Plante Medicinale
Plante Medicinale
Plante Medicinale
Descriere
Numită şi levănţicâ, acest arbust mic, originar din regiunea mediteraneeană, atinge
înălţimea de 30-60 cm. Tulpinile sale sunt verticale, iar frunzele înguste, verzi-argintii.
Toate părţile plantei au un miros plăcut, dar cele mai aromate sunt florile. Românii foloseau
lavanda pentru a-şi parfuma apa de baie, iar ea a rămas una dintre cele mai populare şi
cunoscute plante. Micile flori violacee apar în conuri după frunze, în timpul verii.
În scop terapeutic se folosesc florile, care sunt uscate şi folosite la prepararea de infuzii şi
capsule, sau pot fi procesate pentru extragerea uleiului esenţial (esenţă de lavandă).
Compoziţie
Florile conţin ulei volatil principalul component fiind linaloolul. Mai conţine alţi alcooli –
cum este geraniolul, nerolul, lavandulolul –bornel, tanin, cumarine, principii amare, rãşini,
pectine.
Lavandă (Lavandula angustifolia)
Acţiune
Produsele fitoterapeutice din levãnţicã au acţiune calmantã,diureticã, colereticã, antisepticã şi
cicatrizantã. Uleiul volatil delevãnţicã are proprietatea de a normaliza funcţia cardiacã, moderând
excitabilitatea unor receptori interni.
Indicaţii terapeutice
Fitoterapia cu preparate din levãnţicã este indicatã în neurastenie, surmenaj, stãri de iritabilitate
nervoasã, migrene şi alte dureri de cap, depresie, boli de rinichi şi ficat, ameliorează digestia,
elimină flatulenţa şi stimulează secreţia biliară. Se consideră că poate fi benefică în unele tipuri de
astm. Lavanda se foloseşte în băile terapeutice pentru tratarea problemelor circulatorii; este
capabilă să uşureze durerile reumatice, având şi acţiune antipiretică.
Administrare: uleiul volatil, tinctură, pulberea de plantă uscată.
Salvia (salvia officinalis)
Planta medicinala de cultura, subarbust stufos, ramificat, care poate atinge aproximativ un
metru inaltime, exclusiv de cultura la noi in tara. Frunzele sunt acoperite cu peri fini si au
culoare argintie sau verde cenusie. Florile sunt mari ca dimensiune, grupate in forma de
spic, de culoare violet-albastra, rareori alba. Fructul este o tetraachena. Planta infloreste
din luna mai pana in luna iulie. Salvia are un miros placut, puternic si gust usor amarui.
In scop medicinal se recolteaza frunzele inainte de perioada de inflorire.
Planta contine ulei volatil, tuiona, alfa si beta pinen, camfor, borneol, cineol dar si tanin,
acid oleaonic, sitosteroli, substante estrogene, azotat de potasiu, principiu amar
(picrosalvina), acid nicotinic, acid cafeic, acid fumaric, rezine, substante estrogene,
vitamina B1 si C, saruri de potasiu.
Salvia are proprietati coleretice, antimicrobiene, sedative, depurative, antitermice,
expectorante, tonice, antiinflamatoare, antispastice, carminative, antiseptice, estrogene,
astringente.
Planta se utilizeaza si in gastronomie pentru aromatizarea preparatelor culinare.
Salvia (salvia officinalis)
Uz intern:
- hipovitaminoze, boli de ficat, inflamatii gastrointestinale, laringita, faringita,
amigdalita, constipatie, nervozitate, paralizii, dereglari hormonale, menstruatii
neregulate, hiperhidroza palmo-plantara, flatulenta, ulceratii, depresie,
frigiditate, impotenta, convalescenta, afrodisiac, astenie, afectiuni ale cailor
biliare, galactoree, sialoree, astm – sub forma de infuzie, decoct.
Uz extern:
- intepaturi de insecte, gingivite, stomatite, afte bucale, micoze bucale, abcese
dentare, ulcere venoase, contuzii, eczeme, seboree, ten ridat, acnee, alopecie
difuza, leucoree, degeraturi, entorse, luxatii – sub forma de compresa, bai
locale, cataplasma.
Oregano (Origanum vulgare)
Descriere
Oregano creşte prin fâneţele din regiunile de deal şi de munte. Este o plantă semilemnoasă
perenă, un arbust ce poate atinge 60cm înălţime. În pământ are un rizom lignificat gros de 2-3 cm
din care iau naştere atât tulpini sterile, cât şi florifere, patru unghiulare, drepte şi ramifcate în
partea superioară, dar şi numeroase rădăcini filiforme.
Frunzele sunt opuse, de 1-4cm lungime, de formă ovală, aproape glabre, cu marginea
întreagă sau uşor dinţată. Vara face flori de culoare liliachie, adunate în bucheţele.
În scopuri medicinale de la oregano se folosesc frunzele, florile şi seminţele.
Compoziţie
Conţine ulei volatil (timol, carvacrol), acizi cafeic şi rozmarinic, tanin şi serpilină.
Oregano (Origanum vulgare)
Acţiune
Oregano are numeroase beneficii, dar este cel mai cunoscut pentru proprietăţile sale digestive, expectorante,
antivirale, antibacteriene, antifungice, antiparazitare, antioxidante şi antiinflamatorii. În plus, oregano este
cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante puternice, ca antimutagen şi anticancerigen.
Indicaţii terapeutice
Oregano ameliorează digestia, previne balonarea, protejează inima, scade colesterolul, scăzând riscul de atac de
cord sau accident vascular cerebral, tratează Giardia, o boală intestinală cauzată de parazitul Giardia şi
protejează celulele de acţiunea nocivă a radicalilor liberi.
Precauţii şi contraindicaţii
Uleiul de oregano poate provoca reacţii adverse la persoanele alergice la plantele aromatice (familia
Lamiaceae). De asemenea, uleiul de oregano este interzis femeilor gravide sau bolnavilor de anemie feriprivă,
acesta putând reduce absorbţia de fier în organism.
Ginkgo biloba
Descriere
Crețișoara (Alchemilla vulgaris) face parte din familia Rosaceae. Este răspândită în
zonele deluroase până în zone muntoase, umede, la margini de păduri și drumuri.
Frunzele sunt semicirculare, lobate (au 7 sau 9 lobi), zimțate pe margini, pe tulpini
mici și dure. Florile sunt mici, galben-verzui, grupate în inflorescențe, întreaga
plantă fiind acoperită cu perișori fini. Înflorește în perioada aprilie-iunie.
Este cunoscută sub mai multe denumiri populare, însă cea mai frumoasă este cea
de veșmânt al Maicii Domnului, brumărie, plașcă, umbrarul-doamnei.
Picăturile de apă adunate ca într-o cupă pe frunzele ei reflectă lumina soarelui în
mii de nuanțe scânteietoare, și ne dă un sentiment plăcut dacă ne spălăm pe față și
pe ochi cu aceste picături.
Substanțe active
Conține taninuri, proantocianidine, flavonoizi, substanțe amare, acid salicilic,
saponine. Dintre oligoelemente conține zincul, element esențial al mai multor
enzime.
Alchemilla vulgaris - Cretişoara
Recoltarea
Este o plantă ocrotită, astfel recoltarea specimenelor sălbatice este interzisă. Frunzele și florile plantei crescute în
grădină se recoltează din mai până la sfârșitul lunii iulie. Uscarea se face la umbră, în spații curate și bine aerisite,
în strat subțire, fără a fi expuse razelor solare, apoi se depozitează în pungi de hârtie și saci de pânză.
Efecte terapeutice
Are efect antiinflamator, astringent, antihemoragic, antispastic. Înainte de toate este „planta femeilor”.
Stimulează circulația sanguină la nivelul bazinului și întărește uterul, este adjuvant în tulburările menstruale, în
vindecarea afecțiunilor ginecologice, în timpul sarcinii și după naștere:
• Ameliorează durerile în timpul menstruației, sângerările menstruale abundente, reglează ciclul neregulat, previne
crampele menstruale.
• În timpul pubertății, combinat cu coada șoricelului, ajută la reglarea ciclului.
• În cazul afecțiunilor ginecologice, ca inflamația ovarelor, endometrită, scurgeri vaginale albe, se folosește ca
tratament complementar. În astfel de cazuri, pe lângă consumul de ceai, se recomandă și folosirea de băi de
șezut.
• Combinat cu frunze de zmeur ajută la concepție. Se recomandă consumul de ceai din frunze de zmeur în prima
parte, iar cel de crețișoară în a doua jumătate a ciclului.
• Adjuvant în timpul sarcinii, pentru prevenirea avortului, începând din luna a treia, se recomandă consumul zilnic a
câte unei cești de ceai. De asemenea, se recomandă și femeilor gravide predispuse la naștere prematură.
Inul (Linum usitatissimum)
Descriere
Inul este o plantă medicinală anuală folosită încă din Antichitate. Rădăcina este pivotantă, de culoare albă,
lungă şi subţire şi puternic ramificată. Tulpina este erectă şi poate ajunge la o înălţime de un metru, iar în vârf
este situată umbrela de flori.
Florile au cinci petale şi sunt de obicei de culoare albastră, iar uneori de culoare albă. Fructul este o capsulă
sferică, împărţită în 10 compartimente, fiecare conţinând seminţe lucioase, alungite şi plate, de culoare maro.
Inul este originar din regiunile Mediteranei, Crimeei, Caucazului şi Asiei Mici iar astăzi poate fi întâlnit în
culturi în Europa Centrală, Belgia, Olanda, în estul Rusiei, Egipt, Algeria, estul Indiei şi America de Nord.
Perioada de înflorire a inului este iunie-iulie, iar recoltarea se face în luna august, de îndată ce tulpina începe să
devină gălbuie.
În scop fitoterapeutic şi dietetic se utilizează seminţele.
Seminţe de in – Compoziţie
Inul conţine glucide, celuloză, proteine, săruri de potasiu şi magneziu, ulei, vitamine E, F, mucilagii, acid
galacturonic, ramnoză, galactoză, xiloză, arabinoză, lipide formate din acizi graşi mononesaturaţi (acid oleic) şi
polinesaturaţi (acid linoleic şi linolenic) şi glicozide cianozidice.
Inul (Linum usitatissimum)
Seminţe de in – Acţiune
Inul are acţiune emolientă (protectoare la nivelul mucoaselor tubului digestiv, gastrică şi intestinală, fiind eficient în caz de gastrite,
enterite), laxativă datorită mucilagiilor şi fibrelor celulozice pe care le conţine, antihelmintică, antiinflamatorie, antitusivă,
antihemoroidală, combate hipovitaminoza F, scade colesterolul şi trigliceridele, reduce riscul de infarct miocardic.
Administrare:
Semintele de in ingerate întregi sunt indicate persoanelor supraponderale, obeze, datorită
conţinutului energetic considerabil al uleiului gras (100gr. seminte = 470 Kcal). Acestea sunt, de
asemenea, eficiente în tratamentul dispepsiei şi constipatiei.
Uleiul de in obţinut prin presare la rece scade colesterolul şi trigliceridele, combate hipovitaminoza
F, datorită fitohormonilor pe care îi conţine reduce simptomele sindromului premenstrual şi
fenomenele care însoţesc menopauza.
În uz extern se poate aplica pe arsuri, psoriazis, lupus eritematos.
Făina din seminţe de in se poate folosi pentru obţinerea unei paste din amestecul cu apă, care se
aplică pe piele sub formă de cataplasmp, şi care drenează colecţiile purulente la nivelul pielii, datorită
continutului in fitoestrogeni şi principii antiinflamatorii este eficienta în tratarea acneei, furunculelor,
abceselor.
Năpraznicul – Geranium Robertianum
Uz intern:
- diabet zaharat, icter, ascita, boli ale cailor respiratorii superioare, icter, neoplasm
uterin, dismenoree, sterilitate, impotenta, cancer, diaree - sub forma de infuzie,
decoct.
Uz extern:
- stomatite, conjunctivite, afte, ulceratii si micoze cutanate, hemoragii - sub
forma de bai locale, comprese, cataplasma.
WEBOGRAFIE
https://www.csid.ro/plante-medicinale/oregano-origanum-vulgare-11641341
/
https://www.csid.ro/plante-medicinale/lavand%c4%83-lavandula-
angustifolia-11455190/
https://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale/salvia-salvia-
officinalis_14370
https://www.csid.ro/plante-medicinale/ginkgo-biloba-11661356/
http://www.naturalherbs.ro/ro/project/cretisoara/
https://www.csid.ro/plante-medicinale/inul-linum-usitatissimum-11683424/
https://www.sfatulmedicului.ro/plante-medicinale/napraznica-geranium-
robertianum_14410