Curs 9 HTA
Curs 9 HTA
Curs 9 HTA
HOMEOSTAZIEI TENSIONALE
Capitole:
I. Mecanismele reglarii homeostaziei
tensionale
II. Hipertensiunea arteriala (HTA)
1. Definitia si clasificare
2. Formele etiopatogenice
3. Patogeneza HTA primare
(esentiale)
4. Patogeneza HTA secundare
III. Hipotensiunea arteriala
I. Mecanismele reglarii homeostaziei tensionale
1. Definitii
Tensiunea sau presiunea arteriala (TA/PA):
Este forta pe care o exercita curgerea pulsatila a sangelui la
nivelul peretilor arteriali si totodata factorul care determina
propulsia sângelui în sistemul circulator, asigurând perfuzia
normala a tesuturilor.
TA sistolica (TAS) reprezinta valoarea maxima a TA atinsa
in cursul sistolei ventriculare iar TA diastolica (TAD),
valoarea minima a TA corespunzatoare diastolei ventriculare.
2. Mecanismele de reglare a presiunii arteriale
TAS depinde de:
-Volumul sistolic (volumul bataie)
-Viteza de ejectie
-Elasticitatea aortei
Cresterea TA sistolice este determinata de:
- cresterea volumului sistolic sau a vitezei de ejectie
- scaderea elasticitatii aortei. Cresterea rigiditatii vaselor mari la varstnici
determina HTA sistolica izolata.
TAD depinde de:
- Rezistenta periferica totala (RPT) sau rezistenta vasculara periferica
(RVP), determinata in principal de rezistenta de la nivelul arteriolelor si
care se coreleaza direct proportional cu vascozitatea sanguina si
lungimea sistemului arterial (constante) si respectiv, invers proportional
cu raza vaselor.
Cresterea TA diastolice este determinata de:
- cresterea RPT.
Determinantii majori ai presiunii
arteriale medii (PAM) sunt:
- Debitul cardiac (DC)
- Rezistenta vasculara periferica (RVP)
sau rezistenta periferica totala(RPT)
PAM = DC X RVP
Controlul DC
Determinantii majori ai DC sunt:
- Inotropismul (contractilitatea)
- Frecventa cardiaca (FC)
- Presarcina (volumul end-diastolic, VED)
- Postsarcina (RVP)
HTA prin cresterea DC este data de:
↑ contractilitatii si a FC (prin stimulare β -
adrenergica)
↑ presarcinii prin ↑ întoarcerii venoase
secundara:
- ↑ volemiei (bilant pozitiv al Na+-ului si apei)
- ↑ tonusului venos (stimularea ά-adrenergica)
Controlul RVP
RVP depinde de tonusul musculaturii netede arteriolare, care este modulat de:
1. Mecanismul de autoreglare
Autoreglarea tonusului vascular = mecanismul care realizeaza adaptarea
perfuziei la necesitatile metabolice tisulare, in ciuda unor variatii mari ale PAM
(intre 60 – 180 mmHg) dupa cum urmeaza:
- ↓ perfuziei tisulare → hipoxie tisulara → eliberarea de metaboliti
vasodilatatori (lactat, adenozina, ioni de K+) → ↓ rezistenta locala →perfuzia
tinde sa revina la normal
-↑ perfuziei tisulare → spalarea metabolitilor vasodilatatori + eliberarea de
endotelina →
-↑ rezistenta locala → perfuzia tinde sa revina la normal
Cresterea RVP este mecanismul care contribuie la stabilizarea si agravarea
HTA: ↑ TA → ↑ perfuzia tesuturilor → ↑ RVP (pt a proteja capilarele de
hiperperfuzie) → HTA
2. Factori neurali = hiperactivitatea simpato-adrenergica
3. Factori hormonali/umorali:
- vasoconstrictori (endotelina, catecolaminele, tromboxani, prostaglandine F,
angiotensina II, serotonina)
- vasodilatatori (NO, prostaciclinele, prostaglandinele E, kininele)
Mecanismele reglarii TA:
Reglarea pe termen scurt (minute,
ore) are la baza in principal
mecanismele neurale, in timp de reglarea
pe termen lung (zile, saptamani, luni) are
la baza mecanismele
hormonale/umorale.
Mecanismele neurale
3.1.1 Reflexe baroreceptoare sino-carotidiene si aortice (zonele cu presiune înalta) =
sunt reflexe depresoare:
- ↑ TA stimuleaza baroreceptorii –inhibarea centrului cardiovascular bulbar →
inhibitia stimularii simpato-adrenergice →vasodilatatie + ↓ FC (bradicardie) → ↓ TA
- intervin în reglarea rapida si de scurta durata a TA (ex.clinostatism- ortostatism)
- sunt ineficiente în HTA datorita fenomenului de „resetare” a receptorilor = receptorii
se adapteaza la noile valori tensionale → mentin valorile ↑ ale TA.
3.1.2 Reflexe baroreceptoare cu punct de plecare atriul stâng si circulatia pulmonara =
sunt reflexe depresoare:
- ↑ volemiei stimuleaza baroreceptorii din zonele cu presiune joasa (creste presiunea de
umplere a atriului stâng si a circulatiei pulmonara) → inhibarea centrului cardiovascular
bulbar →
- inhibitia stimularii simpatoadrenergice vasodilatatie + ↓ FC (bradicardie) ↓ TA
- ↓ eliberarii de renina si ADH - ↑ excretia de Na+ si apa= ↓ volemia= ↓TA
- contribuie la reglarea lenta si de lunga durata a TA.
3.1.3 Reflexe chemoreceptoare = sunt reflexe presoare:
- hipoxemia, hipercapnia, acidoza stimuleaza chemoreceptorii arteriali (din
sinusul carotidian si crosa aortei) → vasoconstrictie generalizata
- desi rolul principal al acestora consta in reglarea ventilatiei, aceste reflexe pot
agrava o hipertensiune existenta (ex, la nivel sistemic la pacientii cu apnee in
somn sau la nivel pulmonar la pacientii cu bronhopneumopatie obstructiva
cronica)
3.2 Mecanismele hormonale/umorale
3.2.1 Sistemul renina-angiotensina- aldosteron (RAA) clasic (sau
mecanismul presor renal)- retentie hidrosalina si cresterea TA.
- eliberarea de renina este controlata prin 4 mecanisme:
1) Mecanismul baroreceptor- ↓ PAM→ ↓ presiunea de perfuzie renala → ↑
eliberarea de renina
2) Mecanismul chemoreceptor
- ↓ sarcinii de Na+ la nivelul maculei densa din TCD
- ↓ potasemiei→ ↑ elib. de renina
3) Mecanismul nervos
- ↑ stimularea simpatica renala
- ↑ concentratia catecolaminelor în sânge→ ↑ eliberarea de renina
4) Mecanismul umoral (mecanism feed-back negativ)
- ↑ cantitatea de angiotensina II generata → ↓ eliberarea de renina
Renina este o enzima proteolitica care catalizeaza transformarea:
Angiotensinogen-Renina-Angiotensina I (inactiva)-Enzima de conversie a
angiotensinei (ECA)(act. maxima la nivelul endoteliului pulmonar)-Angiotensina
II (AT-II)=Angiotensinaze=Angiotensina III
Angiotensina IV
3.2.2 Sistemele renina-angiotensina local-
miocardic, vascular, suprarenal si cerebral sunt
responsabile de producerea de AT-II tisulare
-receptori: AT1 si AT2,
-prezenti la nivelul inimii,vaselor si tubilor renali
-receptorii AT1 mediaza efectele nefaforabile ale
AT-II considera a fi contrareglator, benefic
vasodilatator, antiproliferativ si posibil anti-
ischemic) .
Efectele AT-II:
1. EFECTE SISTEMICE:
-Arterioloconstrictie generalizata a vaselor - direct ↑ RVP
-Arterioloconstrictie renala predominant la nivelul a. eferente –
↑ presiunii la nivel glomerular
-Stimularea secretiei de aldosteron (ALDO) din corticosuprarenala
(CSR)
-Retentie de sare prin mecanism:
- direct: creste primar reabsorbtia de Na+ in tub contort proximal
- indirect: via eliberarea de ALDO care ↑ reabsorbtia de Na+ în
schimb cu K+ sau H+ in tub contort distal si TC ↑ secundar absorbtia
apei
-Stimularea senzatiei de sete
-Cresterea eliberarii de hormon antidiuretic (ADH, vasopresina)
-Cresterea tonusului simpatic
2. EFECTE LOCALE ale AT II:
Actioneaza ca factor de crestere la nivelul inimii si vaselor = efect
mitogen cu stimularea hiperplaziei si hipertrofiei celulare-inducerea
fenomenului de remodelare cardiovasculara caracterizat prin:
- hipertrofia cardiomiocitelor
- proliferarea fibroblastilor cu sinteza de colagen
- proliferarea celulelor musculare netede vasculare
Determina cresterea aderarii si agregarii plachetare - efect
protrombotic- efecte ce determina ↑ TA pe termen lung
Inima
Miocard
• Artere coronare
• Cresterea lucrului mecanic &
• Reducerea fluxului sanguin coronarian
• ATS accelerata
• Hipertrofie ventriculara stânga
• Ischemie miocardica
• Insuficienta cardiaca stânga
• Ischemie miocardia cronica
• Infarct miocardic
• Moarte subita
Rinichi Stimularea secretiei de renina si aldosteron
• Reducerea fluxului sanguin renal si a aportului de oxigen
• Cresterea presiunii în arteriolele renale
• Retentie hidrosalina si agravarea hipervolemiei
• Scaderea filtrarii glomerulare
• Nefroscleroza => insuficienta renala
Creier Reducerea fluxului sanguin cerebral si a aportului de
oxigen
• Lezarea peretilor vasculari
• ATS accelerata
• Atacuri ischemice tranzitorii,
• Tromboza cerebrala
• Anevrism, hemoragie, infarct cerebral
Retina Reducerea fluxului sanguin
• Presiune arteriolara crescuta
• Scleroza vasculara
• Exudate si hemoragii retiniene
Aorta Lezarea peretelui vascular Anevrism
disecant
Arterele periferice ale membrelor inferioare
• Reducerea fluxului sanguin periferic
• ATS accelerata
• Claudicatie intermitenta
• Gangrena
PATOGENEZA HTA SECUNDARE
I. HTA SECUNDARA RENALA
1. Hipertensiunea renoparenchimatoasa (renopriva) Reprezinta cea mai frecventa cauze de
HTA secundar la adult.
Cauza: reducerea parenchimului renal asociata cu scaderea FG din:
• - ! nefropatia diabetica
• - glomerulonefrite cronice
• - pielonefrite cronice
• - rinichi polichistic
Patogenie: alterarea functiei renale de excretie → ↓ capacitatea de eliminare Na+ si H2O → ↑
volemia → ↑ DC (la debut HTA de volum)
Biologic:creste creatinina serica asociata cu proteinurie si/sau prezenta eritrocitelor sau leucocitelor
la ex. sumar de urina.
2. Hipertensiunea renovasculara
Cauza: stenoza uni- (rar bilaterala) a arterei renale determinata de:
- boala aterosclerotica (la barbati varstnici, afectarea 1/3 proximale a a.renale)
- displazia fibromusculara a mediei (la femei tinere, cel mai frecvent sunt afectate cele 2/3 distale
arteriale)
Patogenie: activarea sistemului RAA secundar scaderii perfuziei renala → ↑ eliberarea de renina
→ ↑ angiotensina II → ↑ ALDO= AT II determina arterioloconstrictie → ↑ RPT = ALDO → ↑
reabsorbtia urinara de Na+ → ↑ volemia → ↑ DC → ↑ TA
Biologic: hiperreninemie plasmatica, hipopotasemie, hiposodemie + diferenta de peste 1,5 cm in
diametrul longitudinal al rinichilor la ecografie.
II. HIPERTENSIUNEA SECUNDARA ENDOCRINA
1. Hipertensiunea din feocromocitom
Cauza: tumora a tesutului cromafin din medulosuprarenala (85% din cazuri) si a ganglionilor
simpatici (15% din cazuri) de la nivel abdominal
Patogenie: eliberare de catecolamine asociata stimularii simpatice
Manifestari:
• crize paroxistice de hipertensiune (asociate cu cefalee, palpitatii, anxietate, transpiratii
profuze, paloare) sau HTA stabila