SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR

Este format din centura scapulară și membrul superior liber.

1. Clavicula – os lung, formă de S italic; orientare:

 extern - extremitatea turtită;

 inferior - șanțul de pe corpul osului;

 anterior - marginea concavă lângă extremitatea externă.

Diafiza:
• 2 fețe – superioară și inferioară;

• 2 margini – anterioară și posterioară

Fața superioară – se inseră mușchii:

• sternocleidomastoidian (în partea internă);

• deltoid (în partea externă, spre anterior);

• trapez (în partea externă, spre posterior).

Fața inferioară:
la mijloc - șanțul subclavicular pe care se inseră mușchiul subclavicular;

în partea internă - o proeminență unde se prinde ligamentul costoclavicular;

în partea externă sunt două proeminențe:

 tubercul conoid;
 linia trapezoidală pe care se prind ligamentele coraco-claviculare – (conoid și trapezoid).

Marginea anterioară – se inseră mușchiul mare pectoral (intern) și deltoid (extern);

Marginea posterioară – se inseră mușchiul s.c.m. (intern) și trapez (extern).

Extremitatea internă – prezintă două suprafețe articulare:

 una verticală – mare - se articulează cu sternul;

 una orizontală (situată inferior) – mai mică – se articulează cu cartilajul primei coaste. În

partea posterioară a extremității interne se inseră mușchiul sternocleidomastoidian.

Extremitatea externă se articulează cu acromionul.

2. Scapula (Omoplatul)

- Os lat, triunghiular;
- Orientare:
anterior - fața concavă;
inferior - vârful (unghi inferior);

extern - unghiul de la care pornesc multe prelungiri.

- Prezintă:
două fețe – anterioară și posterioară;
trei margini – internă, externă și superioară;

trei unghiuri – superior, extern și inferior.

- Fața anterioară:
concavă;
numită fosa subscapulară – pe ea se observă 3-4 creste oblice pe care se inseră m. subscapular;

superior și inferior se află câte o suprafață triunghiulară unde se prinde m. mare dințat
- Fața posterioară:
convexă;
prezintă la unirea ¼ superioară cu ¾ inferioară o proeminență – spina omoplatului, care împarte

fața în două părți;

o superioară – fosa supraspinoasă – se inseră m. supraspinos;
o inferioară – fosa subspinoasă – se inseră m. subspinos.
prezintă lângă marginea externă o creastă. Între această creastă și marginea externă se inseră m.

mic rotund (sus) și mare rotund (jos).

Spina omoplatului
- Formă triunghiulară
- Prezintă:
2 fețe:

• superioară – se inseră m. supraspinos;

• inferioară – se inseră m. subspinos.
3 margini:

 anterioară – locul de unire cu omoplatul;

 posterioară – groasă – se inseră m. trapez (sus) și deltoid (jos);
 externă (curbă).
Spina omoplatului se continuă spre extern cu acromionul
Acromion:
formă triunghiulară;

prezintă:

 fața superioară – raport cu pielea;

 fața inferioară;

 3 margini:
o externă – m. deltoid;

o posterioară;
o internă – prezintă o suprafață articulară pentru claviculă;

 un vârf - unde se prinde ligamentul coracoacromial;

- Apofiza coracoidă
- Cavitatea glenoidă:
suprafață articulară pentru capul humerusului;

deasupra cavității glenoide se găsește o proeminență – tubercul supraglenoidian – unde se

inseră lunga porțiune a bicepsului brahial.

dedesubt – tubercul subglenoidian – unde se inseră lunga porțiune a tricepsului brahial.
Gâtul omoplatului – situat în jurul cavității glenoide.
Apofiza coracoidă prezintă:
2 fețe - inferioară și superioară – se inseră ligamentele coraco-claviculare: conoid și trapezoid;

2 margini:

 internă – m. mic pectoral;

 externă – ligamentul coraco-acromial;

vârf – se inseră tendonul comun al scurtei porțiuni al bicepsului brahial și a m. coracobrahial;

- Marginea internă a scapulei – se inseră mușchii:

angular (sus);
romboid (jos);
supraspinos;

subspinos (pe buza posterioară)

mare dințat (pe buza anterioară)

- Marginea externă;
- Marginea superioară – prezintă un șanț - incizura coracoidă – ligamentul coracoidian
transformă acest șanț în canal. Prin canal trece nervul suprascapular; pe deasupra trec vasele
suprascapulare. Intern de acest șanț se prinde mușchiul omohioidian.
HUMERUS
diafiză;

2 epifize.

Corpul:
3 fețe: - anterolaterală;
- anteromedială;
- posterioară.

3 margini: - anterioară;
- laterală (externă);
- medială (internă).

Fața anterolaterală (anteroexternă)

tuberozitatea deltoidiană (”V”- ul deltoidian) pe care se inseră m. deltoid și brahial anterior;
șanțul nervului radial (sub tuberozitate) trec nervul radial și artera brahială profundă;

deasupra tuberozității – fața antero-externă e înconjurată de nervul axilar.

Fața anteromedială (anterointernă):
gaura nutritivă a osului;

șanț intertubercular;

impresiune rugoasă ptenru inserția mușchiului CORACOBRAHIAL.

Fața posterioară
străbătută de șanțul nervului RADIAL;

deasupra șanțului se inseră mușchiul VAST EXTERN;

dedesubtul șanțului se inseră mușchii:

VAST INTERN și TRICEPS BRAHIAL.

Epifiza (extremitatea) superioară
1. Capul humeral;

2. Colul anatomic;

3. Tubercul mare (TROHITER). Inserții:

SUPRASPINOS

SUBSPINOS

ROTUND MIC
PECTORAL MARE
 4. Tubercul mic (TROHIN)
 SUBSCAPULAR;

 ROTUND MARE (pe creasta trohierului);

 5. Șanțul intertubercular (culisa bicipitală)

 alunecă tendonul capului lung al mușchiului BICEPS BRAHIAL;
 Limitat - anterior – creasta tuberculului mare;

- posterior – creasta tuberculului mic.

Epifiza (extremitatea) inferioară – 2 epicondili:

– medial: EPITROHLEE (pronatori + flexori);
– lateral: EPICONDIL (supinatori + extensori).
A. Condilul humerusului
Prezintă suprafețe articulare și fose.
 Suprafețe articulare:

 TROHLEEA – corespunde SCOBITURII TROHLEARE DE PE CUBITUS;

 CAPITULUL – corepunde fosetei de pe capul RADIUSULUI;

 șanțul intermediar – corespunde fosetei capului radial.
 Fose:
 FOSA CORONOIDIANĂ – deasupra trohleei, anterior – pătrunde procesul coronoidian al

cubitusului în flexia antebrațului;

 FOSA RADIALĂ – deasupra capitulului – pătrunde capul radiusului;

 FOSA OLECRANIANĂ – deasupra trohleei, pe fața posterioară a epifizei – pătrunde olecranul

(în extensia antebrațului).

EPICONDILI
Epicondil medial (EPITROHLEE)
 șanțul nervului cubital (pe fața posterioară);
 inserții:
 ROTUND PRONATOR;

 MARE PALMAR;

 MIC PALMAR;

 CUBITAL ANTERIOR;

 FLEXOR COMUN SUPERFICIAL AL DEGETELOR

 Epicondil lateral
 inserții:
AL DOILEA RADIAL EXTERN;

SCURT SUPINATOR;

EXTENSOR COMUN DEGETE;

EXTENSOR PROPRIU DEGET MIC;

CUBITAL POSTERIOR;

ANCONEU.
 ULNA
- os lung, situat în partea medială a antebrațelor.
Orientare:
 extremitatea mare – superior;
 șanțul de pe extremitatea mare este spre anterior;
 marginea ascuțită a corpului este spre lateral.
Diafiza prezintă:
3 fețe (antenrioară, medială și posterioară),
3 margini (laterală, anterioară, posterioară).
Marginea laterală (interosoasă) – se prinde membrana interosoasă
Epifiza superioară (proximală)
Prezintă 2 proeminențe:
 procesul coronoid;

 olecran

Între ele se găsește un șanț mare, numit incizura trohleară, care se articulează cu trohleea
humerală.
 a) Procesul coronoid
Vârful – intră în fosa coronoidă de pe humerus în flexia antebrațului.
Fața superioară – este o parte a incizurii trohleare;
Fața inferioară – prezintă tuberozitatea ulnară;
Fața laterală – prezintă incizura radială a ulnei, pentru a se articula cu circumferința capului
radial. Anterior și posterior de incizura radială se prinde ligamentul anular (inelar).

b) Olecranul
Vârful – intră în fosa olecraniană de pe humerus în extensie;
Baza – corp comun cu restul osului;
Fața anterioară – ia parte la forma cavității mari sigmoide;
Fața posterioară – se inseră m. triceps brahial;
Fața externă – se inseră m. anconeu;
Fața internă – se inseră ligamentul lateral interm al cotului;
 Epifiza (extremitatea) inferioară (distală)
Prezintă – procesul stiloid al ulnei
– capul ulnei.

Capul ulnei = 2 suprafețe articulare

– laterală – petru incizura ulnară a radiusului;
– inferioară – se articulează cu al treilea os carpian (piramidalul)

RADIUS
 orientare: - inferior – extremitatea voluminoasă;
- extern – stiloida radială;
- posterior – fața cu multe șanțuri
.
 Corpul
Prezintă 3 fețe - anterioară;
- externă;
- posterioară;
și 3 margini (internă, anterioară, posterioară);

 Fața anterioară - m. flexor propriu police – superior

- m. pătrat pronator – inferior
 Fața posterioară - m. scurt supinator;
- m. lung abductor police;
- m. scurt extensor police.
 Fața externă – mijloc – rotund pronator.

Marginea internă – se inseră membrana interosoasă.

Extremitatea superioară formată din: - cap;

- gât;
- tuberozitatea bicipitală.
 Capul radiusului prezintă:
 fața superioară – cupușoara radială - se articulează cu condilul humerusului;
 circumferință – se articulează cu mica cavitate sigmoida a cubitusului.

Tuberozitatea bicipitală – se inseră m. biceps brahial.

Extremitatea inferioară – prezintă următoarele fețe:

 fața anterioară – netedă;
– m. pătrat pronator.
 fața internă – prezintă o suprafață articulară – cavitatea sigmoidă a radiusului ce se va articula

cu capul cubitusului.
 fața inferioară - prezintă creasta inter-scafo-semilunară care o împarte în două suprafețe:

una externă, triunghiulară, care se articulează cu scafoidul;

una internă, patrulateră, care se articulează cu osul semilunar – în partea externă este o

prelungire în jos numită apofiza stiloidă a radiusului – pe vârful ei se prinde ligamentul lateral,
extern articulației pumnului;
 fața externă - prezintă două șanțuri pentru – m. lung abductor police;
– m. scurt extensor police.
 fața posterioară – prezintă pe mijloc o proeminență – tubercul lui Lister; de o parte și de alta a
acestuia se găsesc câte două șanțuri
 condilul carpian, corespunde:
- scafoidului;
- semilunarului;
- piramidal (osul pisiform nu se articulează cu oasele antebrațului).
 Oase carpiene
 formează scheletul pumnului;
 sunt în număr de 8, așezate pe două rânduri:
- superior: scafoid, semilunar, piramidal, pisiform;
- inferior: trapez, trapezoid, os mare, os cu cârlig.

Împreună formează masivul carpian care prezintă:

 fața anterioară - șanțul carpian, care e transformat în canal (canalul carpian), de către

ligamentul inelar anterior al carpului.

Prin canalul carpian trec: tendoanele mușchilor flexori; nervul median.
 fața posterioară - convexă;

 fața superioară - convexă, se numește condil carpian, se articulează cu glena antebrahială,

formată din fețele inferioare ale extremității inferioare ale radiusului și cubitusului.
Fiecare os carpian are formă aproximativ cubică, prezintă 6 fețe:
 două nearticulare - anterioară;
- posterioară.
 patru articulare - superioară – pentru oasele antebrațului
- inferioară – petru rândul inferior carpian.
- două laterale – pentru oase vecine
 fața inferioară – se articulează cu oasele metacarpiene.
 Metacarpienele: prezintă corp și 2 extremități.
 Formează scheletul palmei;
 Sunt oase lungi;
 Numerotate de la extern spre intern (I-V);
 Între ele se găsesc spațiile intermetacarpiene;

Corpul - 3 fețe - posterioară;

- 2 laterale (externă și internă), pe care se prind mușchii interosoși.
Extremitatea superioară (baza metacarpianului) prezintă 3 suprafețe articulare:
•superioară - petru rândul inferior al carpienelor;

•2 laterale - pentru metacarpienele vecine (excepție metacarpienele I și V care au o suprafață

laterală nearticulară); metacarpianul I nu se articulează cu al doilea metacarpian).

Extremitatea inferioară (capul metacarpianului) se articulează cu prima falangă.
 Falangele
formează scheletul degetelor;

sunt în număr de 14, câte trei la fiecare deget și două la police;

notate cu cifre romane, de sus în jos, sau

- I - falangă;
- II - falangină;
- III - falangetă;

Prezintă corp și 2 extremități:

Corpul - prezintă 2 fețe (anterioară și posterioară), 2 margini laterale turtite antero-posterior.
Extremitatea superioară - prezintă una sau două cavități glenoide;

Extremitatea inferioară - are forma de trohlee, cu excepția falangei III, unde au formă de

potcoavă, fiind nearticulară.