Flora normala a organismului

Flora normală a
organismului

Groin = viscere, vintre

Flora normală a
intestinului
 Numărul de bacterii ce colonizează organismul

Numărul se exprima pe:

-gram de ţesut omogenizat,
-pe ml de lichid
-Sau pe cm2 de piele
 Antagonismul bacterian

Mecanisme prin care flora normală intră în competiţie cu flora patogenă . Rezultatul: Protectie sau Boala
Imagine EM a unei secţiuni transversale a mucoasei colonului la şobolan. Segmentul indică
grosimea stratului de bacterii situat între mucoasă şi lumen.
Masa de bacterii B situată în imediatǎ apropiere de mucoasă
Infecţii - posibil determinate de flora normală
 Flora normală a pielii
 Pielea este populată de multe specii bacteriene,
densitatea acestora fiind mai mare în zonele umede, cum
sunt axila, zona perineală, zonele interdigitale şi scalpul.
Specia cel mai des întâlnită, care reprezintă 90% din
flora cutanată aerobă este Staphylococcus epidermidis. În
regiunile umede se poate întâlni şi S. aureus. În afară de
speciile menţionate, pe piele se mai găsesc bacili
difterimorfi anaerobi, ca, de pildă, Propionil bacterium
acnes. La 20% din populaţie se izolează de pe piele
Clostridium perfringens. În mod pasager se evidenţiază
în patul periunghial şi pe scalp specii de Candida.
Flora normală a cavităţii bucale şi
a vestibului nazal
 Speciile ce colonizează aceste zone
anatomice sunt, în general, streptococi,
stafilococi, bacili difterimorfi, coci gram-
negativi şi mai rar ciuperci. Unele din
aceste specii, ca, de exemplu, S.aureus,
Streptococcus pneumoniae, Neisseria
meningitidis, Candida, sunt condiţionat
patogene.
 Placa dentară este un film format din celule bacteriene
ancorate într-o matrice polizahardică secretată de acestea.
Dacă igiena cavităţii bucale este deficitară, placa se
îngroaşă şi sub acţiunea unor specii ca Streptococcus
mutans se produc cariile dentare. În cavitatea bucală pot
coexista şi protozoare, ca, de exemplu, Trichomonas
tenax.
 Flora faringiană este reprezentată de streptococi
viridans şi ocazional de streptococi beta-hemolitici
(specie patogenă), la care se adaugă difterimorfi, neisserii
hemolitice, stafilococi etc.
 Tractul respirator inferior este steril, dar s-a izolat din
plămânul persoanelor sănătoase Pneumocistis
carinii/jiroveci. Acest parazit nu are semnificaţie
patologică la aceste persoane, dar poate da pneumonii
grave la persoanele imunocompromise, cum sunt bolnavii
de SIDA.
 Flora normală a tubului digestiv
 Stomacul conţine doar ocazional floră bacteriană
acidotolerantă (unii lactobacili şi streptococi), dată fiind
aciditatea gastrică pronunţată. Frecvent se izolează de pe
mucoasa gastrică Helicobacter pylori, care ar putea
constitui cauza unor gastrite şi a ulcerului duodenal.
 Partea incipientă a intestinului subţire/jejunul conţine un
număr redus de microbi, care creşte vertiginos spre ileon-
unde se vor găsi streptococi, lactobacili, enterobacterii,
specii de Bacteroides.
 Intestinul gros este cea mai populată zonă cu microbi a
organismului. Aici, peste 90% din floră este anaerobă,
reprezentată mai ales de bacili aparţinând genului
Bacteroides, însoţită de Enterobacterii care sunt facultativ
anaerobe, la care se adaugă protozoare nepatogene, ca, de
pildă Entamoeba coli.
 Flora normală a tractului urogenital

Uretra anterioară este populată la ambele sexe cu

floră asemănătoare celei de pe piele: S. epidermidis,
Enterococcus faecalis, difterimorfi etc.
 Flora vaginală variază în funcţie de vârstă. Astfel,
până la pubertate flora vaginală conţine specii prezente
pe piele, iar după pubertate până la menopauză vaginul
este populat cu o varietate foare mare de bacterii,
predominante fiind speciile de Lactobacillus (bacili
Döderlein).
Dintre speciile prezente menţionăm: stafilococi
coagulazo-negativi, streptococi (mai ales din grupul B),
enterococi, Gardnerella vaginalis, micoplasme,
Mobiluncus etc. Ocazional pot fi prezente şi specii de
Candida nonpatogena.
 Rolul florei normale
 este un factor important în apărarea antiinfecţioasă
naturală
 microorganismele induc sinteza de anticorpi care,
datorită faptului că reacţionează încrucişat şi cu alte
specii microbiene, deprimă înmulţirea florei patogene
prin mecanisme competitive pentru :
 un substrat nutritiv,
 pentru aceiaşi receptori celulari şi prin
 producerea de bacteriocine.

NB. Bacteriocinele = sunt toxine proteinacee produse de o bacterie pentru a inhiba cresterea unor
alte bacterii similare sau strans inrudite
 Rolul florei normale
 Flora normală (specii de Bacteroides şi E. coli)
sintetizează şi secretă în intestin unele vitamine,
cum sunt vitamina K şi vitamine din grupul B.
 contribuie la nutriţia şi metabolismul
organismului
 intervine în circuitul hepato-entero-hepatic al
unor substanţe - hormonii steroizi şi sărurile
biliare
 constituie sursa majorităţii infecţiilor oportuniste
 Medicul practician întâlneşte mai frecvent infecţii
produse de microorganisme ce fac parte din “flora
normală” decât infecţii produse de flora patogenă
provenită din mediul extern al organismului.
Exemple
 Staphylococcus epidermidis, cea mai importantă specie
a florei normale a pielii, are proprietatea de a se ataşa
în mod nespecific de catetere de plastic, producând
septicemii.

 E. coli, prezent normal în flora intestinală este cel mai

frecvent agent etiologic al infecţiilor urinare

 Infecţiile cu germeni comensali şi condiţionat patogeni

sunt favorizate de administrarea necontrolată a
antibioticelor.
CAVITATEA BUCALĂ
 Cavitatea bucală = una dintre cavitățile naturale cu
cel mai mare număr și cea mai mare varietate de
bacterii.
 Ecosistemul cavității bucale se dezvoltă (se formează)
între:
a) populațiile bacteriene din habitatele specifice – saliva,
mucoasa obrajilor, palat, gingie, limbă, dinți, buze.
b) mediul înconjurător cu care bacteriile vin în contact=
factorii fizico-chimici: nutrienți organici (fosfați,
carbonați, Ca, K, Na), exogeni sau endogeni, pH,
potențialul oxido-reducător, subst. antimicrobiene din
cavitatea bucală și anatomia structurilor orale (pierderea
dinților, reimplantarea dinților, etc.)
Ecosistemul cavității bucale- dependent de factori
(Miller, 1990):
BACTERII: - sinteza agenților antimicrobieni
- susceptibilitatea la agenții antimicrobieni
- necesități nutritive
- capacități metabolice
- proprietăți de aderență
GAZDĂ: - fluxul oral și compoziția fluidelor orale
- apărarea imună locală
- boli sistemice și orale
- dieta
- igiena orală
- anatomia orală
 Există și relații care se stabilesc între
microorganisme (pe lângă relațiile stabilite între
microorganismele din cav. bucală și mediul
înconjurător). Tipuri de relații între
microorganisme:
1. Simbioza=relații de stimulare, interacțiuni benefice
bilateral.
2. Probioza=relație benefică, dar numai pt. specie.
3. Antibioza=relații antagonice, de inhibare între
specii sau între specie și organismul uman.
4. Amphibiosis sau amphibiotic=o stare de echilibru
stabil între specie (flora microbiană) și gazda ei;
adică nici benefică, nici dăunătoare; ex: majoritatea
florei orale.
Vitamina K

Fact. de creștere
 În cavitatea bucală pot fi întâlnite peste 300 de specii bacteriene.
 În cavitatea bucală - 2 tipuri de bacterii:

►flora normală= prezentă întotdeauna;

- indigenă = prezentă în nr. dominant.
- suplimentară = prezentă în nr. redus.
►flora tranzitorie = prezentă ocazional.
În cavitatea bucală există constant 2-3 bacterii – S. mitis și A. viscosus/
A. naeslundii, alcătuind placa bazală, comună tuturor cavităților
orale.
 Bacteriile indigene = prezența a >1% într-un anumit micro- biotip-
placa supragingivală și suprafața limbii; speciile Bacteroides (bacterii
specifice tractului intestinal) sunt izolate din placa subgingival ă a
omului, dar nefiind obligatorie prezența lor în cavitatea orală a
omului.
 La om, speciile indigene pe suprafata dintilor sunt:

Streptococus++, Actinomyces++, Neisseria+, Bacteroides+.

 Bacterii suplimentare = prezența a <1% (nr. scăzut) din
totalul florei viabile.
bacteriile suplimentare => dacă mediul se schimbă (patologie dentară)
=> bacterii indigene
Ex.: Lactobacillus-specie suplimentară (existentă în placa
dentară; pH ↓) => dacă există leziuni carioase => Lactobacillus -
specie indigenă (în leziunile carioase).
 Str. mutans - specie indigenă/ suplimentară =>există în caria
dentară => Str. mutans- specie indigenă
 Spirochete, in placa subgingivala si
 Porphyromonas gingivalis, inflamatia si pierderea osului alveolar

 Actinobacillus actinomycetemcomitans
- specii suplimentare
Spirochete,
P. gingivalis
A. actinomyc.
– specii indigene
 Bacterii tranzitorii – provenite din hrană și băuturi; pot
exista temporar în cavitatea bucală.
DISTRIBUȚIA BACTERIILOR ÎN CAVITATEA
BUCALĂ
=>Ecosistemul cavității bucale suferă variații în timp (nu e
stabilit pt. o perioadă de timp):
 La naștere: nu există germeni.
 La câteva ore după naștere începe colonizarea în urma
contactului cu mediul înconjurător- specii aerobe și
anaerobe facultative: S. salivarius -prima bacterie
izolată în primele 24 h după naștere.
 În primele zile după naștere: colonizare redusă: S.
viridans, e primul apărut, câteva specii de lactobacili,
streptococi, pneumococi, enterococi, sarcine, neisserii
(în nr. ↓).
 La 6 luni = erupția primului dinte=> S. sanguis și S.
mutans, localizați preferențial pe suprafețele
dinților, astfel încât ei reprezintă locuitori orali
permanenți de la vârsta de 1 an; se adaugaă coci G-
aerobi și anaerobi din genul Neisseria și Veillonella.
 În perioada dintre dentiția primară până la cea
permanentă:
- Se adaugă Actinomyces, Fusobacterium, etc.
- La preșcolari: microbiocenoza bucală se aseamănă
cu cea a adultului.
- La 13-16ani: se încheie colonizarea orală
- La pubertate: se mai adaugă Prevotella
melaninogenica și spirochete.
 Factorii fizico-chimici afectează microbiocenoza orală:
- pierderea dintilor=> dispar S. mutans si S. sanguis;
bacteriile lactice dispar pt. că nu mai există leziunile
smalțului și dentinei ca microbiotipuri preferate.
- eliminarea gingiei și a șanțurilor gingivale (ca
microbiotipuri)=> scad semnificativ bacteriile anaerobe,
bacilii G-, vibrioni, spirochete.
- reimplantarea dinților=>cresc rapid streptococii în 3-5
săptămâni la nivelul anterior extracției; cresc treptat
lactobacilii.
- trat. indelungat cu ATB cu spectru larg=> se dereglează
microbiocenoza orală, se distruge echilibrul dintre
specii; ex. se dezvoltă Candida albicans în exces =>
candidoze bucale.
 LIMBA
- bacterii pe dosul limbii, în criptele ei și papilele sale.
- pe limbă: streptococii: S. salivarius, S. mitis.
- pe partea dorsală a limbii: *S. mitis biovar2 (52%) și S.
salivarius (17%); *Vellonella; *nr. ↓ Bacteroides;
*nr. ↓ Actinomyces și Bifidobacterium (forme
filamentoase G+); *Candida – în 1/3 posterioară.
- Micrococcus mucilagenosus – spf. pt. limbă; formează o
peliculă extracelulară, cu rol în fixarea bacteriilor pe
suprafața limbii.
 OBRAJII
*streptococi: S. mitis, S. salivarius, S. sanguis
*Neisseria
*Veillonella
*Lactobacillus
*Simonsiella preponderent pe obraji
*Haemophilus
 BUZELE ȘI PALATUL
*stafilococi
*micrococi
*bacili G-
*streptococii facultativ anaerobi (S. mitis, S. salivarius)
*Veillonella, Neisseria, Lactobacillus, Candida= în nr. ↓
DINȚI – PLACA DENTARĂ
 bacterii zaharolitice, aerob-anaerob-facultative aderente
- în placa supragingivală.
 bacterii nezaharolitice, anaerobe, slab aderente – în
placa subgingivală.

SALIVA
 Nu prezintă o floră proprie, specifică; bacteriile provin
de pe suprafețele din jur prin spălarea acestora de fluxul
salivar.
 Metode de determinare a nivelului S. mutans și cel al
lactobacililor pt. aprecierea susceptibilității indivizilor
la carii – sunt ineficiente și nu au o largă aplicare
practică.
 Cavitatea bucală e formată din mai multe habitate
diferite, fiecare habitat conținând populații microbiene
specifice:
1. Saliva: 108-109 bacterii/ml salivă (43 milioane
bacterii/ml => 5.5 bilioane/ml ; media 750
milioane/ml).
2. Mucoasa obrajilor: 5-25 bacterii/celulă
3. Palat
4. Gingie
5. Limba: 100-150 bacterii/celulă
6. Dinți; placa dentară și șanțul gingival: >1011 (200
bilioane bacterii/gram de probă)
7. Buzele.
SPECII SALIVA LIMBA PLACA PLACA
SUPRAGINGIVALĂ SUBGINGIVALĂ
S. salivarius +++ +++
S. sanguis +++ +++ +++ +
S. mitior ++ ++ ++ ++
S. milleri + la +++ 0
S. mutans ± la + ± + la +++ 0

Lactobacillus sp. ± la + + + +

Actinomyces sp. + + ++ ± la ++

Fusobacterium sp. 0 0 ± ± la +

Capnocytophaga 0 0 ± ± la +++

Treponema sp. 0 0 ± ± la +++

Bacillus 0 0 ± ± la +
melaninogenicus
B. gingivalis 0 0 0 0 la +

Actinobacillus 0 0 0 la +
actinomycet.
++ = prezent la toate animalele examinate (om,
ierbivore, carnivore)
+ = prezent în mod obișnuit
± = izolat ocazional
0 = neizolat
Flora microbiană a cavității bucale
(microbiocenoza cavității bucale).
Efectele benefice ale florei orale.

Afecțiuni cauzate de
microorganismele din cavitatea
bucală.
 Flora microbiană a cavității bucale
(microbiocenoza cavității bucale)
 Cuprinde o mare diversitate de microorganisme: bacterii, fungi,
protozoare și ocazional și virusuri.

Bacterii orale
 Există peste 25 de genuri de bacterii în cavitatea bucală.
 Unele dintre aceste bacterii sunt agenți permanenți, altele
descoperite întâmplător, iar câteva izolate în număr foarte mic și
tranzitoriu.

Fungii orali
 În cavitatea orală se găsesc și unele specii de fungi.
 Candidele au fost cel mai frecvent izolate.
Protozoare orale
La majoritatea oamenilor, în condiții normale, se găsesc 2 specii de
protozoare:
– Entamoeba gingivalis
– Trichomonas tenax

Virusurile orale
În cavitatea bucală, în condiții patologice (infecții virale), sunt
identificate virusuri ca: v. herpes simplex tip I (oral), VCM, VHB, HIV, v.
Epstein-Barr, v. gripale, v. rujeolos, v. varicelo-zosterian.
Caractere morfo- Gen Specii microbiene
tinctoriale

Bacterii: Streptococcus S. mutans, S. sanguis, S. mitis (mitior),

Coci Gram pozitiv S. milleri, S. salivarius.
Micrococcus M. mucilagenosus.

Peptostrepto-coccus

Bacterii: Neisseria N. flavescens, N. elongata, N. pharyngitis,

Coci Gram negativ N. subfava, N. lactamicus, N. sica, N. canis.
Veillonella V. parvula, V. alcalescens.

Bacili: Actinomyces A. israelli, A. viscosus, A. naeslundi,

Gram pozitiv A. odontolyticus.
Lactobacillus L. acidophylus, L. brevis, L. cellobiosa.
Arachnia A. propionica.
Bacterionema B. matruchotti.
Bifidobacterium B. denticum, B. eriksonii.
Eubacterium E. alactolyticum.
Propionibacterium P. acnes.
Rothia R. dentocariosa.
 Caractere morfo- Gen Specii microbiene
tinctoriale
Bacili: Actinobacillus A. actinomycetemcomitans.
Gram negativ Bacteroides B. fragilis, B. oralis, B. forsytus, B. gracilis,
B. denticola.
Porphyromonas P. gingivalis, P. endodontalis.
Prevotella P. melaninogenica, P. intermedia.
Alte tipuri morfologice Capnocytophaga C. gingivalis, C. sputigena, C. ochracea.
de bacterii Eikenella E. corrodens.
Fusobacterium F. nucleatum, F. naviforme, F. russi.
Haemophyllus H. influenzae, H. parainfluenzae.
Leptotrichia L. bucalis.
Selenomonas S. sputigena.
Simonsiella
Wolinella W. recta.
Bacterii ce nu se Treponema T. vincenti, T. denticola, T. macrodentium,
coloreaza Gram T. scoliodentum, T. oralis.
Mycoplasme M. pneumoniae, M. hominis, M. oralae,
M. faecium, M. lipophilum.
Fungi Candida C. albicans, C. tropicalis, C. pseudotropicalis,
C. stelatoidea.
Penicillium
Aspergillus
Caractere morfo- Gen Specii microbiene
tinctoriale

Protozoare Entamoeba E. gingivalis.

Trichomonas T. tenax.
Virusuri Herpeviridae V. herpes simplex tip I (oral).
V. citomegalic.
V. hepatitei B (VHB).
HIV
V. Epstein-Bar.
V. varicelo-zosterian.
 Efectele benefice ale florei orale

 Sinteza de vitamine (vitamina K, riboflavina și biotina)-lactobacilii.

 Eliberează în salivă enzime microbiene, ca: amilaze, proteaze, lipaze. Astfel
digestia începe în cavitatea bucală, sub acțiunea acestor enzime.
 Rol în imunitate- prin sinteza de Ac, în cantități mici, care dau reacții
încrucișate cu pneumococul, inducând o oarecare protecție față de
pneumococ.
 În maturarea sistemului imun al gazdei.
 Realizează un antagonism bacterian:
– S. mitis inhibă dezvoltarea unor tulpini de Corynebacterium diphteriae,
S. pyogenes, S. pneumoniae, E. coli.
– Unele specii de S. salivarius secretă o substanță numită enocin cu efect
bacteriostatic asupra S. pyogenes.
 AFECȚIUNI CAUZATE DE
MICROORGANISMELE DIN CAVITATEA
BUCALĂ

 placa dentară supragingivală și subgingivală

 caria dentară
 boala parodontală
 infecții pulpare și periapicale (infecții endodontice)
 bacteriemii cu punct de plecare cavitatea orală
 infecții virale
 Boli cu transmitere aerogenă importante pt. practica stomatologică:
- rujeola
- rubeola
- varicela
- scarlatina
- parotidita epidemică
- mononucleoza infecțioasă
- gripa

-Meningite virale
-Meningite bacteriene
-Encefalite
-Hepatita virală A, hepatita virală B (B+D), hepatita virală C
-Sepsisul cu poartă de intrare dentară
-Infecția cu HIV
VA MULTUMESC !