Tradiți și obiceiuri în zona

turistică Brașov

 
 

Candidat, Îndrumător de proiect,

BĂLTĂREȚU ANDREEA Prof. PĂDURARU GABRIELA-NUȘA
 
 
 
Anul absolvirii
2019
 CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL 1: Tradiţii şi obiceiuri în România
• Tradiţiile naşterii la români
• Tradiţiile și obiceiuri de nuntă
• Cultul funerar
• Tradiţii şi obiceiuri la români, din trecut şi prezent
• CAPITOLUL 2. Tradiţii şi obiceiuri din judeţul
Brașov.
• Obiceiurile calendaristice(obiceiuri de
iarnă,vară,primăvară, toamnă)
• Bibliografie
 Argument

• Tema din prezenta lucrare de atastat este “Tradiţii şi

obiceiuri în Brașov.
• În primul rând tema mi s-a părut foarte interesantă. În
cadrul cursurilor am discutat destul de mult tema
tradiţiilor, a etnografiei, a culturii şi aceasta m-a
captivat. Acesta e motivul pentru care am dorit
personal să aflu mai multe informaţii despre acest
subiect, iar realizarea unei lucrări de atastat pe
marginea lui mi-a permis foarte bine acest lucru.
• În al doilea rând acest subiect are şi va avea din ce în
ce mai multă importanţă în cadrul planurilor de
învăţământ preuniversitar si nu numai.
• Lucrarea este structurată pe trei capitole:
• Primul capitol este rezervat definirii termenilor, dezbaterii
planului teoretic al temei.
• În cel de-al doilea capitol sunt surprinse clasificări,
orientari ce ţin de cultură în primul rând, pentru că se ştie
că tradiţiile fără cultură nu ar exista. Tot în acest capitol m-
am mai referit și la raportul tradiţie- inovaţie.
• În cel de-al treilea capitol sunt prezentate pe larg
obiceiurile întâlnite în zona Brasovului. În acest capitol am
incercat să structurez aceste obiceiuri în funcţie de
imporţanta lor, obiceiuri calendaristice cu dată fixă,
obiceiuri fără dată fixă dar și obiceiuri calendaristice de
trecere.
• Lucrarea se termină cu concluzii și biblografie.
TRADIŢII ŞI OBICEIURI ÎN ROMÂNIA

• Tradiţiile naşterii la români

• Botezul - Tradiția moașei legată de botezul
copilului este încă foarte puternică la români.
• În tradiția românilor din Transilvania, Banat și
Oltenia, rolul moașei la botez este foarte
important. Ea duce copilul la biserică și spune
“duc un păgân și voi aduce un creștin”, iar la
întoarcere spune “am dus un păgân și am adus un
creștin”. Nașii, când iau copilul de la moașă, pun
un ban de argint jos pentru a o plăti.
• Sexul copilului
• Există o tradiție legată de precizarea sexului
copilului de către moașă: aceasta pune pe un
fir de păr o verighetă de la o nepoată sau
nevastă care a fost domnișoară la cununie și
care a fost slujită la biserică. Întinde nepoata
pe pat și ține firul nemișcat deasupra burții
femeii. La un moment dat firul începe să se
balanseze dintr-o parte în cealaltă dacă fătul
este băiat sau circular dacă este fată.
• Tradiții și obiceiuri de nuntă
• Este bine cunoscut că omul, în viața de pe pământ, trece prin trei
momente foarte importante: botezul, nunta și înmormântarea.
• Cuvântul nuntă vine de la termenul grecesc ”gamos” și de la cel
latinesc „matrimonium” și înseamnă unirea fizică dintre un
bărbat și o femeie, una din legile esențiale al e naturii, stabilite
de Dumnezeu încă de la începutul existenței omului.
• Dovezi găsim în Sfânta Scriptură, în cartea Facerea la capitolul
2, versetele 18-24, unde ne spune: „nu este bine să fie omul
singur pe Pământ. Să-i facem ajutor potrivit pentru el...”
• Ca o definiție, am putea spune că nunta, cununia sau căsătoria
este Taina prin care un bărbat și o femeie s-au hotărât reciproc și
în mod liber, să trăiască împreună întreaga lor viață în scopul de
a se ajuta reciproc, a naște și a crește copii și a se feri de
desfrânare.
• Cultul funerar
• Ceremoniile de înmormântare sunt moștenite de la romani.
Aceștia puneau în fața casei, unde exista un mort un chiparos,
copac ce nu mai putea îmboboci după ce a fost tăiat.
• Auzind că cineva cunoscut a murit, vecinii vin la priveghi,
unde ”stau de vorbă cu mortul”, rugându-l să transmită mesaje
celor dispăruți dintre neamurile lor.
• Priveghiul durează de obicei trei zile, timp în care preotul vine
și îi citește stâlpii, adică toate cele patru evanghelii. Mortul era
transportat într-un sicriu deschis așezat într-un car tras de boi
prin întreg satul, și cortegiul făcea șapte opriri, care
semnificau cele șapte popasuri ale lui Iisus pe muntele
Golgota.
Tradiţii şi obiceiuri la români, din trecut şi present
• IANUARIE – Gerar
• Sfântul Vasile - 1 ianuarie: masa de Sfântul Vasile, la care
participă tinerii, este un obicei care încă se mai păstrează în
diferite zone ale ţării. În cele patru colţuri ale mesei se aşează,
sub faţă de masă, diferite obiecte: un ban, o bucată de
mămăligă, o oglindă, o bucată de cărbune.
• Feţele şi băieţii trebuie să aleagă unul dintre
colţuri fără să ştie ce este dedesubt.
• Boboteaza (Iordanul) - 6 ianuarie: la Bobotează nu se spală
rufe, apa sfinţită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se
strică niciodată. La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar
preotul se duce la o apă unde va arunca crucea. Mai mulţi
bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va
scoate crucea din apa va avea noroc tot anul.
• FEBRUARIE – Făurar
• Denumirea de Făurar vine de la Faur, adică timpul când se
ascuţeau uneltele pentru începutul sezonului agrar. Pentru că
are 28 sau 29 de zile, Făurar este considerat fratele cel mic al
lunilor anului.
• Dragobete - Sărbătoarea Îndrăgostiţilor (24 februarie): este
fiul Dochiei, identificat cu Cupidon în mitologia romană şi
Eros în mitologia greacă. În unele zone, Dragobetele poartă
numele de Năvalnicul, flăcău care ia minţile fetelor şi tinerelor
femei. El a fost transformat de Maica Domnului în floarea cu
acelaşi nume. Băieţii şi fetele trebuie să se întâlnească de
Dragobete ca să rămână îndrăgostiţi tot anul.
• MARTIE - Mărţişor
• Mărţişorul (1 martie):
• după calendarul vechi, 1 martie era considerat începutul unui Nou An;
sărbătorirea venirii primăverii la 1 martie are origini romane; în acel timp se
sărbătorea zeul Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.
• Mărţişorul era format dintr-un fir roşu şi unul alb, de care se atârnau monede de
aur sau argint. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii,
deci femeii.
• Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia (9 martie): tradiţia cere ca la această
sărbătoare să se facă colăcei („Mucenici") în formă cifrei 8. În Moldova, ei se
fac din aluat dospit şi se coc în cuptor, după care se ung cu miere şi se dau prin
nucă. În Muntenia, ei sunt din aluat nedospit şi se fierb în apă, după care se
adauga zahăr şi nucă în zeama fiartă. Numărul lor trebuie să fie de 40 sau 44; o
altă tradiţie din această zi este să se bea 40 de pahare de vin sau de ţuică pentru
a fi sănătos.
• Buna vestire (25 martie) avea în Apuseni şi o altă semnificaţie, pe lângă cea
religioasă. Acum cântă pentru prima dată cucul, vestitorul unor lucruri
importante în viaţa omului. Când o persoană îl auzea pentru prima oară
cântând, trebuia să numere de câte ori cânta pentru a şti câţi ani mai are de trăit.
• APRILIE - Prier
• Sfântul Gheorghe (Sangiorz) (23 aprilie): peste un vechi zeu al
vegetaţiei, identificat cu Cavalerul Trac, calendarul ortodox l-a
suprapus pe Sfântul Gheorghe, Purtătorul de biruinţă. Conducător în
oastea romană, el a salvat-o pe fiica conducătorului din Lida din
ghearele dragonului, fiind venerat în toată lumea creştină. Sfântul
Gheorghe a fost patronul militar al Moldovei medievale.
• Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica Floriilor): această
sărbătoare s-a suprapus celei dedicate zeiţei romane Flora.
• În ultima duminică din postul Paştelui, toată lumea merge la
biserică ca să ia ramuri de salcie, sfinţite de preoţi. Aceste
ramuri de salcie au înlocuit ramurile de finic cu care locuitorii
Ierusalimului l-au întâmpinat pe Domnul Iisus Hristos. Salcia
este mereu înflorită în această perioadă a anului, o expresie a
fertilităţii şi a reînvierii naturii.
• MAI – Florar
• Învierea Domnului: simbolul celei mai importante sărbători
din calendarul creştin ortodox este oul. Se spune că una dintre
femeile mironosiţe, a adus un coş cu ouă, pe care l-a aşezat la
picioarele crucii Mântuitorului, acestea fiind înroşite de
sângele lui Iisus Hristos. Dar mai există şi alte variante, în
tradiţia populară.
• Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (21 mai):
Împăratul Constantin, care a domnit asupra
Bizanţului în secolul al III-lea (după. Hristos), a fost
foarte evlavios, mama sa, Elena, fiind cea care a scos
la lumina lemnul Sfintei Cruci de pe Golgota.
• IUNIE – Cireşar
• Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzienele sau Drăgaica, 24 iunie):
Drăgaica se practica de fete nemăritate în număr de 4, 6, 8 şi urmărea asigurarea
prosperităţii holdelor. Este o rămăşiţă a practicilor antice prin care zeiţele erau
invocate să apere lanurile.
• Sânzienele sunt patroanele semănaturilor, apara recoltele şi vitele, continuând
rolul preoteselor zeiţelor Ceres şi Diana (Sancta Diana - Sânziene).
• Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (San Petru, 29 iunie): Sfântul Petru este cel mai
iubit şi respectat sfânt din calendarul tradiţional românesc. Fiind foarte
credincios, lui îi sunt încredinţate cheile Raiulu. Importanţa sărbătorii este
subliniată de postul care o precede, acesta fiind variabil, în funcţie de data
Paştelui.
• Sărbătoarea Înălţării Domnului are, pe lângă semnificaţia creştină profundă, şi o
serie de obiceiuri care s-au păstrat de-a lungul anilor şi pe care românii, mai ales
cei de la sate, le respectă cu sfinţenie.
• În unele regiuni ale ţării, de ziua Înălţării, bărbaţii îndeosebi poartă la brâu foi de
nuc, întocmai cum a purtat şi Hristos când s-a înălţat, iar femeile împart azime
calde (pâine de aluat nedospit coaptă pe vatră), ceapă verde şi rachiu sau ţuică
pentru sufletele morţilor despre care se spune că se înalţă şi ele la cer şi trebuie să
aibă merinde pe drumul spre veşnicie.
• IULIE – Cuptor
• Cea mai călduroasă luna a anului.
• Sfântul Mucenic Chiriac (15 iulie): se ţinea pentru sporul
casei; în această zi femeile îşi puteau bate bărbaţii.
• Sfântul Ilie (20 iulie): se ţinea în trecut ca să îi apere pe
oameni de traznete şi de fulgere. Timp de câteva zile în
apropierea acestei sărbători se spune că Sfântul Ilie umbla cu
carul său prin cer şi de aceea ploua cu tunete şi fulgere.
• Sfântul Focă (23 iulie): rău de foc; se ţinea pentru că
gospodarii să fie feriţi de foc şi de pagubele aduse de acesta.
• 26 iulie: ultima zi a perioadei Panteliilor (13-26 iulie). Sunt
două săptămâni, în mijlocul verii, înainte şi după Sfântul Ilie,
stăpânite de zeităţile focului. Năprasnicele surori ale sfântului
pârjolesc şi ard recoltele celor ce nu le cinstesc. În zilele
dedicate Panteliilor, sătenii dăruiau apă şi fructe călătorilor.
• AUGUST – Gustar
• Numele de „Gustar” vine de la faptul că acum se coc cele mai multe fructe, care
acum se ”gustă”, se mănâncă.
• Schimbarea la Faţă (6 august): acum se gustă poama nouă din rodul viilor.
Sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Faţă a Mântuitorului pe Muntele Taborului a
fost suprapusă pe o sărbătoare deja existentă în calendarul românesc. La această
dată se schimbă fructele care până acum fuseseră ”veninoase”; este ”prima”
dulceaţă a fructelor.
• Adormirea Maicii Domnului (15 august): importantă sărbătoare ortodoxă, precedată
de un post de două săptămâni. După ce şi-a săvârşit sortul apostolic care i-a fost
încredinţat şi anume să ducă credinţa în Muntele Athonului (Athos), Maica
Domnului dorea să se mute la Fiul Său. Această cerere i-a fost îndeplinită, fiind
astfel săvârşită şi dorinţa creştinilor ca trupul Maicii Domnului să nu fie supus
putreziciunii şi să fie luat la cer, ca şi Iisus Hristos.
• În această zi este celebrată şi Ziua Marinei, deoarece Maica Domnului este patroana
marinarilor.
• Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august): este o zi de post, în care,
potrivit tradiţiei, este bine să nu se mănânce roşii, pepene roşu şi alte fructe,
mâncăruri sau băuturi de culoare roşie, în memoria sângelui care a fost vărsat la
tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
• SEPTEMBRIE – Răpciune
• Numele ei vine de la generalul roman Septimus şi era luna a
şaptea din an.
• Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie): una dintre sărbătorile
Maicii Domnului, numită popular şi Sântămăria Mică, ce anunţa
hotarul astronomic dintre vară şi toamnă, marcat de închiderea
pământului pentru insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre
ţările calde; se făceau observaţii meteorologice şi astronomice.
• Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie): zi de post; se începea
culesul strugurilor şi se culegeau nucii plantaţi la vie.
Ziua Crucii reprezintă momentul când pământul se închide în
preajma iernii, luând cu sine insectele, şerpii, plantele care au fost
lăsate la lumina de cu primăvara. Sărbătoarea se mai numeşte
Crucea Mare, Ziua Şarpelui. Se spunea că, dacă va mai tună după
Ziua Crucii, toamna va fi lungă.
• OCTOMBRIE – Brumărel
• Brumărel sau Brumarul cel mic, în această lună cad frunzele din copaci, ţăranii
se ocupa mai mult de treburile gospodăriei; acum se fac însămânţările de toamnă.
• Sfânta Cuvioasa Parascheva (14 octombrie): sărbătoare foarte importantă pentru
români, deoarece moaştele Sfintei se află în Catedrala Mitropolitană din Iaşi de
peste 250 de ani. Tradiţional, ziua de vineri este considerată ziua Cuvioasei
Parascheva. Moaştele Cuvioasei Parascheva au fost aduse în Moldova în timpul
domniei lui Vasile Lupu, după ce acesta a plătit mulţi bani pentru datoriile
Patriarhiei Constantinopolului. Drept mulţumire, Patriarhul de atunci aacceptat
strămutarea moaştelor ei de la Constantinopol la Iaşi.
• Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (Sâmedru, 26 octombrie): este timpul în care
păstorii coboară de la munte pentru a lasa oile în grijă stăpânilor lor. În tradiţia
populară Sfântul Dumitru şi Sfântul Gheorghe sunt fraţi, iar după cum s-au
înţeles, Sfântul Dumitru trebuie să desfrunzească acum pădurile şi să-i cheme pe
toţi la sărbătoarea recoltei.
• Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie) - este o sărbătoare
importantă pentru români, deoarece moaştele acestui sfânt se află la Catedrala
Patriarhală din Bucureşti. Acum se organizează un pelerinaj care durează până la
trei zile, sosesc credincioşi din toată ţara la Bucureşti.
• NOIEMBRIE - Brumar
• Este timpul brumei, sunt însămânţate toate grânele de toamnă şi totul
este gata pentru iernat.
• Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (8 noiembrie): cea mai
importantă sărbătoare din această lună a anului; sunt căpeteniile
oştirilor îngereşti, Arhanghelul Mihail, fiind cel care a luptat
împotriva îngerilor răului, care au fost alungaţi din Rai, iar
Arhanghelul Gavril, este cel care aduce Bunăvestirea Maicii
Domnului, că îl va naşte pe Iisus Hristos.
• Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat - Ocrotitorul României (30
noiembrie): prilej pentru a cerceta ce va aduce anul următor, un timp
în care se interferează planurile malefice cu cele benefice. Se mai
păstrează obiceiuri precreştine, păgâne, de apărare împotriva acestor
spirite malefice, instrumentul utilizat fiind usturoiul.
• Usturoiul, este ”arma” care ne apără de duhurile rele, el va putea
ulterior să asigure protecţie persoanei respective ca remediu terapeutic
sau chiar aducere de peţitori.
 DECEMBRIE - Undrea
• Denumirea de Undrea sau Andrea vine de la faptul că încă se
păstrează amintirea Sfântului Andrei, sărbătorit pe 30 noiembrie.
• Sfântul Ierarh Nicolae (Sănicoară, 6 decembrie): după tradiţia
populară, este prima zi de iarnă; Sfântul Nicolae este un moş care
aduce zăpada scuturându-şi barba. La români, Sfântul Nicolae este
un moş care aduce copiilor, daruri dacă aceştia au fost cuminţi sau
nuieluşe dacă au făcut trăznăi sau au fost neastâmpăraţi.
• Perioada sărbătorilor de iarnă este împărţită în două: între Ignat (20
decembrie) şi Crăciun (25 decembrie) era perioada nefastă; atunci
se deschideau mormintele, iar sufletele morţilor circulau printre vii.
De Ignat se sacrifică porcul, substitutul unei divinităţi preistorice.
• Naşterea Domnului (25 decembrie): până în secolul XIX, românii
au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun. Pentru că aceasta avea o
importanţă atât de mare, Biserica a suprapus acestei date
sărbătoarea Naşterii Domnului
 TRADIŢII ŞI OBICEIURI DIN JUDEŢUL BRAȘOV

• Obiceiurile calendaristice:
• Obiceiuri de iarnă –ele au o largă răspândire,
încep la 24 decembrie şi se termină la7 ianuarie,
marcând trecerea de la anul vechi la anul nou şi
fiind legate de activitatea productivă, de
bunăstarea individului, a familiei şi a
colectivităţii. „Colindatul” se desfăşura, mai întâi,
în seara şi noaptea dinspre 24 decembrie, fiind
cunoscut şi sub numele de „Moş Ajun”
• O manifestare specifică unor sate brașovene este cea
cunoscută sub numele de „Cloapetele”, care se
practică şi în seara de Anul Nou, când băieţii de
şcoală, în cete de câte 2-3, trosnesc din bice şi sună
din clopote în fata caselor.
• „Pluguşorul” este un alt obicei care a îmbrăcat, în
timp, forme complexe, spectaculoase. Caracterul său
agrar, prin excelenţă este marcat prin recuzita
folosită (plug, buhai, tălăngi, bice). Textul
„Pluguşorului”, lung de peste 500 de versuri, evoca
cultivarea pământului şi muncile agricole: aratul,
semănatul, seceratul, legatul snopilor, treieratul,
sfârşind cu măcinatul şi coptul pâinii.
• Obiceiuri de primăvară:
• La 1 martie, feţele şi femeile tinere încep să poarte
„Mărţisorul”, care se făcea din fire împletite, unul roşu şi altul
alb, pe care se înşiră un ban de argint. „Mărţisorul” se poartă
toată lună martie, pentru că în ultima zi să se lege de un pom,
iar azi la stâlpul casei. Între 1 şi 9 martie, erau „zilele babei”,
adică zilele în care avea loc suişul Babei Dochia în munţi,
acolo unde îşi găseşte moartea.
• La 9 martie se fac „bradoşi”, care se împart calzi. Înainte se
făceau 44 de „bradoşi”, în amintirea celor 44 de mucenici. În
seara de „lăsata secului”, flăcăii organizau „Strigatul fetelor
peste sat”. Seara, când oamenii se aflau la masă, grupaţi în
două cete, purtau un dialog punctat de stigături batjocoritoare
la adresa fetelor bătrâne şi a flăcăilor tomnatici, leneşi şi
îngâmfaţi.
• Obiceiuri de vară:
• O dată cu venirea verii încep Rusaliile, sărbătoare care
vine, după afirmaţiile lui Romulus Vuia, de la traci, care le
celebrau în perioada înfloririi rozelor, de unde îşi trage şi
numele.
• În ziua de Rusalii se practică obiceiul „Căluşul”, cu
origine rituală, care însă a evoluat cu vremea spre
ceremonie şi spectacol. Practica „Căluşului” în Brașov, se
face de către o ceată de bărbaţi, care nu are un număr fix,
ea cuprinzând 8-15 persoane, între care: Vătaful, care
îndeplineşte rolul de conducător; Ajutorul Vătafului, care
care îl înlocuieşte pe acesta; Stegarul, care are grijă de
steag; Mutul-personaj mascat, care hotăreşte în care
gospodarii vor intra să joace şi Căluşarii.
 CONCLUZII

• Obiceiurile populare transmise din generație în generație sunt,

faptele culturale complexe, menite, înainte de toate, să organizeze
viața oamenilor, să marcheze momentele importante ale trecerii lor
prin lume. Ele merită atenția omului contemporan pentru că ele
trebuie cunoscute și valorificate. Cunoașterea lor trebuie făcută în
profunzime pentru ca valorizarea să nu rămână numai la nivelul
spectaculosului și al pitorescului, ci să scoată în evidență cât mai
multe valențe adânc umane pe care manifestările tradiționale le
încifrează.  
•  La o privire de ansamblu, constatăm că viaţa omului în societăţile
tradiţionale, indiferent de locul geografic în care se află sau de
etnie, s-a desfăşurat şi încă se mai desfăşoară parţial după aceeaşi
rânduială, moştenită din timpuri străvechi. Marile şi micile
evenimente ale vieţii de familie au fost gândite pretutindeni în
acelaşi mod, de unde marea asemănare a comportamentelor rituale
performate în momentele considerate de criză, de prag.
VĂ MULȚUMESC!