FLOAREA-SOARELUI

Particularități biologice

 Procesul de germinatie a semintelor de floarea soarelui se

realizeaza atunci cand smintele sunt iesite din repausul
germinativ si au conditii optime de temperatura si lumina.

 Repausul germinativ are o perioada de 45-50 zile dupa ce

semintele au ajuns la maturitate.
 Germinatia incepe la temperatura de 7-8 grade Celsius, iar
pentru declansarea procesului, semintele de floarea soarelui au
nevoie de o cantitate de apa egala cu masa lor.
 În condiţii normale, seminţele de floarea-soarelui îşi păstrează
viabilitatea în medie timp de 5 ani, iar în condiţii de umiditate
scăzută şi la o temperatură de 7o C timp de peste 10 ani.
 Radacina si formarea sistemului radicular la floarea-
soarelui

 Floarea soarelui are un sistem radicular format dintr-o radacina

pivotanta principala si o retea puternic ramificata de radacini secundare.
 Radacina plantei de floarea soarelui poate patrunde in sol pana la 2-
2.5 m, iar ramificatiile laterale se raspandesc pe o raza de peste 70 cm si
la o adancime de 50-70 cm.
 Datorita sistemului radicular bine dezvoltat floarea soarelui are o
capacitate mare de absorbtie a apei si a substantelor nutritive, astfel o
rezistenta mare la seceta.
 Radacina are un ritm de crestere accelerat in prima parte a vegetatiei,
dupa inflorit incetandu-si activitatea.
 Floarea soarelui are o radacina cu pivot cu o putere slaba de
patrundere in sol, de aceea trebuie acordata o atentie sporita in
desfasurarea activitatilor de lucrare a solului.
Tulpina si formarea tulpinii la floarea-soarelui
 Floarea soarelui are o tulpina erecta, cilindrica, neramificata si
prevazuta cu perisori scurti si aspri, plina de maduva, care
inmagazineaza apa.
 Tulpina are un diametru cuprins intre 2 si 6 cm, fiind mai subtire in
partea de sus. Inaltimea maxima a tulpinii variaza in functie de hibrid,
de la 0.5 la 5 m. Cei mai valorosi hibrizi sunt cei care au un diametru de
2.5 cm si o inaltime de 1 m. Inaltimea redusa usureaza recoltarea
mecanizata si creste rezistenta la frangere si cadere.
 In general, hibrizii timpurii au inaltimea tulpinii mai mica iar cei mai
tardivi au inaltimea tulpinii mai mare. Tulpina este dreapta iar la
maturitate se curbeaza pentru a sustine turta.
 In cazul cultivarii plantei de floarea soarelui pentru ulei, tulpina este
neramificata, tendinta de ramificare fiind eliminata prin ameliorare.
 La inceputul vegetatiei tulpina creste foarte incet. Ritmul de crestere
este alert in faza de formare a calatidiilor. Tulpina ajunge la maturitate si
isi inceteaza cresterea la sfarsitul infloririi.
 Frunzele si suprafata foliara la floarea-soarelui

 Primele frunze care apar denumite frunze cotiledonale marcheaza

rasarirea plantei. Dimensiunile acestora variaza intre 2-3 cm latime.
Forma frunzelor cotiledonale poate fi eliptica, alungita, sau rotunjita.
Frunzele cotiledonale pe timpul zilei sunt perfect orizontale iar
noaptea devin oblice.

 Numarul de frunze pe planta variaza intre 25 si 30 in functie de

hibrid. Hibrizii mai timpurii formeaza un numar mai mic de frunze
pe planta 25-27, iar hibrizii mai tardivi formeaza un numar mai mare
de frunze pe planta, 30 frunze.

 Numarul de frunze pe planta este influentat de factorii de mediu.

Primele frunze sunt dispuse opus iar urmatoarele sunt dispuse
altern, elicoidal pe planta.
 Inflorescenta si floarea la floarea-soarelui

 Florile plantei de floarea soarelui sunt grupate in inflorescente

denumite raceme, iar cultivarurile pentru ulei au in varful plantei o
singura inflorescenta, cu diametrul cuprins intre 10 si 40 cm. Daca
plantele sunt supuse stresului hidric, inflorescentele se micsoreaza.

 Hibrizii de floarea soarelui cultivati pentru obtinerea semintelor

de spart au calatidiul cu diametrul mai mare iar cei pentru ulei un
calatidiul mai mic.
 Calatidiul se roteste dupa soare astfel incat, sa faca un unghi
drept cu razele solare. Aceasta miscare inceteaza la inceputul
infloririi, cand acesta are o pozitite verticala fata de suprafata
solului si se orienteaza spre est, pe masura ce semintele ajung la
maturitate calatidiul se inclina in mod diferit, la unele soiuri
ramanand erect.
 Polenizare
 Floarea-soarelui este o plantă alogamă entomofilă, doar
parţial anemofilă, deoarece polenul este slab adaptat la
transportul prin vânt, fiind greu şi aglomerându-se uşor. Mai
puţin de 0,2% din polenizare are loc prin intermediul vântului
şi pe o distanţă mai mică de 1 m faţă de sursa polenizatoare.
 Fructul
 Fructul, care este numit impropriu sămânţă, este o achenă cu
pericarpul pielos, neconcrescut cu sămânţa. Pericarpul sau coaja se
formează din pereţii ovarului, iar sămânţa propriu-zisă din ovul.
 Fructul este în general alungit, ascuţit la capătul cu care se prinde
de calatidiu. Achenele au lungimea cuprinsă între 8 şi 25 mm,
lăţimea între 3,5-9 mm şi grosimea între 2,5 şi 5 mm.
 La hibrizii actuali, pericarpul (coaja) reprezintă între 24 şi 34% din
greutatea fructului (Ion V. şi colab., 2000). Pericarpul are o culoare
albă, cenuşie, neagră sau poate fi vărgat.
Formarea
recoltei
Elementele productivităţii
la floarea-soarelui sunt:
- numărul de plante pe
unitatea de suprafaţă;
- numărul de seminţe pe
plantă (numărul de seminţe
pe calatidiu);
- masa a 1000 de boabe
(MMB);
- conţinutul seminţelor în
ulei (având în vedere că
scopul final al cultivării
florii-soarelui îl reprezintă
obţinerea de ulei).
 Cerințe ecologice
 TEMPERATURA
 Suma temperaturilor biologic active, cu pragul biologic de 7o C,
pe perioada semănatmaturitate este la majoritatea hibrizilor
cuprinsă între 1450 şi 1600 oC.
 Temperatura minimă de germinaţie este cuprinsă între 4-5o C, la
nivelul patului germinativ, dar procesul se desfăşoară normal
începând de la 7-8ºC.
 Brumele târzii, care apar când plantele de floarea-soarelui şi-au
diferenţiat inflorescenţa nu duc la distrugerea plantei, dar distrug
vârful de creştere, ceea ce determină ramificarea tulpinii.
 Până la apariţia inflorescenţelor, plantele de floarea-soarelui
cresc şi se dezvoltă bine la temperaturi de 15-17o C.
 În perioada înfloritului, floarea-soarelui are cerinţe moderate faţă
de temperatură.
 Zonarea culturii
 În ţara noastră, floarea-soarelui întâlneşte condiţii de
vegetaţie favorabile pe suprafeţe întinse. Totuşi, potenţialul
productiv al hibrizilor este frecvent diminuat din cauza
deficitului de umiditate şi a însuşirilor fizice şi chimice ale
unor soluri pe care floarea-soarelui s-a extins în cultură.
 Floarea-soarelui are un areal mare de cultură ca urmare a
capacităţii plantei de a se adapta la oscilaţiile mari de
temperatură, rezistenţei la temperaturile joase, mai ales în
prima parte a perioadei de vegetaţie, şi rezistenţei la secetă.
 Pentru cultura florii-soarelui au fost stabilite şase zone de
cultură , şi anume:
 Cultura florii-soarelui
 Amplasarea culturii

 Floarea soarelui este una din speciile puţin pretenţioase

la planta premergătoare, dacă solul este bine
aprovizionat cu apă şi dacă nu este infestat de dăunători
specifici. În regiunile cu ploi suficiente poate urma după
orice plantă de cultură, pe când în regiuunile secetoase
nu trebuie cultivată după plante cu înrădăcinare adâncă:
lucernă, sfeclă de zahăr, sorg, iarbă de sudan.
 Floarea soarelui nu trebuie să urmeze mai repede de 4
ani după ea sau după specii care au boli comune cu
aceasta.
 Lucrările solului
 Pentru o producție bună, floarea soarelui are nevoie de un teren
bine lucrat, afânat în profunzime, aerisit, caracteristici care vor
permite dezvoltarea sistemului radicular. Patul germinativ trebuie
pregătit astfel încât să permită o răsărire uniformă, o aprovizionare
bună cu substanțe nutritive și reducerea concuren ței buruienilor.
 Prima lucrare este dezmiriștitul, care se efectuează în func ție de
cultura premergătoare și de data recoltării. Apoi, se intră în câmp
pentru o arătură adâncă, care se efectuează la adâncimi variabile, an
de an, în intervalul 20-30 cm (în func ție de sol), pentru evitarea
formării hardpanului. Deși utilizarea plugului nu este recomandată
de către toți specialiștii ca lucrare anuală, în special în zonele unde
există deficit de apă în sol, arătura este necesară mai ales pe
terenurile îmburuienate, pe solurile grele, compacte. Trebuie
menționat că scarificarea, în condițiile unui teren cu sol greu, umed,
compactat, poate să aducă sporuri importante de produc ție.
Scarificarea se face la adâncimea de 60 cm.
 Momentul efectuării arăturii depinde de condițiile fiecărui an și
de planta premergătoare. În general, arătura efectuată vara, cât
mai timpuriu, creează premize pentru o dezvoltare bună a culturii
de floarea soarelui semănată în anul următor.

 Chiar și o arătură proastă efectuată în toamnă înseamnă mai

mult decât cea mai bună arătură efectuată în primăvară, înaintea
semănatului. În acest sens, datele cercetătorilor de la INCDA
Fundulea relevă producții mai mici cu 350-450 kg la hectar în
cazul arăturii de primăvară, de asemenea un consum sporit de
combustibil.
 Așadar, arătura de primăvară rămâne o soluție doar în cazuri
excepționale.
 Arătură sau discuit?

 În cazul în care fermierul înlocuiește arătura cu alte lucrări ale

solului fără întoarcerea brazdei, trebuie precizat că acest lucru nu
influențează semnificativ producția dacă este realizat o dată la 2-3
ani, spre exemplu în anii deosebit de secetoși. În schimb, dacă
arătura este înlocuită cu o lucrare cu discul greu an de an, s-a
demonstrat o scădere semnificativă a producției și cheltuieli
suplimentare pe partea de erbicidare.

 Cercetătorii afirmă că „rezultatele experimentale demonstrează că

înlocuirea arăturii prin lucrarea cu grapa cu discuri la 10-12 cm, 1-2
ani practic nu influențează nivelul producției. Renunțarea la arătura
și lucrarea solului superficial la 10-12 cm în fiecare an a provocat
scăderea semnificativă a producției, din cauza compactării solului și
a infestării accentuate cu buruieni perene”.
 Recomandările specialiștilor privind înlocuirea arăturii iau în calcul
cultura premergătoare.

 „Se poate adopta acest sistem când planta premergatoare este

porumbul. Pentru a evita înrăută țirea condi țiilor de fertilitate a
solurilor sărăturate și pentru protec ția contra eroziunii eoliene a
solurilor nisipoase, lucrarea cu întoarcerea se poate înlocui prin
lucrarea cu cizel sau plug-cizel. La aplicarea acestei metode de lucrare
a solului cu cizel sau plug cizel este obligatorie cură țirea prealabilă a
terenului de resturi vegetale, deoarece încorporarea acestora în sol se
realizează în proporție mică”, se arată în lucrările de specialitate.
 Pregătirea patului germinativ la floarea soarelui
 Pregătirea patului germinativ în primăvară trebuie realizată
acordând atenție asupra tasării solului. Fenomenul trebuie evitat prin
reducerea numărului de treceri cu utilaje, de asemenea prin alegerea
momentului propice pentru efectuarea lucrărilor. Nu se intră în câmp
atunci când există băltiri și solul nu este scurs în adâncime, pentru că
solul nu se mărunțește bine, se tasează și va îngreuna răsăritul.
 Pe un sol curat și bine lucrat din anul anterior se poate
intra primăvara cu combinatorul. În situația în care terenul
este bolovănit, se poate lucra cu discul ușor în agregat cu
grapa cu colți.

 Epoca optimă de semănat la floarea soarelui: minim 7°C la

adâncimea de încorporare a seminței

 Calendaristic, în funcție de regiune, intervalul este cuprins

între 25 martie și 15 aprilie. În zona de nord epoca optimă se
decalează cu 7-10 zile. În Bărăgan, epoca optimă pentru
semănat la floarea soarelui se încheie, teoretic, la 15 aprilie.
 Semănatul
 Sămânţa sănătoasă, liberă de boli, reduce atacul de putregai alb,
putregai cenuşiu şi mană. În plus, o sămânţă de calitate, cu valoare
biologică şi culturală ridicată, asigură o răsărire energică şi uniformă,
cu ritm intens de creştere în fazele iniţiale, respectiv o depăşire mai
rapidă a atacurilor timpurii, de putregaiuri şi dăunători de sol.

 Data semănatului rezervă între anumite limite, posibilitatea evitării

incidenţei stadiilor de maximă sensibilitate a plantei, cu perioada în
care, în natură organismele dăunătoare dezvoltă potenţial mare de
atac. În acest fel poate fi atenuat atacul de boli, prin efectuarea
semănatului la începutul optimului fitotehnic (când s-au depăşit 8 C,
în sol). Semănatul în epoca optimă, la începutul intervalului, permite
în relativă măsură, evitarea atacului de putregaiuri şi a activităţii de
hrănire maximă a gărgăriţei frunzelor, în fazele timpurii ale plantelor.
 Cantitatea de sămânţă la hectar, variază în funcţie de densitatea culturii, puritate şi
germinaţie, variind între 3,5 şi 5 kg/ha. Distanţa între rânduri este de 70cm, iar între
plante pe rând este de 20-25cm. Adâncimea de semănat este de 5-8cm.
Desimea plantelor, poate induce variaţii în apariţia şi circulaţia bolilor, prin fitoclimatul
creat şi starea de vigoare a plantelor, aflată în concurenţă pentru apă, hrană şi lumină.
Densitatea optimă în cultura neirigată este de 40-50 mii plante recoltabile/ha, cu unele
depăşiri ale limitelor, corelate cu timpurietatea formei cultivate.
 Metode agrofitotehnice de combatere a bolilor şi
dăunătorilor

1. Amplasarea culturii pe soluri fertile, lutoase sau luto-argiloase, fără exces de

umiditate, de tipul cernoziomurilor, evitând vecinătatea solelor purtătoare de surse
de infecţii, în special de Phomopsis helianthi Munt. Cvet., sole cultivate anterior cu
floarea-soarelui, cele puternic infestate cu viermi sârmă sau gărgăriţa frunzelor.

2. Rotaţia culturii de minim 3 ani, legată strict de prezenţa ciupercii Diaporthe

helianthi Munt. Cvet. f.c. Phomopsis helianthi Munt. Cvet. şi revenirea culturii după
cel puţin 6 ani, dacă în complexul patogen sunt prezente ciupercile Sclerotinia
sclerotiorum (Lib.) de Bary, Sclerotium bataticola Taub., Plasmopara helianthi .

3. Se recomandă grâul sau orzul ca plante postmergătoare, care protejează mai bine
resturile vegetale purtătoare de Phomopsis helianthi Munt. Cvet., sau cele cu
Phoma macdonaldii Boerema, supuse astfel biodegradării, până în cursul verii, la
efectuarea arăturii.
 Beneficii și proprietăți
 Nimic nu se întâmplă fără soare. O floare are nevoie de soare. Acest
lucru este valabil în special pentru floarea-soarelui, căci îi este cunoscut
capriciul: rotitul după soare.
 Floarea soarelui este numită în franceză Tournesol, în spaniolă Girasol,
ceea ce înseamnă rotire după soare. Există diferite soiuri de floarea-
soarelui: de la așa-numitele soiuri pitic, care pot cre ște doar 40 cm în
înălțime, până la soiurile foarte înalte care pot atinge 2,20 m înăl țime.

 Floarea-soarelui nu impresionează prin frumusețe (deși sortimentele

de floarea-soarelui pitice sunt foarte apreciate și folosite la aranjamentele
florale pentru diverse ocazii speciale) sau prin înălțime ca în cazul florii
gigant (o găsim în Grădina Botanică din Gilford, New Hampshire, SUA,
unde în 2010 floarea gigant a stabilit record mondial cu o înălțime de
3,10 m), ci prin multitudinea de beneficii și proprietăți pe care aceasta ni
le oferă.
 Utilizări

1. Semințele de floarea-soarelui(grăsimi - 49,6 g /100 g, proteine - 22,8

g/100g la fel ca și carnea, vitamina E și B1) au cea mai des întâlnită
utilizare pentru extragerea uleiului.
2. Turtele de calitate superioare rămase de la presă se folosesc pentru
prepararea halvalei.
3. Furaj pentru animale - pălăriile rămase în urma treierării, dar și turtele
de calitate inferioară care rămân în urma extragerii uleiului.
4. Miere de albină (30 - 40 kg miere / hectar), floarea-soarelui este o plantă
meliferă, cu mult polen, care atrage cu ușurință albina datorită culorii și
parfumului ei deosebit.
5. Cojile semințelor de floarea-soarelui se folosesc la obținerea drojdiei
furajere, a furfurolului, a plăcilor fibro-lemnoase, a alcoolului etilic,
bioxidului de carbon lichid, ligninei.
6. Pentru foc, la țară, sunt folosite tulpinile uscate ale florii-soarelui.
 Beneficii și proprietăți ale semințelor de
floarea soarelui
1. Antioxidant puternic benefic pentru sănătatea inimii! Semin țele de floarea-
soarelui sunt bogate în vitamina E (cu un conținut mai ridicat decît cel al
migdalelor); aceasta ajută la prevenirea atacurile de cord.1

2. Mențin elasticitatea pielii. Semințele de floarea-soarelui au un conținut bogat

în acizi grași esențiali - acidul linoleic, în mod special; dar și vitamina E care are
o acțiune antioxidantă, consumul de semințe fiind benefic în caz de: piele uscală
sau crăpată, eczeme, dermatite, dar și pentru frumusețea părului și a unghiilor.

3. Ajută organismul să lupte cu depresia, insomniile și nevrozitatea! Vitamina

B1 pe care semințele de floarea-soarelui o au în conținutul lor fac din aceste
semințe un remediu benefic în tulburările nervoase.

4. Aliment hrănitor de neexclus din dieta diabeticilor! Fiind bine tolerate de

diabetici semințele de floarea-soarelui nu trebuie să lipsească din alimentația
acestora.
5. Împiedică instalarea anemiei în organism! Toți cei care
consumă semințe de floarea-soarelui obțin din acestea nutrienții
esențiali care îi protejează de anemii. Femeile însărcinate, cele
care alăptează, dar și sportivii au nevoie de o cantitate mai mare
de nutrienți, așadar le este recomandat consumul de semințe de
floarea-soarelui.

6. Luptă împotriva cancerului! Conținutul bogat în vitamina E al

semințelor de floarea-soarelui ajută în anumite cazuri chiar și în
combaterea cancerului.

7. Pentru un alb mai strălucitor al dinților! O lingură de ulei

folosită pentru a face gargară, dimineața înainte de spălatul
dinților are efecte benefice pentru igiena dentară.2
Boli și dăunători
Putregaiul alb - Sclerotinia
sclerotiorum

Simptome: afectează toate organele

plantei, în toate fazele de dezvoltare.
Plantele infectate ramân mici, cu
porțiunea bazală a tulpinii brunificată
și se acoperă cu un strat gros, pâslos,
alb. Pe vreme uscată, pâsla nu se mai
dezvoltă. În interiorul tulpinii se
dezvoltă scleroți de culoare închisă. Pe
calatidii, pe fața inferioară apare o
pigmentare brună, iar pe partea
superioară fertila, se dezvoltă un
miceliu alb, ce se transformă în scleroți
negri, care se interpun achenelor și iau
forma de grilaj. Ciuperca se transmite
prin scleroții acumulați în sol sau
amestecați cu semințe și care rezistă în
sol 6-8 ani.
 Innegrirea tulpinilor -
Leptosphaeria lindquistii
f.c. Phoma macdonaldi

Simptome: pot fi atacate

toate organele aeriene ale
plantei, pe care se dezvoltă
leziuni brune negricioase
sau negre cu luciu metalic,
bine delimitate de restul
zonelor verzi. Pe calatide se
formează zone negricioase.
Pe toate țesuturile infectate,
se formează punctișoare
negricioase, fructificațiile
ciupercii. În sol, sămânța
este infectată în timpul
germinației de către
fructificațiile ciupercii
rămase după recoltare.
 Rugina - Puccinia helianthi

Simptome: Pe fața inferioară a frunzelor apar pustule prăfoase, galbene,

castanii sau negricioase.
 Septorioza - Septoria helianthi

Simptome: Pe frunze se formează pete gălbui-brunii, circulare sau

unghiulare, de 3-15 mm diametru, cu punctișoare negricioase.
 Recoltarea
 Momentul optim de recoltare este atunci când umiditatea
seminţelor este cuprinsă între 10 şi 13%, aceasta corespunzând din
punct de vedere fenologic cu momentul în care 70 % dintre
calatidii sunt uscate şi 30 % au culoarea brună.
 Recoltarea timpurie a florii-soarelui determină obţinerea unei
mase de seminţe cu o umiditate ridicată, la care se adaugă
impurităţile din masa de seminţe (resturile de tulpimi şi calatidii)
care au o umiditate superioară seminţelor. Ca atare, imediat după
recoltare trebuie luate măsuri de curăţare a masei de seminţe,
pentru eliminarea impurităţilor, şi de uscare.
 Recoltarea trebuie să se încheie la umiditatea seminţelor de 10%,
la umidităţi mai mici existând pericolul de scuturare, căderea
plantelor, etc.