PSIHOLOGIA CA STIINTA SI CA PROFESIE 

 
PSIHOLOGIA CA STIINTÃ
LOCUL PSIHOLOGIEI ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR.
RAMURILE APLICATIVE ALE PSIHOLOGIEI
 1.1. Definirea psihologiei ca ştiinţă
Psihologia este una dintre ştiinţele umaniste, poate cea
mai reprezentativă dintre ele prin originalitatea şi
complexitatea naturii obiectului său de cercetare.
 Psihologia este ştiinţa care ne învaţă să cunoaştem
omul şi ne ajută să-l înţelegem. Ca domeniu al
cunoaşterii umane, ea a fost încă de la început tributară
filosofiei din care s-a desprins treptat.
Cei mai mulţi autori au definit psihologia pornind de la
etimologia cuvântului. Deoarece cuvântul psihologie
este compus din două particule psyche (suflet) şi logos
(ştiinţă) s-a afirmat că psihologia este ştiinţa sufletului.
Deşi definiţia este oarecum tautologică, ea are mai ales
o valoare operaţională, orientând cercetătorii spre
descifrarea şi detalierea termenului de psihic.
Asociaţionismul, behaviorismul, gestaltismul,
psihanaliza, psihologia umanistă sunt marile curente
care au jalonat întreaga istorie a psihologiei, fiecare
dintre ele propunând diverse modele explicative
asupra vieţii psihice.
Spre sfârşitul secolului XIX, psihologia a început să-
şi afirme treptat statutul său de ştiinţă, delimitându-şi
problemele şi stabilindu-şi metodele de cercetare, iar
la sfârşitul secolului XX şi apoi în decursul lui s-au
elaborat şi închegat marile construcţii teoretice, s-au
rafinat metodele de investigaţie.
Obiectul de cercetare al psihologiei
Obiectul psihologiei poate fi analizat din perspectiva
următoarelor orientări:
Orientarea psihanalitică, (viata psihica interioara-
obiect de studiu al psihologiei): Sigmund Freud, Carl
Gustav Jung, Francoise Dolto, Alfred Adler
Orientarea behavioristă (comportamentul-obiect de
studiu al psihologiei), J.B.Watson, B.F.Skinner
Psihologia activitatii -psihologia conduitei: Jean
Piaget, Pierre Janet
Orientarea umanistă: Abraham Maslow, Carl Rogers
Tipuri de definitii ale psihologiei ca stiinta
 
1. Definiţii etimologice
 Cei mai multi autori au definit psihologia pornind de la etimologia cuvântului.
Deoarece cuvântul PSIHOLOGIE este compus din douã particule psyche (psihic) si logos
(stiintã) s-a afirmat cã psihologia este stiinta psihicului. Desi definitia este oarecum
tautologicã are mai ales o valoare operationalã, orientând cercetãtorii spre descifrarea si
detalierea termenului de psihic.
 
2. Definitii comprehensive-încearcã sã surprindã elementele esentiale ale psihologiei
ca stiintã
-W.Wundt- Psihologia= stiintã a experientei imediate
-W. James- Psihologia= stiintã a vietii mentale, a fenomenelor si conditiilor reale
-Kulpe- Psihologia=stiintã a faptelor în mãsura în care ele depind de subiect
 Psihologia este o ştiinţă care se ocupă de studiul fenomenelor şi capacităţilor
psihice, urmărind descrierea şi explicarea acestora în baza descoperirii unui ansamblu
de legi, regularităţi sau modalităţi determinative.(Paul Popescu-Neveanu)
 După opinia lui M. Zlate, definiţia unei ştiinţe trebuie să conţină informaţii, fie şi într-
o formulare generală despre obiectul de cercetare, metode, legi, finalitate. Luând în
considerare aceste elemente, M.Zlate defineşte psihologia ca fiind ştiinţa care studiază
psihicul (procese, însuşiri, mecanisme psihice), utilizând un ansamblu de metode
obiective, în vederea desprinderii legităţilor lui de funcţionare, cu scopul cunoaşterii,
optimizării şi ameliorării existenţei umane.
3. Definiţii explicativ-culturale:
1. Psihologia reprezintă studiul faptelor morale şi al inteligenţei,
fiind ştiinţa sufletului
2. Psihologia are mai multe semnificaţii ca ştiinţă şi anume:
a) studiul ştiinţific al vieţii mentale (memorie, gândire,
inteligenţă),
b) cunoaşterea empirică a sentimentelor celuilalt,
c) analiza sentimentelor, a stărilor de conştiinţă,
d) ansamblulde sentimente, modalităţi de a gândi şi de a
acţiona caracteristice unui individ sau unui grup de indivizi
(J.Dubois)
e) psihologia este ştiinţa care studiază procesele mentale şi
emoţionale şi comportamentul
f) psihologia este suma acţiunilor, trăsăturilor atitudinilor,
modelelor de gândire sau a stărilor sufleteşti ale unei persoane
sau ale unui grup (D.B.Guralnik)
4. Definiţiile filosofice sunt cele care caută să explice
conceptul sau ideile despre psihologie.
1. Psihologia este ştiinţa sufletului sau a spiritului. Acest
punct de vedere cuprinde mai multe aspecte ce trebuie
considerate separat.
a) o anumită manieră de a se comporta, de a reacţiona la
impresiile din afară (psihologia comportamentului)
b) faptul de a avea conştiinţa propriilor idei, emoţii, tendinţe
(psihologia conştiinţei),
c) atitudinea reflexiv-critică faţă de propria persoană
(psihologia reflexivă şi cea critică),
d) ansamblul de stări sau dispoziţii psihice ale unei persoane
sau ale unui grup de indivizi (psihologie socială)
 Definiţiile menţionate mai sus pun problema
complexităţii acestei ştiinţe, dar evidenţiază şi dificultatea de
a o delimita şi defini, dintr-un singur punct de vedere.
3. Locul psihologiei în sistemul stiintelor
 
Într-un secol si jumãtate (înfiintarea primului Laborator de psihologie
experimentalã la Leipzig-1879), psihologia a parcurs drumul de la negarea ei ca
stiintã pânã la obtinerea statutului de stiintã centralã în rândul tuturor celorlalte
stiinte.
Cu timpul, conceptiile cu privire la locul psihologiei în sistemul stiintelor s-au
organizat si integrat, conducând la elaborarea unor modele explicativ-
interpretative.
a). Modele triunghiulare
1929- Karl Buhler propunea modelul triunghiular al psihologiei stiintifice,
aceasta din urmã fiind amplasatã la intersectia stiintelor umaniste, stiintelor
sociale si stiintelor naturale
1978-P.E.Meehl lanseazã distinctia între psihologia hard si psihologia soft,
potrivit cãreia influenta stiintelor naturii a orientat psihologia spre un studiu mai
riguros al comportamentului, stiintele sociale au accentuat studiul influentelor
subiective.
1961-Clasificarea triunghiularã a stiintelor –KEDROV care subdivide stiintele
umaniste în stiinte sociale si stiinte filosofice, fãcând loc în triunghiul sãu alãturi
de psihologie si altor stiinte tehnice, matematice, logice. Kedrov clasifica stiintele
dupã principiul subordonãrii (al dezvoltãrii ) si al obiectivitãtii (al reflectãrii). Cât
priveste psihologia, ea ocupã un loc aparte în triunghi: mai aproape de filozofie
dar fiind legatã de toate celelate trei vârfuri ale triunghiului.
b) Modelul circular
J. Piaget , la cel de-al XVIII-lea Congres International de
Psihologie (Moscova, 1966) propunea un model circular al
stiintelor.
Punctul de pornire al clasificãrii lui J.Piaget îl constituie relatia
dintre subiect si obiect în procesul cunoasterii. Dacã în
matematicã si fizicã se reflectã obiectul real, latura lui
cantitativã, în biologie deja apre si latura subiectivã, fapt care îl
pregãteste pe subiect sã devinã obiect al cercetãrii, proces ce se
reia în psihologie si sociologie. Linia circularã se încheie în
epistemologie si geneticã prin relatia psihosociologiei cu logica
si matematica, relatia dintre acestea din urmã realizându-se
prin intermediul structurilor operatorii ale subiectului.
Concluzia lui Piaget: psihologia ocupã o pozitie centralã, si nu
numai ca produs al tuturor altor stiinte, dar ca sursã posibilã de
explicatie a formãrii si dezvoltãrii lor.
Modelul clasificãrii stiintelor

M.Zlate propune o grupare a stiintelor în urmatoarele categorii:

 stiintefundamentale ale omului (biologia, sociologia,
filosofia) interpretat ca fiintã bio-socio-spirituala
 stiinte referitoare la principalele tipuri de activitãti îndeplinite

de om (educationale, economice, manageriale, sportive, etc.)

 stiinte maximal preocupate de asigurarea integritãtii fizice si

psihice a omului (medicina, neurologia, psihiatria)

La confluenta dintre aceste stiinte, psihologia generalã si-a delimitat
propriile ei ramuri aplicative.
 Pozitia deosebitã a psihologiei în sistemul stiintelor, la intersectia
celorlalte, în centrul sau în vârful lor, favorizeazã dupã opinia lui
Pavelcu, pendularea spectaculoasã a interpretãrilor între
psihologizare a numeroase discipline la o extremã si depsihologizare a
psihologiei la cealaltã extremã. Se pare, de aceea cã mai importantã
decât distinctia categoricã a stiintelor este cooperarea lor.
Ramurile psihologiei
1. Psihologia biologica.
Psihologia biologica este acea ramura a psihologiei care studiaza substratul
biologic al comportamentului si starilor mentale. Conform cu psihologia
biologica este necesar sa studiem functionarea creierului prin prisma anatomiei
si fiziologiei sistemului nervos.
Ramurile psihologiei biologice
Psihologia biologica cuprinde ca subramuri:
-         neurostiintele biologice
-         neurostiintele cognitive
-         neuropsihologia
Neuropsihologia este ramura psihologiei care studiaza structura si functionarea
creierului cu scopul de a intelege procesele psihologice si comportamentale. Un
domeniu principal in neuropsihologie este studiul leziunilor cerebrale pentru a
descoperi functiile normale psihologice.
Metode de studiu in psihologia biologica
 
Principala metoda de studiu in psihologia biologica este RMN, respectiv
metodele imagistice pentru a observa functionarea creierului in timpul
anumitor sarcini.
2. Psihologia clinica
Psihologia clinica este ramura psihologiei care include studiul si
aplicatiile psihologiei cu scopul intelegerii, preventiei si ameliorarii
disfunctiilor cu baza psihologica si pentru a promova starea de bine si
dezvoltarea personala.
Ramurile psihologiei clinice
Psihologia clinica cuprinde in principal:
-         evaluarea si testarea psihologica
-         cercetarea in psihologie
-         dezvoltarea de programe psihologice
-         neuropsihologica clinica- ramura a psihologiei clinice care se
ocupa cu studiul si managementul clinic al pacientilor cu leziuni
cerebrale
Domeniile psihologiei clinice
Psihologia clinica este un domeniu vast al psihologiei, in care sunt
utilizate teorii si proceduri variate, de la psihologia adleriana la
psihologia gestalt. Exista un numar tot mai mare de teorii si sub-ramuri
in psihologia clinica la ora actuala, motiv pentru care psihologia clinica
tinde tot mai mult sa se imparta in sub-ramuri.
Psihologia cognitiva
Psihologia cognitiva studiaza cognitia, procesele mentale aflate la
baza comportamentelor, perceptiei, rezolvarii de probleme,
memoriei, atentiei, limbajului si emotiei. Psihologia cognitiva este
asociata curentului de gandire numit cognitivism.
3. Psihologia comparativa
Psihologia comparativa este ramura psihologiei care studiaza
comportamentul si viata mentala a animalelor in comparatie cu
comportamentul si viata mentala a omului. Psihologia comparativa
este legata de de alte ramuri ale stiintei cum este etologia- studiul
animalelor.
Studiile psihologiei comparative sunt de mare folos de exemplu in
psihoterapia asistata de animale, un domeniu relativ nou in
psihoterapie si psihologie.
4. Psihologia educationala si scolara
Psihologia educationala si scolara este studiul felului in care oamenii
invata in mediul educational, respectiv acea ramura a psihologiei care
studiaza eficacitatea interventiilor educationale, psihologia predarii si
educatiei si psihologia sociala din scoli.
5. Psihologia evolutionista
Psihologia evolutionista exploreaza radacinile genetice ale
tiparelor mentale si comportamentale, fiind legata de ecologia
comportamentala si sociobiologie.
6. Psihologia juridica
Psihologia juridica acopera o gama larga de practici incluzand
evaluarea psihologica a persoanelor din inchisoare, si de
asemenea de intocmirea rapoartelor catre judecatori, juristi si
avocati.
7. Psihologia sanatatii
Psihologia sanatatii este aplicarea teoriei din psihologie in
cercetare si sanatate, boala si managementul sanatatii. In timp
ce psihologia clinica se centreaza asupra sanatatii mentale si
bolii neurologice, psihologia sanatatii se ocupa de psihologia
unei game mult mai largi de comportamente legate de
sanatate cum este mancatul sanatos, relatia medic- pacient, si
probleme legate de intelegerea sanatatii, precum si credintele
despre boala.
 Psihologia industriala si psihologia organizationala
Psihologia industriala si organizationala aplica conceptele
psihologiei si metodele de optimizare a potentialului uman
la locul de munca. Psihologia personalului, o sub-ramura a
psihologiei organizationale si industriale, aplica metodele
si principiile psihologiei in evaluarea persoanelor incadrate
in munca. Psihologia organizationala examineaza efectul
mediului de munca si stilurilor de management asupra
motivatiei in munca, satisfactiei la locul de munca si
productivitatii Psihologia sociala
Psihologia sociala este studiul comportamentului social si
proceselor mentale, cu sublinierea felului in care gandesc
oamenii unul despre altul si a felului in care relationeaza
unul cu altul. Psihologia sociala se ocupa in principal de
modul in care reactioneaza oamenii in situatii sociale.
Elemente de istoria psihologiei
Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos =
știință) este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv
funcțiunile psihice și procesele mentale ca inteligența, memoria,
percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt
sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie
inconștiente.
În acest cadru general al activității psihice distingem următoarele
categorii:
Conținut psihic sau de conștiință: elementul care, intr-un moment
determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.
Funcțiuni psihice: modalitatea specifică a activităților conștiente
independent de conținutul lor.
Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente.
Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcțiuni și mecanisme comune
unei anumite funcțiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).
Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale,
afective și voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract (
personalitatea).
Psihologii adoptă diverse modalități în studiul activității
psihice. De exemplu, psihologia experimentală folosește
metode știițifice în descrierea și înțelegerea cauzelor și
relațiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt
percepția, învățarea, memorizarea și comportamentul
social. Psihologia umanistică face mai de grabă investigații
calitative pentru a cerceta experiențele subiective ale
ființelor umane.
De la înființarea primului laborator experimental de
psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la
Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat
treptat de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o
specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și
subspecialități, care dispun doar în parte de un limbaj
comun.
Pagini din istoria psihologiei
Din antichitate și până la sfârșitul secolului al 19-lea psihologia a
fost considerată parte componentă a filozofiei. Primele referiri le
găsim la Aristotel în lucrarea "Despre suflet" (gr. Peri psychês).
Teofrast definește 30 de caractere omenești, ceea ce reprezintă
prima încercare de tipologie a persoanelor. Termenul psihologie
este folosit totuși abia către sfârșitul evului mediu de către
Philipp Melanchton în lucrarea lui Kommentar über die Seele (1540,
Considerații asupra sufletului). Empirismul englez al secolului al
17-lea reducea funcțiile psihice la fenomene previzibile cu legi
proprii. În teoria mecanicistă a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-și
găsea niciun loc. Într-o lucrare din 1704, Leibnitz menționează
pentru prima dată existența unor procese subconștiente.
Adevărat părinte al psihologiei este considerat
Johannes Nikolaus Tetens, care în lucrarea sa Philosophische
Versuche über die menschliche Natur und ihre Entwicklung (1777)
(Considerații filozofice asupra naturii umane și dezvoltării sale) face
o descriere amănunțită a funcțiilor și proceselor psihice cu
valabilitate până în timpurile noastre.
Începând cu secolul al 19-lea psihologia a început să se contureze ca disciplină de
sine stătătoare. În același timp s-au dezvoltat diverse curente și diferite orientări, în
funcție de concepțiile respectivilor psihologi. Ca în orice ramură a științei care s-a
desprins din filozofie, probleme pur filozofice asupra naturii spiritului n-au încetat
să fie dezbătute, ducând chiar la apariția unei filozofii a spiritului sau psihologii
filozofice.
Psihologia experimentală, fondată pe lucrările lui Wilhelm Wundt și
William James, își îndreaptă în special atenția asupra problemelor generale cum
sunt comportamentul și dispoziția, incluzând și stările patologice, importante
pentru psihologia clinică.
Școala fenomenologică cu Wilhelm Dilthey, Franz Brentano și Karl Jaspers
consideră procesele psihice ca fenomene indivizibile, în timp ce Behaviorismul,
bazat în mare parte pe lucrările lui Ivan Petrovici Pavlov, privește comportamentul
uman ca manifestare condițonată, o asociație de stimuli cu răspunsuri specifice.
În psihologia germană un loc deosebit îl ocupă Psihologia configuraționistă (
Gestaltpsychologie), ai cărei reprezentanți (Max Wertheimer, Wolfgang Köhler)
privesc viața psihică ca un întreg unitar.
Încă de la sfârșitul secolului al 19-lea, Sigmund Freud folosește ca metodă
terapeutică Psihanaliza și inaugurează Psihologia abisală.
Psihologia umanistă, apărută ca reacție împotriva behaviorismului și psihanalizei,
are rădăcini în Existențialism și pune accentul pe experiența individuală, încercând
să explice esența ființei umane prin investigații calitative (Abraham Maslow).
Psihologia generală
Acțiunea coordonată a funcțiilor psihice în procesul învățării precum și în
controlul activităților face obiectul psihologiei generale. Sub acest aspect o
deosebită semnificație are analiza structurală a cunoașterii, în special structura
matematică a proceselor de cunoaștere, așa cum o găsim în formulările fizicei
teoretice. Avem astfel de a face cu structura statistică a categoriilor de evenimente
similare.
Procese psihice și mentale
Procesele necesare punerii în joc a percepției, gândirii, planificării, dorințelor și
luării de decizii sunt evenimente conștiente. Acest proces de auto-observație este
denumit introspecție. Evenimentele trăite se fixează în memorie, de unde pot fi din
nou aduse în conștiință. Această activitate este denumită retrospecție. În felul
acesta omul are posibilitatea cunoașterii propriilor sale acte și poate, nu numai să-
și controleze comportamentul personal, dar să înțeleagă și comportamentul altora
în interacțiunea socială.
 Procese psihice. Tipuri.
Teoria delimitează trei tipuri de procese psihice:
procese psihice senzoriale: senzația, percepția și reprezentarea,
procese psihice cognitive: memoria, atenția, limbajul, gândirea, imaginația
procesele psihice afective: afectivitatea, motivația și voința
Pagini din istoria psihologiei in Romania
Inainte de a deveni o stiinta autonoma, psihologia a facut parte integranta din
filosofie, activitatea psihica fiind obiect al acesteia. Constituirea psihologiei ca stiinta
independenta, cu caracter experimental, a fost pregatita, pe de o parte, de filosofia
empirista iar pe de alta parte, de succesele obtinute de stiintele naturii - indeosebi de
fizica si fiziologie, prin utilizarea experimentului ca metoda de cercetare, fapt care a
influentat introducerea experimentului si in cercetarea fenomenelor psihice.

In Romania psihologia incepe sa se constituie ca disciplina independenta , cu

caracter experimental, la putin timp dupa ce ea incepe sa se dezvolte ca stiinta
experimentala pe plan mondial. Pionierii psihologiei experimentale din Romania ( E.
Gruber, C. Radulescu-Motru, F. Stefanescu-Goanga) isi fac ucenicia in primul
laborator de psihologie experimentala , al lui W. Wundt, infiintat in 1879 la Leipzig.
Din pacate, Eduard Gruber, fondatorul primului laborator de psihologie
experimentala din tara noastra (la Iasi,1893), se stinge din viata in 1896, la numai 35
de ani, regretat, printre multi altii, si de Dimitrie Anghel si St. O. Iosif.

Ca sa devina stiintifica, psihologia s-a dezvoltat initial ca o " stiinta naturala", pe

modelul biologiei sau fiziologiei, devenind experimentala, apoi si-a largit campul de
activitate spre cele mai variate aplicatii, devenind, pe langa o stiinta teoretica, si o
stiinta aplicata, chiar o psihotehnica. La noi etapa aceasta n-a fost atinsa plenar decat
intre cele doua razboaie mondiale, deci dupa Unirea din 1918.
Dupa primul razboi mondial, in pofida conditiilor grele create ca urmare a acestuia si apoi
ale crizei economice prin care a trecut tara noastra, activitatea stiintifica este reluata in cele
doua universitati din Bucuresti si Iasi, la care se adauga noul si puternicul centru universitar
de la Cluj. Psihologia romaneasca cunoaste acum un avant deosebit, datorita dezvoltarii
celor trei centre de cercetare de pe langa catedrele de psihologie ale celor trei universitati.

La Bucuresti, C. Radulescu-Motru infiinteaza Laboratorul de psihologie experimentala (la

1906), cu conditii vitrege de dezvoltare, in timpul razboiului, mare parte din aparatura cu
care a fost inzestrat fiind distrusa. Imediat dupa razboi, C. Radulescu-Motru intervine in
repetate randuri pentru obtinerea fondurilor necesare pentru refacerea laboratorului;
interventiile sale se soldeaza cu promisiuni care nu sunt respectate decat in parte si cu mare
intarziere.

Laboratorul nu devine unitate de cercetari stiintifice originale, decat dupa 1929, cand au
intrat in serviciul lui oameni ca I.M. Nestor, G. Zapan, G. C.Bontila, C. Georgiade, C.
Zahirnic, care au fost intradevar experimentalisti, adica psihologi de laborator, axati
predominant pe genul acesta de cercetari. Cartea lui C. Radulescu-Motru, "Curs de
psihologie" (aparuta in 1923, editia a II-a 1929), este- dupa marturisirea autorului-
"rezumatul cursului de psihologie" tinut in anii precedenti la Universitatea din Bucuresti;
cartea isi propune sa fie o carte cu caracter strict stiintific, care nu este scrisa "in sprijinul
unui sistem filozofic, sau al vreunei conceptii sociale", o carte care vrea "sa lase celui ce
citeste, libertatea sa-si formeze singur o parere in problemele discutabile", o carte care,
chiar atunci cand nu da "raspuns la anumite intrebari", il pregateste pe cititor "sa aiba o
intelegere matura pentru a judeca si primi din alta parte raspunsurile pe care le cauta".
Psihologi români
Dintre cei mai importanți psihologi români sunt de menționat:
Alexandru Roșca, academician si profesor universitar la Cluj
Paul Popescu-Neveanu, autor al unui Dicționar de psihologie
Mielu Zlate, prof. univ. dr., seful Catedrei de Psihologie din Universitatea Bucuresti, autor al
unei monumentale opere psihologice
Nicolae Mitrofan, prof. univ. dr., specialist in psihodiagnistic, psihologie judiciara, primul
presedinte al Colegiului Psihologilor din Romania.
Nicolae Mărgineanu, autorul unei impozante monografii, Psihologia persoanei.
Vasile Pavelcu, profesor la Iași, mentor al psihologiei "distincte".
Ion Petrovici, elev al lui Titu Maiorescu, unul dintre creatorii școlii românești de psihologie.
Constantin Rădulescu-Motru, studii asupra spiritualității naționale ("românismului").
Dafinoiu Ion, hipnoza clinica si psihoterapie
Daniel David, profesor de psihologie clinica si psihoterapie
Mircea Miclea, profesor de psihologie cognitivă
Eduard Gruber, înființează primul laborator de psihologie, la Iași și deschide primul curs de
psihologie experimentală din România.
Nicolae Vaschide, directorul adjunct al Laboratorului de Psihologie Patologică, de pe lângă
Sorbona.
TEME DE SEMINAR
Ganditi-va la interesele dumneavoastra de cunoastere
si dezvoltare profesionala si aratati in ce domeniu
aplicativ al psihologiei ati prefera sa lucrati?
Enumerati tipuri de activitati pe care le puteti realiza
pentru a debuta in domeniul cunoasterii psihologice si
ulterior pentru a va imbogati sub aspect profesional?
Scrieti 5 obiective realiste pentru urmatorul an si
 5 obiective pentru urmatorii 5 ani care sa defineasca
evolutia dvs profesionala.