ADOLESCENŢA

PROF. CATALIN-IULIAN DRAGAN

Clasa a X-a
 CUPRINSUL PROIECTULUI:
 Ce este adolescenta?
 Ce se intampla in creierele adolescentilor?

 Caracteristicile perioadei de adolescenta

 Ce este criza de originialitate?

 Manifestarile tipice ale crizei de personalitate

(ex. 4, pag. 45 – manual Psihologie)

 CE ESTE ADOLESCENŢA?
 Adolescenţa este o subetapã foarte importantã din viaţa
omului. Ea este apreciatã de unii gânditori ca o a doua
naṣtere, datoritã dobândirii unui nivel mai înalt de
înţelegere a lumii. Adolescentul redescoperã lumea,
datoritã posibilitãţilor sale de interpretare ṣi
problematizare.
  “Adolescenţa nu este doar o
perioadã importantã a vieţii , ci
şi singura perioadã când putem
vorbi depre viaţã în sensul
complet al cuvântului .”

Michel
Houellebecq
 CE SE ÎNTÂMPLÃ ÎN CREIERELE
ADOLESCENŢILOR?

În conformitate cu multe studii recente, creierele adolescenţilor sunt

într-adevãr unice. Cu toate cã multe regiuni ale creierului se maturizeazã
în timpul copilãriei, altele se maturizeazã mai târziu. Printre acestea sunt
cortexul frontal si lobii parietali, responsabili pentru acţiunile de
planificare ṣi auto-control. Acesta este motivul pentru care adolescenţii
adeseori nu reuṣesc sã prevadã consecinţele acţiunilor lor ṣi de aceea
adolescenţii acţioneazã impulsiv ṣi sunt dispuṣi sa-ṣi asume mai multe
riscuri.
 CARACTERISTICILE PERIOADEI DE
ADOLESCENTA
 Debutul ṣi durata adolescenţei variazã de la un individ la altul,
sub directa influenţã a mediului social- cultural.
 La fete, adolescenţa se declarã mai devreme decât la bãieţi. Se
apreciazã cã prelungirea anilor dedicaţi studiului conduce la o
adolescenţã prelungitã.
 Ritmurile dezvoltãrii organice ṣi psihologice nu sunt egale, se
creeazã disproporţii, decalaje. Este remarcatã o anumitã
fragilitate fizicã.
 De aceea, adolescentul se aflã într-o permanent cãutare a
echilibrrului între nevoile în creṣtere ale corpuli ṣi
neconcordanţele faţã de maturizarea proceselor psihologice.
 Adolescenţa este marcatã de o intensificare a dezvoltãrii
personalitãţii ṣi de mari progrese în dobândirea conṣtiinţei de
sine. Dorinţa de afirmare devine foarte pregnantã ṣi se doreṣte
dobândirea independenţei faţã de autoritatea parentalã.
 Se dezvoltã planul perceptiv, care, în interdependenţã cu
afectivitatea în expansiune,creeazã trãiri specifice . Pe plan
afectiv sunt posibile accente pasionale ṣi se trãieṣte intens prima
iubire. Specificã este o pregnantã sensibilitate. Are loc o
adevãratã explozie a fanteziei. O mare dezvoltare o are memoria.
Inteligenta se diversificã, puterea de abstractizare a gândirii
creṣte. Atitudinile sunt încã foarte mobile ṣi legate de
impresionabilitatea evenimentelor; se dezvoltã lungi meditatii
asupra valorilor, adolescentul fiind adesea etichetat drept filozof.
Adolescentul dã dovadã de un realism brutal, extravagant. Se face
resimţitã necesitatea unei pregãtiri pentru viaţã, prin care
adolescentul sã fie ajutat sã proiecteze adecvat realitãţii planurile
sale de viitor, sã-ṣi întregeascã imaginea asupra lumii ṣi sã-ṣi
determine un sens în viaţã.
 CE ESTE CRIZA DE ORIGINALITATE
?
 Literatura de specialitate vorbeste despre“criza”
adolescentei, ca fiind alcatuita din multiple conflicte interne
si externe, acte impulsive sau conduite deviante, exprimate
prin ostilitatea fata de parinti, revolta contra interdictiilor
puse de adult si afirmarea unor modele contestatare de
conduita.
 Adolescentul prezinta nonconcordanta fata de caracterul
cerintelor si solicitarilor noi pe care le impune societatea prin
intermediul familiei, scolii, al opiniei publice, etc. Aceasta
nonconcordanta are forme de maturizare diferite.
 Fenomenele psihologice afective si caracteriale care
insotesc pubertatea, fiind specifice adolescentei, prezinta o
asemenea similitudine la aproape toti indivizii, incat pot fi
grupate sub denumirea generala de “criza”.
 Oricum am numi-o: criza de originalitate
juvenila, criza varstei ingrate sau a varstei dificile ori
pur si simplu criza adolescentei, aceasta etapa a
evolutiei psihologice este banala in sine, cu toata
gravitatea manifestarilor ei exterioare. In timp ce
modificarile anatomice si fiziologice ale perioadei
pubertare se efectueaza lent, aceasta criza izbucneste cu
brutalitate.
 TRASATURI SPECIFICE
CRIZEI DE ORIGINALITATE:
 atunci cand apare se manifesta prin episoade lente si
spectaculoase;
 este generata se pare chiar de ambiguitatea statusului
adolescentin: adolescentului i se neaga indentitatea de
copil, dar nu i se recunoaste, inca capacitatea de a
indeplini rolurile adultului;
 sentimente de solitudine;

 tandrete egocentriste;

 o anumita oscilatie a personalitatii adolescentin intre

normal si patologic.
 MANIFESTARILE TIPICE ALE CRIZEI DE
PERSONALITATE
Criza de originalitate comporta trei etape:
1. Perioada revoltei:
 prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din dezgustul pe care i-l
provoaca ideea ca i se ordona ceva;
 adolescentul nu mai este serviabil si se infurie impotriva micilor ajutoare pe care trebuie
sa le dea in casa;
 revolta impotriva parintilor si a familiei este cea mai frecventa si mai evidenta;
 in timp ce inainte parerile parintilor erau adesea pomenite in discutiile dintre colegi, acum
ele numai sunt citate decat pentru a exemplifica aspectul retrograd al generatiilor
varstnice;
 fuga de acasa constituie forma extrema a acestei revolte impotriva familiei;
 aceasta revolta este mai curand dovada conflictului dintr generatii decat a unei adevarate
lipse de afectiune din partea copilului sau a unei asprimi excesive din partea parintilor;
 revolta impotriva scolii, in ochii elevilor de 14 ani, profesorii lor se transforma in niste
ignorati plini de pretentii sau niste tirani, elevii gandesc cu perseverenta o greseala cat de
mica a profesorilor care sa serveasca drept justificare a acestei revolte;
 din clipa in care se crede definitiv eliberat din lanturile copilariei, adolescentul cauta sa-si
afirme noua sa independenta prin numeroase excentritati;
 fanteziile sentimentale, rasetele stridente, sunt mijloace pentru a se face remarcat;
2. Perioada inchiderii in sine:
 aceste excentritati dureaza de la caz la caz, de la un an la trei ani,
apoi se atenueaza, pentru a dispare intre 16 si 17 ani;
 gustul pentru scandal scade cand personalitatea a devenit destul de
puternica incat sa nu mai aiba nevoie de a se afirma;
 dupa perioada exuberanta a dezordinii urmeaza epoca inchiderii in
sine;
 adolescentul cauta sa-si cunoasca propriul sau personaj transformat
pentru a dovedi celor din jur ca a iesit din copilarie si a devenit un
om stapan pe faptele sale;
 coriozitatea il impinge si ea la asemenea investigatii si el porneste la
descoperirea eului sau interior cu aceiasi ardoare cu care explora in
visele lui de copilarie, misterioasele tinuturi din cartile de aventura;
 adolescentul se inchide in sine, isi diseca toate sentimentele si isi
analizeaza fiecare miscare
3. Perioada de exaltare si afirmare:
 in urma acestui examen de constiinta, tanarul se simte gata sa infrunte pe cei
de o seama cu el si pe cei mai varstnici;
 plin de incredere in el este gata cu asalt tot ceea ce e mai placut sau mai dificil
de obtinut din lume;
 elanul este rodul unei indelungate maturizari a personalitatii si constituie o
reactie importanta starilor lui visari de odinioara;
 in clipa in care incepe sa studieze obiectiv framantarile care i-au ravasit
adolescenta, el acorda mai putina importanta nelinistilor actuale;
 invata sa se aprecieze nu in functie de ceea ce a fost si numai in functie de
ceea ce ar dori sa fie;
 el numai este un adolescent si este gata sa duca o viata de adult atunci cand isi
poate expune dorintele si preferintele sale si altora decat confidentilor lui
intimi, cand suporta criticile si incepe sa se apere mai mult cu ratiunea decat cu
inima;
 dorinta de afirmare a personalitatii, de independenta se exprima in atitudini
diverse, astfel, adolescentul este in general preocupat de impresia pe care o
face celor din jur si acorda un interes mult sporit unor aspecte ale tinutei: felul
imbracamintii si gradul in care satisface cerintele modei, pieptanatura, fardul
(la fete), tigara (ca element al tinutei de “om matur”) etc.
 Criza de originalitate a adolescentei se poate considera ca o cautare
febrila a modului de exprimare, prin constructii si modele
comportamentale si atitudinale, prin adoptaera unui stil de a
reactiona, stil ce vrea sa se afirme ca fiind al constiintei de sine.
Criza de originalitate echivaleaza cu sondarea de catre tanar a
resurselor, a rolurilor posibile de viata, un fel de debut si rezumat al
formelor de existenta si viata posibile, intelese si visate (dorite).
 …ŞI AŞA ESTE
ADOLESCENŢA…
Nu e uşor sã fii adolescent, dar nimic nu poate înlocui magia acestor
ani, felul în care percepi fiecare lucru, întrebãrile care te macinã şi al
cãror rãspuns îl poţi gãsi a doua zi de dimineaţã sau poate nu-l mai
gãseşti niciodata.
 Cam aceasta este adolescenţa. Pe scurt, adolescenţa este iubire intensã,
adunatã cu gelozie, teamã de nou, ambiţie, speranţa şi încredere, toate
înmulţite cu un numãr mai mic sau mai mare de ani, depinde de graba
fiecãruia de a intra în viaţã.