Cidul: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 26 noiembrie 2017 17:43

Informații generale
Cidul
Prima pagină a piesei de teatru Le Cid, versiunea din 1637
Autor	Pierre Corneille
Gen	tragedie
Acte	5 (în versuri)
Ediția originală
Titlu original	Le Cid
Data publicării	1648
Limbă originală	franceză
Prima reprezentație	1648 Théâtre du Marais, Paris
Țara premierei	Franța
Personaje
Don Rodrigue Chimène Don Gomès Don Diègue Doña Urraque Don Fernand Don Sanche Elvire Léonor Don Arias Don Alonse
Modifică date / text

Le Cid este o tragedie scrisă de Pierre Corneille și publicată în anul 1636, care marchează un moment crucial în dezvoltarea teatrului francez.

Prezentare

lkhg
	hvc	hgc
	yc	j

Legenda Format:Mama Cidului, constituită prin secolul al XII-lea, se referă la luptele spaniolilor cu maurii. Figura eroului medieval al Spaniei inspiră poemul „Cîntecul Cidului”, precum și alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru „Cidul” l-a constituit piesa unui dramaturg spaniol. Cum „Cidul” apare in adevăratul stil tragic, Corneille rămîne, astfel, pictorul măreției și nobleței umane. În această operă, autorul așază în centrul creației ființa umană. Tragedia clasică prezintă un alt tip de erou, care nu mai e victimă a zeilor sau a destinului. Eroii lui Corneille tind să se realizeze, sunt capabili să ia decizii, conducîndu-se de sentimental cinstei, datoriei și al onoarei. Concepția raționalistă a iubirii în întregime determină faptele săvîrșite de Don Rodrigue și Ximena. Rodrigue și Ximena sunt modele de eroism și de umanitate, amestec de trăiri, manifestate mai sensibil în personajul Ximenei, și în lupta neîncetată a voinței împotriva pasiunii. Sensul moral în această tragedie este că datoria și onoarea ocupă primul loc în viață. Corneille afirmă că „tragedia care pentru subiectul ei este o acțiune măreață, extraordinară, serioasă” și că „izvorul trebuie căutat în istorie sau legendă”. Această operă este de factură clasicistă, deoarece este prezentă regula celor trei unități, cu mici abateri: este o acțiune liniară, ce are loc în unitatea orașului, timp de 36 de ore. Echilibrul compoziției, armoniei, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales definesc de asemenea clasicismul. Pentru personajul principal - Don Rodrigue - sentimentul onoarei este mai presus decît sentimentul iubirii, deci opera este de factură raționalistă.

Personaje

Don Fernand - regele Castiliei
Dona Urraque - (adolescentă), fiica unui rege, îndrăgostită de Don Rodrigue
Don Diegue - tatăl lui Don Rodrigue
Don Gomes - tatăl Chimenei, generalul Castiliei
Don Rodrigue
Don Sanche - îndrăgostit de Chimene; luptă împotriva lui Rodrigue
Chimene - fiica lui Don Gomes
Don Arias
Don Alonse
Leonora - guvernanta Donei Urraque
Elvira - guvernanta Chimenei

Legături externe

ro Cidul, traducerea în română a lui Ștefan Octavian Iosif
en Le Cid, o traducere din 1896 la Project Gutenberg
fr Rezumat

Vezi și

Cidul (operă de Jules Massenet)
Listă de piese de teatru franceze

@@ Linia 45: / Linia 45: @@
 }}
 '''Le Cid''' este o [[tragedie]] scrisă de [[Pierre Corneille]] și publicată în anul [[1636]], care marchează un moment crucial în dezvoltarea teatrului francez.
+# Prezentare
+{| class="wikitable"
-==Prezentare==
+!lkhg
-Legenda Cidului, constituită prin [[secolul al XII-lea]], se referă la luptele spaniolilor cu [[mauri]]i. Figura eroului medieval al Spaniei inspiră poemul „Cîntecul Cidului”, precum și alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru „Cidul” l-a constituit piesa unui dramaturg spaniol. Cum „Cidul” apare in adevăratul stil tragic, Corneille rămîne, astfel, pictorul măreției și nobleței umane.
+!
+!
+!
+|-
+|
+|hvc
+|hgc
+|
+|-
+|
+|yc
+|j
+|
+|-
+|
+|
+|
+|
+|}
+[[Legenda lui Hercule|Legenda]]{{Mama}} Cidului, constituită prin [[secolul al XII-lea]], se referă la luptele spaniolilor cu [[mauri]]i. Figura eroului medieval al Spaniei inspiră poemul „Cîntecul Cidului”, precum și alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru „Cidul” l-a constituit piesa unui dramaturg spaniol. Cum „Cidul” apare in adevăratul stil tragic, Corneille rămîne, astfel, pictorul măreției și nobleței umane.
 În această operă, autorul așază în centrul creației ființa umană. Tragedia clasică prezintă un alt tip de erou, care nu mai e victimă a zeilor sau a destinului. Eroii lui Corneille tind să se realizeze, sunt capabili să ia decizii, conducîndu-se de sentimental cinstei, datoriei și al onoarei. Concepția raționalistă a iubirii în întregime determină faptele săvîrșite de Don Rodrigue și Ximena.
 Rodrigue și Ximena sunt modele de eroism și de umanitate, amestec de trăiri, manifestate mai sensibil în personajul Ximenei, și în lupta neîncetată a voinței împotriva pasiunii. Sensul moral în această tragedie este că datoria și onoarea ocupă primul loc în viață. Corneille afirmă că „tragedia care pentru subiectul ei este o acțiune măreață, extraordinară, serioasă” și că „izvorul trebuie căutat în istorie sau legendă”. Această operă este de factură clasicistă, deoarece este prezentă regula celor trei unități, cu mici abateri: este o acțiune liniară, ce are loc în unitatea orașului, timp de 36 de ore. Echilibrul compoziției, armoniei, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales definesc de asemenea clasicismul. Pentru personajul principal - Don Rodrigue - sentimentul onoarei este mai presus decît sentimentul iubirii, deci opera este de factură raționalistă.