Sari la conținut

Biserica Unificării

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Simbolul Bisericii Unificării

Biserica Unificării, fondată în anul 1954 de către Sun Myung Moon (n. 6 ian. 1920, Coreea de Nord) este o nouă mișcare religioasă.

Înființată sub numele de „Asociația Sfântului Duh pentru Unificarea Creștinismului Mondial”, și-a schimbat numele în 1994 în „Federația familiilor pentru pace și unificare în Lume” la nivel Mondial.[1] A nu se confunda însă, în Republica Moldova cultul religios este înregistrat oficial în 2008 sub numele de ”Biserica Unificării”, iar ”Federația Familiilor pentru Pace și Unificare în Lume” din Moldova este o Organizație Non-Guvernamentală (ONG).

De la fondarea sa, biserica s-a extins în întreaga lume, majoritatea membrilor trăiesc în Coreea, Japonia, Filipine, și alte națiuni din Asia de Est.[2] [3] Aceasta a sponsorizat alte organizații și proiecte de-a lungul anilor; inclusiv întreprinderi, mass-media, proiecte în educație și arte, și activism politic și social. Biserica a fost condusă de Moon până la moartea sa de pe 3 septembrie 2012. De atunci, văduva lui Hak Ja Han și-a asumat conducerea bisericii.

Numărul membrilor este în jur de 2 milioane.[4]

Membrii cred că Sun Myung Moon este mesia.[5]

Cartea principală a mișcării este numită „Principiul Divin”.[6]

Istoria

[modificare | modificare sursă]

Sun Myung Moon a predicat în Coreea de Nord, după sfârșitul celui de-al doilea război mondial și în 1946 a fost închis de către regimul comunist din Coreea de Nord. El a fost eliberat din închisoare de către forțele americane și Organizația Națiunilor Unite în timpul războiului din Coreea, și s-a mutat spre sud, împreună cu mulți alți nord-coreeni. El a construit prima sa biserică din noroi și cutii de carton ca refugiat în Busan. Moon a fondat în mod oficial Biserica Unificării la Busan pe data de 1 mai 1954 numind-o "Asociația Sfântului Duh pentru Unificarea Creștinismului Mondial." (ASDUCM). Biserica s-a extins rapid în Coreea de Sud și până la sfârșitul anului 1955 a avut 30 de centre bisericești în întreaga națiune.[7]

Expansiunea la nivel internațional

[modificare | modificare sursă]

În 1958, Moon a trimis misionari în Japonia, iar în 1959, în America. Moon s-a mutat în Statele Unite în 1971, deși a rămas cetățean al Republicii Coreea. În 1971, Biserica Unificării din Statele Unite a avut aproximativ 500 de membri. În 1973, biserica deja a avut membri în toate cele 50 de state, circa câteva mii de membri.[8] În 1970 membrii americani ai Bisericii Unificării s-au remarcat prin entuziasmul și devotamentul lor, care de multe ori a inclus colectarea de fonduri pentru proiectele bisericii prin așa numitele "echipe mobile de colectare de fonduri."[9] [10]

Biserica a trimis, de asemenea, misionari în Europa. Biserica a intrat în Cehoslovacia în 1968 și a rămas în subsol până în 1990.[11] activitate Bisericii Unificării în America de Sud a început în 1970 cu lucrarea misionară. Mai târziu, biserica a făcut investiții mari în cadrul organizațiilor civice și proiecte de afaceri, inclusiv un ziar internațional.[12]

Începând din anii 1990, Biserica Unificării s-a extins în Rusia și alte foste națiuni comuniste. Hak Ja Han, soția lui Moon a participat la o emisiune de radio către națiune de la Palatul de Stat din Kremlin.[13] În 1994, biserica a avut aproximativ 5000 de membri în Rusia.[14] Aproximativ 500 de studenți ruși au fost trimiși în SUA pentru a participa la seminare de principiu divin de 40 de zile.[15]

Activități de amploare

[modificare | modificare sursă]
Sun Myung Moon și Hak Ja Han

În anii 1970, Moon a dat o serie de discursuri publice în Statele Unite, inclusiv unul în Madison Square Garden din New York în 1974 și două în 1976: pe Stadionul Yankee din New York, și la baza Monumentul lui Washington în Washington, DC, unde Moon a vorbit despre "Speranța lui Dumnezeu pentru America" la 300.000 de oameni. În 1975, Biserica Unificării a organizat cea mai mare adunare pentru Pace din întreaga istorie a omenirii, cu 1,2 milioane de persoane din Yeouido, Coreea de Sud.[16]

Începând din anul 1972, Biserica Unificării a sponsorizat Conferinta internationala privind Unitatea Științei, o serie de conferinte stiintifice.[17] [18] Prima conferință a avut 20 de participanti, în timp ce cea mai mare conferință de la Seul din 1982, a avut 808 de participanți din peste 100 de țări.[19] [20] Printre participanți au fost și laureați ai Premiului Nobel cum ar fi John Eccles (Fiziologie sau Medicina 1963, care a prezidat conferinta din 1976)[21] și Eugene Wigner (Fizica 1963).[22]

În 1974 Moon a fondat Seminarul Teologiei Unificării, în Barrytown, New York, în parte, în scopul de a îmbunătăți relațiile Bisericii Unificării, cu alte biserici. Profesori de la alte confesiuni, inclusiv un preot metodist, un presbiterian, și un preot romano-catolic, precum și un rabin, au fost angajați pentru a preda studenților unificaționiști.[23]

În anii 1980 Moon a instruit membrii bisericii pentru a lua parte la un program numit "Biserica de Casă", prin care membrii contribuiau la comunitățile și vecinătățile în care erau amplasați prin intermediul serviciului public.[24] În 1982 a avut loc prima ceremonie de binecuvântare pe scară largă în afara Coreei, ea a avut loc în Madison Square Garden din New York, cu 2075 de cupluri. În 1988, Moon a potrivit 2.500 de membri coreeni cu membri japonezi într-o ceremonie de binecuvântare care a avut loc în Coreea, în parte pentru a promova unitatea între cele două națiuni.[25]

Scurt istoric al Bisericii Unificării din Moldova

[modificare | modificare sursă]

Primii misionari ai  Bisericii Unificării în Republica Moldova au venit în țară în 1993. În 2007, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouă lege privind religiile, în conformitate cu standardele internaționale. Pe 15 mai 2008, Biserica Unificării a fost înregistrată ca organizație religioasă de către Ministerul Justiției și a dobândit astfel un statut juridic.

Către finele anului 2015, Biserica Unificării din Republica Moldova avea 120 de membri.

Teologia

[modificare | modificare sursă]

Principiul Divin sau Expunerea Principiul Divin (coreeană 원리 강론 / 原理 講 論, Wonli Ganglon) este principalul manual teologic al Bisericii Unificării. A fost co-scris de fondatorul bisericii Sun Myung Moon și unul din primii ucenici Hyo Won Eu și publicat pentru prima dată în 1966. O traducere a cărții, întitulată Principiul Divin a fost publicată în limba engleză în 1973. Cartea reprezintă miezul Teologiei Unificării, și este considerată de credincioși ca parte a Sfintei Scripturi. Teologia Unificării sistematizată în această carte cuprinde:

(1) Idealul lui Dumnezeu și Scopul lui Dumnezeu pentru care a creat oamenii

(2) Cauza conflictelor și a eșuării împlinirii Idealului lui Dumnezeu - Căderea omului în păcat și 

(3) Procesul de Restaurare (a Idealului lui Dumnezeu) - procesul prin care Dumnezeu de-a lungul întregii istorii a omenirii lucrează pentru a elimina efectele negative ale căderii în păcat și de a restabili omenirea înapoi la relația și poziția pe care Dumnezeu a intenționat-o de la bun început.[26]

Dumnezeu este privit ca creator, a cărui natură combină atât masculinitatea cât și feminitatea, și este sursa adevărului, frumuseții, și bunătății. Ființele umane și universul reflectă natura, scopul și personalitatea lui Dumnezeu.[27] "Relația de Dare și Primire” (interacțiunea reciprocă) și "Pozițiile de subiect și obiect" (inițiator și receptor) sunt "conceptele cheie", și sinele este proiectat pentru a fi obiect al lui Dumnezeu.[28] Scopul existenței umane este de a reîntoarce bucurie lui Dumnezeu. "Fundamentul celor Patru Poziții" este "un alt concept important", și explică în parte importanța familiei.[29]

Eugene V. Gallagher a comentat: "Analiza Căderii din principiul divind stabilește scena pentru misiunea Rev. Moon, care în ultimele zile aduce o revelație care oferă omenirii șansa de a reveni la o stare edenică. Relatarea din Principiul Divin oferă Unificaționiștilor un context global pentru a înțelege suferința umană. "[30]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Introvigne, Massimo, 2000, The Unification Church Studies in Contemporary Religion, Signature Books, Salt Lake City, Utah, ISBN 1-56085-145-7,
  2. ^ Email Us. "'Moonies' founder dies, aged 92 - The Irish Times - Mon, Sep 03, 2012". The Irish Times. Retrieved 2012-09-04.
  3. ^ Moon’s death marks end of an era, Eileen Barker, CNN, 2012-9-3
  4. ^ http://atheism.about.com/library/glossary/western/bldef_unificationchurch.htm Arhivat în , la Wayback Machine., http://adherents.com/Na/Na_638.html Arhivat în , la Wayback Machine., http://www.signaturebooks.com/excerpts/unification.htm Arhivat în , la Wayback Machine., The Unification Church Studies in Contemporary Religion, Massimo Introvigne, 2000, Signature Books, Salt Lake City, Utah, ISBN 1-56085-145-7
  5. ^ The Rev. Moon Honored at Hill Reception (washingtonpost.com), www.washingtonpost.com 
  6. ^ Daschke, D. and Ashcraft, W. M. 2005, New Religious Movements, New York: New York University Press (ISBN 0-8147-0702-5)
  7. ^ Introvigne, 2000
  8. ^ Introvigne, 2000
  9. ^ Introvigne, Massimo, 2000, The Unification Church Studies in Contemporary Religion, Signature Books, Salt Lake City, Utah, ISBN 1-56085-145-7, excerpt pages 12 - 16
  10. ^ Moon-struck, Time, 15 octombrie 1973
  11. ^ "Czechs, Now 'Naively' Seeking Direction, See Dangers in Cults", New York Times, 14 februarie 1996
  12. ^ "Unification Church Gains Respect in Latin America", New York Times, 24 noiembrie 1996
  13. ^ The Moonies in Moscow: a second coming?, Green Left Weekly, 28 mai 1997
  14. ^ A Less Secular Approach, The Saint Petersburg Times, 7 iunie 2002
  15. ^ Schmemann, Serge (28 iulie 1993). "Religion Returns to Russia, With a Vengeance". The New York Times.
  16. ^ Lifestyle : Conversations with Members of Unification Church – "Quebedeaux, Richard" – Google Книги. Books.google.kg. Retrieved 2012-05-23.
  17. ^ excerpt The Unification Church Studies in Contemporary Religion, Massimo Introvigne, 2000, Signature Books, Salt Lake City, Utah, ISBN 1-56085-145-7
  18. ^ Kety Quits Moon-Linked ICF Conference Harvard Crimson, 10 august 1976
  19. ^ ICUS Statement of Purpose
  20. ^ Church Spends Millions On Its Image The Washington Post. 17 September 1984
  21. ^ Kety Quits Moon-linked ICF Conference, Harvard Crimson
  22. ^ Eugene Paul Wigner Papers Princeton University Library
  23. ^ Helm, S. Divine Principle and the Second Advent Christian Century 11 mai 1977
  24. ^ Patrick Hickey Tahoe Boy: A journey back home John, Maryland, Seven Locks Press (15 mai 2009) ISBN 0-9822293-6-4 ISBN 978-0-9822293-6-1 pages 163-168
  25. ^ "6,000 Couples Are Married in Korea". The New York Times. 31 octombrie 1988.
  26. ^ Korean Moon: Waxing of Waning?, Leo Sandon Jr., Theology Today, Vol 35, No 2, July 1978
  27. ^ Sontag, Fredrick (1977). Sun Myung Moon and the Unification Church. Abingdon. p. 102. ISBN 0-687-40622-6.
  28. ^ Sontag, Fredrick (1977). Sun Myung Moon and the Unification Church. Abingdon. p. 107. ISBN 0-687-40622-6.
  29. ^ Sontag, Fredrick (1977). Sun Myung Moon and the Unification Church. Abingdon. p. 108. ISBN 0-687-40622-6.
  30. ^ Eugene V. Gallagher, 2004, The New Religious Movement Experience in America, Greenwood Press, ISBN 0313328072, page 23.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Biserica_Unificării&oldid=15724846