Psihologia Ca Stiinta Si Ca Profesie Curs 1
Psihologia Ca Stiinta Si Ca Profesie Curs 1
Psihologia Ca Stiinta Si Ca Profesie Curs 1
PSIHOLOGIA CA STIINTÃ
LOCUL PSIHOLOGIEI ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR.
RAMURILE APLICATIVE ALE PSIHOLOGIEI
1.1. Definirea psihologiei ca ştiinţă
Psihologia este una dintre ştiinţele umaniste, poate cea
mai reprezentativă dintre ele prin originalitatea şi
complexitatea naturii obiectului său de cercetare.
Psihologia este ştiinţa care ne învaţă să cunoaştem
omul şi ne ajută să-l înţelegem. Ca domeniu al
cunoaşterii umane, ea a fost încă de la început tributară
filosofiei din care s-a desprins treptat.
Cei mai mulţi autori au definit psihologia pornind de la
etimologia cuvântului. Deoarece cuvântul psihologie
este compus din două particule psyche (suflet) şi logos
(ştiinţă) s-a afirmat că psihologia este ştiinţa sufletului.
Deşi definiţia este oarecum tautologică, ea are mai ales
o valoare operaţională, orientând cercetătorii spre
descifrarea şi detalierea termenului de psihic.
Asociaţionismul, behaviorismul, gestaltismul,
psihanaliza, psihologia umanistă sunt marile curente
care au jalonat întreaga istorie a psihologiei, fiecare
dintre ele propunând diverse modele explicative
asupra vieţii psihice.
Spre sfârşitul secolului XIX, psihologia a început să-
şi afirme treptat statutul său de ştiinţă, delimitându-şi
problemele şi stabilindu-şi metodele de cercetare, iar
la sfârşitul secolului XX şi apoi în decursul lui s-au
elaborat şi închegat marile construcţii teoretice, s-au
rafinat metodele de investigaţie.
Obiectul de cercetare al psihologiei
Obiectul psihologiei poate fi analizat din perspectiva
următoarelor orientări:
Orientarea psihanalitică, (viata psihica interioara-
obiect de studiu al psihologiei): Sigmund Freud, Carl
Gustav Jung, Francoise Dolto, Alfred Adler
Orientarea behavioristă (comportamentul-obiect de
studiu al psihologiei), J.B.Watson, B.F.Skinner
Psihologia activitatii -psihologia conduitei: Jean
Piaget, Pierre Janet
Orientarea umanistă: Abraham Maslow, Carl Rogers
Tipuri de definitii ale psihologiei ca stiinta
1. Definiţii etimologice
Cei mai multi autori au definit psihologia pornind de la etimologia cuvântului.
Deoarece cuvântul PSIHOLOGIE este compus din douã particule psyche (psihic) si logos
(stiintã) s-a afirmat cã psihologia este stiinta psihicului. Desi definitia este oarecum
tautologicã are mai ales o valoare operationalã, orientând cercetãtorii spre descifrarea si
detalierea termenului de psihic.
2. Definitii comprehensive-încearcã sã surprindã elementele esentiale ale psihologiei
ca stiintã
-W.Wundt- Psihologia= stiintã a experientei imediate
-W. James- Psihologia= stiintã a vietii mentale, a fenomenelor si conditiilor reale
-Kulpe- Psihologia=stiintã a faptelor în mãsura în care ele depind de subiect
Psihologia este o ştiinţă care se ocupă de studiul fenomenelor şi capacităţilor
psihice, urmărind descrierea şi explicarea acestora în baza descoperirii unui ansamblu
de legi, regularităţi sau modalităţi determinative.(Paul Popescu-Neveanu)
După opinia lui M. Zlate, definiţia unei ştiinţe trebuie să conţină informaţii, fie şi într-
o formulare generală despre obiectul de cercetare, metode, legi, finalitate. Luând în
considerare aceste elemente, M.Zlate defineşte psihologia ca fiind ştiinţa care studiază
psihicul (procese, însuşiri, mecanisme psihice), utilizând un ansamblu de metode
obiective, în vederea desprinderii legităţilor lui de funcţionare, cu scopul cunoaşterii,
optimizării şi ameliorării existenţei umane.
3. Definiţii explicativ-culturale:
1. Psihologia reprezintă studiul faptelor morale şi al inteligenţei,
fiind ştiinţa sufletului
2. Psihologia are mai multe semnificaţii ca ştiinţă şi anume:
a) studiul ştiinţific al vieţii mentale (memorie, gândire,
inteligenţă),
b) cunoaşterea empirică a sentimentelor celuilalt,
c) analiza sentimentelor, a stărilor de conştiinţă,
d) ansamblulde sentimente, modalităţi de a gândi şi de a
acţiona caracteristice unui individ sau unui grup de indivizi
(J.Dubois)
e) psihologia este ştiinţa care studiază procesele mentale şi
emoţionale şi comportamentul
f) psihologia este suma acţiunilor, trăsăturilor atitudinilor,
modelelor de gândire sau a stărilor sufleteşti ale unei persoane
sau ale unui grup (D.B.Guralnik)
4. Definiţiile filosofice sunt cele care caută să explice
conceptul sau ideile despre psihologie.
1. Psihologia este ştiinţa sufletului sau a spiritului. Acest
punct de vedere cuprinde mai multe aspecte ce trebuie
considerate separat.
a) o anumită manieră de a se comporta, de a reacţiona la
impresiile din afară (psihologia comportamentului)
b) faptul de a avea conştiinţa propriilor idei, emoţii, tendinţe
(psihologia conştiinţei),
c) atitudinea reflexiv-critică faţă de propria persoană
(psihologia reflexivă şi cea critică),
d) ansamblul de stări sau dispoziţii psihice ale unei persoane
sau ale unui grup de indivizi (psihologie socială)
Definiţiile menţionate mai sus pun problema
complexităţii acestei ştiinţe, dar evidenţiază şi dificultatea de
a o delimita şi defini, dintr-un singur punct de vedere.
3. Locul psihologiei în sistemul stiintelor
Într-un secol si jumãtate (înfiintarea primului Laborator de psihologie
experimentalã la Leipzig-1879), psihologia a parcurs drumul de la negarea ei ca
stiintã pânã la obtinerea statutului de stiintã centralã în rândul tuturor celorlalte
stiinte.
Cu timpul, conceptiile cu privire la locul psihologiei în sistemul stiintelor s-au
organizat si integrat, conducând la elaborarea unor modele explicativ-
interpretative.
a). Modele triunghiulare
1929- Karl Buhler propunea modelul triunghiular al psihologiei stiintifice,
aceasta din urmã fiind amplasatã la intersectia stiintelor umaniste, stiintelor
sociale si stiintelor naturale
1978-P.E.Meehl lanseazã distinctia între psihologia hard si psihologia soft,
potrivit cãreia influenta stiintelor naturii a orientat psihologia spre un studiu mai
riguros al comportamentului, stiintele sociale au accentuat studiul influentelor
subiective.
1961-Clasificarea triunghiularã a stiintelor –KEDROV care subdivide stiintele
umaniste în stiinte sociale si stiinte filosofice, fãcând loc în triunghiul sãu alãturi
de psihologie si altor stiinte tehnice, matematice, logice. Kedrov clasifica stiintele
dupã principiul subordonãrii (al dezvoltãrii ) si al obiectivitãtii (al reflectãrii). Cât
priveste psihologia, ea ocupã un loc aparte în triunghi: mai aproape de filozofie
dar fiind legatã de toate celelate trei vârfuri ale triunghiului.
b) Modelul circular
J. Piaget , la cel de-al XVIII-lea Congres International de
Psihologie (Moscova, 1966) propunea un model circular al
stiintelor.
Punctul de pornire al clasificãrii lui J.Piaget îl constituie relatia
dintre subiect si obiect în procesul cunoasterii. Dacã în
matematicã si fizicã se reflectã obiectul real, latura lui
cantitativã, în biologie deja apre si latura subiectivã, fapt care îl
pregãteste pe subiect sã devinã obiect al cercetãrii, proces ce se
reia în psihologie si sociologie. Linia circularã se încheie în
epistemologie si geneticã prin relatia psihosociologiei cu logica
si matematica, relatia dintre acestea din urmã realizându-se
prin intermediul structurilor operatorii ale subiectului.
Concluzia lui Piaget: psihologia ocupã o pozitie centralã, si nu
numai ca produs al tuturor altor stiinte, dar ca sursã posibilã de
explicatie a formãrii si dezvoltãrii lor.
Modelul clasificãrii stiintelor
Laboratorul nu devine unitate de cercetari stiintifice originale, decat dupa 1929, cand au
intrat in serviciul lui oameni ca I.M. Nestor, G. Zapan, G. C.Bontila, C. Georgiade, C.
Zahirnic, care au fost intradevar experimentalisti, adica psihologi de laborator, axati
predominant pe genul acesta de cercetari. Cartea lui C. Radulescu-Motru, "Curs de
psihologie" (aparuta in 1923, editia a II-a 1929), este- dupa marturisirea autorului-
"rezumatul cursului de psihologie" tinut in anii precedenti la Universitatea din Bucuresti;
cartea isi propune sa fie o carte cu caracter strict stiintific, care nu este scrisa "in sprijinul
unui sistem filozofic, sau al vreunei conceptii sociale", o carte care vrea "sa lase celui ce
citeste, libertatea sa-si formeze singur o parere in problemele discutabile", o carte care,
chiar atunci cand nu da "raspuns la anumite intrebari", il pregateste pe cititor "sa aiba o
intelegere matura pentru a judeca si primi din alta parte raspunsurile pe care le cauta".
Psihologi români
Dintre cei mai importanți psihologi români sunt de menționat:
Alexandru Roșca, academician si profesor universitar la Cluj
Paul Popescu-Neveanu, autor al unui Dicționar de psihologie
Mielu Zlate, prof. univ. dr., seful Catedrei de Psihologie din Universitatea Bucuresti, autor al
unei monumentale opere psihologice
Nicolae Mitrofan, prof. univ. dr., specialist in psihodiagnistic, psihologie judiciara, primul
presedinte al Colegiului Psihologilor din Romania.
Nicolae Mărgineanu, autorul unei impozante monografii, Psihologia persoanei.
Vasile Pavelcu, profesor la Iași, mentor al psihologiei "distincte".
Ion Petrovici, elev al lui Titu Maiorescu, unul dintre creatorii școlii românești de psihologie.
Constantin Rădulescu-Motru, studii asupra spiritualității naționale ("românismului").
Dafinoiu Ion, hipnoza clinica si psihoterapie
Daniel David, profesor de psihologie clinica si psihoterapie
Mircea Miclea, profesor de psihologie cognitivă
Eduard Gruber, înființează primul laborator de psihologie, la Iași și deschide primul curs de
psihologie experimentală din România.
Nicolae Vaschide, directorul adjunct al Laboratorului de Psihologie Patologică, de pe lângă
Sorbona.
TEME DE SEMINAR
Ganditi-va la interesele dumneavoastra de cunoastere
si dezvoltare profesionala si aratati in ce domeniu
aplicativ al psihologiei ati prefera sa lucrati?
Enumerati tipuri de activitati pe care le puteti realiza
pentru a debuta in domeniul cunoasterii psihologice si
ulterior pentru a va imbogati sub aspect profesional?
Scrieti 5 obiective realiste pentru urmatorul an si
5 obiective pentru urmatorii 5 ani care sa defineasca
evolutia dvs profesionala.