Cultura Și civilizatia lumii

COORDONATOR:
CONF. UNIV.DR . TIȚA
VICTOR

1
 Cultura și civilizația greacă

Grecia Elenistică

 PĂUN DORINA
 TUDOR SORINA
 DRĂGAN ELENA
 VOICU CRISTINA

2
 Grecia antică-o zonă geografică responsabilă pentru numeroase invenții
pe parcursul a peste 1000 de ani.
Civilizația de origine greacă s-a dezvoltat începând cu perioada arhaică a
Greciei, estimată pentru anul 800 î.e.n., a continuat cu Grecia Clasică, Grecia
Elenistică și Grecia Romană și s-a încheiat odată cu sfârșitul antichității
undeva în prima parte a secolului al VI-lea.

Grecia antică este casa mai multor

invenții și descoperiri care aveau să
joace un rol important în dezvoltarea
civilizației umane.
Grecia clasică a devenit inspirație
pentru civilizația vestică în ce privește
filosofia, arta, știința și arhitectura,dar
și stilul de viață.
3
 Descoperirile vechilor greci în domeniile astronomiei,
geografiei și matematicii i-au făcut pionieri în domeniul științei.
Nume de mari filosofi,oameni de știință,poeți au dainuit de-a
lungul istoriei până în zilele noastre :
ARISTOTEL – filosof cu operă vastă, din
domenii variate (filosofie, politică, retorică),
învățător al lui Alexandru cel Mare – a scris „Politica
și Statul Atenian”. De asemenea, a propus ideea
Pământului ca fiind sferic și a clasificat animalele,
fiind denumit „tatăl zoologiei”.

HERODOT DIN HALICARNAS – este

considerat a fi părintele istoriei, al jurnalismului și
geografiei. A realizat o carte de istorie universală
despre Imperiul Persan, Babilon, Egipt și orașe-state
grecești.
4
 PLATON – un alt filosof al Greciei Antice și
fondator al Academiei din Atena. Este considerat
figura pivotantă pentru dezvoltarea filosofiei, în
special a tradiției occidentale. Spre deosebire de
ceilalți filosofi contemporani ai săi, întreaga operă a
lui Platon se presupune că a supraviețuit intactă
pentru mai bine de 2500 de ani. Acesta l-a avut
profesor pe Socrate și student pe Aristotel.

A inovat dialogul scris și formule dialectice în filosofie. Prin

dialogurile „Republice și Legile”, Platon punea bazele filosofiei
occidentale. Dincolo de importantele sale contribuții care au ajutat
la închegarea filosofiei, științei și matematicii pe continentul
european, Platon este adesea considerat ca fiind una dintre
importantele persoane fondatoare ale religiei și spiritualității
occidentale.
5
 TEOFAST a fost primul botanist pe care îl cunoaștem în istoria scrisă.

PITAGORA (părintele matematicii) a făcut

parte din cel de-al doilea val de gânditori, fiind
unul dintre cei mai importanți presocratici. Acesta
era de părere că matematica este calea spre
deslușirea misterului vieții, credea că doar
matematica poate să ofere o explicație
armonioasă și rațională asupra modului în care
funcționează lucrurile în Univers.

ARHIMEDE a fost cel care a descoperit

că scufundarea unui obiect solid în apă ar
deplasa aceeași cantitate de lichid ca și
greutatea volumului obiectului respectiv.

6
 În domeniul arhitecturii amintim
Parthenonul, avându-l ca autor pe
Pericles,om de stat. Acesta este unul dintre
cele mai mari monumente culturale dn lume,
asemanăndu-se izbitor cu Casa Albă.
Monumentul a fost dedicat zeiței Atena,
protectoarea orașului. O alta opera
arhitecturală a Greciei Antice a fost „Colosul
din Rhodos”, una dintre cele 7 minuni ale
lumii antice.

Comedia și tragedia ,cele doua

genuri majore de teatru au fost create de
greci, formând baza pieselor moderne
de teatru, a filmelor și emisiunilor tv.
Tot atunci s-a scris și „Iliada și Odiseea”
,a carui autor este Homer, principalul
autor studiat in școala vechilor greci.
Platon l-a numit „educatorul Greciei”.

7
Grecia
Elenistică

Reprezintă perioada din istoria Greciei Antice cuprinsă între decesul lui
Alexandru cel Mare in anul 323 î.Hr. și apariția Imperiului Roman în anul 31 î.Hr.
Termenul „elenistic” a fost folosit pentru prima dată de istoricul german Iohann
Gustav Droysen în lucrarea sa „Geschichte des Hellenismus”.
Perioada elenistică a început cu războiul Diadochilor , lupte armate între foștii
generali ai lui Alexandru cel Mare.
8
 Alexandru cel mare , cunoscut și sub numele de Alexandru Macedon, rege al Mesopotamiei (336
î.Hr.- 323î.Hr.) a fost unul dintre marii strategi și conducători militari din istorie.
Cuceririle sale spectaculoase i-au facut pe macedoni stăpâni ai Orientului Apropiat.

S-a născut în Pella, capitala Macedoniei, fiind descendent al marelui Ahile. L-a avut ca tutore pe
marele filosof Aristotel. Astfel, Alexandru descoperă operele lui Homer și este pasionat de marii eroi ai
vremurilor, Hercule și Ahile. Aristotel iși pune amprenta asupra educației acestuia si il învață medicină,
filosofie, religie, logică și artă.
La 20 de ani, Alexandru devine regele Macedoniei, după ce tatăl său , Filip al II-lea este asasinat.
Potrivit tradiției, Alexandru a fost prieten și cu filosoful Diogene din Sinope, cinicul. Vizitat de către
Alexandru în „vila –butoi”unde locuia și întrebat :„Eu, Alexandru, împărat al lumii , ce pot să îți dau?”,
a dat un răspuns memorabil:„Nu poți tu să îmi dai ceea ce îmi iei:„ dă-te la o parte din lumina
soarelui!”. Plin de admirație, eroul ar fi zis:„Dacă n-aș fi fost Alexandru, adică un tânăr condamnat să
cucerească lumea, aș fi vrut să fiu Diogene, un om liber!”

9
 Istoricul grec Arrian l-a descris ca fiind „un comandant puternic, frumos,cu un ochi caprui închis
și unul albastru ca cerul”. A avut un temperament violent și impulsiv care, fără îndoială, a contribuit la
unele dintre deciziile sale. Alexandru a adoptat elemente ale tradiției persane , practici pe care
macedonenii le-au respins. Cu toate acestea, Alexandru a fost un conducător pragmatic, care a înțeles
dificultațile de a guverna asupra diferitelor popoare.

Astfel, comportamentul său megaloman ar fi fost pur și simplu o încercare practică de a consolida
statul său și de păstrare a imperiului întregit.
Boala care l-a răpus pe Alexandru a fost de scurtă durată și brutală,evoluția rapidă nepermițându-i
să numească un succesor .A murit la 28 iulie 323î.Hr., lăsând imperiul în mâna celui mai bun dintre
generalii săi.
10
 Caracteristici ale epocii elenistice
Epoca elenistică constituie ultima fază de dezvoltare a
culturii grecești , fiind de fapt o sinteză între cultura grecească
și cea a regiunilor orientale inglobate Imperiului Macedonean
de către Alexandru cel Mare. Este o perioadă culturală sensibil
deosebită de tot ce s-a creat în Grecia anterior. Civilizația
elenistică se constituie în marile orașe orientale, colonii asiatice
ale Greciei.Dominația grecească se întinde acum până în India
și Egipt.În timpul acestei epoci forma de guvernământ se
schimbă: în locul orașelor-state-polis-urile grecești , apar state
mari a căror formă de guvernare este monarhia de tip elenistic.
Cele trei monarhii elenistice (Regatul Ptolemeilor, Regatul
Seleucid și Regatul Macedonean) au origine militară și au fost
formate de generalii lui Alexandru cel Mare după moartea
acestuia, prin dezmembrarea imperiului.

Monarhiile elenistice sunt forme autoritare de conducere, de drept divin, în care persoana regelui
formează obiectul unui cult dinastic organizat.Cultul dinastic era deservit de o categorie specială de
sacerdoți (preot, provenit din latinul „sacerdos”), iar monarhul avea un templu dedicat ,cu statuia sa
plasată între cele ale zeilor.

11
 Un aspect special al monarhiei elenistice este asocierea la domnie a soției monarhului.
Guvernul regal se confundă cu curtea monarhului formată din oameni ai regelui. Statul controla
comerțul și activitatea meșteșugarească.

Viața politică rămâne activă, chiar și pe plan extern.În epoca elenistică au loc războaie între cetăți
, alianțe și tratate.Mai mult ca oricând, omul grec se consideră ca centru și „măsură a tuturor
lucrurilor”.Pentru omul elenistic existența umană nu are alt scop decât să atingă forma cea mai
desăvârșită a personalitații.

Epoca elenistică aduce: implicarea regilor în educația poporului, aceștia fiind și protectorii
cărturarilor; folosirea limbii grecești, fenomenul de sincretism (contopirea intr-o singură figură divină
a unor atribute și caracteristici apartinând mai multor divinități înrudite).
12
 Este perioada matematicienilor Euclid, Eratostene
și Menelaos, care au urmat marilor matematicieni ai
Greciei clasice, Pitagora și Thales.

Medicina face mari progrese prin Dioscoride și

Heofilos, primul scriind un tratat de farmacologie , iar
cel de-al doilea făcând disecții și observații asupra
sistemului nervos. Tot în medicină rămâne celebru
jurământul lui Hipocrate din Cas, rostit simbolic de
medicii din întreaga lume și care exprimă promisiunea
fiecărui medic de a-i îngriji pe bolnavi cu toată știința și
puterea lui.

Sub raport economic cel mai important lucru care

s-a întâmplat în această perioadă este răspândirea
monedei și generalizarea economiei monetare adoptată
în orient.

In plan social se produc mari schimbări în sensul

adâncirii diferențelor între păturile sociale și al creșterii
luxului direct reflectat în impodobirea locuințelor cu
picturi și mozaicuri, cu mobile și obiecte de artă.

13
 Educația
elenistică
Datorită dispariției orașului-stat, începând cu secolul al III-lea î.Hr.,Grecia se
resimte. Școlile nu mai sunt subvenționate de către stat, iar aristrocația nu-și mai
permite să asigure fonduri pentru întreținerea lor. Cele câteva fundații care apar nu
sunt suficiente pentru a menține sistemul educațional la standardele impuse de
perioada clasică.
Din rațiuni economice, încetul cu încetul, educația tinerilor greci tinde să se
rezume la învațământul elementar. Se învățau în ordine : literele, cuvintele, recitarea,
socotitul, însă într-un mod sumar. Se foloseau tăblițe și fâșii de papirus și mai târziu
Codex-ul (mai multe caiete legate, confecționate din papirus).

14
 Academia lui Platon și Liceul lui
Aristotel au continuat să existe , deși ele se
mențineau mai mult datorită renumelui
întemeietorilor lor , precum și pentru că
acestea dispuneau de o bază materială :
localuri, biblioteci și fonduri. Liceul lui
Aristotel a promovat cercetarea. Școala a
avut o abordare sistematică a colectării
informațiilor. Aristotel credea că relațiile
dialectice dintre studenții care efectuează
cercetări ar putea împiedica căutarea
adevărului.Astfel, o mare parte din accentul
școlii s-a concentrat asupra cercetarilor
făcute empiric (care se bazează exclusive pe
experiență și pe simțuri ).

În orașe, activau maeștri numeroși și mai bine cotați care atrăgeau un număr mai mare de tineri
studioși. Primul dintre aceste orașe era Atena , care va rămâne până la sfârșitul Antichității un focar
activ al intelectualitații. Chiar și când va ajunge să iși piardă cu totul independența și importanța
politică, ea nu va fi niciodată un oraș de provincie ca celelalte , ci va rămâne glorioasa Atena, mama
artelor, a științelor și a literelor.

15
 În Alexandria , ca nou centru
cultural în peisajul elen amintim
prezența Mouseionului, care încă din
secolul al III-lea î.Hr.s-a manifestat ca
un centru de cercetare și nu ca un
edificiu pentru învățamântul superior.
Savanții și erudiții, deși nu erau
obligați să țină cursuri, în realitate s-au
transformat în cadre didactice pledând
pentru educație.
Toate formele de învățământ erau
rezervate numai băieților , educația
fetelor, care se făcea exclusiv în
familie, se reducea la gospodarie, la
tors și la țesut. În perioada elenistică,
însă, femeile vor primi o oarecare
cultură.

16
 Filosofia Elenistică
Filosofia elenistică reprezintă un ideal de
viață , pretinzând să informeze omul în
întregime; a deveni filosof înseamnă a adapta
un mod de viață nou, mai exigent din punct de
vedere moral, implicând ascetismul (mod de
viață retras) care se traduce vizibil în
comportament, alimentație și îmbrăcăminte:
„recunoaște filosoful după mantia sa scurtă”.

Se comentau operele maeștrilor Platon, Aristotel și Zenon sau se ascultau

prelegerile profesorilor.
Filosofii Aristep, Zenon, Epicur susțineau că plăcerile reprezintă mijlocul prin care
omul e fericit, susțineau solidaritatea între oameni , absența fricii și faptul că
adevărul e o convenție , pentru că nimic nu e prin natura sa adevărat sau fals, bun sau
rău.

17
 Cugetarea filosofică se îndreaptă către
domeniul etic. De asemenea, se conturează
ideea că fericirea mult visată s-ar obține prin
dobândirea calmului , o seninătate absolută.
În această perioadă există trei școli filosofice
și anume:
-școala lui Epicur
-școala sceptică
-școala stoică

Epicur - a trăit între anii 341-270 î.Hr.

A fost un mare filosof al erei elenistice.
Acesta ajunge la Atena unde își deschide
propria școală filosofică numită „Grădina lui
Epicur”. Concepția lui este exprimată sub
formă de scrisori:„Scrisoare către Herodot”,
„Scrisoare către Minicem”.

În centrul filosofiei sale pune problema eticii, în speță fericirea . Doctrina filosofului era:
„scopul unei vieți fericite ar trebui să fie un corp fără durere și o minte netulburată”.

18
 Școala
epicuriană
Epicur este al doilea filosof atomist grec, el
continuând atomismul lui Heraclit.Existența
este formată din atomi și vid, lumea este o
aglomerație de atomi ca o simplă mișcare în
spațiu.Epicur spune că atomii se mișcă pentru
că se ciocnesc între ei datorită greutății, spune
că atomii au capacitatea de a devia spontan de
la linia dreaptă.

Această teză conține o idee foarte importantă - „teza automișcării materiei„.

Această teză are o implicare în a da răspuns problemelor arzătoare ale omului.Omul
este format din atomi. Aceasta idee degaja încredere, optimism .Dacă omul este în
stare de libertate, înseamnă că el poate să și constituie și o stare de liniște, el nu este
prins într-o mecanică absurdă. Epicur ajunge la concluzia că omul este posibil la
libertate prin condiția sa.

19
 O altă idee este că omul poate
dobândi seninătatea sufletului, ataraxia
(stare de liniște sufletească, liberă de griji
și temeri). Dar ca să dobândească
fericirea, el trebuie să înlăture cauzele
suferinței și să-și procure bucurii.
Oamenii suferă datorită faptului că se tem
de acțiunea zeilor și se tem de moarte.
Aceste temeri terorizează sufletul omului,
ele pot fi înlaturate cu ajutorul
convingerilor atomiste. El admite un
principiu al desfătării omului ca un ideal
al vieții. Filosofia lui Epicur conține
accente de pesimism, ca un tribut al epocii
în care trăia.

20
 Științele și tehnica în epoca elenistică
Știința se separă de filosofie și se distanțează de
religie,fapt observat în rigoarea și obiectivitatea cu care
sunt abordate fenomenele.S-au făcut descoperiri de
mare anvergură,s-a creat trigonometria,s-au pus bazele
geografiei științifice de către Eratostene.
Euclid,care trăia la Alexandria ,dezvoltă geometria
euclidiană.
Arhimede din Siracuza pune bazele principului
hidrostaticii și construiește mașini de război pe baza
calculelor matematice. A fost omorât de romani in anul
212 î.Hr.
Progresele tehnicii sunt reliefate prin inventarea catapultei-gigant, farului,
aplicarea pedalei la roata olarului, războiul de țesut orizontal, pergamentul,
șurubul,scripetele.
În astronomie,Erastotene din Alexandria spune că Pământul are formă sferică.
Aristarth din Samos afirmă că Pământul se învârte în jurul Soarelui și în jurul axei
sale.Tot acum domină sistemul astronomic al lui Ptolemeu conform căruia Pământul
este plat,stă nemișcat iar Soarele și Luna se învârt în jurul lui.
21
 Alexandria din Egipt devine
metropola științifică a epocii elenistice,
locul unde se inventau diverse
lucruri ,unde se traduceau diverse
lucrări (ex. Vechiul Testament),unde se
adunau în celebrele biblioteci papirusuri
care conțineau cunoștințele acumulate în
lumea de atunci.
Din domeniul medicinii nu poate fi
uitat Corpus-ul scrierilor atribuite lui
Hippokrates-Biblia medicinii antice.

Medicina greacă este cea care realizează mari progrese și joacă un rol foarte
activ în viața elenistică. Alături de medici particulari, cetățile și regatele întrețineau
un corp de medici publici constituind un veritabil sistem de sănătate oficial. Era
necesar să se asigure formarea unui mare număr de specialiști.

22
 Semnificația culturii elene
în dezvoltarea lumii

Ce au în comun hărțile, centralele termice și banalul ceas cu alarmă?

Toate au fost descoperite în Grecia Antică. Aceasta este casa multor
invenții și descoperiri, deși multe dintre acestea au fost adaptate și
îmbunătățite de generațiile următoare , descoperiri care aveau să joace un
rol important în dezvoltarea civilizației umane. Multe dintre ele par în
prezent extrem de banale ,iar altele sunt folosite și in zilele de azi, la mai
bine de 2.000 de ani de la inventarea lor. S-a creat o listă de invenții și
descoperiri ale Greciei Antice care sunt încă de actualitate:

23
 -moara de apă - a fost o invenție revoluționară și a fost
utilizată în întreaga lume pentru prelucrarea metalelor,
agricultură și măcinarea boabelor; aceasta a suferit o serie de
adaptări, care au permis oamenilor să o folosească pentru a
procesa diferite materii prime.
-odometrul-unul dintre instrumentele cele mai utilizate în
prezent, odometrul măsoară distanța parcursă de un vehicul.
Unii istorici atribuie invenția aceasta lui Heron din
Alexandria.Odometrul a fost utilizat pe scară largă în perioada
elenistică târzie ,precum și de romani pentru a indica distanța
parcursă.
-ceasul deșteptător- primele ceasuri deșteptătoare folosite
de grecii antici erau asemănătoare cu cele pe care le folosim în
prezent.Inginerul și inventatorul grec Ctesibius a montat pe o
clepsidră un indicator pentru a semnala ora și a adăugat un
sistem de alarmă elaborat care era activat la anumite ore
prestabilite.
- cartografierea – Anaximander a fost unul dintre primii
cartografi care a creat o hartă a lumii . Acesta a inclus pe harta
sa toate zonele locuite ale lumii pe care le cunoștea. 24
 -Olimpiadele - jocurile Olimpice moderne
sunt unul dintre cele mai mari spectacole
sportive ale epocii moderne , iar când Pierre de
Coubertin ,fondatotul Comitetului Olimpic
Internațional a început primele olimpiade
moderne în 1896 ,el a fost inspirat de
concursurile care se țineau în Grecia în urmă
cu mai bine de 2.700 de ani. Potrivit
înregistrărilor istorice,Jocurile Olimpice antice
pot fi urmărite până în anul 776 î.e.n. și au fost
dedicate zeilor antici .Acestea aveau loc pe
câmpiile Olimpiei.

Conceptul de democrație își are rădăcinile tot în acea perioadă , când a luat
naștere ideea că fiecare cetățean trebuie să aibă șanse egale și un cuvânt de spus în
guvern, ceasta constituind bazele minimale ale democrației.Este unul dintre cele mai
utilizate stiluri de guvernare în lumea modernă.
Descoperirile lui Pitagora în domeniul geometriei sunt luate în considerare până
în prezent și stau la baza arhitecturii și matematicii.

25
 Socrate este fără îndoială cel mai
cunoscut filosof antic grec din istoria
omenrii, iar munca lui a schimbat
fundamental cursul filosofiei
occidentale.
În concluzie, Grecia clasică a devenit o
inspirație și leagănul civilizației pentru
civilizația vestică în ceea ce privește
politica, filosofia, arta, știința și
arhitectura, dar și stilul de viață.

Grecii ne-au dat alfabetul și ne-au învățat să gândim rațional , să punem

întrebări și să ne folosim de logică pentru a descoperi adevărul. Au inventat
democrația și procesul de judecată cu jurați , ne-au făcut cunoștință cu lumea
teatrului și tragediei și au pus bazele medicinei.

Lumea modernă datorează mult mai mult grecilor.

26