Cidul

Cidul-este capodopera lui Corneille şi marchează un moment crucial în dezvoltarea teatrului francez. Legenda cidului, constituită prin sec. al 12lea, se referă la luptele spaniolilor cu maurii. Figura eroului medieval al Spaniei inspiră poemul Cîntecul Cidului, precum şi alte poeme epice. Izvorul lui Corneille pentru Cidul l-a constituit piesa unui dramaturg spaniol. Cu “Cidul” apare adevăratul stil tragic. Corneille rămîne, astfel, pictorul măreţiei şi nobleţei umane. În această operă autorului aşează în centrul creaţiei fiinţa umană. Tragedia clasică prezintă un alt tip de erou care nu mai e victimă a zeilor sau a destinului. Eroii lui Corneille tind să se realizeze, sunt capabili să ia decizii conducîndu-se de sentimental cinstei, datoriei şi al onoarei. Concepţia raţionalistă a iubirii în întregime determină faptele săvîrşite de Don Rodrigo şi Ximena. Rodrigo şi Ximena sunt modele de eroism şi de umanitate, amestec de trăiri manifestat mai sensibil în personajul Ximenei, şi în lupta neîncetată a voinţei împotriva pasiunii. Sensul moral în această tragedie este că datoria şi onoarea ocupă primul loc în viaţă. Corneille afirmă că “Tragedia care pt subiectul ei este o acţiune măreaţă, extraordinară serioasă” şi că “izvorul trebuie căutat în istorie sau legendă” Aceată operă este de factură clasicistă, deoarece este prezemtă regula celor trei unităţi, cu mici abateri:este o acţiune liniară, ce are loc în unitatea oraşului, timp de 36 de ore. Echilibrul copoziţiei, armonie, ordinea, claritatea, sobrietatea stilului, vocabularul ales definesc deasemenea clasicismul. Pentru personajul principal-Don Rodrigo sentimenteul onoarei este mai presus decît sentimentul iubirii, deci opera este de facutră raţionalistă.