Andrea Riccardi
| Andrea Riccardi | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (74 de ani)[8][9]  Roma, Italia[10] |
| Cetățenie |  Italia |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | politician teolog[*] istoric profesor universitar[*] |
| Locul desfășurării activității | Roma |
| Limbi vorbite | limba italiană[11] |
| Activitate | |
| Alma mater | Università degli Studi Roma Tre[*] |
| Organizație | Universitatea Sapienza din Roma[1] |
| Partid politic | Alegerea Civică |
| Premii | Premiul Carol cel Mare ()[2] Comandor al Legiunii de Onoare[*] Humanismus-Preis[*] ()[3] Premiul internațional al Cataloniei[*] ()[4] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] () Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ordre du Mono[*] Barekamowt’yan šk’anšan[*] Ordinul Sfântului Serghei de Radonej[*] Ehrendoktor der Universität Freiburg (Schweiz)[*][5] doctorat honoris causa de l'université Lyon-III[*] ()[6] Człowiek Pojednania[*][7] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Andrea Riccardi (n. 16 ianuarie 1950, Roma) este un profesor de istorie contemporană la Universitatea din Roma, fondator al Comunității Sant'Egidio și laureat al Premiului Carol cel Mare. Între anii 2011-2013 a fost ministru fără portofoliu în cabinetul Mario Monti, responsabil cu cooperarea internațională.[12]
În 1982, după ce a fost luat ostatec în Războiul din Liban, a reușit să obțină pentru creștinii din Liban dreptul de întoarcere în țara lor. Andrea Riccardi a fost unul din cei patru mediatori la tratativele de pace din Mozambic, tratative care au început în iunie 1990 și s-au terminat cu semnarea acordului de pace din 4 octombrie 1992.[13][14][15][16]
Riccardi a fost de asemenea mediator în mai multe situații de criză din Balcani, mai ales în Kosovo. În februarie 2015 s-a întâlnit cu Angela Merkel în vederea unei eventuale medieri a crizei din Ucraina.[17]
Profesorul Riccardi este un promotor al dialogului și înțelegerii între culturi și religii.
În România
[modificare | modificare sursă]În data de 24 mai 2011 a susținut o conferință în aula magna a Palatului Patriarhiei din București.[18]
Publicații (selecție)
[modificare | modificare sursă]- Mediterraneo. Cristianesimo e Islam tra coabitazione e conflitto, Guerini e Associati, 1997.
- Dialoghi di fine millennio. Arrigo Levi, Andrea Riccardi, Eugenio Scalfari si confrontano con Carlo Maria Martini, Rizzoli, 1999.
- Il secolo del martirio. I cristiani nel Novecento, Mondadori, 2000.
- Pio XII e Alcide De Gasperi. Una storia segreta, Laterza, 2003.
- Il «partito romano». Politica italiana, Chiesa cattolica e Curia romana da Pio XII a Paolo VI, Morcelliana, 2007.
- L' inverno più lungo. 1943-44: Pio XII, gli ebrei e i nazisti a Roma, Laterza, 2008.
- Giovanni Paolo II. La biografia, San Paolo, 2011.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Autoritatea BnF
- ^ Der Karlspreisträger 2009 Andrea Riccardi (în germană), accesat în
- ^ https://www.domradio.de/themen/soziales/2016-03-31/santegidio-gruender-mit-humanismus-preis-geehrt, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://web.gencat.cat/ca/generalitat/premis/pic/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://archive.santegidio.org/pageID/3/langID/it/itemID/4291/id/4291/idLng/1062/Laurea-Honoris-causa-ad-Andrea-Riccardi-all-Università-di-Friburgo-Svizzera.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ (PDF) https://www.univ-lyon3.fr/medias/fichier/docteurs-honoris-causa-depuis-1973_1351869110106.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://prchiz.pl/andrea-riccardi Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ BeWeB, accesat în
- ^ Andrea Riccardi, Munzinger Personen, accesat în
- ^ (PDF) http://www.aachen.de/de/stadt_buerger/pdfs_stadtbuerger/pdf_karlspreis/karlspreis_09/brochure_charlemagne_prize_09.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Manager, cooperanti e professori Ecco i ministri del governo Monti, La Repubblica, 16 noiembrie 2011.
- ^ General Peace Agreement for Mozambique (PDF; 691 kB), USIP Library, posted: 26 martie 2002
- ^ Cameron Hume. Ending Mozambiques war. The Role of Mediation and Good Offices. United States Institute of Peace Press, 1994. ISBN 1-878379-38-0
- ^ Manfred Brocker, Mathias Hildebrandt. Friedenstiftende Religionen? Religion und die Deeskalation politischer Konflikte VS Verlag, 2007. ISBN 3-531-15724-8
- ^ R. Scott Appleby. The Ambivalence of the Sacred. Rowman & Littlefield, 1999. ISBN 0-8476-8555-1
- ^ „Papa Francisc și Angela Merkel subliniază necesitatea găsirii unei soluții pașnice în Ucraina”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Să conviețuim într-o perioadă de criză[nefuncțională]