DREPT FINANCIAR ȘI FISCAL

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

- ID -
Anul II
2022 - 2023

1
UNITATEA 2
Dreptul financiar
Cuprins
 
2.1. Noţiunea şi obiectul dreptului financiar. Relația dreptului financiar cu dreptul fiscal
2.2. Izvoarele dreptului financiar
2.3. Principiile dreptului financiar
2.4. Normele dreptului financiar
2.5. Raportul de drept financiar

2
 2.1. Noţiunea şi obiectul dreptului financiar. Relația dreptului financiar cu
dreptul fiscal

Totalitatea normelor juridice care reglementează domeniul finanțelor

publice formează ˝legislația finanțelor publice˝ sau ˝dreptul finanțelor
publice˝.
Expresiile ˝legislația finanțelor publice/financiară˝ sau ˝dreptul finanțelor
publice/financiar˝ sunt sinonime, întrucât ambele au același scop și obiect:
reglementarea procedeelor prin care colectivitățile publice să își poată
îndeplini atribuțiile cu ajutorul mijloacelor financiare.

Din prisma reglementărilor legale, finanțele publice cuprind două categorii

de norme juridice:
• norme juridice financiare care formează legislația financiară sau dreptul
financiar (bugetar)
• norme juridice fiscale care alcătuiesc legislația fiscală și dreptul fiscal

3
 2.1. Noţiunea şi obiectul dreptului financiar. Relația dreptului financiar cu
dreptul fiscal

Dreptul financiar (bugetar) este ramura dreptului public care cuprinde ˝totalitatea
actelor normative care reglementează relațiile de constituire, administrare,
repartizare și utilizare a fondurilor bănești ale statului și ale instituțiilor publice,
destinate satisfacerii nevoilor social economice ale societății.˝

Dreptul fiscal este format din ˝totalitatea normelor juridice care reglementează
modalitățile de realizare la bugetul național consolidat a veniturilor publice prin
intermediul impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și a oricăror alte
venituri de natură fiscală.˝
 
Prin urmare, dreptul financiar are ca obiect de studiu modalitatea în care statul și
instituțiile publice realizează:
-constituirea
-administrarea
-repartizarea fondurilor publice
-utilizarea

4
 2.2. Izvoarele dreptului financiar
În ştiinţele juridice, noțiunea de izvor de drept, numit si izvor formal,
desemnează formele de exprimare a normelor juridice.

Izvoarele dreptului financiar sunt alcătuite din totalitatea actelor normative

care reglementează raporturile juridice financiare, având forța juridică
diferita in functie de:
-tipul actului
-autoritatea emitentă.
Astfel, în raport de gradul de generalitate sau specificitate, izvoarele
dreptului financiar pot fi:
1. izvoare comune ale dreptului financiar cu alte ramuri de drept ca de
exemplu: Constituţia, legile ordinare, hotărârile Guvernului etc.;
2. izvoare specifice dreptului financiar ca de exemplu: Legea finanţelor
publice, Legea privind finanțele publice locale, Legea privind organizarea şi
funcţionarea Curții de Conturi, Codul fiscal, Codul de procedură fiscală etc.

5
 2.2. Izvoarele dreptului financiar

Din prima categorie, cea a izvoarelor comune, Constitutia reprezinta legea

fundamentala in toate sistemele de drept din statele moderne și se află în
ierarhia izvoarelor dreptului financiar.
Constituția României
-in forma actuală din anul 2003, este o forma republicata a Constitutiei din anul 1991
-cuprinde reglementări privind, de exemplu:
-drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale
˝Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile public e˝
-norme in materia relatiilor financiare, cum sunt cele din Titlul IV intitulat ``Economia
si finantele publice`` care definesc :
-economia și rolul statului în economie: economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta
-sistemul financiar: formare, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale
statului sunt reglementate prin lege; moneda nationala este leul
-bugetul public național : cuprinde BS, BASS, BL
-modalitatea de stabilire a impozitele, taxelor și contribuțiilor-prin lege,
-organismul statului care exercită controlul asupra modului de formare, administrare și
utilizare a resurselor financire publice.  

6
 2.2. Izvoarele dreptului financiar

2. Din cea de-a doua categorie a izvoarelor specifice dreptului financiar fac
parte actele normative care cuprind dispoziţii referitoare exclusiv la
relaţiile financiare, respectiv:
- Legea finanţelor publice nr. 500/2002, publicata in MO nr.597/13.08.2002
-Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale, publicata in MO
nr.618/18.07.2006
-Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,
republicată în M.O al României nr. 238/03.04.2014
- Legea nr. 69/16.04.2010 a responsabilității fiscal-bugetare publicata in MO
nr. 252/20.04.2010
- Legea nr.227/08.09.2015 privind Codul fiscal, publicată în M.O. nr.
688/10.09.2015
- Legea nr.207/20.07.2015 privind Codul de procedură  fiscală, publicata în
M.O. nr.547/23.07.2015
Acestea legi au suferit modificari si completări de-a lungul timpului.
 
7
 2.3. Principiile dreptului financiar

Principiile dreptului financiar sunt menționate în Constituție și sunt aplicabile atât la

nivelul dreptului bugetar, cât și la nivelul dreptului fiscal.
 
Legalitatea
Este un principiu consacrat de Constituția României și prevăzut în art. 137:
„(1) Formarea, administrarea, intrebuintarea si controlul resurselor financiare ale
statului, ale unitatilor administrativ-teritoriale si ale institutiilor publice sunt
reglementate prin lege.“.

Acest principiu stabilește obligativitatea reglementării doar prin lege, care este
emisă de Parlament, a tuturor aspectelor care vizează resursele publice și care
exclude posibilitatea reglementării prin acte normative emise de puterea executivă.

8
 2.3. Principiile dreptului financiar
Planificarea financiară
Este un principiu consacrat de Constituția României și prevăzut în art.138 care
definește ˝Bugetul public național˝ ca fiind format din:
- bugetul de stat
- bugetul asigurărilor sociale
- bugetele locale
și cuprinde previziuni cu privre la
- volumul veniturilor
- necesarul cheltuielor pentru anul financiar următor.

În procesul de formare, administrare și utilizare a banului public sunt implicate toate

institutiile statului, care nu pot funcționa decât pe baza de sarcini precise stabilite
pentru intervale de timp clare.

Bugetul public national se aprobă, potrivit Constituției, în anul anterior anului

financiar pentru care se face planificarea.

9
 2.3. Principiile dreptului financiar
Verificarea legalității modului de utilizare a banului public

Constituția a consacrat, la nivel de principiu, necesitatea verificării legalității modului

de utilizare a banului public de către instituțiile publice care administrează banul public.

Curtea de Conturi exercita controlul asupra (art. 140 din legea fundamentală):
- modului de formare
- administrare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public
- Intrebuințare

în calitate de organ specializat în acest tip de control și prezintă anual Parlamentului un

raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercitiul
bugetar expirat, cuprinzand si neregulile constatate. (ex.)

10
 2.4. Normele dreptului financiar
Norma juridica este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie,
stabilită de stat prin intermediul atribuției de legiferare și a cărei respectare este
garantată de forța coercitivă a statului.
Norma de drept financiar este definită ca fiind acea regulă de conduită stabilită sau
recunoscută de stat care cuprinde drepturile şi obligaţiile subiectelor participante la
raportul de drept financiar şi a cărui respectare este asigurată de autoritatea de
stat.
Conţinutul normei de drept financiar cuprinde ipoteză, dispoziție și sancţiune.
Ipoteza normei de drept financiar prevede împrejurările în care urmează să se aplice
dispoziţia, iar dispoziţia prevede chiar conduita ce urmează a fi adoptată de subiecţii
de drept. Dispoziţiile cuprinse în normele financiare au un caracter preponderent
imperativ.
Elementul specific normei juridice financiare îl constituie sancţiunea. Sunt stabilite
sancţiuni specifice relaţiilor financiare şi anume: amenda contravențională, dobânzile
şi penalităţile de întârziere în caz de neplată la termen a obligaţiilor bugetare,
executare silită a debitorului rău platnic etc. Sancţiunile se constată şi se aplică de
organele statului cu atribuții de control financiar, subiecte ale raporturilor juridice
financiare.

11
 2.4. Normele dreptului financiar

Exemplu: „Dacă contribuabilul nu efectuează plata TVA până la data de 25 a

lunii următoare celei de raportare, organele fiscale pot calcula dobânzi și
penalități de întârziere.”
A.Ipoteza este partea normei juridice care precizează condiţiile şi împrejurările în care
aceasta se aplică, precum şi categoriile de subiecţi de drept cărora norma li se
adresează.
Ipoteza constă în atitudinea contribuabilului de a nu plăti TVA.

B.Dispoziţia este elementul structural al normei juridice care stabileşte conduita ce

trebuie respectată, în condiţiile şi împrejurările prevăzute de ipoteză.
Dispoziţia constă în obligaţia pe care o are contribuabilul o are de a plăti TVA.

C. Sancţiunea este partea normei juridice care stabileşte consecinţele ce decurg din
nerespectarea dispoziţiei normei respective în împrejurările stabilite de ipoteza ei,
precum şi eventualele măsuri pe care autorităţile competente le pot lua împotriva
subiectului de drept care a încălcat norma.
Sancţiunea constă în posibilitatea organelor fiscale de a calcula dobânzi și penalități de
întârziere.

12
 2.4. Normele dreptului financiar
Exemplu: articolul 1365 din Codul civil: „Dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul,
vânzătorul poate cere rezoluţiunea vânzării”.
A.Ipoteza este partea normei juridice care precizează condiţiile şi împrejurările în care
aceasta se aplică, precum şi categoriile de subiecţi de drept cărora norma li se
adresează.
Ipoteza constă în atitudinea cumpărătorului de a nu plăti preţul convenit.

B.Dispoziţia este elementul structural al normei juridice care stabileşte conduita ce

trebuie respectată, în condiţiile şi împrejurările prevăzute de ipoteză.
Dispoziţia constă în obligaţia pe care o are cumpărătorul de a plăti preţul convenit.

C. Sancţiunea este partea normei juridice care stabileşte consecinţele ce decurg din
nerespectarea dispoziţiei normei respective în împrejurările stabilite de ipoteza ei,
precum şi eventualele măsuri pe care autorităţile competente le pot lua împotriva
subiectului de drept care a încălcat norma.
Sancţiunea constă în posibilitatea vânzătorului de a cere şi obţine rezoluţiunea vânzării,
adică desfiinţarea ei pentru cauză de neexecutare

13
 2.5. Raportul de drept financiar
Raportul juridic de drept financiar constă în relaţiile sociale care iau naştere, se
modifică şi se sting în procesul constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor băneşti
ale statului şi care sunt reglementate de normele juridice financiare.

Raporturile de drept financiar se nasc numai în cadrul activităţii financiare realizată

de stat prin organele sale.

În cadrul acestor raporturi, unul dintre subiecţi este, întotdeauna, statul reprezentat
de un organ de specialitate care intră în raportul juridic financiar de pe poziţia de
purtător al autorității de stat.
Această particularitate îi creează o poziţie de superioritate faţă de ceilalţi subiecţi
participanţi la raportul financiar, persoane fizice si juridice.

Dacă ne raportăm la sfera de cuprindere a finanțelor publice, raporturile de drept

financiar pot fi grupate în mai multe categorii:
-rapoarte juridice bugetare
-rapoarte juridice fiscale
-rapoarte juridice de control financiar etc.
 
14
 2.5. Raportul de drept financiar

Ca și alte raporturi juridice, elementele constitutive ale raporturilor de drept

financiar sunt:
- subiectele
- conținutul
- obiectul

 - Subiectele participante la raporturile de drept financiar sunt, pe de o parte, statul

reprezentat printr-un organ de specialitate, iar pe de altă parte, persoanele fizice sau
juridice care interacționează cu organele statului în procesul administrării finanțelor
publice. Dintre persoanele fizice, acestea pot fi: cetăţenii români, persoane fizice
străine rezidente şi persoane fizice nerezidente (artişti, sportivi, turişti, oameni de
ştiinţă etc). Ca persoane juridice, pot fi: societăţi comerciale române sau străine, regii
autonome, instituţii publice, organe ale administraţiei de stat altele decât cele
administrativ financiare şi de control financiar în calitatea lor de autorități ale statului
 
 
15
 2.5. Raportul de drept financiar

- Conţinutul raporturilor de drept financiar îl constituie drepturile şi obligaţiile

subiectelor participante, care diferă de cele ale altor raporturi juridice, deoarece
privesc necesitatea și importanța constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor
băneşti ale statului

- Organele financiare de stat au dreptul şi obligația, în acelaşi timp, de a elabora

bugetele publice şi de a adopta măsuri pentru executarea lor, de a acţiona pentru
stabilirea şi încasarea veniturilor publice şi de a le administra conform dispoziţiilor
legale

- Contribuabili, aceştia au obligaţia de a exercita obligaţia financiară ce le revine

prin plata impozitelor şi taxelor pe care le datorează, dar au şi dreptul de a
pretinde organelor financiare aplicarea corectă a legii, precum şi dreptul de a
contesta măsurile considerate nelegale  

16
 2.5. Raportul de drept financiar

 - Obiectul raporturilor juridice financiare financiare îl constituie conduita ce trebuie

realizată de subiecţi, prin exercitarea drepturilor şi obligaţiilor din conţinutul
raportului juridic.

Putem avea activităţi de prognoză în materie bugetară, activităţi de finanţare

bugetară, de stabilire şi încasare a veniturilor publice, de administrare şi repartizare
a fondurilor bugetare pe destinaţii legale, de control financiar, de urmărire şi
executare silită prin poprire, mobiliară şi imobiliară a veniturilor şi bunurilor
urmăribile ale subiecţilor debitori etc.

17