De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O alveolă dentară (lat. alveolus dentalis) este o depresiune în maxilă sau în mandibulă, în care se află un dinte cu rădăcină lui.
Dintele nu este crescut împreună cu osul alveolar, ci este fixat prin fibrele lui sharpey (engl. en:Sharpey's fibres).