei anterior se adauga
material termoplastic in zonele laterale inferioare, in zonele de
inocluzie. La revenirea mandibulei in pozitia centrica zona de
inocluzie anterioara se completeaza prin razuirea din zona distala
superioara a bordurei de ocluzie.
Cu ajutorul amestecului din nisip de carborund si ghips se
inregistreaza miscarile mandibulei, la diverse deplasari
mandibulare.

Metoda Ayentropfon cu ajutorul a 4 pivoti metalici fixati pe
bordura superioara si a 4 loje umplute cu amalgama in bordura
inferioara.

Tehnica montarii dintilor dupa Gysi
Frontalii Superiori
Lateralii superiori incepind cu premolarul 1

La inferior se incepe cu cheia de ocluzie fixare primului
molar
Caninul inferior intre incisivul lateral si caninul superior
Tehnica montarii dupa Pedro Saizar
Se utilizeaza o placuta metalica care are forma arcadei
dentare si se fixeaza la suprafata bordurei inferioare.
Placuta trebuie sa depaseasca curbura vestibulara cu 5
mm
Montarea dintilor se face dupa regulile propuse de Gysi
Metoda Horn
Pozitionarea dintilor in raport cu reperele anatomice pozitia papilei
incisivale, relieful plicelor palatinale transversale
Incisivii centrali superiori situati la 8 mm anterior fata de mijlocul papilei
incisivale.
Caninii la 10 mm de extremitatea laterala a primei plice palatinale
transversale.
Alte metode
Dupa Vasiliev propune utilizarea placutei din sticle. Din
bordura inferioara se razuieste grosimea placutei din
sticle. Apoi se inlatura bordura inferioara si placut se
fixeaza pe 3 stilpi din ceara in pozitie de triunghi.
Motarea dintilor se face dupa regulile propuse de Gysi.
Metoda Ackermanm
Metoda Ghelfan si Katz
Importanta triunghiului Ponnd
Regula lui Pound si consecintele erorilor de montare ale
dintilor in zona laterala
o

Pozitie
vestibularizata
Pozitie
Lingualizata
Montarea dintilor in caz de prognatie
Dintii frontali se v-or fixa punctiform fara gingie artificiala, iar cei laterali
in mod obisnuit.
Fixarea protezei se va efectua prin adeziune, retentie anatomica si crosete
gingivoalveolare situate pe suprafata versantului vestibular al apofizei
alveolare in zona frontala
In prognatia falsa determinata de microgenie doar ca se v-a fixa cite un
premolar.
Montarea dintilor in caz de progenie
Dintii se fixeaza punctiform cu o acoperire inversa
minimala.
Arcada superioara se micsoreaza prin inlaturarea
premolarului 2, iar montarea molarilor se realizeaza prin
incrucisare. La maxila din dreapta se fixeaza dintii
laterali inferiori din stinga, iar in partea stinga dintii
laterali inferiori din dreapta.
Curburile de ocluzie slab pronuntate.
Concluzie
Respectarea cu strictete a regulilor de determinare a
relatiilor intermaxilare centrice corecte si fixarea
adecvata si cit mai corecta a dintilor in sablonul cu
cordura de ocluzie v-a determina o lucrare functionabila,
cu un aspect estetic adecvat si cit mai aproape celui
fiziologic, fara a provoca complicatii la etapele de
adaptare si utilizare a protezelor totale.