Comunicarea Terapeutică
Comunicarea Terapeutică
Comunicarea Terapeutică
TERAPEUTICĂ
Comunicarea terapeutică trebuie văzută ca o interacţiune dintre
medic/asistentul medical şi pacient, în cursul căreia
medicul/asistentul medical se focalizează pe nevoia pacientului
de a promova un schimb eficient de informaţii. Comunicarea cu
pacientul trebuie să fie concordanţă cu starea lui actuală, cu
posibilităţile lui de înţelegere şi asociată cu elemente de sprijin
pentru a influenţa pozitiv evoluţia bolii sale.
Scopul comunicării medicale implică stabilirea relaţiei terapeutice,
înţelegerea perspectivei pacientului, explorarea gândurilor şi emoţiilor
acestuia şi ghidarea acestuia în rezolvarea de probleme. Cadrele medicale
trebuie să se aproprie şi să-i cunoască mai bine pe beneficiarii îngrijirilor,
să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete şi continue. Altfel
spus, ar fi de preferat ca pacienţii să fie trataţi necondiţionat.
Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinţă
fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie
sau definitivă. O persoană „intră în boală” cu un anumit tip de sistem
nervos şi de temperament, cu un anumit caracter şi inteligenţă, cu o
anumita ereditate, cu complexe şi păreri preconcepute, cu un anumit
orizont cultural şi de aceea bolnavul ia diverse atitudini faţă de boală, dar
în acelaşi timp şi faţă de echipa medicală: încredere, stimă, simpatie, însă
– posibil – şi îndoială, teamă, dispreţ, ură.
Competenţa profesională se demonstrează prin cunoştinţe teoretice
aprofundate şi capacitatea de a le aplica într-o activitate creatoare, de
îngrijire individualizată, personalizată, competentă şi umană.
Componentele esenţiale ale comunicării
terapeutice sunt:
Confidenţialitatea,
Caracterul privat,
Respectul pentru limite,
Dezvăluirea de sine,
Atingerea,
Ascultarea activă,
Utilizarea abilităţilor de observare.
În concluzie, comunicarea contează. Comunicarea facilitează
realizarea unei relaţii de încredere medic/asistent medical-
pacient, a unei adevărate alianţe cu scopul îmbunătăţirii calităţii
vieţii şi a stării de sănătate a pacientului. Relaţia medic/asistent
medical – pacient se bazează pe o comunicare adevărată,
autentică. Comunicarea autentică implică o ascultare în care eşti
atent la cuvintele, valorile şi lumea interioară a celuilalt.
Tehnici de comunicare terapeutică și
rolul asistentei medicale:
1. Ascultarea activă: