Infectii in Ortopedie

INFECTII IN
ORTOPEDIE
OSTEITA
• Osteita este inflamația țesutului osos, fără
afectarea periostului sau a măduvei osoase. În
cadrul acesteia, există o cale directă de
infectare cu germeni (de exemplu, stafilococ),
rezultată din traumatisme cu fractură deschisă
sau intervenții chirurgicale și una hematogenă, în
cazul infecțiilor specifice. Rar se descoperă ca
afecțiune unică, de obicei procesul infecțios
cuprinde toate elementele structurii osoase,
transformându-se în osteomielită
Cauzele producerii
osteitelor:
1. Infecțiile contactate prin suprafețele de
fractură;
2. Infecțiile contactate în timpul
manoperelor chirurgicale incorecte –
infecții nosocomiale ce răspund mai greu
la tratament (Stafilococul, Klebsiella,
Proteus etc);
3. Infecțiile specifice (TBC, sifilis,);
4. Modificările degenerative osoase;
5. Factori chimici;
6. Factori parazitari.
Clasificarea osteitelor
• Osteite nespecifice • Posttraumatica
acuta
• Posttraumatica
cronica
• Tuberculoasa
• Osteite specifice
• Sifilitica
• Actinomicotica
• Brucelotica
Osteita postraumatică
acută:
• În urma producerii unei fracturi deschise sau unei intervenții
chirurgicale pe os sau în vecinătatea lui se realizează o soluție de
continuitate care permite contaminarea cu diverse tipuri de
germeni (stafilococul auriu, streptococ, etc)
• SIMPTOME
• febrilitate accentuată noaptea,
• dureri și căldură locale cu înroșirea și tumefierea zonei,
• eliminarea unui lichid seros prin plag
• osul devine spongios, își pierde duritatea și greutatea
• Examenul radiologic confirmă existența unui focar de distrucție
osoasă.
• Osteita trebuie deosebită de: osteomul ostoid, granulomul
eozinofil, necroza aseptică limitată, formațiunile chistice, etc.
• Tratamentul presupune deschiderea
plăgii pentru a curăți cu soluții
speciale țesuturile, reducerea și
osteosinteza, drenajul și
administrarea obligatorie de
antibiotice. Există și tratamente
homeopatice care pot da rezultate
bune.
Osteita postraumatică
cronică:
• Manifestată prin proliferare, hipertrofie, provocate de
supurația continuă
• Rezultă un calus de țesut osos condensat, iar dacă fractura
nu se consolidează, spațiul dintre fragmente se transformă
într-o articulație falsă (pseudoartroză) ce supurează
continuu.
• Uneori infecția poate fi exteriorizată prin fistulizare sau
abcese.
• Regiunea este dureroasă la atingere, dar și spontan;
• Tegumentele se subțiază.
• Examinarea radiologică pune în evidență calusul osos de
formă neregulată sau un sechestru separat de osul sănătos
printr-o zonă clară.
•
• Tratamentul include antibiotice
selectate pe baza antibiogramei și
intervenția chirurgicală pentru
îndepărtarea tuturor țesuturilor
alterate până se ajunge în os
sănătos. În cazuri extreme se
recurge la amputația de necesitate.
Osteita tuberculoasă
• Diseminarea bacilului Koch se face pe cale
hematogenă și poate afecta diverse organe,
inclusiv osul.
• corpul vertebrelor și epifizele oaselor lungi devin
cel mai des sediul stagnării și dezvoltării focarelor
de infecție tuberculoasă.
• Prin tromboza consecutivă a capilarelor, foliculul
nu mai primește substanțe nutritive de la sânge
și se produce necroza cazeoasă. Din punct de
vedere morfopatologic, se disting 3 faze de
manifestare a bolii: faza de debut. faza de stare
si faza reparatorie
• Simptomele:
- Generale: oboseală, lipsa poftei de
mâncare, transpirații nocturne –
caracterisctice tuberculozei;
- Locale: durere articulară, inițial de
intensitate scăzută, dar care este
amplificată de efort fizic, atrofie musculară
și limitarea mișcărilor articulare. Poate
iradia, iar în final ajunge să determine
impotența funcțională a zonei. Simptomele
variază în funcție de osul afectat și de
perioada de manifestare a TBC.
Osteita sifilitică
• În cadrul bolii sifilitice, produse de Treponema Pallidum, osul este
interesat cel mai frecvent în perioada terțiară - în forma dobândită
a bolii și aproape constant în perioada timpurie la copilul cu sifilis
congenital. Se disting 2 tipuri de leziuni:
1. Infiltrativ-exsudative
- osteita și periostita sunt osifiante, radiologic sunt vizualizate
procese de scleroză osoasă ce obturează canalele medulare,
compacta este îngroșată. Rar, infiltratul exsudativ poate evolua
spre forme supurate;
2. Distructiv-proliferative (goma sifilitică)
- au localizare subperiostală sau intracorticală, mai rar în
spongioasă;
- în jurul nodulului au loc procese intense de sclerozare osoasă.
În sifilisul congenital, leziunile osoase sunt simetrice. În general,
nu există forme pure de osteită sifilitică, ci o combinație la care se
asociază osteomielita și artrita.
Tratamentul
• In osteitele specifice tratamentul de
baza este al boli respective si
chirurgical
OSTEOMIELITA
Definitie
• Osteomielita este un proces acut
sau cronic al osului si a
structurilor sale, secundara
infectiei cu microorgamisne
piogene.
• Infectia cuprinde deci si periostul,
cortexul, maduva osoasa….
Semne si simptome
• Osteomielita poate fi acuta, subacuta

sau cronica,
• in osteomielita acuta acuza principala
este durerea locala, tumefierea si
caldura locala. Acestea apar in
asociere cu febra si starea de rau.
Examenul local evidentiaza caldura,
sensibilitate si roseata locala.
Tabloul clinic la copii in
osteomielita acuta cuprinde:
•
-iritabilitate si somnolenta
-simptome constitutionale minime
-epansamente articulare.
Tabloul clinic pentru
copii mari cuprinde:

-durere osoasa, istoric de trauma, infectii
ale pielii sau respiratorii in antecedente
-stare de rau, iritabilitate si anorexie
-febra, rezistenta la folosirea membrului
-tumefiere localizata, roseata si caldura
locala
-sensibilitate la presiune intrun punct
-durere la miscarea articulatiei adiacente
-limfadenopatie regionala.
Tabloul clinic al adultilor
cu osteomielita acuta:
•
-in osteomielita posttraumatica boala
poate apare la 1 saptamina-3 luni dupa
leziune
-debutul sistemic sever poate fi absent
-poate fi prezenta osteomielita vertebrala
-simptomele cuprind durerea de spate,
reducerea miscarilor coloanei, spasm al
muschilor paraspinali
-sensibilitate la palparea proceselor
spinoase.
Complicatii:
•
-osteomielita cronica rezultind prin
persistenta organismelor infectioase
-infectie metastazica la copii sub 2 ani
-deformare angulara a oaselor ca rezultat
al opririi cresterii osului
-fracturi patologice
-bacteriemie sau sepsis
-infectie a tesuturilor moi
-fuziune epifizeala prematura
Tratament
• Terapia antibiotica optima, dozajul

adecvat si o terapie suficient de lunga
pentru a monitoriza raspunsul clinic si
toxicitatea sunt esentiale.
• Se initiaza prompt tratament antibiotic,
de preferat dupa ce s-au obtinut
probe de singe si aspirat osos pentru
cultura bacteriana.
• Dupa venirea rezultatelor culturii
bacteriene se initiaza antibioterapia
adecvata.
• Tratamentul pentru osteomielita este
reprezentat de antibiotice parenteral care
sa penetreze articulatiile si oasele.
• Tratamentul este indicat cel putin 4-6
saptamini.
• Dupa antibioticele intravenoase terapia
poate fi continuata oral in funtie de tipul si
localizarea infectiei.
• Terapia chirurgicala:
• In cazul unor leziuni agresive se
indica biopsia deschisa pentru cultura
si histologie.
• Alte leziuni sunt drenate si incizate cind
este indicat.
• Artrotomia se practica cand exista
puroi in articulatie
• Chiuretajul este indicat daca simptomele
de infectie persista in timpul tratamentului
medical sau daca reapar.

Infectii in Ortopedie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infectii in Ortopedie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infectii in Ortopedie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INFECTII IN

• Osteomielita poate fi acuta, subacuta

• Terapia antibiotica optima, dozajul

S-ar putea să vă placă și