Examenul clinic în

afecţiunile tractului
digestiv
Sindroamele esofagiene
1. Boala de reflux gastroesofagian
(BRGE) - prezenţa simptomelor
produse de refluxul conţinutului
gastric în esofag (pirozis, dureri)
sau prin existenţa modificărilor
endoscopice datorate RGE.
2. Acalazia cardiei – insuficienţa
de relaxare a sfincterului
esofagian inferior.
3. Esofagita
4. Tumori esofagiene
5. Diverticul esofagian
6. Hernie hiatala
7. Sindromul Barret – înlocuirea
în esofagul distal a mucoasei
normale cu mucoasa tip
intestinal; are potenţial de
formare a carcinomului.
Simptoamele subiective
în afecţiuni esofagiene
• Durere retrosternală
• Hemoragie esofagiană
• Pirosis
• Disfagie
 Funcţiile stomacului :
• Motorie (rezervor, amestecare,
reglarea mişcării bolului alimentar)
• Exocrină – secretă HCl, pepsinogen,
mucus, bicarbonat, factorul
intrinsec, gastroferina, apă.
• Endocrină – secretă gastrină,
somatostatină
 •Duodenul:

• Intestinul subţire
(Jejunul şi ileonul)
Simptoamele subiective în afecţiuni
gastro-intestinale
• Durerea abdominală
• Hemoragia gastrointestinală
• Dispepsie gastrică: greţuri, vomă,
eructaţie, regurgitaţie
• Pirosis
• Disfagia
• Tulburări ale apetitului
• Dispepsie intestinală: diareea,
constipaţia, meteorismul
 1. Durerea
abdominală
- este cauzată de
excitarea
terminaţiunilor
nervoase
specifice
nociceptive
 Stimuli mecanici :
- întinderea organului cavitar, a
capsulei unui organ solid (ficat),
- contracţii (spasme) musculare
- ulceraţii,
- perforaţii.
 Stimuli chimici:
• Substanţe chimice
• Substanţe endogene eliberate în
procese inflamatorii sau
ischemie (bradichinina,
histamina, PG).
 Caracterul durerii
Durerea gastrică :
• Surdă ,
• Însoţită de greţuri, transpiraţie
Durerea intestinală –
• Surdă.
• Cu caracter de colică
Durere “de pumnal” în epigastriu cu
defans muscular – în perforaţia
ulcerului
 Durerea în Peritonita
• Localizată, severă
• Se agravează la încordarea
muşchilor abdominali;
• Defans muscular abdominal
• Semnul Blumberg pozitiv
 Localizarea durerii
• Retrosternal - tulburări ale
esofagului sau cardiei
stomacului.
• În epigastriu – afecţiuni
gastrice, duodenale, biliare,
pancreatice.
• Periombilical - afecţiunile
intestinului subţire.
• Subombilical - de origine
apendiculară, colonică, pelvină
În toată cavitatea abdominală -
colonul
În hipocondrul drept - hepatică
În regiunea anală- rectul
Durerea din leziuni ale vezicii
biliare – în epigastriu +
hipocondrul drept, iradiază spre
scapula dreaptă.
Dureri pancreatice – în hipocondrul
stâng, epigastriu + hipocondrul
drept = “incingătoare”.
 Relaţii temporale:
• Dureri constante – carcinom
gastric
• Dureri periodice – gastrita
acută, colică biliară, esofagită
de reflux
• Durerea flamândă sau nocturnă
- în ulcer duodenal

• Durere sezonieră - în boala

ulceroasă
 Durerea devine maximă în
câteva minute :

• perforare de ulcer,
• ruptură de esofag,

• sarcină extrauterină,
• calculi renali
 Durere cu maximă în 10-60
minute :
• Pancreatită acută
• Colecistită
• Ocluzie intestinală
• Tromboză arterială mezenterică
 Ingestia alimentelor
• Durerea postprandială precoce
(până 60-90 min postprandial) -
afecţiune esofagiană sau
gastrică.
• Durerea postprandială tardivă
(în 2-3-4 ore postprandial;
“foame dureroasă”) - în ulcer
duodenal, duodenită,
insuficienţă pancreatică
 Calmarea durerilor

• În ulcer - prin ingestia de

lapte, alcaline, H2-blocante
• În cancerul gastric - prin
analgetice opiate
(antiacidele neefective)
 Dureri de origine
extraabdominala :

• Pulmonare
• Cardiace
• Metabolice
• Neurologice
 2. Disfagia –

• senzaţie de “inţepenire” a
trecerii alimentelor prin faringe
sau esofag.
 Tipuri de disfagie
• Disfagie mecanică (organică) –
provocată de îngustarea
lumenului esofagian (carcinome,
stricturi postulceroase, bol
alimentar mare).
• Disfagie motorie (funcţională) –
deglutiţia deficilă din cauza
bolilor musculaturii esofagiene
(paralizia faringiană, acalazia,
spasmul esofagian).
Pentru Disfagie mecanică
este specific:
1. Dificultatea inghiţirii bolului
alimentar solid, şi doar în stări
avansate –inclusiv şi alimentele
lichide.
2. Spasmoliticele - inefictive.
Pentru Disfagie motorie
este specific:
1. Dificultatea inghiţirii bolului
alimentar lichid, cel solid
trece mai uşor.

2. Spasmoliticele - efictive.
 3. Tulburări ale
apetitului
1. Apetit crescut – ulcer duodenal
2. Anorexie – scădere până la
dispariţie a apetitului (cancer)
3. Aversiune faţă de carne – în
cancer gastric
5. Apetit pervers - dorinţa de a
mânca substanţe necomestibile-
cretă,pamânt,ziare ş.a.(anemii,
la gravide)

6. Citofobie – frica de a mânca

(ulcer gastric)
 4. Greţurile
• dorinţă iminentă de vomitare.
 5. Voma
(sau emeza)
– eliminare exploziva per orală
forţată a conţinutului gastric.
 Complicaţiile vomei :
• ruptura esofagului
(s-m Boerhaave)
• rupturi liniare mucoase (s-m
Mallory-Weiss) în regiunea
joncţiunii cardioesofagiene,
• deshidratare,
• pierderea secreţiei gastrice
(HCl) – alcaloza metabolică cu
hipokaliemie.
Cauzele greţurilor şi vomei: I.
• Patologii inflamatorii abdominale
acute .
• Ocluzia intestinală
• Infecţii
• Tulburările SNC (neoplasme,
encefalită)
Cauzele greţurilor şi vomei: II.
• Infarct miocardic acut –
• Tulburari metabolice si endocrine –
uremia, cetoacidoza diabetica.
• Efecte secundare ale multor
medicamente – digitalice, morfina,
• Psihogene.
 6. Pirozisul

– senzatie de căldură sau arsură,

retrosternală sau epigastrică.
 7. Eructaţie
– eliminare de gaze pe gură
8. Regurgitaţie – eliminarea
conţinutului gastric/esofagian în
cavitatea bucală fără efort,
greaţă sau contracţie
abdominală
 9.Meteorismul
o creştere a producţiei de gaz
intraintestinal cu distensie
abdominală, balonare.
Apare după :
• ingestia anumitor alimente
• Infectii
 10. Diareea –
• creşterea frecvenţei zilnice a
scaunului peste 300g; de obicei
asociată cu creşterea fluidităţii
şi frecvenţei scaunelor.
• diareea este considerată
cronică peste 4 săptămîni
 Cauzele Diareei acute

• medicamente
• toxine ingerate,
• reluarea alimentaţiei după un
post prelungit
Formele diareei cronice :
• Inflamatorie - infecţii,
mecanisme autoimune, toxine,
iradiere, vasculite
• Osmotică -ingestia de produşi
osmotici activi, deficite de
absorbţie
• Secretorie -infecţii ,tumori
• Prin tulburări de motilitate –
endocrine, SII, carcinoid
 11. Constipaţia
• o frecvenţă a scaunului mai rar de
3 ori/săptămînă (1 dată în 48
ore), de obicei de consistenţă
crescută.

Constipaţia este considerată cronică

peste 6 spt.
 Cauzele constipaţiei (cele
mai frecvente)
1. neoplasm, corp străin, stricturi,
infecţii, SII
2. Psihogene,
3. Funcţionale (aport redus de lichide,
fibre; efort fizic redus),
4. afecţiuni rectale,
5. leziuni ale SNC,
6. boli metabolice şi endocrine
7. intoxicaţii,
8. gastrite, pancreatite,
9. medicamente (analgezice, opiacee,
antidepresive).
 11.Hemoragia
gastrointestinală –

este o urgenţă, totdeauna

având un substrat organic.
 Semnele hemoragiei GI:
1. Hematemeza – vomă cu sânge.
Daca survine la un scurt timp după
debutul sîngerării, voma pare
roşie.
Daca survine peste 0,5 -1 ore, va
avea aspect caracteristic - “zaţ
de cafea”
- maroniu sau negru, (sîngele
degradat de HCl).
2. Melena – eliminare de scaun
devenit negru, cu aspect de
smoală, “ca păcura”, cauzat de
sângele dintr-o hemoragie
superioară gastrointestinală
(esofag, stomac sau duoden),
digerat sub acţiunea florei
microbiene şi care devinene negru
la culoare.
Leziunile jejunului, ileonului şi
colonului ascendent pot provoca
melena, cînd timpul de tranzit
gastrointestinal este prelungit.
 3. Hematochezia
–sânge roşu eliminat prin rect,
semnificînd sângerarea dintr-o
sursă distală.
Este necesară determinarea
gravităţii hemoragiei :
< 500 ml - fără semne clinice
Semnele şocului hipovolemic (pierdere
de peste 40% volum sanguin):
• Lipotemie, sincopa, greaţă,
transpiraţie şi sete,
• Tegumente palide, reci
• Hipotensiune arterială
• Tahicardie
Etiologia hemoragiilor digestive (HD)
• Eroziuni,
• Ulcere ,
• s-m Mellory-Weiss,
• Varice esofagiene
• Tumorile maligne,
• Angiodisplasiile (5-7%),
• Enterocolita, colita,
• Ischemie intestinală
 Examenul obiectiv cercetează
semnele afecţiunilor:
• orofaringiene,
• musculaturii striate,
• neurologice
• Cutanate (sclerodermie),
• glandei tiroide,

Ganglioni limfatici măriţi (metastaze)

 Inspecţia generală şi
specială
1. Scăderea ponderală,
2. Paliditatea tegumentelor.
3. Faţa lui Hyppocrate (peritonită)
4. Inspecţia buzelor, limbii, cavităţii
bucale.
 Inspecţia abdomenului
• Forma (bombată, plată, ascuţită)
• Dimensiunile (mărite?)
• Simetria (asimetric?)
• Prezenţa bombărilor locale
(herniilor, tumorilor)
• Tegumentele şi ţesutul celular
subcutanat
• Poziţia şi aspectul ombilicului
(protruziv?)
• Circulaţia venoasă superficială
Obezitate
Hepatomegalie
Gallbladder, icter
Ascită, ombilic protruziv
Ascită, ombilic protruziv
Hernie ombilicală
Hernie ombilicală
Circulaţia venoasă superficială
 Auscultaţia
abdomenului
• Zgomote de origine intestinală
(garguimente)
• Zgomote peritoneale
• Sufluri arteriale
• Prin metoda auscultativ –
frictională se determină limita
inferioară a stomacului
Auscultatia
 Percuţia
abdomenului
• Determinarea prezenţei
lichidului în cavitatea
abdominală

• Percuţia ficatului şi splinei

Determinarea prezenţei
lichidului în cavitatea
abdominală
Determinarea prezenţei lichidului în
cavitatea abdominală - Semnul
fluctuaţiei (undei)
Percuţia
 Palparea abdomenului

1. Palparea superficială

2. Palparea profundă
norma
Scopul palpării superficiale
este de a determina :
1. Zonele dureroase
2. Formaţiunile de dimensiuni
mari
3. Defansul muscular
4. Hernia liniei albe abdominale
5. Simptomul Blumberg
 Unele reguli de bază
1. Medicul se va aşeza pe partea
dreaptă a bolnavului, la un nivel cu
patul.

2. Zona, unde pacientul acuză durere,

va fi palpată ultima.
 Consecutivitatea palpării
superficiale (contrar acelor
ciasornicului):
• Regiunea inghinală stângă
• Flancul stâng (regiunea Laterală stîngă)
• Hipocondrul stâng
• Epigastriul
• Hipocondrul drept
• Flancul drept
• Regiunea inghinală dreaptă
• Regiunea suprapubiană
• Regiunea ombilicală
 Simptomul Blumberg
– semnul de iritare a peritoneului
(pozitiv în peritonită).
Se efectuiază:
1. mîna palpatorie apasă abdomenul în
regiunea dureroasă (apare durere),
2. mîna se ridică brusc
Dacă durerea se intensifică după
ridicarea bruscă a palmei – semnul
Blumberg este pozitiv.
 Palparea profundă
Are ca scop examinarea nemijlocită
a compartimentelor tractului
gastrointestinal.
Se vor determina:
• Dimensiunea
• Forma
• Prezenţa neregularităţilor
Consecutivitatea palpării
profunde :
1. Colonul sigmoid
2. Cecul
3. Segmentul terminal al ileonului
4. Colonul ascendent
5. Colonul descendent
6. Colonul transversal
7. Marea curbură gastrică
8. Pilorul
Metoda palpării profunde a
abdomenului

Distingem
4 momente consecutive:
1 moment - plasarea degetelor alipite
paralel marginii palpate; a doua mina se
afla pe abdomen pentru calmarea
pacientului
2 moment – formarea plicii
cutanate
 Plica cutanată se formează
Spre ombilic
Pentru compartimentele colonului, aflate
mai jos de ombilic (colonul sigmoid, cecul,
unghiul ileocecal, col. ascendent, col.
descendent)
De la ombilic
Pentru compartimentele aflate mai sus de
ombilic (colonul transvers, stomacul)
3 moment – pătrunderea degetelor
adânc în abdomen (în expir)
4 moment – alunecarea (glisarea)
pe suprafaţa organului respectiv
 Palparea colonului
ascendent şi descendent
 La palparea colonului
ascendent şi descendent
• Mina stînga se va afla pe partea
posterioară a abdomenului (în
regiunea lombară), mişcînd
ţesuturile spre mîna care palpează
(dreaptă)
Palparea marii curburi
gastrice
 Examenul paraclinic
1. FEGDS
2. USG
3. TC, RMN
4. Radiografia cu esofag baritat
5. Hemoleucograma
6. Biochimia sângelui
Папуло – эрозивный
гастрит