Sari la conținut

Anna de Austria (1528-1590)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la fiica împăratului Ferdinand I. Pentru alte sensuri, vedeți Ana de Austria (dezambiguizare).
Anna de Austria
Ducesă de Bavaria

Arhiducesa Anna de Austria (1528–1590)
(Portret de Jakob Seisenegger.)
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Praga, Regatul Boemiei[2][3] Modificați la Wikidata
Decedată (62 de ani)[4] Modificați la Wikidata
München, Ducatul de Bavaria[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCatedrala din München Modificați la Wikidata
PărințiFerdinand I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[6]
Anna de Boemia și Ungaria[6] Modificați la Wikidata
Frați și suroriElisabeta de Austria
Ecaterina de Austria, regină a Poloniei
Arhiducesa Barbara de Austria
Arhiducesa Maria de Austria
Arhiducesa Eleanor de Austria
Ioana a Austriei[6]
Margareta de Austria[*]
Elena de Austria[*]
Magdalena de Austria[*]
Maximilian al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman[6]
Carol al II-lea, Arhiduce de Austria[6]
Ferdinand al II-lea, Arhiduce de Austria
Ioan de Austria[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuAlbert al V-lea (din )[6] Modificați la Wikidata
CopiiWilhelm al V-lea de Bavaria
Ferdinand de Bavaria[*]
Maria Anna de Bavaria[6]
Ernest de Bavaria[*]
Maximiliana Maria de Bavaria Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriducesă[*][1]
Familie nobiliarăCasa de Habsburg

Anna de Austria (n. , Praga, Regatul Boemiei – d. , München, Ducatul de Bavaria) aparținând Casei de Habsburg, a fost arhiducesă a Austriei și ducesă de Bavaria prin căsătoria cu Albert al V-lea de Bavaria.[7]

Anna a fost a doua fiică a împăratului romano-german Ferdinand I (1503–1564) și a soției sale, Anna Iagello (1503–1547), fiica regelui Vladislav al II-lea al Boemiei și Ungariei.

Deși nu era o femeie frumoasă, datorită educației primite și înclinațiilor ei religioase, Anna a încheiat o căsătorie avantajoasă conform „politicii căsătoriei” din Casa de Habsburg. Dispunând de o inteligență practică, ea a dezvoltat foarte devreme un puternic simț al familiei și o plăcere deosebită pentru viața magnifică de la curtea din Viena.[7]

Anna a fost logodită de două ori: întâi cu Teodor, prințul Bavariei (1526–1534), apoi cu ducele Carol al II-lea de Orléans (1522–1545), însă ambii au murit înainte de căsătorie. La vârsta de 18 ani, Anna s-a căsătorit pe 4 iulie 1546 la Regensburg cu viitorul duce Albert al V-lea de Bavaria (1528–1579), fratele primului ei logodnic. Zestrea ei a fost de 50 000 de guldeni.[8] Cuplul a locuit la Castelul Trausnitz din Landshut până când Albert l-a succedat pe tatăl său la cârmuirea Ducatului Bavaria-Landshut.[8] Datorită reînnoitei legături a Bavariei cu familia imperială, ducele Wilhelm al IV-lea a acordat permisiunea trupelor împăratului să traverseze teritoriul ducatului, îndreptându-se împotriva forțelor Ligii de la Schmalkalden pentru a cuceri orașul Ingolstadt (Războiul Schmalkaldic).[9]

Anna și Albert au avut o mare influență asupra vieții intelectuale și spirituale a orașului München dându-i reputația unui oraș al artelor prin donații financiare semnificative și prin înființarea diferitelor muzee.[10] Ei au fost susținătorii pictorilor Hans Mielich și Orlando di Lasso și l-au adus la curte pe Giovanni Pierluigi da Palestrina considerat cel mai important compozitor al secolului al XVI-lea.[8] În afara Renașterii italiene, relațiile cu cultura spaniolă habsburgică și-au făcut, de asemenea, resimțită influența.[8] Prin colecția lor de cărți, Anna și Albert au pus piatra de temelie a Bibliotecii de stat a Bavariei.[8]

Fiind foarte evlavioasă, Anna a sprijinit prin donații financiare semnificative Mănăstirea Vadstena din Suedia reformată[11] și a fost susținătoarea Ordinului Franciscan.[8] Anna a participat la creșterea și educarea strictă a nepotului ei, viitorul principe elector Maximilian I al Bavariei, care a primit numele fratelui său.[12] Ca văduvă, Annei cea iubitoare de artă, i-a fost destinată o clădire construită în Reședința din München, unde a întreținut propria curte după moartea soțului ei în 1579 având la dispoziție suma de 200 000 de guldeni.[8]

Ca descendent direct al arhiducesei Anna, viitorul împărat Carol al VII-lea a revendicat moștenirea posesiunilor ereditare habsburgice bazându-se pe testamentul împăratului Ferdinand I care stipula că, după moartea moștenitorilor săi pe linie masculină, fiica sa Anna și descendenții ei pe linie masculină urmau să primească moștenirea habsburgică.[13] Această prevedere făcea parte și din contractul de căsătorie al Annei cu Albert, care stipula că, după stingerea linieihabsburgilor germani din Boemia, Silezia și Moravia și după stingerea liniei habsburgilor spanioli, Ungaria și posesiunile ereditare reveneau, de asemenea, Annei și descendenților ei masculini.[14]

Căsătorie și descendenți

[modificare | modificare sursă]

Anna s-a căsătorit pe 4 iulie 1546 la Regensburg cu viitorul duce Albert al V-lea de Bavaria (1528–1579). Din căsătoria lor au rezultat șapte copii:

  1. ^ Dictionary of Women Worldwide[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Habsburg, Anna von Oesterreich (1528–1587) (BLKÖ)[*][[Habsburg, Anna von Oesterreich (1528–1587) (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 6, p. 151))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ „Anna de Austria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g Kindred Britain 
  7. ^ a b Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN 8-8000-3247-3, p.54.
  8. ^ a b c d e f g Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN 8-8000-3247-3, p. 55.
  9. ^ Moritz Jungermann: Albrecht V., der Grossmüthige, Herzog von Bayern, Editura Hübschmann, München, 1843, p. 10
  10. ^ Alte Pinakothek: ausgewählte Werke, Pinakothek-Dumont, 2005, p. 145
  11. ^ Moritz Jungermann: Albrecht V., der Grossmüthige, Herzog von Bayern, Editura Hübschmann, 1843, p. 117
  12. ^ Dieter Albrecht: Maximilian I. von Bayern 1573-1651, Editura Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 1998, ISBN 9783486563344, p. 89.
  13. ^ Maximilian V. Sattler: Lehrbuch der bayerischen Geschichte, Lindauer, 1868, p. 292
  14. ^ Karl von Spruner: Leitfaden zur Geschichte von Bayern, Editura Buchner, 1853, p. 81.
  • Brigitte Hamann: Die Habsburger. Ein Biographisches Lexikon, Editura Ueberreuter, Viena, 1988, ISBN: 8-8000-3247-3.
  • Dieter Albrecht: Maximilian I. von Bayern 1573-1651, Editura Oldenbourg Wissenschaftsverlag, 1998, ISBN: 9783486563344 .
  • Maximilian V. Sattler: Lehrbuch der bayerischen Geschichte, Lindauer, 1868.

Arbore genealogic

[modificare | modificare sursă]