AFECTIUNI CONGENITALE

COXARTROZA CONGENITALA
Generalitati
 Numita si artroza
coxofemurala, coxartroza este poate cea
mai importanta dintre toate artrozele, pentru
ca afectarea sa duce la deficiente serioase in
stabilitatea si mobilitatea bolnavului, dupa
cum aceste doua functii sunt mai mult sau
mai putin alterate.
 Boala are o frecventa mai crescuta la barbati
decat la femei si apare mai frecvent dupa
varsta de 50 de ani.
Cauzele coxartrozei
congenitale

1. Luxatia congenitala a soldului
Este una din cauzele importante ale bolii. Ea apare
adesea cu caracter ereditar si se transmite pe linie
feminina, mai ales la fetite, ca o malformatie a acelei
cavitati hemisferice menita sa contina si sa articuleze
capul osului femural. Aceasta cavitate nu mai are
capacitatea de a cuprinde capul femural, care
ramane astfel in afara articulatiei si cand copilul
incepe sa mearga malformatia devine evidenta, capul
fixandu-se in afara acestei cavitati. Ca simptom al
acestei luxatii, se constata ca mersul este schiopatat,
dar nu exista dureri.
 Luxatia congenitala de sold este una din
malformatiile grave ale membrelor, relativ
frecvent intalnita, ce lasa sechele functionale
deosebit de importante, greu de tratat si cu
mare grad de invaliditate.
 Aceasta malformatie are un net caracter
familial, boala intalnindu-se uneori la mai
multi membri ai aceleiasi familii, dar poate
apare si sporadic, transmiterea ereditara
nedepasind 10% din cazuri.
Care sunt semnele clinice?
La nou nascut si pana la varsta de trei luni vom urmari cu
precadere urmatoarele semne clinice:
* limitarea abductiei coapselor (copilul nu desface picioarele).
* asimetria pliurilor de pe fata interna a coapselor. Acest semn
clinic are rareori valoare patologica
* daca soldul este luxat un membru inferior (cel luxat) poate
parea mai scurt decat celalalt
* pliurile inghinale depasesc apertura anala. Acesta este un
semn foarte important, fiind foarte util pentru dg.
* orice modificare la nivelul piciorului poate sugera existenta
unei luxatii de sold si impune si examinarea bazinului;
 De la trei luni si pana la varsta mersului
vom lua in considerare semnele
prezentate anterior, dar mentionez ca
limitarea abductiei (desfacerii
picioarelor) nu mai este de utilitate
datorita retractie muschilor adductori.
 Dupa varsta mersului, cand capul femural se
luxeaza si ascensioneaza apar semne legate
in special de tulburarile de mers:
* semnul Trendelenburg, copilul schiopateaza
ridicand bazinul de partea membrului inferior
de sprijin;
* distanta mare intre coapse (in luxatia de
sold bilaterala);
* accentuarea lordozei lombare (in luxatia de
sold bilaterala)
 2. Subluxatia de sold
Aceasta reprezinta in fond o luxatie incompleta a
acestei articulatii. In timpul mersului capul osului
femural tinde sa alunece in sus, ceea ce are ca
urmare intinderi ligamentare. Perioade variabile de
timp, cei cu subluxatii de sold nu au dureri si nici nu
schioapata. Fara examene radiolagice ei isi pot ignora
malformatia pana cand apare artroza.
 In raport cu gradul subluxatiei, cu incarcarea
ponderala (gradul de obezitate) si a solicitarilor
fizice, coxartroza poate apare dupa 40 de ani, dupa
50 sau dupa 60 de ani. 
    TRATAMENT
 PROFILAXIA
 TRATAMENT GENERAL (ORTOPEDIC SI
CHIRURGICAL)
 TERAPIA FIZICALA SI DE RECUPERARE

·        HIDROTERAPIE
·        TERMOTERAPIE
·        ELECTROTERAPIE
 MASAJUL

 KINETOTERAPIA

 CURA BALNEARA

 TERAPIA OCUPATIONALA
PICIORUL EQUIN
 Deformatie a piciorului care, blocat in
hiperextensie, nu poate sa se sprijine
decat in varf si nu sta niciodata pe
calcai.
 Piciorul in var equin este termenul general folosit pentru descrierea
unei varietati mari de pozitii neobisnuite ale piciorului. Fiecare dintre
urmatoarele carecteristici poate fi prezenta si fiecare poate varia de la
usoara la severa: 
- piciorul (mai ales calcaiul) este de obicei mai mic decat normalul 
- piciorul e orientat in jos 
- partea din fata a piciorului e rotata inspre celalalt picior 
- piciorul poate fi rotat cu totul in sus si spre interior, astfel incat, in
cazuri extreme, partea interna a piciorului poate fi orientata in sus. 
Majoritatea tipurilor de picior in var equin sunt prezente de la nastere
(picior in var equin congenital). Acest tip de picior poate apare la unul
sau la ambele picioare. La aproape jumatate din copiii afectati, ambele
picioare sunt afectate. 
 Desi piciorul in var equin este nedureros
la sugar, tratamentul ar trebui instaurat
imediat. Piciorul in var equin poate
cauza probleme semnificative pe
masura ce copilul creste, dar cu
tratament precoce, majoritatea copiilor
nascuti cu picior in var equin pot duce o
viata normala.
 O reeducare intensiva corecteaza de cele mai
multe ori aceasta anomalie care stanjeneste
considerabil mersul.
 In unele cazuri mai grave, este necesara o 
interventie chirurgicala, fie pentru alungirea
tendonului lui Ahile, fie pentru blocarea
definitiva a articulatiei gleznei in pozitie de
functionare, piciorul in unghi drept in raport
cu axa gambei (artrodeza).
GENU VARUM
 Deviatie a gambei spre interiorul axei
membrului inferior, cu proeminenta 
genunchiului in afara. genu varum, deviatie
denumita in mod curent "picioare in
paranteza", poate evolua spre o artroza a 
genunchiului (gonartroza) prin exces de
presiune pe punctele supuse in mod normal
unor presiuni scazute. 

-. 
 La copil, genu varum este obisnuit pana
la varsta de 18 luni. La copiii trecuti de
aceasta varsta, el poate fi consecinta
unei boli osoase (rahitism). Genu varum
este nedureros
 La adult, genu varum poate fi urmarea
unui genu varum infantil netratat sau a
unei sechele de fractura.
 tratamentul, daca este necesar, este chirurgical si
consta in plasarea unei agrafe pe tibie de partea
externa a cartilajului de conjugare ; oasele cresc
atunci cu o viteza normala pe partea interna a
genunchiului, mai putin repede pe partea externa,
ceea ce permite obtinerea unei corectii progresive.

- Tratamentul formelor grave este chirurgical, prin

osteotomie (sectionare osoasa) urmata de o corectie
a axei si de o fixare a osului in cauza. Acest act
chirurgical nu este obligatoriu urmat de o imobilizare
in aparat gipsat.
GENU VALGUM
Definitie
 Deviatie a gambei spre exteriorul axei
membrului inferior cu proeminenta 
genunchiului spre interior.
Generalitati
 Daca deviatia este marcata, genu valgum, denumit in mod
curent genunchi in X, poate impiedica mersul. In plus, genu
valgum este adesea un factor de gonartroza
(artroza genunchiului), deoarece presiunile nu se exercita pe
locurile obisnuite.
  La copii, intre 3 si 5 ani, genu valgum este curent accentuat
printr-un exces de greutate.
 Genu valgum este nedureros.
 La adult genu valgum poate fi urmarea unui genu valgum
infantil netratat, unei sechele de fractura a genunchiului
consolidata in pozitie proasta sau unei boli osoase
(osteomalacie).
 El sta uneori la originea unei artroze invalidante a genunchiului.
Tratament
 Chirurgia este rezervata formelor grave.
 Tratamentul formelor grave de genu
valgum este osteotomia
 Daca situatia a evoluat de prea multa
vreme se practica inlocuirea articulatiei
genunchiului cu o proteza
 Profilactic se administreaza vit. D
impotriva osteomalaciei
TORTICOLIS
Definitie
 Contractura mai mult sau mai putin
dureroasa a muschilor gatului, care
limiteaza miscarile de rotatie a capului.
 - torticolisul congenital, prezent de la nastere,
este cauzat de o dezvoltare insuficienta a
unuia dintre muschii sternocleidomastoidieni
(situati de o parte si de alta a gatului) in
acest caz, torticolisul este permanent si
nedureros. O corectare chirurgicala, care
consta in alungirea tendoanelor prea scurte,
trebuie sa fie efectuata inca din primii ani
de viata.
Tratament

 Torticolisul congenital este tratat prin exercitii fizice

 menite sa intinda muschiul gatului.
 Fizioterapeutul va invata parintii aceste exercitii,
astfel incat sa poate fi efectuate la domiciliu de
cateva ori pe zi. Exercitiile fizice pot fi incluse si in
joaca, prin plasarea jucariilor sau a altor obiecte in
anumite locuri ce solicita copilul sa indrepte capul
spre ele, intinzand astfel muschiul gatului.
 Daca starea copilului nu se amelioreaza in 2 sau 3
luni atunci este necesara interventia chirurgicala
pentru intinderea si lungirea muschiului.
Modalitati de tratament
CIFOZA
Definitie
 In primele sase-opt saptamani de viata embrionara,
se produce o anomalie sau are loc un defect in
formarea segmentelor unuia sau a mai multor corpuri
si discuri vertebrale. Aceasta malformatie determina
constituirea unui unghi ascutit al coloanei vertebrale
pe masura ce aceasta creste.
  Curbarea inainte (plan sagital) a coloanei vertebrale
se numeste cifoza si se considera a fi congenitala, in
acest caz, intrucat se dezvolta inainte de nastere.
Cifoza congenitala nu este transmisa genetic ci se
declanseaza in viata intrauterina din motive
necunoscute. 
Clasificare
 Exista doua tipuri principale de cifoza congenitala, rezultate in
urma unui defect de formare sau de segmentare.
  Esecul de formare (deformare de tip I), de la nivelul unuia
sau mai multor vertebre, este anterior si se agraveaza pe
masura cresterii persoanei in cauza. Deformarea este vizibila, de
obicei la nastere, ca o umflatura sau o proeminenta localizata
pe coloana copilului. 
 Defectul de segmentare (deformare de tip II) apare la
nivelul a doua sau mai multe vertebre care nu sunt separate, iar
discurile si oasele sunt anormale. Acest tip de cifoza congenitala
este de multe ori diagnosticata mai tarziu, ca urmare a mersului
defectuos al copilului
Simptome
 Durere usoara sau severa la nivelul coloanei
vertebrale toracale
 Durere lombara la mobilizarea acestei regiuni
a coloanei vertebrale
 Senzatia de oboseala, fatigabilitate
 Rigiditatea si tensiunea musculara a zonei
dorsale
 Deplasarea spre inainte a capului
 Dificultati ale respiratiei in cazurile severe
 Modificari ale pozitiei umerilor
Tratament
 Gimnastica medicala
 Tr. chirurgical
LORDOZA
Definitie
 Lordoza este normala doar in regiunea
cervicala si dorsolombara, dar devine
anormala atunci cand afecteaza o alta
parte a coloanei vertebrale sau atunci
cand devine foarte accentuata.
 LORDOZA este
normala doar in
regiunea cervicala si
dorsolombara dar
devine anormala atunci
cand afecteaza o alta
parte a coloanei
vertebrale sau atunci
cand devine foarte
accentuata.
Tratament
 Prin examenul general, urmat de radiografii si
teste de laborator, in colaborare cu
kinetoterapeutul se va pune diagnosticul
corect si copilul va fi tratat la timp, evitandu-
se aparitia complicatiilor bolii. In functie de
rezultatele investigatiilor, ortopedul va
recomanda fie purtarea unui corset pentru
oprirea accentuarii curburii, fie interventia
chirurgicala, fie, pur si simplu, un tratament
conservator. 
SCOLIOZA
  SCOLIOZA este o curbura a coloanei
vertebrale în plan frontal (una sau mai
multe curburi) – definirea ei se face prin
“convexitatea spre dreapta sau spre
stânga”
 Scolioza cu o singura curbura este, de
obicei, totala spre dreapta sau spre
stânga si se numeste Scolioza în “C”.
 Poate fi localizata toracal, toraco-
lombar, lombar, cervico-toracal.
 Scolioza cu doua curburi se numeste
Scolioza în “S” si este localizata mai
frecvent toracal si lombar. Mai rar au
ambele curburi majore localizate toracal
sau toraco-lombar.
Tratament
 Arsenalul terapeutic al scoliozelor este
complex si consta in asocierea de
metode kinetoterapeutice, ortopedice si
chirurgicale, in functie de stadiul
evolutiv al bolii si varsta pacientului.
Preventie
 Chiar daca cea mai mare parte a scoliozelor
sunt idiopatice, necunoscandu-se factorul
cauzator, pentru dezvoltarea fizica
armonioasa a copilului se impun anumite
masuri medicale profilactice.
 
 In timpul sarcinii, este necesara o
alimentatie echilibrata a mamei, cu un
aport natural de vitamine si minerale,
acordand atentie corectarii din timp a
deficientelor (anemie, deficitul de
calciu (spasmofilie), boli endocrine
etc.), fapt care poate asigura micutului
un bun start in viata. 
 In continuare, alimentatia la san, vaccinarea la timp,
diversificarea adecvata a alimentatiei, igiena,
profilaxia rahitismului si a anemiei sau a altor
eventuale boli ce pot surveni in prima perioada de
viata ii asigura copilului protectia necesara. 
Nu trebuie sa uitam de calirea naturala realizata prin
expunerea judicioasa la factorii naturali de sanatate:
aeroionii negativi din paduri si spatii verzi, baile de
apa si soare la mare, gimnastica adaptata varstei –
toate realizeaza un veritabil scut impotriva majoritatii
bolilor. Atitudinea corecta a corpului este un semn al
echilibrului fizic si psihic si depinde de sanatatea
organismului si in special a sistemului nervos.
 Educarea copilului pentru a avea o pozitie corecta pe scaun, in
banca, la masa sau in fata calculatorului – acasa sau la scoala –
trebuie corelata si cu o inaltime adecvata a scaunului, a biroului
si cu asigurarea corespunzatoare a sursei de lumina, astfel incat
copilul sa nu se aplece asupra mesei, ci sa aiba spatele drept.
Pozitia corecta este cu picioarele sub scaun si spatele drept, lipit
de banca. Ghiozdanul sau rucsacul va fi purtat
alternativ in maini sau pe spate, avantajand pozitia corecta a
spatelui. Pentru intarirea musculaturii coloanei vertebrale este
bine ca fiecare copil sa practice un sport (inotul, atletismul) inca
din perioada prescolara si nu este indicat ca un parinte sa caute
a-l scuti pe copilul sanatos de orele de educatie fizica
 Oboseala din clasa, de multe ori cauzata de lipsa
„marelui” dejun de dimineata sau de culcatul la ore
tarzii, poate fi inlaturata prin adoptarea unui stil de
viata armonios, fapt care ne va aduce bucuria de a
avea copii fericiti, sanatosi si inteligenti. Gimnastica
medicala, corectarea eventualelor sechele de rahitism
sau a altor boli, tratarea diverselor afectiuni
contagioase ii vor putea reda copilului sanatatea mai
repede si mai eficient, daca vom sti sa ne
manifestam cu caldura si constant dragostea noastra
de parinti.
 Un program corect de somn, alternarea
activitatii mentale (invatatul) cu cea fizica si o
alimentatie echilibrata bazata pe produse
naturale pot fi o reteta de succes a unei
sanatati depline. Alimentatia se recomanda a
fi bazata pe cereale,alimente in stare
naturala, fructe si legume proaspete si de
sezon, la care se adauga un aport corect de
proteine, lipide si glucide nerafinate,
preparate atractiv si sanatos.