Teoria Umanista A Personalitatii
Teoria Umanista A Personalitatii
Teoria Umanista A Personalitatii
PERSONALITĂŢII
Prof. Dr. Mihai Aniţei
Carl Rogers (1902-1987)
Personalitatea din perspectiva lui Carl Rogers
• În paralel cu Freud, aproape în aceeași perioadă, mulți
cercetători din psihologie nu au fost de acord cu viziunea
acestuia despre natura și comportamentul omului
(Daniels, 1982; Nicholson, 2007).
• Aceștia şi-au argumentat poziția prin faptul că ființa
umană este ghidată și de structuri mult mai complexe
decât instinctele și pulsiunile de natură sexuală. Toți marii
cercetători care au îmbrățișat această viziune au format
teoria umanistă asupra personalității.
• Gordon Allport
• Carl Rogers
• Abraham Maslow
• Cel mai important și recunoscut cercetător care a studiat
personalitatea umană din perspectivă umanistă este Carl Rogers
(Rogers, 1957).
• Deși la vremea sa principalul trend în psihologie era psihanaliza,
Rogers nu a fost de acord cu principiile acesteia și mai ales cu partea
practică, cu modalitatea de abordare a psihanalizei în psihopatologiei.
• Rogers era de părere că un psihoterapeut psihanalist nu poate face
prea mult bine atunci când urmează niște etape foarte stricte,
ghidându-l pe pacient spre direcții bine stabilite și așteptând de la
acesta anumite răspunsuri și comportamente pentru a considera că
starea sa s-a ameliorat.
• În concepția lui Rogers, persoana în cauză este singura care trebuie
să știe cum trebuie să fie pentru a fi o persoană normală, sănătoasă
și împlinită.
• Rolul central în teoria rogersiană despre personalitate îl
ocupă conceptul de auto-actualizare (Wickman și
Campbell, 2003).
• Prin auto-actualizare, Rogers înțelege tendința înnăscută
a individului de a-și dezvolta tot ceea ce ține de potențialul
constructiv și sănătos al ființei umane (Ewen, 2003).
• Conform teoriei rogersiene, tendința de auto-actualizare
cuprinde atât comportamente determinate de intenția de
reducere a instinctelor (drive-reduction behaviors) cât si
comportamente determinate de creșterea în intensitate a
instinctelor, precum curiozitate sau creativitatea.
• În concepția lui Rogers, toate persoanele au nevoie de
valorificare, respect și afectivitate din partea oamenilor
care le sunt apropiați. Acest aspect este denumit nevoia
de apreciere pozitivă.
• Nevoia de apreciere pozitivă din partea apropiaților este
o nevoie înnăscută care se manifestă pe durata întregii
vieți.
• Astfel, conform lui Rogers, modul în care cei apropiați
nouă ne percep, influențează puternic propria percepție
despre noi înșine. Prin urmare, încercarea de a satisface
nevoia de apreciere pozitivă reprezintă principala barieră
împotriva fenomenului de auto-actualizare.
Structura personalității în teoria rogersiană