Craita (Tagetes) face parte din categoria de flori anuale de gradina si este renumita prin coloritul

intens al florilor, perioada lunga de inflorire, de la inceputul verii pana spre sfarsitul toamnei si prin
mirosul specific care opreste aparitia parzitilor.
Asemeni carciumareselor, craitele fac parte din Familia Compositae, fiind flori de gradina specifice
gradinilor cu aspect rustic.

Ca si utilizare, craitele se folosesc pentru amenajarea de pete florale in gradina, borduri de flori sau
pentru decorarea jardinierelor si ghivecelor.

Speciile craitei

Tagetes erecta este cea mai cunoscuta specie de craite. Se deosebeste prin inaltimea plantei care
poate depasi 100 cm, mirosul specific si coloritul puternic al florilor unicolore sau bicolore in galben,
portocaliu sau rosu. (vezi foto 1)

Tagetes patula prezinta o inaltime mai mica decat la specia erecta, de 20-50 cm inaltime, o tulpina
mult mai viguroasa, iar florile sunt simple si mult mai mici in culori: galben, portocaliu. Aceasta specie
infloreste fara intrerupere, din luna iunie pana la primele zile friguroase ale toamnei. (vezi foto 2)

Tagetes signata formeaza tufe compacte si mici ca inaltime 10-30 cm si prezinta flori numeroase,
dar de dimensiuni mici si culoare galbena sau galben-oranj. (vezi foto 3)

Condiţiile de mediu

Craitele au pretentii reduse fata de factorii de mediu, de aceea sunt si atat de raspandite in gradinile
de la noi. Prefera mai toate tipurile de soluri cu un drenaj bun, locurile din gradina aflate in bataia
directa a soarelui. Craitele sunt plante rezistente la perioadele scurte de seceta pe timpul verilor.
Umbra incetineste procesul de inflorire al craitelor.

Inmultirea craitelor

Fiind o planta anuala inmultirea craitelor se face prin seminţe. Semănatul se face in sere, solarii sau
rasadnite in lunile martie-aprilie. Perioada de germinare este de apoximativ o saptamana la o
temperatura de 15 grade C. Semintele pot fi semanate direct in gradina la sfarsitul lunii aprilie.
Craitele sunt foarte sensibile la frig.
Se planteaza la loc definitiv in gradina in luna mai la distante de cca 30 cm pentru soiurile pitice şi 50
cm pentru speciile inalte.

Lucrări de întreţinere crăiţe :

– udatul – moderat, ori de cate ori este nevoie, craitele pot suporta si scurte perioade de seceta,
udatul din abundenta poate dauna plantei;
– plivirea buruienilor – in special in primele luni;
– afanarea solului;
– fertilizarea – recomandata in primele luni de inflorire.

www.gradinavesela.ro

Crăiţa
Tagetes patula L., Tagetes erecta L.
Fr.:Tagete, Oeillet d'Inde; G.; Studenten-Blume; M.: Bârsonyvirag; R.:
Barhatţî priamostoiacie

Caractere de recunoaştere: Planta: Specii anuale, cultivate

adesea ornamental, cu forme de dimensiuni variate (cele înalte de 75-100 cm,
cele mijlocii de 35-50 cm şi pitice - sub 20 cm), bogat ramificate, cu aspect
tufos; rădăcina: puţin ramificată, nu pătrunde decît pînă la 15-20 cm; tulpina
groasă, cu ramuri violacee sau roşcate; frunze: alterne, penat-sectate, cu
lacinii liniar lanceolate, serate; flori: într-un singur antodiu terminal avînd
involucrul cilindric, flori marginale pe mai multe rînduri (popular numite
„flori bătute") ligulate, cele centrale tubuloase; culoarea variabilă de la
galben-auriu pînă la portocaliu intens, valoare medicinală avînd cele
portocalii, ca de exemplu soiul Crackeryak cu inflorescenţe intens portocalii,
de 8 -16 cm diametru - din specia T. patula şi soiul Mamuth-Mun, cu aceeaşi
nuanţă şi diametrul inflorescenţei de 6-12 cm din specia T. erecta; fructe:
achene liniare pînă la 1 cm, brun-negricioase, costate, papus slab dezvoltat.

Înflorire : VII-X.

Materia primă: Flores Tagetes sine receptaculis formată din flori

ligulate de culoare galben-brună şi flori tubuloase de culoare galben-închis cu
nuanţe diferite în funcţie de soiul sau varietatea de cultură. Nu trebuie să con-
ţină părţi din receptacul. Miros slab caracteristic, gust fad.
Ecologie şi zonare în cultură: Plante de lumină, reuşind însă şi
la semi-umbră, fără pretenţii deosebite faţă de temperatură, cu excepţia fazei
de plantulă, cînd nu rezistă la brumele tîrzii de primăvară. Nu are cerinţe
ridicate faţă de umiditatea solului, suportînd chiar perioade de secetă. Se
poate cultiva pe soluri variate, dar preferă soluri ceva mai grele, dar bine
drenate, de dorit cu orientare sudică. Nu are cerinţe deosebite faţă de
fertilitatea solului. Sînt contraindicate solurile acide.
Se poate cultiva în întreaga ţară, cu excepţia zonei montane. Dat fiind
aspectul ornamental al plantei, se recomandă cultura Crăiţelor în parcuri,
grădini, spaţii verzi.

Tehnologia de cultură: Crăiţele nu manifestă o cerinţă expresă faţă

de planta premergătoare, reuşesc atît după o cereală cît şi după o prăsitoare.
Pot reveni pe aceeaşi solă după 4 ani.
Pregătirea terenului pentru cultura Crăiţelor începe cu o arătură adîncă de
vară, în cazul cînd urmează după o plantă cerealieră sau cu o arătură adîncă
de toamnă, în cazul cînd cultura premergătoare a fost o prăsitoare.
Terenurile mai puţin bogate în materii hrănitoare se îngraşă cu 4-5 tone /ha
gunoi de grajd, bine fermentat, la care se adaugă 30 kg s.a. fosfor şi 20 kg s.a.
potasiu. În lipsa gunoiului de grajd sînt suficiente 50 kg/ha s.a. fosfor şi 20-30
kg s.a. potasiu, care se încorporează în sol odată cu arătura.
Primăvara, pînă la însămînţare sau plantare, terenul este lucrat cu cultivatorul
şi grapa în vederea menţinerii umidităţii în sol şi a îndepărtării eventualelor
buruieni. Dacă aceste plante nu sînt prea pretenţioase faţă de natura terenului,
ele totuşi cer ca solul să fie bine mobilizat, afînat.
Crăiţele se înmulţesc prin seminţe, fie direct în cîmp, fie însămînţate în
răsadniţe calde şi apoi plantate pe terenurile rezervate pentru cultură,
Însămînţarea direct în cîmp se face în aprilie cu semănătoarea SU-29, la
intervale de 45-50 cm între rînduri şi la adîncimea de 2-2,5 cm. Se seamănă
4-5 kg la hectar cu puritatea de 95%, germinaţia de 70% şi umiditatea
maximă de 12%. Pentru a fi distribuite cît mai uniform pe teren, seminţele de
crăiţe se amestecă în prealabil cu nisip fin de rîu foarte bine uscat, cenuşă sau
tărîţe. Proporţia amestecului este o parte seminţe la 4-5 părţi material inert.
Crăiţele se pot însămînţa în cîmp şi în cuiburi, la intervale de 45-50 cm între
rînduri şi la 25 cm pe rînd. În fiecare cuib se pun 3-5 seminţe, după care se
presează uşor terenul cu tăvălugul.
Răsadurile de Crăiţe necesare unui hectar se obţin prin însămînţarea în a doua
jumătate a lunii martie a 0,5 kg sămînţă la 100 m2 de răsadniţă caldă.
Lucrările de înfiinţare a răsadniţei, semănatul şi îngrijirea răsadurilor de
Crăiţe sînt cele cunoscute şi folosite la majoritatea plantelor medicinale şi
aromatice înmulţite prin acest sistem.
Singura particularitate în obţinerea unui răsad viguros de crăiţe este de a-i
păstra o talie mijlocie de 5-7 cm lungime, cu 2-3 ramificaţii. Acest lucru se
poate obţine pe două căi: prin repicare în alte răsadniţe (ceea ce este foarte
costisitor) şi prin moderarea căldurii şi umidităţii din răsadniţă, ceea ce e
foarte economic şi la îndemîna oricărui grădinar. Plantarea răsadurilor în
cîmp se face la sfîrşitul lunii aprilie, la intervale de 50 cm şi la distanţa pe
rînd de 25 cm.
Lucrările de întreţinere se reduc la 3-4 praşile. În cazul însămînţării directe în
cîmp, prima praşilă se face imediat ce se disting rîndurile, iar în cazul
plantării praşila se execută după terminarea operaţiilor de plantare a
răsadurilor. A doua praşilă se face la 2-3 săptămîni după prima, cu care
ocazie se răresc pe rînd plantele însămînţate direct în cîmp. A treia şi a patra
praşilă se execută după prima şi a doua recoltare, urmărindu-se a se înlătura
bătătorirea terenului. Ultimele două praşile se pot executa şi mecanic, cu
condiţia să nu se vatăme plantele.
De la Crăiţe se recoltează florile ligulate. Cu 5 - 6 zile înaintea începerii
recoltării se evaluează producţia de ligule pe baza numărului mediu de plante
la metru pătrat, numărului mediu de flori pe o plantă, greutatea a 100 flori
crude. Din circa 7 kg flori ligulate crude rezultă un kg flori ligulate uscate.
Să presupunem că producţia evaluată (după calculul făcut din 5 puncte de pe
diagonalele lotului) este de 42 g/m2 ligule crude.
Rezultă deci că producţia de ligule uscate este de 6 g/m2 (42 g flori ligulate
crude împărţite la randamentul de 7), iar la un hectar rezultă o producţie de:
(6gx10000 m2)/1000g=60 kg/ha la o recoltă.
Cum florile ligulate de Crăiţe se recoltează din mai şi pînă în octombrie, de 4-
5 ori, rezultă o producţie medie per hectar de 240-300 kg.
Durata de înflorire a plantelor şi sporirea producţiei la hectarul cultivat
depind în foarte mare măsură de recoltarea la timp a tuturor florilor ajunse la
maturitatea tehnică. Cu alte cuvinte, nu-i permis să rămînă după recoltare nici
o floare ajunsă la maturitate tehnică, deoarece acestea trec foarte repede la
stadiul următor, de fructificare, stadiu care slăbeşte planta, o îmbătrîneşte de
timpuriu, micşorînd producţia. Momentul optim pentru recoltarea florilor este
atunci cînd ele sînt complet deschise şi au un diametru de 2-2,5cm.
Recoltarea se face numai pe timp frumos după ce s-a ridicat roua. Florile
recoltate se aşază în coşuri şi se transportă la locul de uscare unde li se scot
florile marginale şi cele tubulare pentru a fi puse la uscat, îndepărtîndu-se
receptaculul, precum şi celelalte impurităţi sau corpuri străine. Florile fără
receptacul se obţin foarte uşor ţinînd receptaculul cu mîna stingă, iar cu
dreapta smulgîndu-le toate deodată.
Este contraindicat a se recolta într-o zi mai multe flori decît posibilitatea de
uscare, întrucît ţinute în grămezi pînă a doua zi se încing şi se degradează.
Pentru producerea seminţelor necesare înmulţirii se aleg parcele cu plantele
cele mai bine dezvoltate, rezistente la secetă, viguroase, cu florile portocalii,
cu pete brune sau galbene-aurii, de la care nu se culeg deloc florile.
Recoltarea plantelor semincere se face cu secera, după care se treieră şi se
vîntură. Seminţele se păstrează numai în locuri curate şi perfect uscate,
deoarece cea mai mică creştere a umidităţii le degradează. Un hectar poate
produce 150-300 kg seminţe.

Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Florile se

usucă în strat subţire, pe rame, prelate, hîrtie albă, la umbră, în locuri curate şi
bine aerisite. Uscarea este terminată în momentul cînd florile frecate în mînă
se fărîmiţează cu uşurinţă. Pe cale naturală durata uscării este de 3-4 zile, în
uscătorii de 4-6 ore, la o temperatură de 30-35°C. Pe o ramă de uscat cu
dimensiunile 1/0,70 m se aşază 1-2 kg flori ligulate în stare crudă.
Randamentul la uscare cea 7/1 la flori ligulate.
 Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca produsul să fie format
numai din flori fără receptacul, neadmiţîndu-se corpuri străine organice. Ca
impurităţi maximul admis este de 3% flori brunificate sau decolorate şi 3%
resturi de bractee şi receptacul, corpuri străine minerale - max. 0,25%,
umiditate - max. 12%.

Compoziţie chimică: Ulei volatil conţinînd tagetonă, nonanol,

linalol, limonen, acetat de linalil etc.; flavonoizi: camferitrină (camferol-3, 7-
diramnozid); florile mai conţin: cvercetagetină, patuletină şi patulitrină ;
heleniena (esterul acid dipalmitinic al luteinei) etc.
În urma unor studii originale efectuate în ţara noastră asupra 31 varietăţi
horticole de Tagetes patula s-a semnalat pe lîngă aceşti compuşi în antodiile
unor varietăţi şi prezenţa cvercetagetrinei.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice:

Heleniena produce o creştere a vitezei de adaptare şi ameliorează
sensibilitatea vizuală a ochiului normal, acţiune favorabilă în miopie, în
formele neevoluate de retinită pigmentară şi în hemeralopie. Prin cercetări
experimentale efectuate şi în ţara noastră s-a stabilit că patuletina scade
permeabilitatea capilarelor, are acţiune antispastică şi hipotensivă. Nu
influenţează excitabilitatea miocardului.

Din heleniena se prepară produsul farmaceutic românesc Heligal indicat în

vederea nocturnă deficitară a ochiului normal şi miop, hemeralopie şi
adjuvant în retinita pigmentară.
www.selene.ro/articole/craita
Cerinţele biologice şi amplasarea teritorială

Craitele nu au cerinţe ridicate faţă de umiditatea solului, suportînd chiar perioade de

secetă. Se poate cultiva pe soluri variate, dar preferă soluri ceva mai grele, dar bine

drenate, de dorit cu orientare sudică. Nu are cerinţe deosebite faţă de fertilitatea solului.

Sînt contraindicate solurile acide.

Locul în asolament:

Crăiţele nu manifestă o cerinţă expresă faţă de planta premergătoare, reuşesc atît după

culturile cerealiere cat si dupa prasitoare. Pot reveni pe aceeaşi solă după 4 ani.

Pregătirea si fertilizarea terenului:

Incepe cu o arătură adîncă de vară, în cazul cînd urmează după o plantă cerealieră sau

cu o arătură adîncă de toamnă, în cazul cînd cultura premergătoare a fost o prăsitoare.

Terenurile mai puţin bogate în materii hrănitoare se îngraşă cu 4—5 tone /ha gunoi

de grajd, bine fermentat, la care se adaugă 30 kg s.a. fosfor şi 20 kg s.a. potasiu.În

lipsa gunoiului de grajd sînt suficiente 50 kg/ha s.a. fosfor şi 20—30 kg s.a.

potasiu, care se încorporează în sol odată cu arătura.

Lucrarile solului:

Lucrarile de baza:

Primăvara pînă la însămînţare sau plantare, terenul este lucrat cu cultivatorul şi grapa în

vederea menţinerii umidităţii în sol şi a îndepărtării eventualelor buruieni. Dacă aceste

plante nu sînt prea pretenţioase faţă de natura terenului, ele totuşi cer ca solul să fie bine

mobilizat, afînat.

Semanatul:

Epoca de semana/plantat:

Crăiţele se înmulţesc prin seminţe, fie direct în cîmp, fie însămînţate în răsadniţe

calde şi apoi plantate pe teren.

Însămînţarea direct în cîmp se face în aprilie cu semănătoarea SUP-29, la intervale de

45—50 cm între rînduri şi la adîncimea de 2—2,5 cm. Se seamănă 4—5 kg. seminte/ha.

cu puritatea de 95%, germinaţia de 70% şi umiditatea maximă de 12%. Pentru a fi

distribuite cît mai uniform pe teren, seminţele de crăiţe se amestecă în prealabil cu nisip

fin de rîu foarte bine uscat, cenuşă sau tărîţe. Proporţia amestecului este: o parte seminţe

la 4—5 părţi material inert.

Crăiţele se pot însămînţa în cîmp şi în cuiburi, la intervale de 45—50 cm între

rînduri şi la 25 cm pe rînd. în fiecare cuib se pun 3—5 seminţe, după care se presează

uşor terenul cu tăvălugul.

Răsadurile de Crăiţe necesare unui hectar se obţin prin însămînţarea în a doua jumătate

a lunii martie a 0,5 kg sămînţă/100 m2 de răsadniţă caldă. Lucrările de înfiinţare a răsadniţei, semănatul
şi îngrijirea răsadurilor de Crăiţe sînt cele cunoscute şi folosite la

majoritatea plantelor medicinale şi aromatice înmulţite prin acest sistem. Singura

particularitate în obţinerea unui răsad viguros de crăiţe este de a-i păstra o talie mijlocie

de 5—7 cm lungime cu 2—3 ramificaţii. Acest lucru se poate obţine pe două căi: prin

repicare în alte răsadniţe (ceea ce este foarte costisitor) şi prin moderarea căldurii şi

umidităţii din răsadniţă.

Plantarea răsadurilor în cîmp se face la sfîrşitul lunii aprilie, la intervale de 50 cm/

25 cm intre plante pe rand.

Lucrările de întreţinere a culturii:

In cazul însămînţării directe în cîmp, prima praşilă se face imediat ce se disting

rîndurile, iar în cazul plantării praşila se execută după terminarea operaţiilor de plantare

a răsadurilor.

A doua praşilă se face la 2—3 săptămani după prima, cu care ocazie se răresc pe rînd

plantele însămînţate direct în cîmp.

A treia şi a patra praşilă se execută după prima şi a doua recoltare, urmărindu-se a se

înlătura bătătorirea terenului. Ultimele două praşile se pot executa şi mecanic, cu

condiţia să nu se vatăme plantele.

Obținerea unor culturi legumicole mai timpurii, uniforme, productive este

condiționată de un răsad sănătos, viguros și liber de boli și dăunători la plantare,
arată specialiștii Direcției Agricole Județene Cluj.

Răsadurile sunt plante legumicole tinere, care prin transplantare servesc la înființarea culturilor.
Prin răsad se asigură o eșalonare mai bună a producției iar speciile pretențioase la căl dură, cum
sunt tomatele, ardeii sau vinetele, pot fi și ele cultivate cu profit, dacă se respectă o serie de
recomandări de specialitate. În plus specii de legume ca ardeiul și țelina de rădăcină nici nu pot
fi semănate direct din cauza condițiilor climatice din țara noastră.

Lucrările premergătoare producerii răsadurilor de legume constau și în:

 Dezinfecția solului și a substratului de cultură destinat culturilor de legume timpurii în

spații închise;
 Dezinfecția amestecului de pământ necesar producerii de răsaduri sau repicatului;
 Dezinfecția semințelor necesare producerii răsadurilor;
 Tratamente preventive împotriva bolilor de la semănat și până la transplantare;
 Combaterea dăunătorilor care atacă aparatul foliar sau partea subterană cu produse
specifice.

Dezinfecția solului, amestecului de pământ din sere și solarii

Inginerul Angelica Baciu arată că operațiunea se poate face termic sau chimic. Se combat astfel
bacterii și ciuperci de sol, insecte, nematozi, semințe de buruieni. Tratamentul term ic cu ajutorul
vaporilor supraîncălziți la 70-80°C timp de o oră. Între data efectuării acestui tratament și
semănat trebuie o pauză de 14 zile.

Tratamentul chimic se realizează folosind unul din produsele avizate în acest scop:

 Basamid Granule (2) – sterilizant de sol cu acțiune nematocidă, insecticidă și fungicidă –

500 kg/ha (0.05 kg/mp). Aplicarea granulelor se face pe sol umed;
 Raisan 51 – fumigant de sol cu activitate fungicidă, insecticidă, nematocidă, erbicidă
(700 – 1.000 l/ha, 0,07 l/mp);
 Nemasol 510 – fumigant de sol cu acțiune nematocidă, fungicidă, erbicidă , insecticidă și
asupra viermilor sârmă (700-1.000 l /ha, 0,07 – 0.1 l /mp).

Toate aceste produse se aplică înainte de înființarea culturilor, respectiv primăvara, după ce
temperatura în sol ajunge la peste 6º C, sau vara (ciclul II), după eliberarea terenului de resturi
vegetale. Între data efectuării acestor tratamente și data la care se face semănatul sau plantatul
trebuie să treacă 10-30 zile, în funcție de temperatura solului. În cazul folosirii acestor produse
este obligatoriu ca înainte de semănat este necesară o probă de fitotoxicitate, mai ales dacă e
vorba de plantarea răsadurilor de salată sau castraveți.

„Fiecare produs are instrucțiunile de aplicare. Citiți cu atenție eticheta și toate informațiile
despre fiecare produs în parte. Luați toate măsurile ce se impun la folosirea în siguranță a
produselor de protecția plantelor”, recomandă inginerul Angelica Baciu, de la Direcția Agricolă
Județeană Cluj.

În vegetație, nematozii galicoli ai legumelor se combat cu: Nemathorin 10 G (nematozii și viermii

sârmă din sere și solarii). Doza recomandată este de 700 l / ha. Pentru produsul Vydate* 10 G,
doza recomandată este de 15-30kg /ha, iar în cazul produsului Vydate *10 L, doza recomndată
este de 10 l /ha aplicat prin sistemul de irigare prin picurare. Aceste două produse sunt
clasificate în rândul celor toxice și pot fi folosite doar de utilizatorii profesioniști.

În locurile în care au fost semnalați dăunători ca nematozii galicoli ai rădăcinilor în

anii trecuți, se recomandă folosirea soiurilor și hibrizilor toleranți sau răsaduri
altoite de roșii sau vinete.

Dezinfecția amestecului de pământ necesar producerii de răsaduri sau repicatului

Este obligatoriu ca în cazul folosirii amestecului de pământ din gospodăria proprie, pământ de
țelină, pământ de frunze, mraniță să se efectueze un tratament termic prin căldură umedă sau
uscată, cu un timp de pauză de 14 zile. Tratamentul chimic se poate face cu unul din produsele:
Previcur Energy (300 ml/mc), Triumf 40 WG (0,3 %), Topsin 0,1 %. Aceste produse combat doar
unele din ciupercile de sol. Cuprul este și bactericid. Nu este nevoie de un timp de pauză până la
semănare. Pentru evitarea fenomenului de fitotoxicitate, înainte de semănat efectuați test ul cu
semințe de salată.

Dacă folosiți pentru semănat turbă din comerț sau amestec special pentru producerea
răsadurilor, în mod normal acestea nu ar trebui dezinfectate, deoarece ar ar trebui să nu conțină
semințe de buruieni și să fie liber de diverși agenți patogeni (boli) sau larve, insecte ale unor
dăunători.
Dezinfecția uneltelor, tocurilor de răsadniță, cărărilor se poate face cu soluții pe
bază de Cupru plus tiofanat metil.

În spațiile unde anul trecut au fost prezenți dăunători ca păianjenul roșu c omun, tripsul comun
și cel californian, păianjenul lat este obligatoriu să se efectueze dezinsecția scheletului serelor și
al solariilor. Se poate folosi Vertimec1.8 EC – 0,15 – 0,20 %. La utilizarea produsului folosiți
obligatoriu echipament de protecție individual sau apelați la echipe specializate pentru
efectuarea tratamentului. Produsul are dublu efect, insecticid și acaricid.

Dezinfecția semințelor ce urmează a fi semănate se realizează prin prăfuire, umectare sau

imersie cu 2-3 zile înainte de semănat. Se poate folosi unul din produsele Apron XL 350 ES – 1
ml /kg sămânță (semințe de tomate, ardei, vinete). Semințele pot fi tratate și cu substanțe
stimulatoare pentru înrădăcinare și germinație, cum este Atonik, în soluție: 1 ml produs în 2 litri
de apă. În această soluție se țin semințele de tomate și ardei timp de 8-10 ore înainte de
semănat.

Lucrările de îngrijire încep imediat după semănat și durează până la plantarea răsadurilor. Până
la plantare, răsadurile vor fi tratate preventiv împotriva bolilor foliare și de colet (Phythium,
Rhyzoctonia solani, Fussarium spp. , Phytophtora spp. etc.) cu următoarele produse sau
amestec de produse: Previcur Energy – 0,1% ( efect fungic și stimulator de creștere și
înrădăcinare), Merpan 80 WDG – 0,15 %, Folpan 80 WDG – 0,15 %, Dithane M 45 – 0,2 %,
Polyram DF – 0,2% sau Captadin 50 PU – 0,2 % , plus Topsin 500 SC – 0,14%. Primele stopiri se
efectuează odată cu udatul, iar udarea se va face cu apă la temperatură din interiorul răsadniței,
serei înmulțitor sau a solarului. Pământul trebuie menținut reavăn și nu trebuie udat în exces.
Trebuie folosită stropitoarea sau un furtun cu sită.

Bolile răsadurilor fiind favorizate de temperaturi ridicate, de peste 20°C, și exces

de umiditate în sol și atmosferă, solarul, sera sau răsadnița trebuie aerisită zilnic,
mai ales în zilele calde.

Combaterea buruienilor se poate face prin plivit, după fiecare udat, dacă vorbim de suprafețe
mici. Plăntuțele răsărite sau repicate se vor trata săptămânal, după plivit, cu produse de conta ct
pe bază de captan, merpan, cupru, mancozeb) sau la 14 zile cu produse sistemice (Ridomil Gold
Plus, Ridomil Gold MZ, Previcur Energy, Topsin etc. Se folosesc 10 – 15 l suspensie la 100 mp.
După repicare cantitatea de soluție necesară fiecărei plante ajunge la 200 ml/plantă. Înainte de
stropire cu soluții fungicide răsadurile nu se udă. Atenție! Culturile de castraveți, dovlecei,
pepeni nu suportă repicatul. Pentru înființarea acestor culturi semănați direct în pahare, cuburi
nutritive sau tăvițe alveolate.

Zona coletului în care se află plantele tinere trebuie verificată periodic. Căderea răsadurilor
(Pythium spp.) apare ,,în vetre”. La apariția focarelor de boală, plantele bolnave se distrug după
smulgere, locul se dezinfectează cu soluții de produse cuprice (Triumf, Champion, Cuproxat
Flowaable) și se intervine cu tratamentul chimic la toată semănătura, cu produse de tipul
Previcur Energy, Ridomil Gold Mz 68 WG, Planet 72 WP sau alt fungicid.

Pentru a asigura sporul de producție, se efectuează fertilizări săptămânale cu

îngrășăminte organice, chimice simple sau complexe sau îngrășăminte foliare.

Repicatul se execută la apariția primei frunze adevărate. În stadiul de 2 – 3 perechi de frunze

adevărate, răsadurile de tomate și ardei se pot trata cu regulatori de creștere, cum sunt Cycogan
400 – 0,1 %, sau Stabilan 0,1 %, pentru a preveni alungirea lor. Se aplică un litru de soluție la un
metru pătrat de cultură.
„Folosiți aceste produse numai la dozele și în momentele recomandate de producător. Răsadurile
sunt plăntuțe foarte sensibile”, arată inginerul Angelica Baciu, de la Direcția Agricolă Județeană
Cluj. Specialistul atrage atenția că pot să apară efecte negative de creștere și dezvoltare în urma
utilizării produselor fungicide care conțin cupru.

Când se semnalează atacul dăunătorilor, combaterea lor se poate face astfel:

 Coropișnița: Mesurol 2 RB 5 gr./10 mp;

 Melcul fără cochilie: Agrosan B, Mesurol 2 RB 5gr./10 mp sau Optimol 4 G – 15 gr./10
mp;
 Afide, acarieni, tripsi, musculița albă de seră, musca minieră, molia tomatelor tuta:
tratament cu unul din produsele de protecția plantelor avizate: Actara, Mospilan 20 SP –
0,02, Fastac 0,01%, Nuprid 200 SC – 0,075%, Nissorun 10 WP – 0,1% sau Vertimec 1,8
– 0,1 %, Affirm.

Pe toată durata producerii răsadurilor, trebuie să se asigure toți parametrii optimi

pentru o bună dezvoltare, respectiv temperatură, umiditate, lumină sau fertilizări.

Cu 10 – 15 zile înainte de plantarea la locul definitiv, este obligatorie călirea răsadurilor.

„Această operațiune are ca scop mărirea rezistenței plantelor la condițiile mai puțin favorabile pe
care le vor găsi răsadurile după plantare în câmp sau spații închise”, recomandă inginer Angelica
Baciu, de la Direcția Agricolă Județeană Cluj.

Călirea constă în reducerea treptată a udărilor, întreruperea fertilizării, menținerea unor

temperaturi mai scăzute prin aerisire repetată, descoperirea răsadurilor atât ziua, cât și noaptea,
stropirea preventivă a viitoarelor plante cu soluții de insecticide și fungicide.

www.stiriagricole.ro/tratamente-specifice-producerii-rasadurilor-recoman