Subiectul lecției: Mișcarea de

rotație și mișcarea
de revoluție ale Pământului
 MISCARILE PAMANTULUI
Multa vreme s-a crezut ca Pamantul sta
nemiscat in centrul Universului si ca Soarele si
planetele se invartesc in jurul sau. Nu numai
oamenii de rand, ci chiar multi oameni de stiinta
aveau o asemenea conceptie, numita geocentrica,
intrucat situa Pamantul in centru Universului. In
mod evident, ca si celelalte planete din Sistemul
Solar, Pamantul efectueaza o serie de miscari,
dintre care mai importante sunt doua:
· miscarea de rotatie;
· miscarea de revolutie.
MIȘCAREA DE ROTAȚIE
Pamantul efectueaza o miscare de rotatie in jurul axei sale, de la apus (vest) la
rasarit (est), in timp de aproximativ 24 de ore (23h 56' 4'').
Aparent avem impresia ca nu planeta noastra se deplaseaza, ci alte corpuri cosmice
(Soarele, Luna, stelele) fac acest lucru. De altfel, multe vreme aceasta a fost chiar o
convingere.
Miscarea de rotatie se efectueaza in jurul axei Pamantului, adica axa imaginara
care intersecteaza suprafata geoidului in cele doua puncte diametral opuse numite poli
geografici. Valoarea vitezei de rotatie a Pamantului scade de la Ecuator spre poli, intrucat in
aceeasi directie descreste lungimea paralelelor (a cercurilor polare). Aceasta viteza este
maxima la Ecuator (465 m/s), unde cercul paralel are lungimea cea mai mare (40 075km)
atinge numai 345 m/s la la latitudinea de 60° si este nula la poli, unde lungimea cercurilor
paralele este zero.
CONSECINTE
1. ALTERNANTA ZILELOR SI A NOPTILOR
Datorita formei sferice a Pamantului, acesta nu poate fi luminat pe toata suprafata sa in acelasi
timp. In cursul miscarii de rotatie, Pamantul expune, pe rand, spre Soare cate o parte din
suprafata sa. Pe partea luminata a Pamantului, aflata spre Soare, este zi, iar pe cea opusa,
aflata in inteneric, este noapte. Durata dintre doua intervale este permanent egala la Ecuator:
12 ore. De la Ecuator spre poli marimea acestor intervale se modifica. Astfel, in timpul anului,
datorita combinarii miscarii de rotatie cu cea de revolutie si inclinarii axei terestre, intervalul
luminos (ziua) va fi maxim la solstitiul de vara al fiecarei emisfere si minim la solstitiul de
iarna. Dincolo de cercurile polare se succeda o zi de sase luni (ziua polara) si o noapte de
aceeasi durata (noapte polara). Aceasta alternanta introduce o ritmicitate diurna in
functionarea geosistemului. Astfel, in timpul zilei se produce insolatia, cresterea temperaturii
suprafetei terestre si a aerului, are loc fotosinteza. In schimb, noaptea temperatura scade,
fotosinteza inceteaza etc.
2. MODIFICAREA TEMPERATURII AERULUI
Datorita miscarii de roattie, temperatura aerului se modifica in cele 24 de ore:
astfel, in timpul zilei, suprafata Pamantului se incalzeste, iar in timpul noptii se raceste.
3. ABATEREA CORPURILOR AFLATE IN MISCARE
Asupra corpurilor aflate in miscare pe suprafata terestra actioneaza forta Coriolis,
care le deviaza. Astfel, corpurile sunt deviate spre dreapta in emisfera nordica si, respectiv,
spre stanga in emisfera sudica. Acest fenomense observa indeosebi la vanturi si la curentii
marini. Cauza o constituie vitezele inegale de deplasarre a corpurilor pe suprafata terestra, de
la Ecuator la poli si invers, ca urmare a bombarii acesteia la Ecuator si a turtirii la poli. De
aceea alizeele sufla dinspre nord-est spre sud-vest, in emisfera nordica, si dinspre sud-est spre
nord-vest, in emisfera sudica. In ce priveste curentii mari, acestia sunt deviati de la directia
initiala, ajungand sa descrie circuite inchise in fiecare emisfera.
4 Variatia orei pe Glob. Orice punct de pe suprafata
. Toate localitatile din acelasi fus orar au aceeasi ora oficiala.
Pamantului executa o rotatie completa in 24 de calatorii care trec dintr-un fus orar in altul, daca merg spre
ore, descriind un cerc (360°). Putem astfel calcula apus, dau ceasul inapoi cu o ora, iar daca merg spre rasarit,
ca, intr-o ora, orice punct parcurge 15° de dau ceasul inainte cu o ora, pentru fiecare fus orar strabatut.
meridian (360°:24=15°). O consecinta importanta exista tari care, datorita marii intinderi, acopera mai multe
a acestui fapt este aceea ca din 15 in 15 grade de fusuri orare, de exemplu s.u.a, rusia, china, australia s.a.
meridian exista o diferenta de o ora. opus meridianului zero (greenwich) este
Distante de 15° longitudine se meridianul de 180( considerat drept linia internationala de
numeste fus orar. Rezulta ca exista 24 de fusuri schimbarea a datei. spre vest de acest meridian, ne aflam cu
orare. In mod conventional, primul fus orar este o zi inainte, iar spre est de acest meridian, suntem in ziua
cel prin mijlocul caruia trece meridianul zero (0°). curenta. pentru a evita unele uscaturi, s-a trasat o linie
De aceea se considera ca timp universal ora conventionala, care poarta numele de linia de schimbare a
primului meridian, respectiv meridianului datei.
Greenwich. De altfel notarea fusurilor orare se
face de le vest catre est plecand tocmai de le fusul
care include acest meridian.
S-a convenit sa se ia ca reper, pentru
calcularea orelor, trecerea Soarelui la medidianul
locului: cand Soarele este in dreptul meridianului,
se considera ora 12. Acesta este ora locala. Intre
duoa fusuri orare vecine, diferenta de timp este de
o ora: in fusul orar situat spre vest, ora este cu o
unitate mai mica decat in fusul orar situat la est.
soarele trece cu o ora mai devreme la meridianul
locului decat in fusul orar situat mai la vest.
Teritoriul Romaniei intra in intregime in al doilea
fus orar, ora Romaniei fiind cu doua ore mai mare
decat timpul universal.
MISCAREA DE REVOLUTIE

Miscarea de revolutie este efectuata de Pamant in jurul Soarelui pe o

orbita informa de eclipsa, nu de cerc, Soarele aflandu-se intr-unul dintre focarele
orbitei. Din aceasta cauza, distanta Soare-Pamant este variabila:
* 147 100 000 km la periheliu, atins la 3 ianuarie;
* 152 100 000 km la afeliu, atins la 6 iulie.
Ca valoare medie a distantei dintre Soare si Pamant se ia cifra de 149 500
000 km.
Pamantul parcurge orbita sa injurul Soarelui in timp de un an, mai exact
in 365 de zile, 6 ore, 9 minute si 9 secunde. Acesta este anul-sideral. Anul
calendaristic are insa, de regula, 365 de zile. Ca urmare, din necesitati practice,
pentru cele circa 6 ore care depasesc anul calendaristic se adauga, din patru in patru
ani, o zi lunii februarie. In acest al patrulea an, numit bisect, luna februarie are 29
de zile, in loc de 28. Ultimii ani bisecti au fost 1992 si 1996, 2000.
Viteza medie de deplasare a Pamantului pe orbita, in jurul Soarelui, este
de 29,7 km/s.
In cele 24 de ore necesare pentru a se roti in jurul axei sale Pamantul de
deplaseaza totodata si pe orbita, parcurgang a 365-a parte din drumul sau in jurul
Soarelui. Acesta determina modificarea distantei si inclinarii fata de Soarem care,
in miscarea sa aparenta pe bolta cereasca, nu rasare si nu apune, in fiecare zi, in
aceleasi puncte, iar la amiaza nu se ridica la fel de sus deasupra orizontului. S-a
constatat ca trebuie se treaca exact un an pentru ca Soarele sa rasara si, respectiv, sa
apuna in aceleasi puncte de pe linia orizontului.
CONSECINTE
1. Formarea anotimpurilor
2. Inegalitatea zilelor şi a nopţilor pe parcursul unui an
3. Încălzirea inegală a Pământului într-un an
4. Formarea zonelor de căldură
Pentru inceput trebuie precizat ca axa polilor nu este dreapta, inclinata cu 23º
27' fata de planul orbitei terestre. Daca axa polilor ar fi fost dreapta, zilele
ar fi fost egale cu nopatiloe tot timpul anului, iar temperatura ar fi scazut
constant de la Ecuator spre cei doi poli. Datorita inclinarii axei polilor,
Pamantul expune pe rand, spre Soare, o mare parte din emisfera nordina si
mai putin din cea sudica, apoi invers. ANOTIMPURILE.
 Cele patru anotimpuri-primavara, vara toamna si iarna-sunt determinate de patru
momente definitorii ale miscarii de revolutie a Pamantuuli intr-un an: doua echinoctii si
doua solstitii. ECHINOCTIILE:
de primavara la 21 martie de toamna la 23 septembrie.

Acum si numai acum ziua este egala cu noaptea 12h-12h pe intreg Globul
In aceste zile razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator. Ca urmare, cei doi
poli ai Pamantului primesc aceeasi cantitate de lumina si de caldura. In acest moment ziua
este egala cu noaptea pe toate intinderea Pamantului, iar cantitatea de energie solaa
receptionata pe suprafata terestra scade uniform de la Ecuator spre poli.
La 21 martie incepe primavara in emisfera nordica, iar in cea sudica, toamna.
La 23 septembrie este exact invers: in emisfera sudica incepe primavara, iar in cea
nordica, toamna.
DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR
Zi si noapte polara
• La Polul Nord, intre 21 martie si 23 septembrie, cand este mai luminata emisfera
nordica, Soarele nu apune. In regiunea Polului Nord este asa-numita "zi polara", care
dureaza sase luni. In aceeasi perioada, la Polul Sud este "noapte polara".
• Intre 23 septembrie si 21 martie lucrurile stau exact invers: este noaptea polara la Polul
Nord si, respectiv, zi polara la Polul Sud.
DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR IN AFARA REGIUNILOR POLARE
• Daca durata zilei polare si a noptii polare este constanta, de sase luni. In restul regiunilor
Terrei durata zilelor si noptilor variaza in decursul anului. Astfel, ca regula, in emisfera
nordica durata zilei creste continuu de la echinoctiul de primavara pana la solstitiul de
vara si scade de la solstitiul de vara pana la echinoctiul de toamna.
• De la echinoctiul de primavara pana la echinoctiul de toamna durata zilei este, tot
timpul, mai mare decat durata noptii.
• Ce se intampla insa in restul anului? De la echinoctiul de toamna pana la solstitiul de
iarna, ziua este in scadere continua, atingand valoarea cea mai mica la 22 decembrie.
Apoi ziua creste continuu pana la echinoctiul de primavara, ramanand insa mai scurta
decat noaptea. Ziua ajunge egala cu noaptea doar la echinoctiu.
• In functie de durata zilelor si a noptilor se individualizeaza anotimpurile, care sunt in
numar de patru la latitudini mijlocii (primavara, vara, toamna si iarna) si de numai doua
la latitudini mari (vara si iarna).
SOLSTITIILE:
momentele în care razele de soare
cad perpendicular pe unul dintre tropice
luminând şi încălzind mai mult emisfera
respectivă
- de vara la 22 iunie

• La 22 iunie, pamantul expune spre

Soare cea mai mare parte din
emisfera nordica, razele Soarelui
cazand perpendicular pe Tropicul
Racului (sau Tropicul de Nord). In
acest moment incepe vara in
emisfera nordica, iar in cea sudica,
iarna. Ziua de 22 iunie este ziua
cea mai lunga din emisfera
nordica. Intrucat Soarele lumineaza
mai mult emisfera nordica, aici
vara zilele sunt mai lungi decat
noptile.
- de iarna la 22 decembrie

La 22 decembrie, razele
Soarelui cad perpendicular
pe Tropicul Capricornului
(sau Tropicul de Sud). Ca
urmare, ziua de 22
decembrie marcheaza
inceputul verii in emisfera
sudica si a iernii in
emisfera nordica, unde
noaptea va fi mai lunga.
DURATA ZILELOR SI A NOPTILOR
Zi si noapte polara
– La Polul Nord, intre 21 martie si 23 septembrie, cand este mai
luminata emisfera nordica, Soarele nu apune. In regiunea
Polului Nord este asa-numita "zi polara", care dureaza sase luni.
In aceeasi perioada, la Polul Sud este "noapte polara".
– Intre 23 septembrie si 21 martie lucrurile stau exact invers:
este noaptea polara la Polul Nord si, respectiv, zi polara la Polul Sud.
Durata zilelor si a noptilor in afara regiunilor polare
– Daca durata zilei polare si a noptii polare este constanta, de sase luni. In restul regiunilor Terrei
durata zilelor si noptilor variaza in decursul anului. Astfel, ca regula, in emisfera nordica durata
zilei creste continuu de la echinoctiul de primavara pana la solstitiul de vara si scade de la
solstitiul de vara pana la echinoctiul de toamna.
– De la echinoctiul de primavara pana la echinoctiul de toamna durata zilei este, tot timpul, mai
mare decat durata noptii.
– Ce se intampla insa in restul anului? De la echinoctiul de toamna pana la solstitiul de iarna, ziua
este in scadere continua, atingand valoarea cea mai mica la 22 decembrie. Apoi ziua creste
continuu pana la echinoctiul de primavara, ramanand insa mai scurta decat noaptea. Ziua
ajunge egala cu noaptea doar la echinoctiu.
– In functie de durata zilelor si a noptilor se individualizeaza anotimpurile, care sunt in numar de
patru la latitudini mijlocii (primavara, vara, toamna si iarna) si de numai doua la latitudini mari
(vara si iarna).