Antonin Mercié
| Antonin Mercié | |
 Antonin Mercié văzut de Ramon Casas | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 30 octombrie 1845 Toulouse, Franța |
| Decedat | 13 decembrie 1916, (71 de ani) Paris, Franța |
| Înmormântat | cimetière de Terre-Cabade[*] () Cimitirul Père-Lachaise ()  |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | sculptor pictor artist profesor |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | sculptură, pictură |
| Studii | École des Beaux-Arts |
| Pregătire | Alexandre Falguière, François Jouffroy |
| Profesor pentru | Achille Jacopin, Édouard-Marcel Sandoz, Émile Bréchot, Firmin Michelet, Évariste Jonchère, Constantin Brâncuși, Dumitru Mățăoanu |
| Mișcare artistică | Grupul de la Toulouse |
| Opere importante | David |
| Premii | Mare Ofițer al Legiunii de Onoare |
Modifică date / text  | |
Marius Jean Antonin Mercié (n. 30 octombrie 1845, Toulouse – d. 13 decembrie 1916, Paris) a fost un sculptor și pictor francez.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Antonin Mercié a urmat cursurile Școlii Naționale Superioare de Arte Frumoase din Paris (École des Beaux-Arts), avându-i ca profesori pe Alexandre Falguière și François Jouffroy. Mercié a făcut parte din Grupul de la Toulouse alături de Jean-Marie Mengue, Laurent Marqueste, Victor Segoffin și Auguste Seysses. În anul 1868 câștigă premiul acordat de Prix de Rome pentru sculptură. Anul 1872 vine cu recunoașterea oficiala în cadrul expoziției Salonului de la Paris cu ocazia participării sale cu două lucrări David și Gloria Victis. Primește cu această ocazie Medalia de Onoare a Salonului de la Paris. Mercié a fost numit ca profesor de desen și sculptură la Ecole des Beaux-Arts și a fost ales ca membru în anul 1891 al Academiei Franceze. Ulterior, artistul a fost ales ca Mare Ofițer al Legiunii de Onoare și în anul 1913 a devenit președintele asociației Société des Artistes Français. Ca profesor la École des Beaux-Arts a avut ca elevi pe Achille Jacopin, Édouard-Marcel Sandoz, Émile Bréchot, Firmin Michelet, Évariste Jonchère și pe Constantin Brâncuși și Dumitru Mățăoanu.
Bronzul David este una dintre cele mai populare lucrări ale artistului și îl reprezintă pe David cu un turban pe cap, băgându-și sabia în teacă, călcând pe capul lui Goliat care este la picioarele sale. Astăzi, statuia se află la Muzeul d'Orsay. A creat o mulțime de busturi, statui, portrete și medalioane, luând astfel Medalia de Onoare la Expoziția de la Paris din 1878 și Marele Premiu la cea din 1889. Printre exponate este sculptura Venus pentru care a fost premiat în 1883, Leda în 1884 și lucrarea cea mai dramatică pe care a realizat-o Michelangelo studiind anatomie din 1885.
Antonin Mercié este cunoscut și în America pentru trei monumente pe care le-a realizat în perioada 1890 - 1911. Acestea sunt: Statuia ecvestră a lui Robert E. Lee din Virginia, Statuia Marchizului de Lafayette din Washington, D.C. făcută în colaborare cu Alexandre Falguière și Monumentul lui Francis Scott Key din Maryland.
Galerie imagini
[modificare | modificare sursă]-
-
-
-
Monumentul Francis Scott Key, circa 1907-1910 -
-
.jpg)
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Enciclopedia Britanică (ed 11.). Cambridge University Press.
- DuPriest Jr., James E. și Douglas O. Tice, Jr. Monument & Boulevard: Richmond Grand bulevarde, o publicație Richmond Descoperiri, Richmond, Virginia, 1996
- Goode, James M. Sculptura in aer liber din Washington, DC, Smithsonian Institution Press, Washington, DC 1974
- Mackay, James, dicționarul de sculptori în bronz, Collectors Club Antic, Woodbridge, Suffolk 1977
- Rusk, William Sener, Artă Baltimore: Monumente și Monumente, Remington Compania Norman, Baltimore, 1924
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Antonin Mercié la Wikimedia Commons
- Smithsonian biography
- Art Renewal Center
- Insecula (French language): index to pages on selected works Arhivat în , la Wayback Machine. (it may be necessary to close an advertising window to view this page)
- Webshots: a visitor photo of Mercié's David Arhivat în , la Wikiwix
- ^ Autoritatea BnF, accesat în