Mini – implanturi

ortodontice

Student: Marian Dan Daniel

Vasilita Gheorghe
Introducere
Mini-implanturile ortodontice ofera o alternativa viabila,
eficienta si estetica in tratamentul ortodontic prin eliminarea
unor forte nocive si minimalizarea elementelor componente
ale unui aparat ortodontic.
Mini-implanturile si-au castigat popularitatea deoarece
faciliteaza un ancoraj maxim cu minim de cooperare din
partea pacientului. Din motive estetice si sociale, pacientii
adulti resping adesea folosirea fortelor extraorale specifice
(headgear, masca faciala) si a tehnicilor conventionale fixe
(“brackets” atasati partii vestibulare – vizibile – a dintilor).
In consecinta, lipsa acestei cooperari duce la o scadere a
ancorajului si la rezultate nesatisfactoare in tratamentul
ortodontic. Solutiile alternative tehnicilor conventionale sunt
mini-implanturile, ca mod de crestere a ancorajului, si tehnica
linguala fixa.
Introducere
Un mini implant are forma unei tije de titan subțire cu un
dispozitiv de sprijinire care poate fi încorporat într-o proteză.
Capul protezei arată ca o minge, iar dispozitivul de sprijin este din
cauciuc, are aspectului unui inel și se comportă ca o alveolă. Acest
inel ține fix proteza fără a rupe partea superioara a implantului.

Mini implantul are marimea unei scobitori. Avînd dimensiuni

mici, acestea se insereaza ușor și rare ori pot cauza un mic
disconfort.
Părțile componente a unui mini implant ortodontic sunt
reprezentate de : cap, corp și vîrf.
Avantaje
• Mini-implanturile ortodontice ofera avantajul biomecanic al unui ancoraj osos si,
prin acesta, prevenirea unor miscari dentare nedorite, obtinand un tratament
ortodontic mai eficient si cu mai putine elemente auxiliare incorporate in aparat.
Imbunatatirea tehnicilor si numarul mare de informatii clinice au ajutat
specialistii sa obtina o pozitionare dentara cat mai aproape de ideal. Mini-
implanturile pot fi asociate tuturor tipurilor de sisteme de aparate ortodontice.
• In comparatie cu implanturile folosite in inlocuirea protetica a dintilor absenti,
mini-implanturile ortdontice au mai putine limitari anatomice, iar procedurile de
inserare si indepartare sunt mult mai simple. Spre deosebire de implanturile
dentare utilizate in scop protetic, care au nevoie de o perioada de osteointegrare,
in medie, de 3-6 luni, mini-implanturile ortodontice sunt folosite ca mijloace
temporare de ancoraj si nu necesita un timp atat de indelungat de stabilizare in
os. Analog implanturilor dentare, mini-implanturile sunt si ele realizate din titan
pur (99%) sau din aliaje de titan (90%).
 Ancorajul și tehnica aplicării mini-implantelor ortodontice
Implantele de ultimă generație special proiectate pentru a fi folosite în ortodonție au un diametru mai mic
decît implantele obișnuite reprezentînd un diametru de 0,9-1,6 mm și o lungime de 6-12 mm.
Mărimea lor mică a generat și denumirea lor de mini-implante.
Tehnica chirurgicală pentru mini-implantele care nu necesită prepararea cavității:
Etapa I : izolarea regiunii care va fi supusă intervenției și aplicarea anesteziei de contact (15% Lidocaină)
Etapa II : anestezia infiltrativă , 0,2 ml de anestezic
Etapa III: marcarea locației exacte folosind proba periodontică
Etapa IV : efectuarea inciziei , realizîndu-se expunerea osului, care va cauza un puct hemoragic vizibil
Etapa V: efectuarea irigației și preparea cavității prin intermediul corticalei osului.
Etapa VI : folosind fiziodispenserul se introduce implantul în os.
 Indicații și contraindicații

Indicații Contraindicații

 retracția dinților frontali; Ø cardiopatiile cu riscuri înalte;

 mobilitate dentară meziodistală; Ø patologiile sistemice necontrolate, osteoporoza;

Ø vârsta pacientului (pacienţii tineri în perioada de creştere).

 ocluzie deschisă;
Ø ofertă şi/sau calitate osoasă insuficientă;
 distalizarea I și II-lea la molar;
Ø spaţiu protetic insuficient;
 intruzie dentară;
Ø dereglări psihice (schizofrenie, paranoia, isterie etc.);
Ø reînlocuirea dinților lipsă.
Ø abuzul de alcool şi de droguri;

Ø pacienţi cu riscuri (iradiaţi, bruxomanie, tabagism excesiv etc.).

Riscuri
• Riscurile inserarii mini implanturilor sunt minime si se pot datora unei
mari variabilitati a formei radacinilor dentare. Acest risc poate fi
inlaturat prin efectuarea unei radiografii inaintea inserarii pentru
determinarea exacta a viitoarei locatii a mini-implantului. Un alt risc
este acela de fracturare a mini-implantului in timpul inserarii,
portiunile putand fi indepartate sub anestezie locala fara alte
complicatii. Mai poate aparea mobilizarea mini-implantului in urma
aplicarii fortei ortodontice, aceasta fiind o consecinta fie a calitatii
osului unde a fost implantat, fie a fortei musculare sau a contactului
cu radacina dentara.
Riscuri
• Exista un risc minor de rejectare a mini-implantului datorita diferentelor intre
raspunsurile corpului uman la diferite materiale. In cazul in care mini-implantul
se mobilizeza, acesta va fi indepartat si inserat intr-o locatie diferita. Riscul de
inflamare gingivala in jurul mini-implantului este de asemenea prezent, datorita
placii bacteriene sau datorita iritatiei cauzate de elementele atasate de capul
mini-implantului. Inflamatia gingivala este in directa legatura cu eventuala
prezenta a unor boli generale (ex.diabet) sau a fumatului.
• Asadar, riscurile sunt minore putand fi usor indepartate si eliminate daca
indicatiile si aplicarea mini-implantului de catre medicul ortodont sunt corecte.
• Mini-implanturile vor fi indepartate la sfarsitul tratamentului ortodontic fara
efecte secundare nocive la nivelul tesuturilor dentare si gingivale
inconjuratoare.
Riscuri sistemice
 Cardiovasculare. Riscul cel mai critic îl prezintă endocardita infecţioasă.

 Sanguine – dereglări în coagularea sângelui.

 Sistemul nervos – epilepsia, asociată cu convulsii musculare şi pierderea conştiinţei.

 Endocrine. Diabetul zaharat afectează microvascularizarea, remanierea osoasă şi cicatrizarea plăgii, ridică riscul
de infectare postoperatorie.

 Osteoporoza, chiar şi în cazul unei pierderi importante de calciu, nu constituie un factor de risc şi, invers,
pacienţii sub acţiunea bifosfatelor trebuie trataţi cu precauţie, dat fiind riscul de apariţie a osteonecrozei .

 Respiratorii – unele patologii (bronşite cronice, emfizeme pulmonare) creează riscuri operatorii.

 Gastrointestinale – xerostomiile şi refluxurile gastroesofagiene, cu hiperaciditate modifică ph-ul salivei şi pot

deregla cicatrizarea mucoasei.

 Renale. Insuficienţa renală cronică poate constitui grupul de risc în implantare.

Riscuri sistemice
 Imunitare. Pacienţii cu SIDA pot suporta o chirurgie implantară, în cazul în care indiciul limfocitelor - T CD4+ nu
este sub nivelul de 200/mm3 (nivelul normal de T CD4+ 1000-1500/ mm3), iar proba antigenului p24 este
negativă.

 Pacienţilor cu reumatism articular acut li se recomandă crearea unui fundal antibiotic profilactic.

 Tumori maligne. Iradierea zonei cervicofaciale induce alterarea vascularizaţiei, fapt care influenţează
osteointegrarea. După 6 luni însă aplicarea implantelor nu este contraindicată.

 Pielea şi mucoasa – (lichen ruber plan, eriteme polimorfe, lupus eritematos) pot perturba cicatrizarea ţesuturilor
moi. Totodată, realizarea unei proteze fixe implanto-purtate, care ar evita presiuni asupra ţesuturilor moi, este de
preferinţă faţă de una mobilizabilă.

 Afecţiunile motorii prezintă limitarea sau diminuarea capacităţilor de igienă bucală, care poate compromite
fiabilitatea implantelor.
 Riscuri locale
 Tabagismul. Sistarea consumului de tutun cu o săptămână până la şi cu 8 săptămâni după etapă chirurgicală reduce din efectul nociv. În
ceea ce se referă la implantele texturate, mai multe studii au arătat că consumul a mai mult de 10 ţigări/zi nu poate fi considerat ca fiind
factor de risc, fapt atribuit stimulării angiogenezei de contact a implantelor cu suprafaţa texturată faţă de cele netede.

 Alcoolismul. Un studiu efectuat asupra consumatorilor elevaţi de alcool a arătat o pierdere osoasă periimplantară lejer mai pronunţată faţă
de normă. Totodată, rata de supravieţuire implantară nu este afectată de consumul de alcool, ultimul nefiind un factor de risc specific nici al
osteointegrării implantelor, nici al fiabilităţii lor. Pentru comparaţie, pierderea osoasă la consumatorii de alcool este mai mare decât la
fumători .

 Bruxismul nu interesează perioadă de osteointegrare şi prognosticul de lungă durată a implantelor , fiind mai mult un factor de risc al
complicaţiilor protetice . Se recomandă precauţii funcţionale suplimentare, mărirea numărului de implante şi, după indicaţii, a diametrului
lor. O atenţie deosebită trebuie acordată tablei ocluzale , aceasta fiind redusă dimensional şi aplatizată întru evitarea componentelor laterale
ale forţelor funcţionale excesive. Un beneficiu ar fi indicarea unei gutiere ocluzale nocturne .

 Focar infecţios parodontal sau endodontic. Diverse studii pe animale demonstrează faptul că infecţiile de origine parodontală nu afectează
răspunsul osos pe parcursul a primelor săptămâni după implantare. La nivel clinic, aplicarea implantelor în zone infectate nu constituie o
contraindicaţie, cu condiţia îmbinării unei antibioterapii până şi după aplicarea lor, cu un chiuretaj minuţios al alveolei postextracţonale.
Cazuri clinice
Cazul 1:
• Cazul 1: O femeie 16 ani cu o malocluzie de clasa a III –a si prognatism mandibular asimetric (bărbie
deviata în partea stângă) şi un plan de ocluzie mai inalt pe partea stângă).
• O osteotomie de retrudare mandibulara asimetrică a fost planificată şi intruzia segmentului bucal
superior drept a fost indicată pentru a facilita poziţionarea chirurgicală optimă a mandibulei.
• Arcul maxilar a fost aliniat şi nivelat, apoi un mini-implant bucal (1,5 mm diametru, lungime 9 mm) a fost
introdus mezial de molarul 1 sup . Tractiunea elastica a fost aplicata adiacent bracketului premolarului 1 si
pe carligul molarul 1.
• Această tracţiune a creat un openbite lateral de parte dreapta, astfel încât valoarea intruziei a fost supra-
corectată pre-operator .
• Mandibula a fost repozitionata chirurgical cu libertatea de a selecta un nivel optim pe verticală, pe partea
dreapta, astfel încât un openbite lateral pe partea dreapta a fost prezent încă o lună post-operator .
• Malocluzia de clasa III a pacientei a fost corectată şi asimetriile ei dentare şi faciale au fost îmbunătăţite
fără a fi nevoie de o osteotomie maxilara. Supra-corectarea openbite laterala dreapta a fost rezolvata în
faza post-operatorie ortodontica, acceptând o mica discrepanţă reziduala a liniei interincisive.
Cazuri clinice
Cazul 2:
Femeie de 45 de ani cu o malocluzie clasa a 2-a diviziunea 1 complicata cu retrognatie
mandibulara, o foarte scazuta MMPA si o dentitie compromisa.
S-a realizat o osteotomie de avansare a mandibulei(utilizand mini-implante cu fixare
intermaxilara) pentru a corecta overbite-ul traumatic urmata de o aliniere limitata si
nivelarea segmentelor bucale inferioare. Aceasta a necesita intruzia caninului stang
inferior SUPRAERUPT.
Mini-implante Infinitas cu gat scurt de 1,5 mm diametru, 6mm lungime au fost
inserate in intregime pe partea vestibulara la stanga si la dreapta a caninului stang
superior. Tractiunea elastica a fost aplicata unei cleme pe suprafata labiala a caninului.
Dupa 16 saptamani,caninul a fost corectat in sens vertical, fara translatia coroanei spre
labial. Caninului i-a fost permis sa stea in ocluzie in timp ce dintii inferiori au fost
extrudati folosind box elastic de mini-implante.
 Bibliografie
• https://ortolife.ro/
• https://www.drnassar.ro/
• https://biodentis.ro/
• https://www.angelescudentalclinic.ro/
• https://www.scribd.com/