INVATAREA

COLABORATIVA
Forme si strategii ale invatarii
colaborative-premise pentru dezvoltarea
coeziunii de grup si de valorificare a
potentialuli individual.
 Învăţarea prin colaborare este o metodă de predare şi învăţare în care preşcolarii
lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru a rezolva una şi aceeaşi
problemă, pentru a explora o temă nouă sau a lansa idei noi, combinaţii noi .
Principiile de bază ale învăţarii prin colaborare
interdependenţa pozitivă – preşcolarii realizează că au nevoie unii de alţii pentru a duce la bun
sfârşit sarcina grupului.
promovarea învăţării prin interacţiunea directă – preşcolarii se ajută unii pe alţii să înveţe, se
încurajează şi îşi împărtăţesc ideile.
răspundere individuală – performanţa fiecărui preşcolar se evaluează frecvent şi rezultatul i se
comunică atât acestuia, cât şi grupului.
deprinderile de comunicare interpersonală şi în grup mic – grupurile nu pot exista şi nici
funcţiona eficient dacă preşcolarii nu au şi nu folosesc anumite abilităţi sociale absolut necesare.
monitorizarea activităţii de prelucrare a informaţiei în grup – grupurile au nevoie de răgaz
pentru a discuta cât de bine şi-au atins scopurile şi pentru a menţine relaţii eficiente de muncă
între toţi membrii.
Rezultatele cercetarilor in aceasta directie reflecta:
•din punct de vedere al performantelor scolare: mai mult efort pentru a reusi, implicit,
rezultate mai bune la nivelul tuturor elevilor (etichetati in mod traditional ca “foarte buni”,
“mediocri”, “slabi”), motivatie intinseca, implicare in sarcina, o mai buna dozare a timpului
disponibil pentru realizarea sarcinii, gandire critica.
•din punctul de vedere al relatiilor interpersonale: relatii mai profunde si mai calde intre
eleviprin amplificarea spiritului de echipa, aprecierea si valorizarea diversitatii multietnice prin
dezvoltarea empatiei si coeziunii la nivelul grupului de elevi.
•din punct de vedere al identitatii personale: intarirea eului si a identitatii de sine, dezvoltarea
competentelor sociale, ameliorarea imaginii de sine, dezvoltarea capacitatii de a face fata
adversitatii si stresului.
Instruirea in grupuri mici constituie o alternativa din ce in ce mai uzitata, deoarece instruirea
frontala limiteaza optiunile instructionale si este centrata pe cadrul didactic si nu pe elev.
Prin impartirea clasei in grupuri mici, responsabilitatea fiecarui elev fata de grup creste foarte
mult. In loc sa reprezinte a 20-a parte dintr-o clasa de 20 de copii, copilul reprezinta un sfert
dintr-un grup de 4. Nu mai trebuie sa astepte ca alti 20 de potentiali participanti sa-si spuna
parerea, inainte ca ea sau el sa poata fi implicat intr-o activitate.
 Principala dilema in privinta gruparii copiilor o reprezinta echilibrul intre ordine si
structura versus diversitate umana si varietatea curriculumului cu scopul de a optimiza invatarea
.Cel mai frecvent, activitatile in grupuri mici sunt initiate pentru ca membrii grupului sa discute
anumite teme sau evenimente; sa se angajeze in activitati de luare a deciziilor; sa realizeze instruire
in cadrul grupului mic; sa cerceteze/investigheze anumite probleme sau intrebari. Cadrul didactic
trebuie sa decida in legatura cu: metodele pe care le va folosi; organizarea clasei; compozitia
grupelor;
dezvoltarea expectatiilor grupului; coordonarea si evaluarea muncii in grup.
Cadrul didactic are numeroase responsabilitati atunci cand desfasoara activitatile pe
grupe, variind de la cea de instructor la participant si consultant. Uneori, el adopta o pozitie neutra,
determinandu-i astfel pe copii sa-si asume intreaga responsabilitate prin ceea ce fac si spun. Una
dintre primele reguli referitoare la evaluarea activitatii pe grupe mici este aceea de a fructifica
fiecare ocazie, pentru a evalua calitatea muncii in grup, aprofundarea intelegerii diferitelor aspecte
abordate sau cresterea gradului de cooperare.
 Invatarea colaborativa reprezinta folosirea grupurilor mici in scopuri instructionale, astfel incat-
lucrand impreuna- copiii isi maximizeaza atat propria invatare, cat si pe a celorlalti colegi.
Printr-o astfel de organizare a situatiilor de invatare, elevii depind intr-un mod pozitiv unii de altii,
iar aceasta interdependenta pozitiva ii conduce la devotament fata de grup.
Alte elemente esentiale in invatarea prin cooperare sunt:
•responsabilitatea individuala
•interactiunea stimulatoare
•deprinderi si competente interpersonale
•constientizarea si evaluarea modului in care functioneaza grupul de lucru.
Atunci cand se realizeaza invatarea prin cooperare in mod regulat, copiii din “singuratici care invata”,
pot deveni “colegi care invata impreuna”, atingand niveluri ale competentei academice in cadrul
grupului si ca membri ai echipelor.
Grupurile de invatare prin cooperare se concentreaza asupra maximizarii succesului
tuturor membrilor grupului. Normele grupului trebuie stabilite ca o problema a :
responsabilitatii grupului;
capacitatii de reactie la ceilalti;
cooperarii;
luarii deciziilor prin consens;
rezolvarii de probleme.
Aplicarea invatarii prin cooperare la clasa
Daca dorim sa folosim invatarea prin cooperare in clasa trebuie san planificam cu atentie si sa
realizam patru actiuni specifice:
•Sa luam anumite deciziii preinstructionale referitoare la:
•care sunt obiectivele academice si obiectivele legate de competentele sociale ale copiilor.
•cat de mari sa fie grupurile, cum sa le structuram, cat de mult sa folosim lucrul in grupuri
mici?
•cum putem aranja mai bine clasa astfel incat sa se preteze lucrului in grupuri mici?
•ce roluri atribuim membrilor grupului?
•Sa explicam foarte clar elevilor ce au de facut in timpul unei lectii in care invata prin cooperare
•care sunt deprinderile de lucru in grup asupra carora se insista intr-o anumita lectie
•Sa conducem lectia, pentru ca, desi elevii lucreaza in grupuri, trebuie:
•sa urmarim si sa monitorizam grupurile;
•sa intervenim unde este nevoie;
•sa imbogatim sarcinile si sa-i ajutam pe elevi sa lucreze mai eficient in grup.
•Sa structuram si sa organizam activitati dupa ce se termina lucrul in grupuri mici, in care:
•sa evaluam invatarea;
•Copiii sa evalueze cat de eficient au lucrat ca grup si ce progrese sau dificultati au intampinat
in procesul personal de invatare din fiecare lectie si ce corectii si imbunatatiri trebuie introduse.
Monitorizarea si evaluarea
Deoarece principalul obiectiv este ca, prin stimularea cooperarii, rezultatele la invatatura ale
copiilor sa se amelioreze si participarea lor la activitatile scolare si extrascolare sa creasca,
principalele aspecte pe care le urmarim sunt:
•aspectele instructionale
•relatia dintre autonomia elevilor, autoritatea cadrului didactic
•continuturile invatarii
•climatul clasei
•gradul de participare al copiilorsi performantele lor scolare
Instrumente pentru monitorizare
•jurnale profesionale zilnice, saptamanale (ale cadrelor didactice, care consemneaza schimbarile
introduse in clasa, reactiile elevilor, efectele pozitive/negative, reactiile cadrului didactic asupra
propriei practici)
•jurnale ale copiilor- viata cotidiana din clasa (in care sunt mentionate evenimente, intamplari din
viata clasei sau din viata personala)
•produse ale copiilor (compuneri, desene, colaje, carti ale clasei, albume)
•observatii asupra comportamentului copiilor si comportamentului in grupuri cooperative
•interviuri cu copiii
•chestionare adresate copiilor pentru a identifica elemente ce tin de: cultura clasei, perceptiile
elevilor asupra cadrelor didactice, asupra scolii
•fotrografii, inregistrari audio-video
 METODE INTERACTIVE DE GRUP, FOLOSITE IN
ACTIVITATEA LA GRUPA

• 1.TEHNICA LOTUS
- Este o modalitate interactiva de lucru
in grup care ofera posibilitatea stabilirii
de relatii intre notiuni pe baza unei teme
principale din care deriva in prima faza
alte opt teme, care la randul lor pot fi
dezvoltate.
• Am aplicat metoda la tema Legume de
toamna.
• Pornind de la tema data, am dezvoltat
alte 8 subteme(respectiv legume de
toamna)si am continuat obtinand
performanta de 28 propzitii referitoare la
modul de consum, preparere, conservare
etc.
 2.TEHNICA CIORCHINELUI

Ciorchinele este o tehnica

ce exerseaza gandirea
libera a copiilor asupra
unei teme si faciliteaza
realizarea unor
conexiuni intre idei
dechizand caile de acces
si actualizand
cunostinte anterioare.
Am folosit metoda la
tema vitaminele
toamnei.
 3 Puzzle

• Este o metoda – exercitiu care

necesita munca in grup.Verbul
definitoriu al metodei este ‘’ a
reconstrui’’.Imaginile reconstruite
contin tematici cunoscute de
copii.Daca se lucreaza pe mai
multe grupuri tematica imaginii
difera insa marimea pieselor ,
forma si numarul lor sunt identice
.
• Am folosit metoda lapovestile
invatate/Unde a zburat randunica,
capra cu trei iezi, Cei doi iepurasi.
 4 Posterul

• Se vizeaza gasirea prin

cooperare a elementelor
caracteristice unor teme ce
vizeaza situatii, procese
,fenomene, mediul
inconjurator in general si
relatiile dintre acestea
potrivit temei de studiu.
• In acest an scolar am folosit
metoda in cadrul temei ‘’ce
stiu despre mine!’’
 GRADINITA NR.1 cu P.P și P.N COPĂCENI,
ILFOV
• Material realizat de prof.inv. Preșcolar :
Radulescu Loredana
• BIBLIOGRAFIE:
• Traditional si modern in invatamantul prescolar
Monica Lespezanu;
Metode interactive de grup /Silvia Breben,Elena
Gongea ;
Aplicarea noului curriculum in gradidinita;
Internet .