Scheletul

Scheletul Trunchiului:
-Coloana vertebrală
-Coaste
-Stern

Coloana vertebrală
• 33-34 vertebre:
-cervicale – 7
-toracale – 12
-lombare – 5
-sacrate – 5
-coccigiene – 4-5
Vertebrele pot fi:
- Adevărate – C, T, L
- False (sudate între ele) – sacrum, coccis

Vertebre adevărate – caractere:

- Generale = se deosebește o vertebră de alt os
- Regionale = se deosebește o vertebră dintr-o regiune de o vertebră din altă regiune
- Individuale = se deosebesc vertebre din aceeași regiune.
Caractere generale
1. Corp vertebral – masă osoasă situată anterior; formă aproximativ cilindrică, prezintă
2 fețe cu ajutorul cărora se articulează cu corpii vertebrelor vecine prin intermediul
discurilor intervertebrale.

2. Arcul vertebral – arc osos situat posterior, format din:

- apofiza spinoasă
- 2 apofize transverse (situate lateral)
- 4 apofize articulare: 2 superioare și 2 inferioare
- 2 lame vertebrale situate la unirea bazelor apofizelor.

3. Pediculii vertebrali (2) – corpul e legat de arc prin pediculii vertebrali si prezintă:
a) 2 fețe: externă și internă
b) 2 margini: superioară și inferioară (mai concavă decât cea superioară și împreună cu
marginea superioară a pediculului vertebral de dedesubt delimitează gaura inter-
vertebrală prin care trec nervii spinali.

4. Gaura vertebrală – se află între corp si arc. Prin suprapunerea gaurilor vertebrale se
formează canalul vertebral în care stă maduva spinării si meningele.
 Caractere regionale:
A. Vertebra cervicală.
1. Corpul vertebral – mic, alungit transversal, prezintă:
a)Lateral și superior niște proeminențe numite apofize semilunare/croșete
b)Lateral și inferior scobituri în care intră apofizele semilunare ale vertebrelor de dedesubt
2. Arcul vertebral:
a) apofiza spinoasă este scurtă, vârful bifid
b) apofizele transverse – strabatute de gaura transversă prin care trec artera, vena și nervul
vertebral.
- pe fața superioară prezintă șanțul transvers prin care trec nervii spinali cervicali după ieșirea din
găurile intervertebrale.
- vârful este format din doi tuberculi: anterior și posterior
- apofizele articulare dispuse în plan orizontal
3. Pediculii vertebrali
4. Gaura vertebrala – formă aproximativ triunghiulară.
B. Vertebra Toracală:

1. Corpul vertebral -aprox. Cilindric si prezinta lateral cate doua suprafete articulare
numite fatete costale.

2. Arcul vertebral:
a)procesul spinos este lung,varful unituberculat cu directie oblic in jos.
b) apofizele transverse prezintă anterior de vârf cate o fațetă costală prin care se va articula
cu tuberozitatea unei coaste.
c) apofize articulare (dispuse în plan vertical)
d) lame vertebrale

3. Pediculi vertebrali

4. Gaura vertebrala – circulară.

Vertebra lombară
1. Corpul vertebral – voluminos, reniform
2. Arcul vertebral:
a) apofiza spinoasă este turtită lateral, de formă
dreptunghiulară, cu directie aproximativ
orizontală
b) apofize transverse: doua apofize costiforme
(reprezintă analogul coastelor)
c) mici proeminențe situate posterior de baza
apofizelor costiforme și numite tuberculi
accesorii.
d) apofize articulare: 2 superioare si 2 inferioare.

3. Pediculi vertebrali
4. Gaura vertebrala – triunghiulară
Caractere individuale vertebre: C1, C2, C6,
C7, T1, T10, T11, T12.
1. Atlas (C1):
-2 mase osoase laterale
-2 arcuri osoase: anterior si posterior
Masele laterale prezinta 6 fete:
1. superioară – prezintă o suprafață articulară
numită fațeta articulară superioară (cavitate
glenoidă), se articulează cu condilii occipitalului.
2. inferioară – prezintă câte o suprafață articulară
numită fațeta articulară inferioară (fațeta
axiodiană), se articulează cu apofizele articulare
superioare are axisului(C2).
3. interna – se prinde pe ligamentul transvers;
4. externă – prezintă apofiza transversă strabatută
de gaura transversală;
5. anterioară – se continuă cu arcul anterior;
6. posterioară – se continuă cu arcul posterior.
Arcul anterior prezintă pe mijloc și anterior o proeminență numită tuberculul anterior al
atlasului iar pe mijloc și posterior o fațetă articulară (fațeta odontoidă) pentru dintele
axisului.

Arcul posterior prezintă pe mijloc și posterior o proeminență numită tuberculul posterior

al atlasului iar superior, la limita cu masele laterale câte un șanț (șanțul arterei vertebrale)

Gaura vertebrală este împarțită de ligamentul transvers în două compartimente:

1. Anterior – ocupat de dintele axisului;
2. Posterior – gaura vertebrală propriu zisă ocupată de maduvă, meninge și rădăcinile spinale
ale nervului XI.
2. Axisul (C2)
1. Corpul vertebral se prelungește în sus cu
apofiza odontoidă (dintele axisului). Acesta
prezintă 2 suprafețe articulare:
- anterioară pentru arcul anterior al atlasului
- posterioară pentru ligamentul transvers.
2. Arcul vertebral:
- apofiza spinoasă scurtă, cu varful bifid;
- apofizele transverse – străbătute de găurile
transverse;
- cele 4 apofize articulare:
- superior se articulează cu fațetele articulare
inferioare ale atlasului
- inferior se articulează cu apofizele superioare ale C3
- două lame vertebrale.
3.Pediculi vertebrali
4.Gaura vertebrală
C7 – de obicei, corpul prezintă lateral fațete costale inferioare.

T1 – caractere asemănătoare cu vertebrele cervicale, corpul prezintă lateral și superior

apofize semilunare

T10 – corpul prezintă lateral o singură fațetă costală pe mijloc deoarece coasta a X-a se
articulează cu o singură vertebră – T10

T11, T12 – corpul prezintă lateral o singură fațetă costală iar apofiza transversă nu
prezintă fațetă costală.
Vertebre false:
SACRUM: între el și coloană se gasește un
unghi cu deschiderea posterior numit
PROMONTORIUM.
Formă aproximativ triunghiulară, prezintă 4
fețe (anterioară, posterioară si 2 laterale), o
bază si un vârf.
1. Fața anterioară – concavă, prezintă pe
mijloc o coloană osoasă formată prin sudarea
corpilor fostelor vertebre sacrate. Pe coloana
osoasă se gasesc 4 linii transversale ce
corespund locului de sudura a corpilor.
- la capetele liniilor transversale – 4 gauri
sacrate anterioare prin care trec ramurile
anterioare ale nervilor spinali sacrati.
- pe crestele dintre aceste gauri se inseră
mușchiul piramidal al bazinului.
2.Fața posterioară – convexă
- Prezinta median – creasta sacrată mediană
formată prin sudarea apofizelor spinoase; în
partea inferioară, creasta mediană se bifurcă
în coarnele sacrate ce se articuleaza cu
coarnele coccisului. Între coarnele sacrate se
gaseste orificiul inferior al canalului sacrat.
- șanturile sacrate – 2 – de o parte și de alta
a crestei mediane;
- crestele sacrate intermediare formate prin
sudarea proceselor articulare ale vertebrelor
sacrate;
- găurile sacrate posterioare prin care trec
ramurile posterioare ale nervilor sacrați;
- crestele sacrate laterale, formate prin
sudarea apofizelor transverse.
3. Fețele laterale prezintă:
- antero-superior o suprafață articulară în formă de pavilion de ureche – fațeta auriculară
(pentru osul coxal);
- postero-superior o proeminență – tuberozitatea sacrată unde se prind ligamentele
sacro-iliace.

4. Baza orientată în sus prezintă:

- median corpul vertebrei S1 și orificiul superior al canalului sacrat;
- lateral câte o suprafață triunghiulară – aripioare sacrate și apofizele articulare
superioare ale S1
5. Vârful are o suprafata articulară pentru coccis.

În interiorul osului se gasește canalul sacrat în care găsim nervii ce formează coada de cal
și fundul de sac dural.
De o parte și de alta a canalului sacrat, pornesc câte 4 canale prin care trec nervii sacrați
și fiecare din ele se bifurcă terminandu-se la nivelul găurilor sacrate anterioare și
posterioare.
COCCIS:
Formă triunghiulară cu vârful în jos.
Prezintă:
- Fața anterioară – concavă
- Fața posterioară – convexă
- 2 margini laterale
- Vârful orientat in jos
- Baza orientată în sus prezintă:
• O suprafață articulară pentru osul sacrum;
• Coarnele coccisului (2);
• Proeminențe – unghiurile laterale ale coccisului.
STERNUL:
- os lat cu direcție oblică în jos și înainte,
format prin sudarea mai multor piese
osoase (sternebre)
- format din trei segmente:
- manubriu sternal
- corp
- apendice xifoid
Prezintă 2 fețe, 2 margini și 2 extremități.
Fața anterioară – convexă
- prezintă la unirea dintre manubriu si
corp o proeminență – unghiul lui Louis
care corespunde celei de a doua
articulatii sternocostale, reper pentru
numărarea coastelor.
Pe fața anterioară se inseră mușchii:
• Sternocleidomastoidian
• Mare pectoral
• Drept abdominal
Fața posterioară – concavă, se inseră:
• Sternocleidohioidian
• Sternotiroidian
• Triunghiularul sternului
• Diafragmul
Marginile laterale – prezintă fiecare câte 13 șanțuri, 7 costale – articulare pentru primele
7 coaste și celelalte 6 nearticulare.
Extremitatea superioară – prezintă pe mijloc un șanț - incizura jugulară, de o parte și de
alta a acesteia, prezintă câte o suprafață articulară pentru claviculă.
Extremitatea inferioară – corespunde apendicelui xifoid.
COASTELE
- 12 perechi împărțite în: adevărate (primele 7) și false.
- adevarate – se articulează direct cu sternul prin intermediul cartilagiilor costale
- false:
a) propriu zise – 8, 9, 10 care se vor articula cu sternul indirect prin intermediul cartilajului coastei 7
b) flotante/independente, ultimele doua, nu se articuleaza cu sternul
- coastele prezintă 2 părți:
• anterioară – cartilaginoasă
• posterioară – osoasă (coasta propriu zisa)
Coasta propriu zisă:
• Orientare: extern – fața convexă
inferior – marginea prevazută cu un șanț
posterior – extremitatea cu multe neregularități
• Prezintă un corp și 2 extremități.
Corpul – 2 fețe (externă convexă și internă concavă)
– 2 margini superioară – pentru muschii intercostali și inferioară (șanțul subcostal prin
care trece pachetul vasculo nervos intercostal, VAN)