Arta Secolului XX

Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Descărcați ca pptx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 27

ARTA

SECOLULUI
XX

DE NEDELCU ALEXANDRU
CUPRINS

Fovism
Cubismul
Bauhaus
Suprarealism
Abstracționism
PopArt
1. FOVISM
• Fovismul este o miscare artistica care se dezvolta in Europa inca din anul
1895 si pina in anul 1907, cu o maxima perioada de dezvoltare intre anii 1905-
1907.
Fovismul este cu adevarat prima revolutie artistica din secolul XX. Ea determina Sat pe malul unui rau
o mutatie radicala in domeniul limbajului plastic, presupune o schimbare Maurice de Valminck, 1915
fundamentala a intelegerii relatiei arta-realitate si eliberarea totala a
temperamentului si instinctului artistic.
• Termenul de Fovism vine de la cuvantul francez “fauve”, adica “fiara salbatica”.
Acesta este utilizat pentru prima data de catre criticul Vauxcelles Louis, cu
ocazia expozitiei de la Salonul de Toamna din 1905 (care reprezinta si anul de
aparitie a grupului Die Brucke) unde sunt reunite lucrari de Matisse, Vlamink,
Braque, Dufy, etc., caracterizate printr-un colorit proaspat si violent.
Cu acest prilej Vauxcelles exclama referitor la o statuie de Donatello aflata in
mijlocul salii si conceputa in cel mai pur stil renascentist florentin: “Donatello
parmis les fauves” (Donatello printre animale salbatice). Desertul: armonie in
Insasi sala expozitiei a fost botezata “la cage aux fauves” (cusca animalelor
rosu (Camera rosie)
salbatice). Aceasta ironie reprezinta lansarea miscarii foviste. Henri Matisse, 1908
Muzeul Hermitage,
Sankt Petersburg
PUNCTE DE PORNIRE

•Impresionism. Punctele de pornire se regasesc in


descompunerile cromatice, folosirea culorilor pure si a
raporturilor de complementaritate: dar parasesc
impresionismul prin refuzul fata de caracterul sau esential
senzorial, deplasarea interesului de la impresie la expresia
culorii (existand paralelisme cu expresionistii, mai ales cu
membrii grupului Die Brucke) si refuzul de pulverizare a
formei sau excesiva divizare a tusei care destrama structura
lumii vizibile.

•Neoimpresionism. Punctele de pornire se regasesc in


divizarea stiintifica a tuselor, dar Matisse care este pana la un
punct adeptul pointilismului, le reproseaza micsorarea tusei Regatta at Cowes
(punctului), practicand pastilele si pata de culoare pentru a Raoul Dufy, 1934
mari capacitatea tusei de a modela forma. Galeria Nationala de Arta, Washington D.C
•Opera lui Gauguin. Punctele de pornire se regasesc in
exotismul, decorativismul si arabescul linear specific.

•Opera lui Van Gogh. Punctele de pornire se regasesc in


expresivitatea culorii.
CARACTERISTICI FUNDAMENTALE
• Se pastreaza legatura cu lumea realului, dar prin ceea ce simte artistul in fata realitatii si nu printr-o descriere, redare a ceea ce se
vede. Aceasta pastrare a contactului cu realitatea atesta implicarea artistului in societate si functia sociala a artei.
• Culoarea are rolul principal in structurarea viziunii si constructia formei, de aceea i se atribuie rolul de a soca privitorul prin suprafete
(pete) mari de culori pure (cu dominanta rosu), in raporturi violente, de complementaritate si in tonuri stralucitoare. Ele permit
aducerea senzatiilor pe panza cu maximum de brutalitate si explozivitate (Derain: ” Culorile erau pentru noi cartuse de dinamita”).
• Eliminarea clar-obscurului sia modelarii prin nuante si pasaje de culoare.
• Accentuarea pe efectul de decorativism si bidimensionalitate. Forma este delimitata in spatiu printr-o linie de contur. Ea este excesiv
simplificata, redusa doar la suprafete si este lipsita de consistenta si volum. Uneori datorita vibrarii suprafetei tabloului prin pete mari
de culoare violent asezate, se ajunge la dispersarea obiectelor si la eliminarea relatiei fond-forma (dispare impresia de spatialitate, de
tridimensional).
REPREZENTANTI
FOVISM
•Matisse, Henri
•Derain, Andre
•Vlaminck, Maurice
•Dufy, Raoul Port de Bougie, Algiers (The
•Kees van Dongen Port in Sunlight), 1925
•Marquet, Albert Albert Marquet (Bordeaux
•Camoin, Charles
•Valtat, Louis
1875 - Paris 1947)
•Evenepoel, Henri Robert Lehman Collection,
•Puy, Jean 1975 (1975.1.191
•Manguin, Henri
•Friesz, Othon
•Rouault, Georges
•Bailly, Alice
•Braque, Georges
2. CUBISMUL
• Cubismul reprezinta unul dintre cele mai controversate curente artistice
din intreaga istorie a artei ce a aparut la inceput de secol
XX. Caracteristicile cubismului si modul de manifestare al artistilor a
facut ca acest curent artistic sa fie considerat curentul cu cea mai mare
influenta asupra artelor vizuale.
• Cubismul este considerat prima manifestare artistica de
avangarda, ce a luat nastere la inceputul secolului XX pe teritoriul
european, pionierii cubismului fiind Pablo Picasso si George Braque. Georges Braque - Viaduct
Aparut initial in pictura, cubismul a acaparat treptat toate ramurile artei, in Estaque, 1908
in special sculptura, arhitectura, muzica si chiar si literatura.
• De la o simpla idee de a diseca obiectele si de a le studia in amanunt,
cubismul s-a transformat intr-un adevarat curent artistic ce avea sa
influenteze intreaga evolutie ulterioara a artei. Criticii de arta au
caracterizat cubismul drept prima manifestare a realismului.
Operele de arta nu mai sunt imitatii, ci toate obiectele reprezentate sunt
trecute printr-un filtru propriu si diferit al fiecarui artist, oferind astfel
sansa catre un nou nivel de cunoastere. In acest fel, artistii care au
imbratisat aceasta noua forma de manifestare artistica au refuzat cu
vehementa sa imite natura si au incercat sa ii ofere o noua interpretare, o
interpretare proprie. Din acest punct de vedere, cubismul a fost impartit
in doua importante categorii: Pablo Picasso - Natura
moarta cu vioara, 1914
• • cubismul analitic – concentreaza realismul
vizual si pune accentul pe detalii. Aceasta
ramura a cubismului s-a manifestat in special in
pictura, operele ce corespund acestei laturi
fiind caracterizate prin prezenta culorilor
primare si prin concentrarea subiectului in
centrul picturii, oferind pentru prima data
senzatia unei imagini tridimensionale.
• • cubismul sintetic – reprezinta o varianta mai
extrema a cubismului in sensul ca subiectul
operei de arta este distorsionat iar aspectul
tridimensional dispare cu desavarsire. Culorile
utilizate sunt mult mai vibrante tocmai
pentru a scoate in evidenta abstractul.
Operele care apartin cubismului sintetic imbina
culoarea si textura cu formele grafice, uneori Georges Braque - Femeie cu
chiar sub forma literelor. chitara, 1913
• Cubismul se caracterizeaza, inainte de toate, prin
prezenta formelor abstracte, si tocmai din acest motiv acest
curent a fost desemnat drept cea mai abstracta forma de
manifestare artistica. Scopul artistului a fost acesta de a darama
vechile valori artistice si de a le reconstrui intr-un mod inedit.
• Simplitatea este o alta caracteristica a cubismului. Initial,
dorinta artistilor a fost aceea de a oferi o noua interpretarea
realitatii, simplificand-o si renuntand la imitarea acesteia. In acest
fel, detaliile au inceput sa fie eliminate, accentul fiind pus pe
imaginea de ansamblu, o imagine menita sa socheze prin forma si
culorile inedite.
• O alta caracteristica a cubismului este prezentarea unui
obiect in mai multe forme, din unghiuri diferite si la momente
diferite, multiperspectivismul fiind o tehnica frecvent folosita de
catre artistii adepti ai acestui curent, atat sculptori, cat si pictori
care erau de parere ca doar in acest fel putea fi prezentata esenta
unui obiect.
• Se spune ca arta trebuie sa transmita emotii. Nu este si cazul Robert Delaunay - Soare,
operelor de arta de apartin cubismului, lipsa de sensibilitate fiind turn si aeroplan, 1913
una dintre caracteristicile acestui curent artistic. Operele de arta
care care apartin acestui curent se caracterizeaza prin
prezenta unor subiecte obisnuite, a unor oameni obisnuiti in
situatii deloc iesite din comun. Emotia nu se transmite nici prin
forma si nici prin culoare.
3. BAUHAUS
• ORIGINILE BAUHAUS
• Chiar dacă rădăcinile lui se întorc într-un alt secol, avem de a face cu un stil definit cu
exactitate în timp, lucru destul de rar întâlnit în istoria artei: Staatliches Bauhaus a fost fondat
la 1 aprilie 1919, în Weimar (Germania) și după 14 ani, în 1933 a fost închisă la ordinele
specifice ale regimului nazist. 
• Pentru a înțelege foarte bine contextul în care a luat naștere acest stil modern, trebuie să ne
reamintim că toți artiștii secolului XIX. se confruntau cu o dilemă: unde va duce ritmul alert
al dezvoltării industriei, ce va face omul şi cum va asimila schimbarea totală a lumii care-l
înconjoară. În țările unde designul obiectelor cotidiene a avut deja o tradiţie, tot mai mulți
meșteșugari și artiști plastici s-au alăturat tendinței de a crea obiecte utile, frumoase, și totuși
accesibile unui public larg, deci care se pot produce în masă.  Imagine fotografică postată
• O asemenea echipă, alcătuită din artiști plastici și arhitecți renumiți din Europa, a fost invitată de Simon Lewis - scaunul B3
în Weimar de Walter Gropius pentru a preda în noua școală fondată de el. Ideea lui era să chair, M. Breuer
înființeze o instituție artistică complexă prin fuzionarea unora din școlile artistice și de
meserii din Weimar, Großherzogliche Sächsische Hochschule für Bildende Kunst („Școala de
arte frumoase a marelui ducat al Saxoniei”) și Kunstgewerbeschule Weimar, o fostă școală de
meserii în domeniul artelor frumoase și a decorării interioare. Astfel s-a născut Staatliches
Bauhaus, cunoscut mai apoi sub forma simplificată de Bauhaus. Numele școlii de artă, design
și arhitectură urma să fie denumirea curentului artistic extrem de influent în arhitectura, artele
plastice, designul, fotografia, mobilierul și decorările interioare ale secolului XX.
• SCURT ISTORIC
• Școala și mișcarea artistică, generată de către Gropius a
funcţionat între anii 1919 - 1933 în trei orașe germane: Weimar,
Dessau și Berlin, sub conducerea a trei directori diferiți, toți
arhitecți, ca mai târziu să devină unul dintre cele mai importante
stiluri internaționale. Cu emigrarea fondatorului mișcării în
Statele Unite ale Americii, această mișcare artistică cunoaște o
Masă de birou în stil Bauhaus
renaștere cunoscută sub numele generic The New Bauhaus.
• Mișcarea Bauhaus a fost supusă în decursul istoriei sale de 14
ani unor provocări, schimbări și redefiniri, datorate lipsei de
fonduri (Republica de la Weimar era conservatoare și relativ
săracă), schimbarea profesorilor și puternicele tensiuni interne și
externe. Necesitatea însă are și aspectele sale pozitive:
flexibilitatea, schimbarea, delimitarea, definirea intențiilor și
crezului artistic sunt benefice în procesele de creație, iar stilul
Bauhaus rămâne caracterizat de unitate și puternica
individualizare artistică, operele Bauhaus fiind ușor de
recunoscut. Clădirea iconică din Dessau
• Cei trei directori ai școlii Bauhaus au fost: fondatorul acesteia, Walter
Gropius, între 1919 și 1928, Hannes Meyer, între 1928 și 1930, și Ludwig
Mies van der Rohe, între 1930 și 1933.
• Gropius considera că odată cu terminarea războiului o nouă perioadă istorică
începuse, iar ambiția sa declarată era ca să creeze un nou stil arhitectural
care să reflecte această nouă perioadă: construcțiile, designul, mobilierul,
obiectele de artă și decorațiunile interioare trebuiau să reflecte în cel mai
tranșant mod posibil lumea în curs de industrializare. Viziunea programatică
a lui Walter Gropius era ca să creeze spații ambientale funcționale, ieftine,
practice și reproductibile cu ajutorul producției de masă, fiind în acest fel
accesibile absolut fiecăruia. Corespunzând viziunii sale artistice
interdisciplinare fusese gândită și concepută inițial Staatsliches Bauhaus.
• Instituția a fost susținută în mare parte din fonduri de stat. După schimbări în
guvernul local, școala se mută de la Weimar la Dessau, unde atmosfera
artistică era mult mai lucrativă, destinsă și progresistă. Aici, după planurile Textile colorate semnate
de Gunta Stölzl, pe un
lui Gropius, se ridică și clădirea atât de cunoscută, devenită emblemă a
scaun Marcel Breuer -
mișcării sub numele de „Clădirea Bauhaus din Dessau”, care a devenit sediul 1922
școlii pentru perioada următoare, 1925 - 1932, cea mai complexă și
înfloritoare din întreaga sa istorie.
• Walter Gropius a fost urmat la conducerea Bauhaus de Hannes Meyer, care la rândul său a
predat conducerea lui Ludwig Mies van der Rohe. Simultan, din diverse motive, printre care
tensiunile interne din mișcarea târzie Bauhaus au fost esențiale, școala se mută la Berlinunde, şi
este în final închisă, în 1933, la ordinele specifice ale regimului nazist.
• INTERDISCIPLINARITATE
• Cu toate că acest stil este considerat o revoluție în istoria arhitecturii, datorită viziunii
maeștrilor școlii Bauhaus ars poetica lor și-a lăsat amprenta în toate artele moderne, de la artele
plastice până la unele discipline mai noi, cum ar fi graphic-designul, cinematografia și designul
de interior. Scopul declarat programatic al lui Walter Gropius era clădirea livrată integral, de la
proiectul arhitectural inițial până la mobilarea încăperilor și decorarea acestora cu artefacte.
Studenții de la Staatliches Bauhaus erau educați interdisciplinar și complex ca arhitecți,
constructori, designeri, fotografi, pictori, creatori de mobilier și textile etc. Erau totodată
stimulați să utilizeze materiale noi, specifice producției de masă.
4. SUPRAREALISM
• Suprarealismul a fost o mișcare artistică care a câștigat popularitate între primul
și al doilea război mondial. Suprarealiștii au căutat să valorifice creativitatea
minții inconștiente. Suprarealismul este o mișcare de artă avangardistă care s-a
dezvoltat în Europa în anii 1920. S-a axat pe expresia artistică prin explorarea
minții inconștiente, bazându-se puternic pe teoriile psihanalizei ale lui Sigmund
Freud. Lucrările suprarealiste au prezentat adesea scenarii onirice cu imagini
abstracte, uneori deranjante, ca metodă de expresie automată pură. Mai jos este
o explicație aprofundată a suprarealismului și a influenței psihanalizei asupra
artei sale.
• SUPRAREALISMUL: PORTRETIZAREA PSIHANALIZEI
• Originar din Franța, suprarealismul a fost o filozofie experimentală care și-a
găsit cea mai practică expresie în artă. Forța motrice a creativității sale se Metamorfoza Narcisului de Salvador Dalí,
datorează mult lui Sigmund Freud (1856-1939), tatăl psihanalizei. Freud a
1937, via Tate, Londra
lucrat pentru a înțelege mintea umană în toate funcțiile ei specifice și, făcând
acest lucru, a atras atenția asupra lumii minții inconștiente. Concepția lui Freud
despre individ pune bazele unei bogății de picturi și abordări metodice ale
creației. S-a simțit că există acum noi teritorii de explorat în imagini și stil.
Artiști precum Salvador Dalí, René Magritte și Max Ernst, toți au lucrat pentru
a explora moduri de a privi lumea care au luat în considerare descoperirile
recente ale psihanalizei.
• Cu toate acestea, suprarealiștii nu erau pur și simplu esteticieni. Liderul cercului suprarealist, André Breton (1896-1966),
credea că explorarea minții inconștiente prin artă ar putea elibera individul de constrângerile societății moderne. Ceea ce
acum era expus erau aspectele enigmatice ale vieții. Freud explicase modul în care mintea inconștientă afectează
experiența conștientă a trăirii. Mintea umană și motivul acțiunilor umane au început să preia complexitatea conflictului
intern și a dorinței. Suprarealismul a explorat tensiunile pe care psihanaliza le-a delimitat și le-a transmis spectatorului.
• RĂDĂCINILE SUPRAREALISMULUI
• Suprarealismul este o întruchipare a perioadei moderniste în artă și cultură. Perioada de artă modernistă s-a definit prin
respingerea tradițiilor din trecut în artă. A explorat noi moduri de creativitate și noi teme pentru pictură. Această defalcare
în orice standard artistic și creativ a dat naștere la multe mișcări de artă la începutul secolului al XX-lea. Acest lucru a
creat un mediu artistic de idei competitive, teorii și filosofii ale artei, care oferea o varietate de metode stilistice pentru
creație. Precursorul suprarealismului a fost o mișcare artistică numită Dada. Dada sau dadaismul a fost o respingere
absolută a oricărui standard din artă. A fost o reacție la atrocitatea primului război mecanizat (primul război mondial) și
un atac asupra unei societăți care a provocat o distrugere atât de lipsită de sens.
Dadaismul se mândrea cu natura absurdă și aleatorie a formei sale de artă.
Dadaismul a pus sub semnul întrebării bazele culturii și a încercat să cupleze
catastrofa lumii moderne cu practicile lor deziluzionate. Cu toate acestea,
dadaismul era inerent nihilist. Orice ar crea ar trebui să fie apoi distrus pentru
a rămâne fidel cu ceea ce înseamnă să fii „Dada”. individului. În 1924, Breton
a scris primul manifest suprarealist și acolo a prezentat o formulare a
suprarealismului ca funcționare efectivă a gândirii în absența oricărui control
exercitat de rațiune.
Incertitudinea poetului de Giorgio de
Chirico, 1913, via Tate, Londra
• Breton se instruise în medicină și, prin urmare, avea o înțelegere aprofundată a psihologiei contemporane. Scrierile psihologilor francezi Jean-
Martin Charcot (1825-1893) și Pierre Janet (1859-1947) au oferit suprarealiștilor o poartă spre minte în metodologia lor – utilizarea hipnozei,
de exemplu. Totuși, din psihanaliză, suprarealiștii au găsit stimulul teoretic pentru mișcarea lor. Scrierile lui Freud au coincis cu starea de
spirit și sentimentul lui Breton și al suprarealiștilor. Breton pledase pentru o reevaluare a operelor anumitor pictori imaginați, precum Moreau,
Picasso, Rousseau, Chirico. Imaginația dată unei opere de artă a fost cea care i-a transmis puterea.
• Psihanaliza nu numai că a dezvăluit adâncurile ascunse ale minții inconștiente, ci a circumscris mecanismele pe care mintea inconștientă le-a
folosit pentru a crea și a arăta sensul predominant al vieții psihice a unui individ. Freud a pus un accent puternic pe importanța viselor. În
1905, a fost publicat „Interpretările viselor” și a atras în mod sistematic atenția asupra mecanismelor din spatele peisajelor de vis. Freud a
postulat că visele arată mintea inconștientă neîngrădită de controlul conștient și astfel îi oferă visătorului o perspectivă directă asupra puzzle-
ului individualității sale.
• Mintea visătoare a găsit modalități creative de a arăta reprezentantului visător al vieții lor psihice interioare prin „condensare” și „deplasare”.
Condensarea a sfidat rațiunea și a atașat o multitudine de asociații într-un singur obiect de vis; deplasarea, sfidând și logica, a creat metafore
pentru probleme psihice.

Uimit! de Henri
Gala Éluard de Max Rousseau, 1891,
Ernst, 1924, prin prin The
Metropolitan Museum National
of Art, New York Gallery, Londra
• DINCOLO DE SUPRAREALISM
• Mișcarea suprarealistă a început ca o respingere a unei societăți
supra-raționalizate, reductive. A trăi un stil de viață suprarealist
a fost să respingi noțiunile banale și să găsești o viață proprie,
îmbrățișând adâncurile minții inconștiente. Suprarealiștii, așa
cum a fost atât de mult din arta modernistă, au oferit o
reprezentare a artiștilor eliberându-se de constrângerile
normalității societale. Suprarealismul a avut implicații politice
încă de la naștere. André Breton încercase să stabilească legături
cu partidul comunist în anii 1920, dar în cele din urmă a eșuat.
• Suprarealismul a reprezentat expresia individuală și, deși nu
erau atât de preocupați de latura terapeutică a psihanalizei, au
văzut că oferea o sursă pe care să se elibereze de orice idee
rațională, morală. Suprarealismul a continuat să fie popular în
secolul al XX-lea și este și astăzi. Acest lucru se datorează O mie de ori de Yves Tanguy, 1938, via
faptului că oferă indivizilor libertatea de a exprima și de a crea Tate, Londra
departe de nemulțumirea civilizației și, prin urmare, de a vedea
lumea din nou.
5. ABSTRACȚIONISM

• Arta abstractă (uneori numită artă nonobiectivă ) este o pictură sau sculptură care
nu descrie o persoană, un loc sau un lucru în lumea naturală. Cu arta abstractă,
subiectul lucrării se bazează pe ceea ce vedeți: culoarea, formele, brushstrokes,
dimensiunea, scara, și, în unele cazuri, procesul în sine, ca în pictura de acțiune.
• Artiștii abstracti se străduiesc să fie ne-obiectivi și nereprezentaționali, permițând
spectatorului să interpreteze semnificația fiecărui obiect în felul propriu.
• Nu este o viziune exagerată sau distorsionată a lumii, așa cum o vedem în picturile
cubiste ale lui Paul Cézanne și ale lui Pablo Picasso , deoarece acestea prezintă un
tip de realism conceptual. În schimb, forma și culoarea devin focalizarea și subiectul
piesei.
• În timp ce unii oameni pot argumenta că arta abstractă nu necesită abilitățile tehnice
ale artei reprezentante, alții ar trebui să difere. A devenit, într-adevăr, una dintre
Kandinski V.    -     Linia alba
dezbaterile majore în arta modernă.
• "Din toate artele, pictura abstractă este cea mai dificilă, cerând să știi cum să
desenezi bine, să ai o sensibilitate sporită pentru compoziție și pentru culori și să fii
un adevărat poet. -Waily Kandinsky.
• Originile artei abstracte
• Istoricii de artă identifică de obicei începutul secolului al XX-lea ca
un moment istoric important în istoria artei abstracte . În acest timp,
artiștii au lucrat pentru a crea ceea ce au definit drept "artă pură" -
lucrări creative care nu au fost fundamentate în percepțiile vizuale, ci în
imaginația artistului.
• Lucrările influente din această perioadă includ "Imaginea cu un cerc"
(1911) de către artistul rus Wassily Kandinsky și "Caoutchouc" lui
Francis Picabia (1909).
• Este totuși de remarcat faptul că rădăcinile artei abstracte pot fi urmărite
mult mai departe. Miscări artistice anterioare, cum ar
fi impresionismul și expresionismul din secolul al XIX-lea, au
experimentat ideea că pictura poate capta emoție și subiectivitate.
• Nu trebuie să se concentreze pur și simplu asupra percepțiilor vizuale
aparent obiective. H. Arp   -   Sambure gigantic

• Întorcându-se și mai mult, multe dintre vechile picturi în rocă, modele


textile și obiecte de ceramică au capturat o realitate simbolică, mai
degrabă decât încercarea de a prezenta obiecte așa cum le vedem.
• Artiștii abstractivi timpurii
• Kandinsky (1866-1944) este adesea remarcat ca fiind unul dintre cei mai influenți
artiști abstracți. O imagine a modului în care stilul său sa dezvoltat de-a lungul
anilor este o privire fascinantă asupra mișcării, pe măsură ce progresează de la arta
abstractă la artă pură. El a fost, de asemenea, adeptul explicării modului în care un
artist abstract poate folosi culoarea pentru a da un scop de lucru aparent fără sens.
• Kandinsky a crezut că culorile provoacă emoții. Roșul era plin de viață și
încredere; verdele era pașnic cu forța interioară; albastrul era profund și
supranatural; galbenul ar putea fi cald, incitant, deranjant sau total încurcat; și
albul părea tăcut, dar plin de posibilități. De asemenea, el a atribuit tonuri de
instrument pentru a merge cu fiecare culoare. Roșu sună ca o trompetă; verde
sunat ca o vioară de mijloc; albastru deschis suna ca un flaut; albastru închis sunat
ca un violoncel, galben sunat ca un fanfar de trâmbițe; alb sună ca o pauză într-o
melodie armonioasă.
• Aceste analogii la sunete au provenit din aprecierea lui Kandinsky pentru muzică,
mai ales de compozitorul vienez contemporan Arnold Schoenberg (1874-1951).
• Titlurile lui Kandinsky se referă adesea la culorile din compoziție sau muzică, de Piet Mondrian    -   Compozitie 1
exemplu, "Improvizarea 28" și "Compoziția II".
• Artistul francez Robert Delaunay (1885-1941) a aparținut grupului lui Kandinsky,
Blue Rider ( Die Blaue Reiter ). Cu soția sa, Sonia Delaunay-Turk (1885-1979)
născută în Rusia, ambii gravitează spre abstractizare în propria lor mișcare, orfism
sau cubism orfic.
• Exemple de artă abstractă
• Astăzi, arta abstractă este adesea un termen umbrelă care cuprinde o gamă largă de stiluri și mișcări de artă, fiecare
având propriul stil și definiție. Printre acestea se numără arta nereprezentativă , arta nonobiectivă, expresionismul
abstract, arta informală și chiar unele op art . Arta abstractă poate fi gestuală, geometrică, fluidă sau figurativă (care
implică lucruri care nu sunt vizuale, cum ar fi emoția, sunetul sau spiritualitatea).
• Deși avem tendința de a asocia arta abstractă cu pictura și sculptura, ea se poate aplica oricăror medii vizuale,
inclusiv asamblaj și fotografie. Cu toate acestea, pictorii primesc cea mai mare atenție în această mișcare. Există
numeroși artiști notabili dincolo de Kandinsky, care reprezintă diferitele abordări pe care le poate lua la arta
abstractă și au avut o influență considerabilă asupra artei moderne.
• Carlo Carrà (1881-1966) a fost un pictor italian, care poate fi cel mai bine cunoscut pentru munca sa în futurism.
De-a lungul carierei sale, a lucrat și în cubism , iar multe dintre picturile sale au fost abstracții ale realității. Cu toate
acestea, manifestul său "Pictura sunetelor, zgomotului și mirosurilor" (1913) a influențat mulți artiști abstracți.
Explică fascinația sa cu sinestezia, o impresie a simțurilor, care se află în centrul multor lucrări de artă abstractă.

Jacckson Pollock    -  Number 3


• Umberto Boccioni (1882-1916) a fost un alt Futurist italian care sa axat pe forme
geometrice și a fost puternic influențat de cubism. Lucrarea lui deseori descrie
mișcarea fizică așa cum se vede în "Statele de minte" (1911). Această serie de trei
tablouri captează mișcarea și emoția unei gări, mai degrabă decât reprezentarea fizică
a pasagerilor și a trenurilor.
• Kazimir Malevich (1878-1935) a fost un pictor rus care mulți cred ca un pionier al
artei geometrice abstractă. Una dintre cele mai cunoscute lucrări este "Piața Neagră"
(1915). Este simplistă, dar absolut fascinantă pentru istoricii de artă, deoarece, după
cum menționează o analiză din Tate, "Este prima dată când cineva a făcut o pictură
care nu era de ceva".
• Jackson Pollock (1912-1956), un pictor american, este adesea dat ca reprezentare
ideală a expresionismului abstract sau a picturii de acțiune.
• Opera sa este mai mult decât picături și picături de vopsea pe panza, dar pe deplin
gestuală și ritmică și adesea folosesc tehnici foarte netradiționale. De exemplu, "Full
Fathom Five" (1947) este un ulei pe panza creat, în parte, cu cârlige, monede, țigări
și multe altele. Unele dintre lucrările sale, cum ar fi "A fost șapte la opt" (1945), sunt
mai mari decât viața, care se întind pe o lungime de peste 8 metri.
Artist ( Jakson Pollock ) la lucru
• Mark Rothko (1903-1970) a preluat rezumatele geometrice ale lui Malevich la un
in atelierul sau din N. Y.
nou nivel al modernismului cu pictura în câmpul de culori . Acest pictor american a
crescut în anii 1940 și a simplificat culoarea într-un subiect pe cont propriu,
redefinind arta abstractă pentru generația următoare. Picturile sale, cum ar fi "Four
Darks in Red" (1958) si "Orange, Red and Yellow" (1961), sunt la fel de remarcabile
pentru stilul lor, asa cum sunt pentru dimensiunile lor.
6. POPART
• Pop Art sa născut în Marea Britanie la mijlocul anilor 1950. Era
creierul-copil a mai multor tineri artiști subversive - ca cele mai
multe lucrări de artă modernă tinde să fie. Prima aplicare a
termenului Pop Art a avut loc în timpul discuțiilor între artiști care s
- au numit Grupul Independent (IG), care a fost o parte a Institutului
de Artă Contemporană din Londra, a început în jurul valorii de 1952-
1953.
• Pop Art apreciază cultura populară, sau ceea ce noi numim ,
de asemenea , „cultura materială.“ Nu critica
consecințele materialismului și consumerismului ; recunoaște pur
și simplu prezența omniprezentă ca un fapt firesc.
• Dobândirea de bunuri de larg consum, răspunzând la reclame
inteligente și construirea de forme mai eficiente de comunicare în DROWNING GIRL-Roy Lichtenstein
masă (atunci: filme, televiziune, ziare și reviste) galvanizată de
energie în rândul tinerilor născuți în timpul generației al doilea
război mondial post-. Răzvrătiți împotriva vocabularul ezoteric al
artei abstracte, au vrut să-și exprime optimismul lor după atât de
mult greutăți și lipsuri într-un limbaj vizual tineresc. Pop Art
sărbătorit Generația Unite de cumpărături.
Cât timp a fost Mișcarea?
Mișcarea a fost botezată oficial de Lawrence Alloway în articolul său
„Arte și mass - media,“ arhitectură record (februarie 1958). Cărți
de istoria artei text , tind să susțină că Richard Hamilton Doar Ce este
că face acasă azi e atât de diferite și atât de atrăgătoare? (1956)
a semnalat că Pop Art a sosit pe scena. Colajul a apărut în This Is
Maine , la Whitechapel Art Gallery în 1956, așa că s - ar putea spune că
această operă de artă și această expoziție marchează începutul oficial
al mișcării, chiar dacă artiștii au lucrat pe teme de arta pop mai
devreme în cariera lor.
Pop Art, cea mai mare parte, a finalizat mișcarea modernistă la
începutul anilor 1970, cu investiții optimiste în materie subiect
contemporan. Acesta sa încheiat, de asemenea, mișcarea
modernismului ținând o oglindă a societății contemporane. Odată ce
generația postmodernistă sa uitat din greu și lung în oglindă, îndoiala
de sine a preluat și atmosfera de partid al artei pop stins.
Care sunt caracteristicile cheie ale Pop Art? A BIGGER SPLASH-David Hockney
•imagini recognoscibil, extrase din mass-media și produse populare.
•De obicei, culori foarte luminoase.
•imagini plat influențat de cărți de benzi desenate și fotografii de ziar.
•Imagini cu celebritati sau personaje fictive, în cărți de benzi desenate,
reclame și reviste ventilator.
•În sculptură, o utilizare inovatoare a mass-media.
• Precedente istorice:
• Integrarea artă și cultura populară (cum ar fi panouri publicitare,
ambalaje și reclame tipărite) a început cu mult înainte de
1950. Gustave Courbet (1855) pandered simbolic la gust
populare , prin includerea unei pose luate din seria de imprimare ieftin
numit IMAGERIE d’Épinal care conținea scene moralizatoare inventate
de Jean-Charles Pellerin. Fiecare elev a știut aceste imagini despre
viața de stradă, armata și personaje legendare. Oare clasa de mijloc
a lua în derivă lui Courbet? Poate că nu, dar Courbet nu-i pasa. El știa
că a invadat „arta de mare“ , cu o formă de artă „scăzut“.
• Picasso a folosit aceeași strategie. El a glumit despre aventura
noastră dragoste cu cumpărături prin crearea unei femei dintr - o
etichetă și un anunț de la departamentul Bon Marché Au Bon
Marché (1914) nu poate fi considerat primul colaj Pop Art, dar
cu siguranță a plantat semințele pentru mișcarea.
MARILYN DIPTYCH-Andy Warhol
• Rădăcini în Dada
• Marcel Duchamp împins șiretlic consumeristă lui Picasso și mai mult
prin introducerea obiectului real produs în masă în expoziție: o sticlă-
raft, o lopată de zăpadă, un pisoar ( cu susul în jos). El a numit aceste
obiecte ready-made, o expresie anti-artă care
a aparținut Dada mișcării.
• Neo-Dada, sau pop timpurie Arta
• Artiști pop precoce , urmat de plumb Duchamps’ , în 1950, revenind la imagini în toiul expresionismului abstract și
intenționat selectarea «low-brow» imagini populare. De asemenea , au incorporat sau reproduse obiecte 3
dimensiuni. Jasper Johns’ cutii de bere (1960) și Robert Rauschenburg de pat (1955) sunt două cazuri în
punctul. Această lucrare a fost numit „Neo-Dada“ în anii săi de formare. Astăzi, am putea numi pre-Pop Art sau
Pop Art timpurie.

British Pop Art


Independent Group (Institutul de Arta Contemporana)
•Richard Hamilton
•Edouardo Paolozzi
•Peter Blake
•John McHale Richard Hamilton
•Lawrence Alloway
•Peter Reyner Banham
•Richard Smith
•Jon Thompson
Young Contemporanii ( Royal College of Art)
•RB Kitaj
•Peter Philips
•Billy Apple (Barrie Bates)
•Derek Boshier Edouardo Paolozzi
•Patrick Canfield
•David Hockney
•Allen Jones
•Norman Toynton
• Pop Art american
• Andy Warhol a înțeles de cumpărături și el a înțeles ,
de asemenea , alura de celebritate. Împreună , aceste obsesii
al doilea război mondial post- a condus economia. De la mall
- uri si la People Magazine , Warhol a capturat un estetic Andy Warhol
american autentic: ambalarea produselor și a oamenilor. A fost
o observație profundă. Afișare publică a decis și toată lumea
a vrut lui / ei proprii cincisprezece minute de faima.
New York Pop Art
•Roy Lichtenstein
•Andy Warhol
•Robert Indiana
•George Brecht
•Marisol (Escobar)
•Tom Wesselmann
•Marjorie Strider Roy
•Allan D’Arcangelo Lichtenstein
•Ida Weber
•Claes Oldenberg - produse comune realizate din materiale ciudate
•George Segal - ipsos alb mulaje corpurilor în setările de zi cu zi
•James Rosenquist - pictura, care arata ca colaje de reclame
•Rosalyn Drexler - vedete pop și problemele contemporane.
California Pop Art
•Billy Al Bengston
•Edward Kienholz
•Wallace Berman
•John Wesley
•Jess Collins
•Richard Pettibone
•Mel Remos
•Edward Ruscha
•Wayne Thiebaud
•Joe GoodeVon Dutch Holland Wayne Thiebaud
•Jim Eller
•Anthony Berlant
•Victor Debreuil
•Phillip Hefferton
•Robert O’Dowd
•James Gill
•Robert Kuntz

Billy Al Bengston Richard Pettibone

S-ar putea să vă placă și