Aleksandra Kornhauser Frazer
| Aleksandra Kornhauser Frazer | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Aleksandra Caleari  |
| Născută | [2] Virmaše, Comuna Škofja Loka, Slovenia[2] |
| Decedată | (93 de ani)[2][3] Ljubljana, Slovenia[2] |
| Căsătorită cu | Pavle Kornhauser[*][2] |
| Copii | Lilijana Kornhauser Cerar[*][2] |
| Cetățenie |  Slovenia (–).svg){kind=small} Republica Socialistă Federativă Iugoslavia (–).svg){kind=small} Regatul Iugoslaviei Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor[*] |
| Ocupație | chimistă |
| Limbi vorbite | limba slovenă[4] limba franceză[4] limba engleză[4] |
| Activitate | |
| Domeniu | chimie |
| Instituție | Universitatea din Ljubljana |
| Alma Mater | Universitatea din Ljubljana |
| Organizații | Academia Europaea[*][1] |
| Premii | Zoisova nagrada[*] Medalia Lavoisier[*] Ordinul Libertății[*] študentska Prešernova nagrada[*] ambasador Republike Slovenije v znanosti[*] |
Modifică date / text  | |
Aleksandra Kornhauser Frazer (n. , Virmaše, Comuna Škofja Loka, Slovenia – d. , Ljubljana, Slovenia) a fost o chimistă slovenă. A fost profesoară de chimie la Facultatea de Științe Naturale și Inginerie și directoare a Centrului Internațional de Studii Chimice din cadrul Universității din Ljubljana, Slovenia.[5]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Tinerețea
[modificare | modificare sursă]S-a născută într-o familie bogată și a primit la naștere numele de Aleksandra Caleari.[5] A avut cinci frați. Tatăl ei era proprietarul unei companii de exploatare a lemnului din Škofja Loka, care avea să se transforme mai târziu în compania Jelovica. Familia Caleari și-a pierdut averea în timpul Marii Crize Economice din anii 1930, iar Aleksandra a crescut într-o sărăcie relativă și s-a simțit marginalizată.[5] În 1942, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Aleksandra Caleari (care avea atunci vârsta de 15 ani) a început să conducă o organizație de tineret care-i sprijinea pe partizani. Tatăl ei a fost internat în lagărul de concentrare de la Begunje, iar familia a fost obligată să presteze muncă forțată în lagăre din Germania, dar toți au supraviețuit războiului. Aleksandra Caleari a absolvit după război o școală normală și a predat o scurtă perioadă în orașele Kamnik și Domžale, iar începând din 1948 a urmat studii universitare de chimie la Facultatea de Științe și Tehnologie a Universității din Ljubljana, dar, din cauza morții tatălui ei, a fost nevoită să renunțe la bursă și să se angajeze.[6]
Carieră
[modificare | modificare sursă]În perioada 1954-1980 a efectuat cercetări ample cu privire la alcaloizi și antibiotice pentru companiile farmaceutice.[5] A continuat să studieze noaptea, după ce venea de la serviciu, și a absolvit cursurile Facultății de Științe și Tehnologie în 1963, după care, doi ani mai târziu, și-a susținut teza de doctorat în chimie sub îndrumarea prof. dr. Marija Perpar.[6][7] Aleksandra Kornhauser a predat chimia organică la Academia Pedagogică din Ljubljana începând din 1965 și a îndeplinit funcția de decan al acestei instituții în perioada 1966-1969. În perioada următoare a devenit profesor asociat (1969) și apoi profesor titular (1976) de chimie la Facultatea de Științe și Tehnologie din cadrul Universității din Ljubljana. A coordonat un program de predare a chimiei din 1971 și un program de informatică chimică din 1982.[5]
Începând din 1980 a combinat cercetările din domeniul chimiei cu susținerea de prelegeri și a condus o serie de proiecte interne și internaționale privind învățământul în domeniul chimiei, protecția mediului și dezvoltarea durabilă pentru Uniunea Europeană, PNUD, UNESCO, Organizația Internațională a Muncii, Banca Mondială și Agenția Statelor Unite pentru Protecția Mediului. În perioada următoare a fost implicată în special în promovarea tehnologiilor curate, iar în 1999 a devenit prima femeie de știință care a primit premiul japonez Honda pentru contribuția sa la dezvoltarea și aplicarea metodelor de sinteză multidisciplinară a cunoștințelor, în special în domeniul dezvoltării tehnologiilor curate și protecției mediului.[5]
În anii 1960 și 1970 a activat în politică și a ocupat, printre altele, funcția de vicepreședinte al Consiliului Executiv al Sloveniei (în perioada președinției lui Stane Kavčič),[8] fiind responsabilă cu problemele economice, științifice, culturale și sanitare. După trei ani de mandat (1970-1973), s-a întors în mediul academic.[5]
Aleksandra Kornhauser Frazer a colaborat cu universități din Elveția, Marea Britanie și SUA, iar pe plan intern a susținut prelegeri la peste 60 de seminarii și conferințe internaționale. A fost membru al Consiliului Națiunilor Unite, al Academiei Mondiale de Științe și Arte și al Academiei Europaea din Londra (din 1988),[9] precum și președinte al Comunității de cercetare din Slovenia (1974-1980) și al Comitetului iugoslav pentru știință de la UNESCO (1979-1990) și director al Centrului Internațional UNESCO pentru Studii Chimice (din 1981), și a primit., printre altele, Medalia Laurent Lavoisier a Académie de Pharmacie (Franța) și Premiul Memorial Robert Brasted al American Chemical Society (SUA).[5]
A activat profesional până la vârsta de 90 de ani, când și-a încheiat mandatul de decan al Școlii Postuniversitare Internaționale „Jožef Stefan” din Ljubljana.[10] În 1997 a primit Premiul Zois pentru întreaga activitate desfășurată pe tot parcursul vieții, cel mai important premiu științific din Slovenia.[7] A fost desemnată, de asemenea, cetățean de onoare al orașului Ljubljana.
Viața personală
[modificare | modificare sursă]Aleksandra Kornhauser Frazer a fost căsătorită de două ori. Primul ei soț a fost medicul sloven Pavle Kornhauser, iar al doilea soț al ei a fost chimistul britanic Malcolm Frazer, profesor de chimie la University of East Anglia și ulterior director executiv al Consiliului pentru acordarea titlurilor academice naționale. Ea a păstrat ambele nume de familie ale soților ei.[11][12] A murit în mai 2020, la vârsta de 93 de ani.[5]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.ae-info.org/ae/User/Kornhauser_Aleksandra Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d e f Obrazi slovenskih pokrajin
- ^ https://www.rtvslo.si/slovenija/umrla-je-kemicarka-aleksandra-kornhauser-fraser/524320 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b c d e f g h i K. T. (). „Umrla je kemičarka prof. dr. Aleksandra Kornhauser Fraser”. Rtvslo.si. Accesat în .
- ^ a b Jasna Kontler-Salamon (). „Zame je vsak dan srečen, če ga srečnega naredim” (în slovenă). Delo.si. Arhivat din original la .
- ^ a b Neža Kričaj (), „Aleksandra Kornhauser Frazer”, She Thought It, accesat în
- ^ Jasna Kontler-Salamon. „Večini razumnikov zamerim, da molčijo in ne opozarjajo, kje je nevarnost”. Delo.si. Accesat în .
- ^ „Aleksandra Kornhauser”. Academia Europaea. Arhivat din original la .
- ^ „Aleksandra Kornhauser Frazer (1926–2020) – Val 202”. Val202.rtvslo.si. Accesat în .
- ^ „Tri mesece jo je vsak dan nagovarjal, naj gre v politiko”. Slovenskenovice.si. Accesat în .
- ^ Osebni arhiv (). „Svet24.si – Aleksandra Kornhauser Frazer – še vedno dejavna in kritična 90-letnica”. Novice.svet24.si. Accesat în .
